Arhiva Contact Despre noi Link-uri

 Viaţa Creştină

 

 

 

 

 

 

Așteptări mari și rezultate mici...

 

de Laurențiu Nica

 

Eram în drum spre casă când verificam mesajele de pe telefon, mesaje care nu am reușit să le citesc sau la care nu am reușit să răspund cât eram la muncă. Nu era nimic interesant. Deodată văd un mesaj care era un citat din Scriptură. Mi s-a părut ciudat că îl găseam acolo. Nu era nimic comentat la el; nu era nici o măcar o poză anexată – așa cum ar fi făcut majoritatea… ca să aibă o mai mare implicare în ceea ce înseamnă vizualizări, replici, redistribuiri, etc.

Probabil că acești termeni nu sunt cunoscuți de mulți. Probabil că ceea ce veți citi în continuare vă va pune pe gânduri, așa cum m-au pus și pe mine. Vă redau citatul din Scriptură care l-am citit și care m-a lăsat pe gânduri…

Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui.” (Hagai 1:9)

L-am citit. L-am recitit. M-am uitat la versetele de dinaintea lui și cele de după… ceva nu făcea legătură în capul meu; ”Doamne”, mi-am zis atunci în mintea mea, pe autobuzul plin de oameni și de tot felul de mirosuri și voci și discuții din toate colțurile… ”chiar avem așteptări mari… și rezultate nule?

Căutam răspunsul la această întrebare, dar nu reușeam să îl găsesc. Nici acum când scriu aceste rânduri nu pot să îmi dau seama de ce am ajuns să citesc acest verset azi. De ce l-a distribuit acea persoană fără să spună ceva relevant la acest text?

M-am uitat în aplicația de Biblie care o am instalată pe telefon să văd dacă nu cumva acesta ar fi fost ”versetul zilei”, dar nu era; apoi am început să mă gândesc. De ce avem așteptări mari de la Dumnezeu și noi… suntem pe nicăieri?

De ce avem așteptări mari de la Dumnezeu dar noi nu vrem să ne apropiem de El, nu vrem să ne schimbăm felul nostru de trai, nu vrem să lăsăm deoparte comoditatea șifamiliaritatea pe care o știm așa de bine…. de ce nu vrem să ieșim din tipare, de ce ne plângem cu nemulțumire, am muncit din greu, nu am realizat nimic… și tot pe nicăieri suntem?

Oare am făcut alegeri greșite în viață?

Oare ne-am grăbit?

Oare am ales calea pe care să mergem și… în ciuda lucrurilor și a presiunii din jur… am călcat pe altă alee și am ajuns în dezastru? Eșec? Faliment? Lipsuri? Nevoi? Datorii?

Dacă aceste întrebări răsună și în capul vostru, probabil că acest verset trebuia să îl vedeți și voi astăzi pe telefoanele voastre. Poate că nu trebuia să faceți altceva decât să îl citiți, apoi să îl recitiți, și să vă dați seama că… poate este un semnal de alarmă de la Dumnezeu. Poate El vrea să îți distragă atenția cu ceva care știai că e în Biblie, cu ceva care știi că e legat de construcția Templului (dacă e să vorbim hermeneutic acum), dar de fapt are de a face cu persoana ta, cu construcția ta, cu constrângerile tale, cucugetările tale, cu comunicările tale, cu caracterul tău, cu caracteristicile tale, cu credința ta, cu calitățile tale, cu cărămida care o mai ți acum în mână să citești acest mesaj care ți se pare că nu are nimic explicativ în el.

Nu are nimic explicativ în el pentru că nici pentru mine nu a fost explicativ. Cineva doar a distribuit acest verset într-o miercuri ploioasă de mai, și atunci mi-am adus aminte că mi-am uitat umbrela la locul de muncă.

Avem așteptări mari și rezultate mici? Probabil că da. Probabil că foarte DA, și foarte mulți dintre noi. Ne-am pierdut în alte ”task-uri” și am uitat să revizuim lista cu ceea ce era mai important. Cu ceea ce era mai relevant. Cu ceea ce era mai drept de urmat, de crezut, de înfăptuit, de îndreptat, de ajustat, de zâmbit

Nu poți să visezi ceva la comandă. Poți, probabil, să ai așteptări la comandă. Pot alții să aibă așteptări de la tine. Pot alții să solicite lucruri de la tine, dar tu însuți știi dacă le poți sau nu desluși, realiza, atinge; te uiți apoi în urmă și realizezi că ai lucrat degeaba. Ai strâns totul într-o pungă fără fund. Nu ai lăsat nimic în urma ta. Și da, modestia ta a devenit parte din mândria ta, uneori. Ai crezut că dacă te ascunzi după un deget, că a sta în umbră, că a fi nesemnificativ pentru cei din jur… de fapt ai lăsat să fi o umbră care aduce răceală, în loc să fi o licărire de lumină, care aduce căldură, nu? Ai așteptat să facă alții ceea ce știai că trebuia și puteai să faci tu. Ai dat ”vina” pe alții și tu te-ai dat în lături, pentru că aveai scuze. Aveai regrete pentru că aveai un scop. Aveai un scop să … realizezi ceva, nu?

Privește-te în oglindă și recită acest verset privindu-te în ochi, dar încearcă să-l faci mai personal, mai vulnerabil… ”m-am așteptat la mult… și am realizat puțin… și nu mai este. Unde este? L-a suflat Dumnezeu?…

De ce l-a suflat Dumnezeu? Am meritat-o, probabil. Am câștigat această virtute, desigur, nu? Am irosit viața și timpul acordat și l-am irosit să las în urmă regrete. Regrete șimai multe regrete. De ce îi mai pasă lui Dumnezeu de mine acum?

Îi pasă pentru că te cheamă la Casa Lui, unde vrea să te facă bine. Sunt sigur de asta. Sunt sigur că acolo e locul nostru, nu la proteste că nu am obținut ceea ce am așteptat să primim, nu regrete că am apăsat pe butoanele greșite, nu lacrimi scurse pentru cei pe care i-am iubit și care acum sunt pierduți pe veci și uitați de cei din jur…. Am realizat nimic pentru că suntem un nimic. Dacă nu ne dăm seama de acest lucru acum… probabil că și ceea ce credem că am realizat va deveni și se va transforma în nimic.

Doar că El poate transforma nimicul și puținul acesta în ceva semnificativ. El poate transforma regretul nostru în bucurie: în prezența lui Dumnezeu este plinătate de bucurie(Psalmul 16:11). El vrea să Îl căutăm și să ne bazăm pe El, și nu pe realizările noastre. Ne costă doar încrederea. Încrederea de a nu mai ne baza pe așteptările și visele noastre care au fost deșarte și spulberate de vânt, ci încrederea de a ne baza și a ne încrede pe Dumnezeu, care ne vine în ajutor (Psalmul 28:7), care va interveni în situația noastră(Psalmul 37:5), va aduce speranță nouă (Psalmul 62:5), și sănătate minții și sufletului nostru (Proverbe 3:5-8), dar și în finanțele și viitorul nostru.

Tot ceea ce trebuie să facem este să nu ne mai bazăm pe așteptările noastre. Ele ne vor dezamăgi. Ele ne vor distruge. Ele ne vor direcționa către drumuri necunoscute, străine, stricate. În sinceritate și în transparență privește spre Dumnezeu și lasă-L să aducă viață peste tine – viață din belșug (Ioan 10:10). Nu mai lăsa gândurile și deznădejdea să te mai fure încă o clipă, fie că afară plouă sau e însorit. Rezultatul încrederii totale în Dumnezeu se va vedea în nivelul relației tale cu El: ”Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.” (Proverbe 2:9). Și vei da mai departe și altora acest gând. Poate așa se vor schimba multe în jurul nostru, dacă toți am avea aceiași încredere în Dumnezeu și aceiași apropiere de Casa Lui, relație cu El, nu cu o grupare religioasă. O relație cu Cel care știe cel mai bine ce a pus în interiorul tău și poate transforma visele tale în realitate. Vezi că s-a oprit ploaia.

Sursă articol: http://crestinismtrait.blogspot.com/2016/05/asteptari-mari-si-rezultate-mici.html


Înapoi ] Înainte ] [ sus ]

Abonare gratuita!

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate