Arhiva Contact Despre noi Link-uri

 Viaţa Creştină

 

 

 

 

 

 

Seria Un Om Numit Isus

"Un Om numit Isus"Partea 5 - A refuzat să cedeze în faţa ispitei – se alimenta cu putere din Cuvântul lui Dumnezeu

Matei 23
„Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor și ucenicilor Săi, a zis: „Cărturarii și fariseii șed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziți, păziți-le și faceți-le; dar după faptele lor să nu faceți. Căci ei zic, dar nu fac. Ei leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuți de oameni.
Astfel, își fac filacteriile late, își fac poalele veșmintelor cu ciucuri lungi; umblă după locurile dintâi la ospețe și după scaunele dintâi în sinagogi; le place să le facă oamenii plecăciuni prin piețe și să le zică: „Rabi! Rabi!” Voi să nu vă numiți Rabi! Fiindcă Unul singur este Învățătorul vostru: Hristos, și voi toți sunteți frați. Și „Tată” să nu numiți pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiți „Dascăli”; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălța va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălțat. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi închideți oamenilor Împărăția cerurilor: nici voi nu intrați în ea, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi mâncați casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceți rugăciuni lungi; de aceea veți lua o mai mare osândă. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi înconjurați marea și pământul ca să faceți un tovarăș de credință; și, după ce a ajuns tovarăș de credință, faceți din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteți voi înșivă. Vai de voi, povățuitori orbi, care ziceți: „Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.” Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul? „Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.” Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfințește darul? Deci cine jură pe altar jură pe el și pe tot ce este deasupra lui; cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce locuiește în el; și cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuia să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute. Povățuitori orbi, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila! Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi curățați partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare. Fariseu orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, pentru ca și partea de afară să fie curată. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi sunteți ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de orice fel de necurățenie. Tot așa și voi, pe din afară vă arătați neprihăniți oamenilor, dar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi zidiți mormintele prorocilor, împodobiți gropile celor neprihăniți și ziceți: „Dacă am fi trăit noi în zilele părinților noștri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.” Prin aceasta mărturisiți despre voi înșivă că sunteți fiii celor ce au omorât pe proroci. Voi, dar, umpleți măsura părinților voștri! Șerpi, pui de năpârci! Cum veți scăpa de pedeapsa gheenei? De aceea, iată, vă trimit proroci, înțelepți și cărturari. Pe unii din ei îi veți omorî și răstigni, pe alții îi veți bate în sinagogile voastre și-i veți prigoni din cetate în cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați omorât între Templu și altar. Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veți mai vedea până când veți zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

Ioan 8:31-59

„Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânța lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veți fi slobozi!”?” „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăiește în păcat este rob al păcatului. Și robul nu rămâne pururi în casă; fiul, însă, rămâne pururi. Deci dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi. Știu că sunteți sămânța lui Avraam; dar căutați să Mă omorâți, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; și voi faceți ce ați auzit de la tatăl vostru.” „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. Dar acum căutați să Mă omorâți pe Mine, un Om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut. Voi faceți faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuți din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu. Voi aveți de tată pe diavolul; și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeți? Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.” Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai drac?” „N-am drac”, le-a răspuns Isus, „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiți. Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută și care judecă. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” „Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii, de asemenea, au murit, și Tu zici: „Dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.” Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Și decât prorocii, care, de asemenea, au murit? Cine Te crezi Tu că ești?” Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăvește, El, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru; și totuși nu-L cunoașteți. Eu Îl cunosc bine; și dacă aș zice că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o și s-a bucurat.” „N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis iudeii, „și ai văzut pe Avraam!” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Și așa a plecat din Templu.”


1. Isus a caracterizat starea de fapt a multor oameni:

-  Ei zic dar nu fac (Matei 23:3; Ioan 8:39)
-  Pun poveri pe alţii, nu pe ei (v. 4)
-  Sunt plini de mândrie (v. 5-7)
-  Au ca tată pe diavolul (Ioan 8:44)

2. Isus le-a prezentat 8 vai-uri ---> Matei 23:13-35:

  • a. Închid uşa Împărăţiei cerurilor (dictatură spirituală) – există biserici care nu acceptă în cadrul comunităţii lor persoane de o anumită culoare sau orientare (fie că e vorba de etnie, sex, îmbrăcăminte, etc.)
  • b. Mănâncă casele văduvelor (religie falsă) – Iacov 1:27, „Religia curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume”.
  • c. Fac prozelitism – fiul ghenei (nasc orfani, sunt nepăsători) – bisericile unde oamenii întorşi de curând la Hristos nu sunt ucenicizaţi, dar sunt băgaţi repede în apa botezului ca să fie în registrul de membrii… Mântuirea şi învăţarea oamenilor să devină ucenici nu este o prioritate pentru astfel de oameni. Numerele contează pentru ei.
  • d. Jurăminte spre folosul lor (pe Templu dacă jurau nu era nimic, pe aur însă… erau tare legaţi de el)
  • e. Dau zeciuială, dar uită dreptatea, mila şi credincioşia (nu ce faci contează, ci cum faci!)
  • f. Sfinţire exterioară, nu interioară (baticul nu sufletul să fie mântuit, nu inima!) – Galateni 6:7, Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera”.
  • g. Morminte văruite (făţarnici) – frumoase la exterior, dar în interior sunt pline de oase – unii de astăzi se închină la oase (mai bine zis „fosile”) şi nu se consideră „morminte văruite”, ei de fapt se închină la mortăciuni…
  • h. Atrăgeau asupra lor sânge nevinovat (indiferenţă, mândrie: „Noi nu am fi făcut aşa…”)

8 cuvinte ale unei biserici moarte „Noi n-am făcut niciodată aceasta în felul acesta”.

3. Domnul Isus a prezentat o soluţie:


     a. A promulgat egalitatea în societate (Matei 23:8)

     b. A enunţat principul Împărăţiei lui Dumnezeu -- SMERENIA (Matei 23:9-12)

     c. A spus tot timpul ADEVĂRUL

Concluzii:


Dacă ai ales să-L urmezi pe Isus, tu trebuie să accepţi ADEVĂRUL şi să rămâi în ADEVĂR. Aceasta te va face într-adevăr liber:

„Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32, sublinierile îmi aparţin)

şi vei fi cu adevărat al lui Dumnezeu şi nu al diavolului:

„Voi aveți de tată pe diavolul; și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr.” (Ioan 8:44a)

Trăieşte ceea ce spui / crezi şi spune ceea ce trăieşti! NU urma vorba populară „Fă ce zice popa, nu ce face el”. Trăieşte în adevăr! - See more at: http://crestinismtrait.blogspot.ro/2014/04/seria-un-om-numit-isus-partea-2.html#sthash.HCiIBRda.dpuf
Matei 23
„Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor și ucenicilor Săi, a zis: „Cărturarii și fariseii șed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziți, păziți-le și faceți-le; dar după faptele lor să nu faceți. Căci ei zic, dar nu fac. Ei leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuți de oameni.
Astfel, își fac filacteriile late, își fac poalele veșmintelor cu ciucuri lungi; umblă după locurile dintâi la ospețe și după scaunele dintâi în sinagogi; le place să le facă oamenii plecăciuni prin piețe și să le zică: „Rabi! Rabi!” Voi să nu vă numiți Rabi! Fiindcă Unul singur este Învățătorul vostru: Hristos, și voi toți sunteți frați. Și „Tată” să nu numiți pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiți „Dascăli”; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălța va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălțat. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi închideți oamenilor Împărăția cerurilor: nici voi nu intrați în ea, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi mâncați casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceți rugăciuni lungi; de aceea veți lua o mai mare osândă. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi înconjurați marea și pământul ca să faceți un tovarăș de credință; și, după ce a ajuns tovarăș de credință, faceți din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteți voi înșivă. Vai de voi, povățuitori orbi, care ziceți: „Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.” Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul? „Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.” Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfințește darul? Deci cine jură pe altar jură pe el și pe tot ce este deasupra lui; cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce locuiește în el; și cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuia să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute. Povățuitori orbi, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila! Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi curățați partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare. Fariseu orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, pentru ca și partea de afară să fie curată. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi sunteți ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de orice fel de necurățenie. Tot așa și voi, pe din afară vă arătați neprihăniți oamenilor, dar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi zidiți mormintele prorocilor, împodobiți gropile celor neprihăniți și ziceți: „Dacă am fi trăit noi în zilele părinților noștri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.” Prin aceasta mărturisiți despre voi înșivă că sunteți fiii celor ce au omorât pe proroci. Voi, dar, umpleți măsura părinților voștri! Șerpi, pui de năpârci! Cum veți scăpa de pedeapsa gheenei? De aceea, iată, vă trimit proroci, înțelepți și cărturari. Pe unii din ei îi veți omorî și răstigni, pe alții îi veți bate în sinagogile voastre și-i veți prigoni din cetate în cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați omorât între Templu și altar. Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veți mai vedea până când veți zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

Ioan 8:31-59

„Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânța lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veți fi slobozi!”?” „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăiește în păcat este rob al păcatului. Și robul nu rămâne pururi în casă; fiul, însă, rămâne pururi. Deci dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi. Știu că sunteți sămânța lui Avraam; dar căutați să Mă omorâți, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; și voi faceți ce ați auzit de la tatăl vostru.” „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. Dar acum căutați să Mă omorâți pe Mine, un Om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut. Voi faceți faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuți din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu. Voi aveți de tată pe diavolul; și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeți? Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.” Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai drac?” „N-am drac”, le-a răspuns Isus, „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiți. Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută și care judecă. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” „Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii, de asemenea, au murit, și Tu zici: „Dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.” Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Și decât prorocii, care, de asemenea, au murit? Cine Te crezi Tu că ești?” Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăvește, El, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru; și totuși nu-L cunoașteți. Eu Îl cunosc bine; și dacă aș zice că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o și s-a bucurat.” „N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis iudeii, „și ai văzut pe Avraam!” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Și așa a plecat din Templu.”


1. Isus a caracterizat starea de fapt a multor oameni:

-  Ei zic dar nu fac (Matei 23:3; Ioan 8:39)
-  Pun poveri pe alţii, nu pe ei (v. 4)
-  Sunt plini de mândrie (v. 5-7)
-  Au ca tată pe diavolul (Ioan 8:44)

2. Isus le-a prezentat 8 vai-uri ---> Matei 23:13-35:

  • a. Închid uşa Împărăţiei cerurilor (dictatură spirituală) – există biserici care nu acceptă în cadrul comunităţii lor persoane de o anumită culoare sau orientare (fie că e vorba de etnie, sex, îmbrăcăminte, etc.)
  • b. Mănâncă casele văduvelor (religie falsă) – Iacov 1:27, „Religia curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume”.
  • c. Fac prozelitism – fiul ghenei (nasc orfani, sunt nepăsători) – bisericile unde oamenii întorşi de curând la Hristos nu sunt ucenicizaţi, dar sunt băgaţi repede în apa botezului ca să fie în registrul de membrii… Mântuirea şi învăţarea oamenilor să devină ucenici nu este o prioritate pentru astfel de oameni. Numerele contează pentru ei.
  • d. Jurăminte spre folosul lor (pe Templu dacă jurau nu era nimic, pe aur însă… erau tare legaţi de el)
  • e. Dau zeciuială, dar uită dreptatea, mila şi credincioşia (nu ce faci contează, ci cum faci!)
  • f. Sfinţire exterioară, nu interioară (baticul nu sufletul să fie mântuit, nu inima!) – Galateni 6:7, Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera”.
  • g. Morminte văruite (făţarnici) – frumoase la exterior, dar în interior sunt pline de oase – unii de astăzi se închină la oase (mai bine zis „fosile”) şi nu se consideră „morminte văruite”, ei de fapt se închină la mortăciuni…
  • h. Atrăgeau asupra lor sânge nevinovat (indiferenţă, mândrie: „Noi nu am fi făcut aşa…”)

8 cuvinte ale unei biserici moarte „Noi n-am făcut niciodată aceasta în felul acesta”.

3. Domnul Isus a prezentat o soluţie:


     a. A promulgat egalitatea în societate (Matei 23:8)

     b. A enunţat principul Împărăţiei lui Dumnezeu -- SMERENIA (Matei 23:9-12)

     c. A spus tot timpul ADEVĂRUL

Concluzii:


Dacă ai ales să-L urmezi pe Isus, tu trebuie să accepţi ADEVĂRUL şi să rămâi în ADEVĂR. Aceasta te va face într-adevăr liber:

„Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32, sublinierile îmi aparţin)

şi vei fi cu adevărat al lui Dumnezeu şi nu al diavolului:

„Voi aveți de tată pe diavolul; și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr.” (Ioan 8:44a)

Trăieşte ceea ce spui / crezi şi spune ceea ce trăieşti! NU urma vorba populară „Fă ce zice popa, nu ce face el”. Trăieşte în adevăr! - See more at: http://crestinismtrait.blogspot.ro/2014/04/seria-un-om-numit-isus-partea-2.html#sthash.HCiIBRda.dpuf
Matei 23
„Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor și ucenicilor Săi, a zis: „Cărturarii și fariseii șed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziți, păziți-le și faceți-le; dar după faptele lor să nu faceți. Căci ei zic, dar nu fac. Ei leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuți de oameni.
Astfel, își fac filacteriile late, își fac poalele veșmintelor cu ciucuri lungi; umblă după locurile dintâi la ospețe și după scaunele dintâi în sinagogi; le place să le facă oamenii plecăciuni prin piețe și să le zică: „Rabi! Rabi!” Voi să nu vă numiți Rabi! Fiindcă Unul singur este Învățătorul vostru: Hristos, și voi toți sunteți frați. Și „Tată” să nu numiți pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiți „Dascăli”; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălța va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălțat. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi închideți oamenilor Împărăția cerurilor: nici voi nu intrați în ea, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi mâncați casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceți rugăciuni lungi; de aceea veți lua o mai mare osândă. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi înconjurați marea și pământul ca să faceți un tovarăș de credință; și, după ce a ajuns tovarăș de credință, faceți din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteți voi înșivă. Vai de voi, povățuitori orbi, care ziceți: „Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.” Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul? „Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.” Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfințește darul? Deci cine jură pe altar jură pe el și pe tot ce este deasupra lui; cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce locuiește în el; și cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuia să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute. Povățuitori orbi, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila! Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi curățați partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare. Fariseu orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, pentru ca și partea de afară să fie curată. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi sunteți ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de orice fel de necurățenie. Tot așa și voi, pe din afară vă arătați neprihăniți oamenilor, dar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi zidiți mormintele prorocilor, împodobiți gropile celor neprihăniți și ziceți: „Dacă am fi trăit noi în zilele părinților noștri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.” Prin aceasta mărturisiți despre voi înșivă că sunteți fiii celor ce au omorât pe proroci. Voi, dar, umpleți măsura părinților voștri! Șerpi, pui de năpârci! Cum veți scăpa de pedeapsa gheenei? De aceea, iată, vă trimit proroci, înțelepți și cărturari. Pe unii din ei îi veți omorî și răstigni, pe alții îi veți bate în sinagogile voastre și-i veți prigoni din cetate în cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați omorât între Templu și altar. Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veți mai vedea până când veți zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

Ioan 8:31-59

„Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânța lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veți fi slobozi!”?” „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăiește în păcat este rob al păcatului. Și robul nu rămâne pururi în casă; fiul, însă, rămâne pururi. Deci dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi. Știu că sunteți sămânța lui Avraam; dar căutați să Mă omorâți, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; și voi faceți ce ați auzit de la tatăl vostru.” „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. Dar acum căutați să Mă omorâți pe Mine, un Om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut. Voi faceți faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuți din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu. Voi aveți de tată pe diavolul; și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeți? Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.” Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai drac?” „N-am drac”, le-a răspuns Isus, „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiți. Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută și care judecă. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” „Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii, de asemenea, au murit, și Tu zici: „Dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.” Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Și decât prorocii, care, de asemenea, au murit? Cine Te crezi Tu că ești?” Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăvește, El, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru; și totuși nu-L cunoașteți. Eu Îl cunosc bine; și dacă aș zice că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o și s-a bucurat.” „N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis iudeii, „și ai văzut pe Avraam!” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Și așa a plecat din Templu.”


1. Isus a caracterizat starea de fapt a multor oameni:

-  Ei zic dar nu fac (Matei 23:3; Ioan 8:39)
-  Pun poveri pe alţii, nu pe ei (v. 4)
-  Sunt plini de mândrie (v. 5-7)
-  Au ca tată pe diavolul (Ioan 8:44)

2. Isus le-a prezentat 8 vai-uri ---> Matei 23:13-35:

  • a. Închid uşa Împărăţiei cerurilor (dictatură spirituală) – există biserici care nu acceptă în cadrul comunităţii lor persoane de o anumită culoare sau orientare (fie că e vorba de etnie, sex, îmbrăcăminte, etc.)
  • b. Mănâncă casele văduvelor (religie falsă) – Iacov 1:27, „Religia curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume”.
  • c. Fac prozelitism – fiul ghenei (nasc orfani, sunt nepăsători) – bisericile unde oamenii întorşi de curând la Hristos nu sunt ucenicizaţi, dar sunt băgaţi repede în apa botezului ca să fie în registrul de membrii… Mântuirea şi învăţarea oamenilor să devină ucenici nu este o prioritate pentru astfel de oameni. Numerele contează pentru ei.
  • d. Jurăminte spre folosul lor (pe Templu dacă jurau nu era nimic, pe aur însă… erau tare legaţi de el)
  • e. Dau zeciuială, dar uită dreptatea, mila şi credincioşia (nu ce faci contează, ci cum faci!)
  • f. Sfinţire exterioară, nu interioară (baticul nu sufletul să fie mântuit, nu inima!) – Galateni 6:7, Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera”.
  • g. Morminte văruite (făţarnici) – frumoase la exterior, dar în interior sunt pline de oase – unii de astăzi se închină la oase (mai bine zis „fosile”) şi nu se consideră „morminte văruite”, ei de fapt se închină la mortăciuni…
  • h. Atrăgeau asupra lor sânge nevinovat (indiferenţă, mândrie: „Noi nu am fi făcut aşa…”)

8 cuvinte ale unei biserici moarte „Noi n-am făcut niciodată aceasta în felul acesta”.

3. Domnul Isus a prezentat o soluţie:


     a. A promulgat egalitatea în societate (Matei 23:8)

     b. A enunţat principul Împărăţiei lui Dumnezeu -- SMERENIA (Matei 23:9-12)

     c. A spus tot timpul ADEVĂRUL

Concluzii:


Dacă ai ales să-L urmezi pe Isus, tu trebuie să accepţi ADEVĂRUL şi să rămâi în ADEVĂR. Aceasta te va face într-adevăr liber:

„Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32, sublinierile îmi aparţin)

şi vei fi cu adevărat al lui Dumnezeu şi nu al diavolului:

„Voi aveți de tată pe diavolul; și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr.” (Ioan 8:44a)

Trăieşte ceea ce spui / crezi şi spune ceea ce trăieşti! NU urma vorba populară „Fă ce zice popa, nu ce face el”. Trăieşte în adevăr! - See more at: http://crestinismtrait.blogspot.ro/2014/04/seria-un-om-numit-isus-partea-2.html#sthash.HCiIBRda.dpuf
Ioan 8:1-11

„Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dis-de-dimineață a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăța. Atunci cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul noroduluiși au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia.Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?” Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Apoi S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. Atunci S-a ridicat în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.”

1. Isus a chemat pe oameni la Sine (Matei 11:28; 16:24; Ioan 14.6)

-  Veniţi la Mine: să vă dau odihnă (nu cheamă pe oameni la El pentru bani sau pentru a-şi construi palate, cum auzim de mulţi lideri religioşi astăzi)

-  Dacă vrea cineva să mă urmeze (nu a folosit manipularea ca tehnică de atragere a mulţimilor, cine a vrut să vină după El era binevenit, cine nu, la fel).

-  Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine (a arătat şi modalitatea de a ajunge spre Tatăl nostru, Creatorul tuturor lucrurilor – prin Isus Hristos, singura cale prin care oamenii pot fi mântuiţi)

2. Oamenii au venit la Isus

-  Magii: să se închine (Matei 2:1-12)

-  Fariseii… Să-L ispitească (Ioan 8:3-6)

-  Bolnavii, să capete vindecare (Marcu 1:40-42…)

3. Oamenii au plecat de la Isus

-  Unii dezamăgiţi (exemplul cu tânărul bogat, Matei 19:16-22)

-  Alţii vindecaţi (exemplu Marcu 1:40-45, etc.)

-  Alţii transformaţi (exemplu Ioan 8:1-11)

Concluzii:

a. Isus a venit ca să moară pentru păcat

b. El a trăit o viaţă fără păcat pentru ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El

c. El era dragostea întrupată

DE CE?

Dragostea acoperă o mulţime de păcate (1 Petru 4:8).

Aşa că, „Du-te, şi să nu mai păcătuieşti!” - See more at: http://crestinismtrait.blogspot.ro/2014/04/seria-un-om-numit-isus-partea-3-urat.html#sthash.8TKQM0sg.dpuf
Ioan 8:1-11

„Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dis-de-dimineață a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăța. Atunci cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul noroduluiși au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia.Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?” Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Apoi S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. Atunci S-a ridicat în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.”

1. Isus a chemat pe oameni la Sine (Matei 11:28; 16:24; Ioan 14.6)

-  Veniţi la Mine: să vă dau odihnă (nu cheamă pe oameni la El pentru bani sau pentru a-şi construi palate, cum auzim de mulţi lideri religioşi astăzi)

-  Dacă vrea cineva să mă urmeze (nu a folosit manipularea ca tehnică de atragere a mulţimilor, cine a vrut să vină după El era binevenit, cine nu, la fel).

-  Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine (a arătat şi modalitatea de a ajunge spre Tatăl nostru, Creatorul tuturor lucrurilor – prin Isus Hristos, singura cale prin care oamenii pot fi mântuiţi)

2. Oamenii au venit la Isus

-  Magii: să se închine (Matei 2:1-12)

-  Fariseii… Să-L ispitească (Ioan 8:3-6)

-  Bolnavii, să capete vindecare (Marcu 1:40-42…)

3. Oamenii au plecat de la Isus

-  Unii dezamăgiţi (exemplul cu tânărul bogat, Matei 19:16-22)

-  Alţii vindecaţi (exemplu Marcu 1:40-45, etc.)

-  Alţii transformaţi (exemplu Ioan 8:1-11)

Concluzii:

a. Isus a venit ca să moară pentru păcat

b. El a trăit o viaţă fără păcat pentru ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El

c. El era dragostea întrupată

DE CE?

Dragostea acoperă o mulţime de păcate (1 Petru 4:8).

Aşa că, „Du-te, şi să nu mai păcătuieşti!” - See more at: http://crestinismtrait.blogspot.ro/2014/04/seria-un-om-numit-isus-partea-3-urat.html#sthash.8TKQM0sg.dpuf

Matei 4

„Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.” Drept răspuns, Isus i-a zis:

Este scris: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.”„De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.” Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.” „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.” Atunci diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri și au început să-I slujească. Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. A părăsit Nazaretul și a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ținutul lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „Țara lui Zabulon și țara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor,norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții a răsărit lumina.” De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască și să zică: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.” Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi frați: pe Simon, zis Petru, și pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: „Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni.” Îndată ei au lăsat mrejele și au mers după El. De-acolo a mers mai departe și a văzut pe alți doi frați: pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, și își cârpeau mrejele. El i-a chemat. Și îndată, ei au lăsat corabia și pe tatăl lor și au mers după El. Isus străbătea toată Galileea, învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind orice boală și orice neputință care era în norod. I s-a dus vestea în toată Siria; și aduceau la El pe toți cei ce sufereau de felurite boli și chinuri: pe cei îndrăciți, pe cei lunatici și pe cei slăbănogi; și El îi vindeca. După El au mers multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.”

 

1. Dintre două opţiuni – de a ceda sau a birui – Isus a ales cea de a birui înaintea ispitei.

 

- A răspuns diavolului cu Cuvântul lui Dumnezeu (v. 4 – „Este scris”)

 

- A recunoscut autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu – prin a nu-L folosi pentru a-şi face propria doctrină (v. 6, 7)
 

- A onorat Cuvântul lui Dumnezeu – numai Dumnezeu este vrednic de închinare (v. 9, 10)
 

2. Isus a predicat Cuvântul lui Dumnezeu 

 

- v. 17 – activ + semne şi minuni (v. 23-25)

 

- Era şi este puterea lui Dumnezeu (Romani 1:16a, „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” – sublinierile îmi aparţin)

 

- Era şi este arma lui Dumnezeu (Evrei 4:12, „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.”)
 

3. Isus a chemat / învăţat pe alţii biruinţa prin Cuvânt

 

- Chemarea ucenicilor (v. 18-22)

 

- Pavel a avut acelaşi principiu (2 Timotei 2:22, „Și, ce-ai auzit de la mine în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții.”)

 

Concluzie:

 

Fie ca Cuvântul lui Hristos să locuiască în noi; fie ca vieţile noastre să fie întărite prin El, ca atunci când trecem prin ispite să biruim prin Cuvântul lui Dumnezeu:

 

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră. Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3:16-17)

Notă: Materialul de mai sus şi seriile următoare sunt preluate din cartea electronică cu acelaşi nume, "Un Om numit Isus" scrisă de Nick Laurenţiu Nica. Cartea în format electronic (PDF) este disponibilă aici.

Partea 1 - A arătat milă

Marcu 1:40-42
A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga și-I zicea: „Dacă vrei, poți să mă cureți.” Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățat!” Îndată l-a lăsat lepra, și s-a curățat.

1. Este de remarcat ordinea în cadrul acestui pasaj. Un lepros a venit la Isus – un om respins de societate şi izolat. Şi cu toate acestea lui Isus I s-a făcut milă de el.

Îmi aduc aminte de leprozeria care am vizitat-o în timpul primei călătorii misionare, în luna mai din anul 1995. Într-o localitate izolată de lângă Brăila, România, se află o bază specială pentru cei care sunt afectaţi de această boală fără durere. Erau acolo oameni care aveau degetele sau alte bucăţi din trupul lor mâncate de lepră… Trebuie să mergeţi să vedeţi o leprozerie pentru a înţelege ceea ce vreau să spun.

În zilele noastre, spunea cineva, părinţii fac orfelinate şi case de copii pentru odraslele lor, iar aceştia, la rând lor, fac azile şi case de bătrâni pentru că lipseşte acea sămânţă mică de compasiune şi de iubire.

2. O următoare acţiune întreprinsă de acest lepros a fost să se arunce în genunchi înaintea lui Isus, şi se miluia de El. Cu toate că s-a aruncat în genunchi, el nu a primit răspunsul la problema sa aşa de repede. Postura nu produce milă! Nici măcar cuvintele aruncate în vânt nu pot produce milă.

În Bucureşti – şi probabil că aţi mai întâlnit în multe colţuri din lumea noastră – un avar de bani a fost aşa de isteţ încât a deghizat un manechin pentru a cerşi pentru el bani. Lumea la început nu a observat nimic, dar un poliţist a trecut pe lângă şi a îndrăznit să ridice voalul ce acoperea faţa acelui manechin… pentru a realiza faptul că acolo nu era nici o persoană… ci un plastic cu haine pe el, cu o mână sau o cutie întinsă pentru a strânge fonduri...

Leprosul care a venit la Domnul Isus nici măcar nu avea credinţă. El a zis lui Isus: DACĂ vrei, poţi să mă cureţi. Poate că o fi auzit el de minunile pe care le-a mai făcut Isus, însă el nu era sigur, sau încredinţat, că Isus ar putea vindeca o astfel de boală.

3. Cu toate acestea lui Isus I s-a făcut milă de el. Pur şi simplu a văzut starea acestui om respins de societate şi a avut dragoste faţă de el prin faptul că nu l-a alungat, şi i-a arătat har deoarece a vrut ca el să fie curăţit. Aceasta este o compasiune care întrece orice limită şi orice crez. Cine ar fi crezut că o astfel de persoană ar merita măcar atenţia unui Om ca Isus? Tocmai aici avem exemplul Său pentru noi astăzi.

4. Drept rezultat lepra l-a lăsat. De ce? Pentru că aşa a vrut Isus! Uimitor! Deşi această relatare este destul de scurtă, în cadrul ei se află o lecţie aşa de mare pe care trebuie să o învăţăm. Iată câteva caracteristici ale milei arătate de Isus, ce se desprind din acest pasaj:

a. Isus şi-a demonstrat caracterul Său prin a arăta o milă fără margini

b. El nu a vestit aceasta cu gura mare (vezi versetele 43-44)

c. A avut o milă plină de dragoste (Iacov 2:13 – „mila biruieşte judecata”)

Concluzii:

Dacă Domnul Isus a arătat milă, atunci şi noi trebuie să avem milă faţă de cei din jurul nostru.

Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă!” (Matei 9:13)

Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfe!”, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi” (Matei 12:7).

Una din caracteristicile persoanei lui Isus Hristos a fost şi este că a arătat şi arată milă.

„Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16, sublinierea îmi aparţine.)

Notă: Materialul de mai sus şi seriile următoare sunt preluate din cartea electronică cu acelaşi nume, "Un Om numit Isus" scrisă de Nick Laurenţiu Nica. Cartea în format electronic (PDF) este disponibilă aici. - See more at: http://crestinismtrait.blogspot.ro/2014/04/seria-un-om-numit-isus-partea-1-aratat.html#sthash.bLkVA9KZ.dpuf

VA URMA!

Notă: Articolul de faţă a apărut iniţial în blogul Lumea cre(s)tina in care traim, sub titlul "Seria "Un Om numit Isus"" Orice comentarii la acest articol poti fi făcute accesând link-ul din această postare, direct pe blogul autorului. Dacă citaţi acest material în altă parte, este important ca să menţionaţi această notă finală şi să păstraţi link-urile din ea.


Înapoi ] Înainte ] [ sus ]

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 

HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate