Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Teologie
 

Septembrie 2005
Arhiva editurii
Caută în site

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Pagina de Umor
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

 


Pagina de Teologie

 

Dr. Benjamin Cocar

Pagina de Teologie este realizată de

 

Dr. Bejamin Cocar,

Profesor Asistent de Biblie şi Teologie la Luther Rice Seminary, Georgia, USA

 

Pastor al Bisericii Baptiste Eben-Ezer

 

Site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer, unde Dr. Bejamin Cocar slujeşte ca pastor, pune la dispoziţia frăţietăţii meditaţii zilnice, care pot fi citite mergând direct la site-ul bisericii, sau prin site-ul Publicaţiei Baptiste de Apologetică.

 

Pentru cei care au posibilitatea să asculte predici, oferim frăţietăţii predicile fratelui Dr. Bejamin Cocar, care pot fi găsite pe site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer.

 

Orice comentariu poate fi trimis la adresa:
apologetics@voxdeibaptist.org

 

Biserica Eben-Ezer

 

Începând cu luna mai 2005 fratele dr. Cocar prezintă un curs de Hristologie, predat la Luther Rice College and Seminary, un studiu care se concentrează asupra Persoanei şi lucrarea Domnului Isus Hristos. O consideraţie particulară este oferită divinităţii şi umanităţii lui Hristos, la profeţiile mesianice, lucrarea Sa în Vechiul Testament, lucrarea Sa salvatoare de pe cruce, învierea Sa literală, înălţarea Sa precum şi lucrarea Sa prezentă din Ceruri şi revenirea Sa viitoare. O mare atenţie este acordată şi asupra atacului modern în privinţa portretizării biblice a lui Hristos.

horizontal rule

Hristologie

 

VII. Umanitatea lui Hristos

 

Isus a fost uman perfect şi absolut. El era în mod indiscutabil Dumnezeu şi a devenit  întrupat în carne umană, formă şi natură. Umanitatea sa a fost absolut autentică

 

1. Biblia declară că Isus era un om

 

Matei 1:11 „Fiul lui David, Fiul lui Avraam”

 

Matei 20:28 „Fiul Omului…”

 

Marcu 6:3 „Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei…?”

 

Ioan 8:40 „un om care ţi-a spus adevărul”

 

Fapte 2:22 „Isus… un om adeverit vouă de către Dumnezeu”

 

Romani 1:3 „sămânţa lui David conform trupului”

 

Romani 5:15 „Harul lui Dumnezeu şi darul prin har al unui singur om, Isus Hristos”

 

1 Corinteni 15:21 „Printr-un om a venit învierea morţilor”

 

1 Timotei 2:5 „Şi un singur mijlocitor… omul Isus Hristos”

 

2. Isus a posedat elementele unei fiinţe umane

 

a. Trup

 

Matei 26:26, 28

Luca 24:39

Ioan 2:21

 

b. Suflet

 

Matei 26:33

Ioan 12:27

 

c. Spirit

 

Luca 23:45

Ioan 11:33

 

3. Isus a exercitat atributele şi puterile unei fiinţe umane

 

a. Naşterea

 

Luca 2:5, 12

 

b. Creşterea şi dezvoltarea

 

Luca 2:40

 

Creşterea nu sugerează imperfecţiunea. În fiecare stagiu El era pe atât de perfect pe cât trebuia să fie un om la acel stagiu.

 

c. Emoţiile

 

Marcu 3:5

Luca 22:44

Ioan 11:35

Ioan 13:23

 

d. Limitările umane

 

Matei 8:24 El a dormit

Luca 2:46

Luca 22:43

Evrei 5:8

 

6. Aparenţa umană

 

Matei 16:13-14

Ioan 4:9

Ioan 20:15

 

7. Suferinţa şi moartea

 

Luca 22:44

Ioan 19:30, 34

 

Umanitatea lui Isus este o bază şi un test al părtăşiei cu alţii. Întreaga Sa persoană ca Dumnezeul-om cu cele două naturi ale Sale este într-adevăr testul. A nega sau a diminua oricare dintre naturi înseamnă a arunca defăimare asupra persoanei Sale.

 

1 Ioan 4:2, 3

 

VIII. Persoana lui Hristos

 

Biblia învaţă în mod clar că Isus a fost atât uman cât şi divin. El era Dumnezeu şi om într-o singură persoană. El deţinea o natură umană şi una divină.

 

O „natură” este suma tuturor calităţilor esenţiale ale unui lucru. Aceasta e ceea ce face pe cineva ceea ce este.

 

Isus în acel sens avea două naturi, două complexe de atribute, una divină şi una umană.

 

Personalitatea nu este o parte esenţială a unei naturi. O persoană este o natură cu ceva adăugat – subzistenţa independentă, individualitatea, conştiinţa de sine, determinarea de sine.

 

Un animal are o natură animală, dar acesta nu este o persoană.

 

Persoana lui Hristos drept Dumnezeul-om în cadrul teologiei a fost numită „Persoana Theantropică”. Uniunea dintre două naturi este numită „uniune hipostatică”.

 

Este cel mai bine să vorbim de Isus ca Dumnezeul-om mai degrabă decât de Dumnezeu şi om, sau chiar Dumnezeu în om.

 

1. Persoana lui Isus este indivizibilă

 

a. Hristos vorbeşte despre Sine ca o persoană distinctă, individuală

 

Ioan 17:23 „Eu” în ei, singular, niciodată plural

 

b. El se distinge pe Sine de Tatăl

 

Ioan 8:18

 

c. El se distinge pe Sine de Duhul Sfânt

 

Ioan 16:7

 

d. El se distinge pe Sine de alţi oameni

 

Ioan 8:23

 

e. El nu se distinge niciodată pe Sine ca o persoană Divină faţă de Sine ca o persoană umană

 

Ioan 8:58

 

,(T ,4µ4 egoo eimi denotă existenţa personală fără origine. În preexistenţă Isus era o persoană, „Eu”, nu doar divinitate în abstract.

 

2. Atributele, faptele şi puterile celor două naturi sunt atribuite unei singure persoane a lui Isus Hristos

 

Matei 8:24-26

Marcu 11:1-6, 12-13

Ioan 4:6-7

Luca 13:31-33

Ioan 11:35, 38, 43

Fapte 20:28

1 Corinteni 2:8

 

3. Scaunul personalităţii indivizibile este LOGOSUL, natura divină

 

Natura divină sau Logosul a fost „mai mare” decât natura umană. Isus este Dumnezeul-om, nu omul-Dumnezeu.

 

Uniunea celor două naturi în Hristos

 

1. Cele două naturi rămân distincte una faţă de alta deşi unite într-o singură persoană

 

Romani 1:3-4

Romani 9:5

 

2. În această uniune natura umană posedă unele din puterile ce aparţin naturii divine din cadrul Dumnezeului-om fără a trece în natura divină

 

Luca 5:24

Ioan 2:19-21

Ioan 6:51

 

3. În această uniune natura divină este capabilă de anumite experienţe umane din Dumnezeul-om fără inter-penetrarea naturilor

 

Matei 24:36

 

4. Uniunea celor două naturi este permanentă şi indisolubilă în mod etern.

 

Această uniune a început la concepere şi este susţinută permanent, chiar prin moartea fizică. Persoana Theantropică a început cu Duhul Sfânt care a afectat conceperea din fecioară. Uniunea hipostatică nu va fi niciodată „dizolvată”.

 

Evrei 7:24

 

5. Necesitatea uniunii celor două naturi în Hristos

 

a. Doar în acest fel El putea fi un mijlocitor între Dumnezeu şi om

 

Iov 9:31-33 nevoia pentru un mijlocitor

Evrei 2:17, 18 răspunsul

1 Timotei 2:5

 

b. Necesară pentru ca Isus să fie un Rege etern pe tronul lui David

 

2 Samuel 7:26 // Luca 1:31-33

 

6. Relaţia celor două naturi faţă de conştiinţa de Sine şi voinţa lui Hristos

 

Isus a avut un singur eu şi o singură conştiinţă de sine în calitatea de persoană indivizibilă.

 

Isus era auto-conştient în mod veşnic ca Persoană din Dumnezeul triunic. Natura sa umană nu avea vreo existenţă separată înainte de uniunea sa cu divinul.

 

Isus a avut o singură conştiinţă de sine şi un eu determinant de sine în persoana Sa, şi aceasta îşi avea locul în Logosul. Natura sa umană, în timp ce era impersonală şi neindividualizată, care includea un aspect raţional şi de voinţă, era unit cu Logosul în Întrupare. După cum Dumnezeul-om Isus avea o singură, personală conştiinţă şi voinţă. EL putea să spună „mi-e sete” Ioan 19:28 şi „Eu şi Tatăl una suntem” Ioan 10:30 cu un caracter final egal.

 

Isus a avut o singură direcţie în deciziile morale – de a face voia Tatălui Său, Evrei 10:30

 

Conciliul de la Calcedon, anul 451 d. Hr., „Noi nici nu trebuie să divizăm persoana, nici să nu confundăm naturile”.

 

IX. Moartea lui Isus Hristos

 

Moartea lui Isus Hristos este inima Evangheliei, şi este una din temele centrale ale Scripturii. „Crucea lui Hristos este centrul moral şi universal al universului. Eternitatea trecută nu cunoştea nici un alt viitor, şi o eternitate ce avea să vină nu va cunoaşte nici un alt trecut” Sir Robert Anderson.

 

1. Faptul morţii lui Hristos

 

a. În tipuri şi simboluri

 

Sistemul sacrificial al Vechiului Testament  Romani 3:21

Hainele de piele Geneza 3:21

Mielul lui Abel Geneza 4:4

Jertfa lui Isaac Geneza 22:8

Şarpele de aramă Numeri 21//Ioan 3:14-15

Mielul Pascal Exod 12//Ioan 1:29

 

b. În profeţiile Vechiului Testament

 

Sămânţa femeii Geneza 3:15

Cel care suferă din Psalmul 22

Robul care suferă Isaia 52:13-53:12

Mesia cel străpuns Daniel 9:24-26

Păstorul lovit Zaharia 13:7

 

c. În predicarea lui Ioan Botezătorul

 

Ioan 1:29

 

d. În însăşi învăţătura lui Hristos

 

Ioan 2:18-22

Ioan 3:14-15

Ioan 6:51-56

Matei 16:21

Marcu 8:32

 

e. În predicarea apostolilor

 

Fapte 2:23

Fapte 3:14-15

1 Corinteni 15:1-3

 

f. Comemorat în vremurile din urmă şi în sferele eterne

 

Apocalipsa 5:8-10

Apocalipsa 21-22 „Mielul” apare de circa 5 ori

 

2. Necesitatea morţii lui Hristos

 

Matei 16:21

 

a. Această necesitate a fost impusă de sine în mod voluntar

 

Ioan 10:14-18

Efeseni 5:2

Filipeni 2:8

 

3. Motive pentru moartea lui Isus

 

a. Pentru a-şi împlini scopul Său etern

 

Ioan 12:27

1 Petru 1:19-20

Apocalipsa 13:8

 

b. Pentru a fi ascultător de voia lui Dumnezeu Tatăl

 

Matei 26:38-39

Matei 26:42-44

Evrei 10:5-7

Evrei 10:10

 

A fost Dumnezeu în vreo obligaţie de a-şi trimite Fiul Său pe cruce?

 

1. Părerea necesităţii ipotetice

 

Aceasta spune că Dumnezeu putea să fi folosit alte mijloace pentru a salva pe oameni fără ispăşire sau vreo satisfacere penală. Dar Dumnezeu a voit metoda de ispăşire deoarece au loc mai multe avantaje şi harul este mult mai mult arătat. În această părere nu există nimic în natura lui Dumnezeu care să silească ispăşirea prin sânge.

 

2. Părerea necesităţii de consecvenţă absolută

 

John Murray, Redemption Accomplished and Applied, p. 9 şu.

 

Această părere susţine faptul că odată ce Dumnezeu în har a făcut decizia de a-i salva pe indivizi, era necesar să realizeze aceasta prin moartea propriului Său Fiu datorită perfecţiunii propriei Sale naturi. Satisfacerea printr-un sacrificiu de înlocuire a fost singura cale. Dumnezeu nu era sub obligaţia de a-i salva pe păcătoşi, dar prin consecinţă a fost obligat să-l trimită pe Isus la cruce atunci când şi-a propus în har să-i salveze pe cei ce cred.

 

Dumnezeu s-a decis să salveze – harul pur; după aceea, doar moartea lui Isus putea realiza mântuirea pentru noi.

 

Evrei 2:10, 17

 

c. Pentru a împlini profeţia

 

Matei 26:54

Luca 24:44-46

 

d. Pentru a-şi împărtăşi viaţa Sa veşnică cu oamenii

 

Ioan 3:14-15

Ioan 12:20-24

 

2. Natura morţii lui Hristos

 

a. Moartea aduce ideea de separare

 

Exista în fond două feluri de moarte, fizică şi spirituală; ambele înseamnă separare şi ambele sunt rezultatul păcatului.

 

Isus a experimentat ambele feluri de moarte. El a fost „făcut păcat” 2 Corinteni 5:21

 

b. Isus a fost separat de Dumnezeu

 

Matei 27:46

 

(1) Aceasta nu era o separare a două persoane din Dumnezeire. Isus nu a fost scos din Trinitate. Dumnezeirea este o singură esenţă indivizibilă care subzistă în trei persoane. Acesta este un aranjament etern necesar şi nu poate fi schimbat.

 

(2) Aceasta nu era o separare a naturilor divină şi umană a lui Isus. Persoana lui Isus este indivizibilă. O astfel de separare ar diviza persoana lui Hristos şi ar pune capăt valorii suferinţelor Sale. Divinul are nevoie de uman ca să facă posibile suferinţele; umanul are nevoie de divin ca să facă suferinţele personale şi de folos.

 

(3) Aceasta nu era o separare filială. Tatăl nu l-a urât pe Isus, sau să-i întoarcă spatele în vreun fel filial. Dumnezeu l-a iubit pe Isus pe cruce, Ioan 10:17. Uniunea Logosului şi a naturii umane ar fi prevenit orice abandonare filială de către Tatăl.

 

(4) Separarea era una juridică sau spirituală. Dumnezeu ca Judecător şi-a întors faţa de la Isus. El a fost „făcut păcat” din punct de vedere juridic şi vina pe care a purtat-o în acel mod l-a determinat pe Dumnezeu Judecătorul cel Neprihănit să-L părăsească. Inclus în această părăsire a fost şi intimitatea şi comuniunea care în mod normal a decurs între Tatăl şi Fiul bazat pe sfinţenia lor reciproca etică.

 

c. Duhul şi sufletul lui Isus au fost separate de trupul Său

 

Matei 27:50

 

Sângele literal al lui Isus care s-a scurs a fost un reprezentativ sau simbolic al ascultării Sale perfecte. Sângele are întotdeauna de a face cu aspectele juridice, legale ale ispăşirii. Acesta are de a face cu vine.

 

3. Înţelesul morţii lui Hristos – ispăşirea

 

a. Înţelesul ispăşirii

 

Ispăşirea provine de la cuvântul evreiesc kipper. În mod probabil acest provine de la cuvântul acadian care înseamnă a şterge. În cadrul teologiei kipper înseamnă în fond a înlătura sau a compensa.

 

Levitic 17:11

 

b. Fundamentele ispăşirii lui Hristos

 

(1) O satisfacere penală a sfinţeniei lui Dumnezeu

 

Romani 3:25-26

 

Există o diferenţă între o satisfacere pecuniară şi una penală.

 

În cadrul satisfacerii pecuniare accentul este pe datorie şi lucruri; adică, ceea ce este plătit este cantitatea precisă sau lucrul datorat precis, nimic altceva. Eliberarea nu este o chestiune de har, ci de drept. Aceasta preia unele din caracteristicile unui schimb comercial.

 

În satisfacerea penală accentul este pe crimă şi persoane. Aceasta accentuează felul de plată, de cine, etc. Suferinţa suplinitoare este admisibilă la discreţia judecătorului, şi eliberarea este o chestiune de har precum şi de drept deoarece judecătorul supune voluntar spre aranjarea pedepsei, sau o acceptă.

 

Un echivalent legal deplin de pedeapsă este acceptat mai degrabă decât suferinţa exactă. Aceasta recunoaşte faptul că suferinţele lui Isus au fost diferite de ale noastre dar ele au fost contrapartida legală faţă de datoria infinită pe care o datoram noi. Vezi Boetner, Studies in Theology, pp. 295-97; A. A. Hodge, The Atonement, p. 34 şu.

 

Sfinţenie este atributul fundamental moral al lui Dumnezeu. Sfinţenia este afirmarea de sine a purităţii lui Dumnezeu, consistenţa de Sine eternă. Sfinţenia este susţinerea de sine, dragostea este comunicarea de sine. Auto-susţinerea trebuie să preceadă comunicarea de sine. Valoare precede darul. Dumnezeu trebuie să aibă ceva de dat.

 

Sfinţenia condiţionează dragostea. Dragostea lui Dumnezeu este dragoste sfântă. Sfinţenia face suferinţa necesară; dragostea o face voluntară şi voită, Romani 3:26//Ioan 3:16.

 

Păcatul este o contrazicere a sfinţeniei lui Dumnezeu şi creează vină. Sfinţenia lui Dumnezeu include sfânta Sa voinţă şi dorinţă. Orice contrazice fiinţa şi legea lui Dumnezeu creează o pasivitate spre pedeapsă, adică vină. Din moment ce Dumnezeu este o fiinţă sfântă morală infinită, vina este în domeniul moral şi etic precum şi în domeniul legal şi juridic. Vina cere pedeapsă. Păcatul este pedepsit deoarece e vrednic de pedeapsă.

 

Romani 1:32

Evrei 2:2

2 Tesaloniceni 1:6

Deuteronom 21:22

 

Isus a devenit o înlocuire voluntară pentru păcătoşi şi a suferit în locul lor pedeapsa păcatului.

 

Isaia 53:4-6, 8-9, 11-12

2 Corinteni 5:21

Galateni 3:13

 

Sfinţenia ofensată creează patru domenii de nevoie, şi acestea sunt împlinite de cele patru categorii ale ispăşirii lui Hristos:

 

1. Vina – împlinită prin compensarea sacrificială, Evrei 9:26; 10:12.

 

2. Robia – împlinită prin răscumpărare, Matei 20:28; Efeseni 1:7, Tit 2:14; 1 Petru 1:18-19; Romani 3:24; Evrei 9:15; 1 Timotei 2:6.

 

3. Mânia – împlinită prin împăcare, 1 Ioan 2:22.

 

4. Duşmănia – împlinită prin reconciliere, Isaia 59:2; Romani 5:10; Coloseni 1:21, 2 Corinteni 5:18-19.

 

Eficacitatea ispăşirii lui Hristos

 

Prin eficacitatea ispăşirii lui Hristos se înţelege ceea ce permite şi determină ca sângele Său să producă efectele intenţionate în mod divin. Ce posedă sângele lui Hristos sau reprezintă care să-i permită acestuia să satisfacă cerinţele sfinte ale lui Dumnezeu în domeniile vinei, robiei, mâniei, şi duşmăniei? Ce factor unificator există care poată să cuprindă cele patru categorii?

 

Răspunsul este ascultarea lui Hristos.

 

Există 2 aspecte ale ascultării lui Hristos:

 

a. Ascultarea activă a lui Hristos – ascultarea perceptivă

 

(1) Hristos a împlinit cerinţele pozitive ale legii lui Dumnezeu

 

(2) Răsplătirea ascultării lui Hristos este creditată către credincios

 

(3) Pe această bază credinciosul este acceptat ca neprihănit şi restaurat în favoare cu Dumnezeu

 

b. Ascultarea pasivă a lui Hristos – ascultarea penală

 

Aceasta nu înseamnă că El a fost făcut victimă în mod involuntar prin a fi forţat să asculte. Nu era faptul că El a fost supus către ceva anume. Aceasta se referă la faptul că El a cedat faţă de moartea crucii care era un rezultat al cedării lui faţă de suferinţă în tot cadrul vieţii Sale.

 

(1) Isus a plătit pedeapsa pentru legea încălcată a lui Dumnezeu

 

(2) Plata pentru pedeapsa legii lui Dumnezeu de sfinţenie este creditată credinciosului

 

(3) În această bază credinciosul este iertat şi pardonat

 

Isaia 53

Ioan 6:38

Romani 5:19

horizontal rule

Continuare în numărul viitor

sus

 

 

Ce este nou?

Pagină de căutare!

Prin intermediul acestei pagini ai posibilitatea de a căuta diverse articole, subiecte de interes, precum şi pasaje din Scriptură. Apasă aici!

 

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 

Citeşte Biblia online!

Citeşte Biblia Online!


 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate