Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Teologie
 


Home
Arhiva editurii

 

Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Literatură
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri

Colaboratorii

 


Pagina de Teologie

 

 

Dr. Benjamin CocarPagina Teologică este realizată de fratele pastor Dr. Bejamin Cocar, Assistant Professor of Bible and Theology, Luther Rice Seminary, Georgia, USA.

 

Site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer, unde Dr. Bejamin Cocar slujeşte ca pastor, pune la dispoziţia frăţietăţii meditaţii zilnice, care pot fi citite mergând direct la site-ul bisericii, sau prin site-ul Publicaţiei Baptiste de Apologetică.

 

Pentru cei care au posibilitatea să asculte predici, oferim frăţietăţii predicile fratelui Dr. Bejamin Cocar, care pot fi găsite pe site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer.

 

Orice comentariu poate fi trimis la adresa:
apologetics@voxdeibaptist.org

 

Biserica Eben-Ezer

 

Începând cu luna mai fratele dr. Cocar prezintă un curs de evanghelizare şi misiune predat la WILLIAM TYNDALE COLLEGE. Acest curs prezintă conceptul teologic şi practic în înţelegerea Evanghelismului. O serie de întrebări îşi găsesc răspunsul în acest curs înţelegând obiectivul unui adevărat ucenic a lui Hristos. Prezentăm a treia parte a studiului,  sperând ca acest curs să fie de folos celor care simt chemarea Domnului să se conforme chemării şi datoriei unui copil a lui Dumnezeu. 

 

MATEI 28:19-20

 

EVANGHELISM, UCENICIE ŞI MISIUNI

 

DR. BENJAMIN COCAR

 

 

X. SCUZELE NECREDINCIOŞILOR

Scuzele credincioşilor sunt multe, însă cele alte necredincioşilor sunt aşa de numeroase încât va fi prea greu să le includem pe toate aici. Fiecare persoană are propriul set de scuze atunci când e vorba de lucrurile spirituale.

 

În Luca 14:15-20, citim despre anumiţi oameni invitaţi la un banchet, dar ce au făcut ei? Scuze, scuze! Unii dintre ei abia cumpăraseră provizii şi trebuiau să le păzească şi să vadă cum le va merge treaba. Alţii au investit în ceva maşinării pentru ferma lor şi trebuiau să vadă cum funcţionează. Un altul abia se căsătorise şi luna de miere trebuia să fie prima. Scuze, scuze.

 

1.     Aceasta nu este pentru mine.

Mulţi oameni resping Evanghelia crezând că aceasta nu este pentru ei. Ei se simt bine în poziţiile lor şi nu prea simt ei că ea ar fi pentru ei.

a. arată-le textul din Romani 3:23, toţi au păcătuit

b. arată-le textul din Romani 6:23, plata păcatului este moartea

 

Întreabă-i dacă se pot scuza de la toate, şi întreabă-i dacă le place rezultatul propriului lor păcat. Dacă sunt cinstiţi, ei vor recunoaşte că Evanghelia este pentru ei.

 

2.     Nu pot renunţa la păcatele mele.

a. întreabă-l dacă vrea să fie eliberat de păcat, Ioan 3:19

b. arată-i că Hristos este singurul răspuns, Ioan 8:34

c. asigură-l de viaţa nouă, 2 Corinteni 5:17

 

3.     Creştinii sunt aşa de inconsecvenţi

Nu încerca să argumentezi împotriva acestei acuzaţii. Admite-o. Există ipocriţi în biserică, însă sunt mai mulţi în afară decât înăuntru bisericii.

a. lipsa înţelegerii

b. spune-i să-şi îndrepte atenţia spre sine

c. arată-i că fiecare om va sta singur înaintea lui Dumnezeu

d. judecarea altora nu e un fel de a scăpa de judecată

 

4.     Noi ne îndreptăm cu toţii spre cer deşi prin căi diferite

1. sinceritatea nu înseamnă mântuirea

2. arată-i ceea ce a spus Isus, Ioan 14:6, 10:7

 

5.     Viaţa creştină este prea grea

1. viaţa creştină nu este comportamentul fiinţelor, ci o viaţă nouă, 2 Corinteni 5:17

2. noi nu trăim singuri viaţa creştină, Filipeni 4:13

 

6.     Dumnezeu este prea bun ca să trimită pe păcătoşi în iad

1. Dumnezeu este bun

2. Dumnezeu este drept

3. Dumnezeu a oferit o cale de mântuire

4. este corect să-i trimită în iad doar pe aceia care au respins dragostea Lui

 

Dr. R. A. Torrey a predicat un mesaj intitulat „Blocada lui Dumnezeu în drumul spre iad”. În acesta el a arătat multele blocade pe care le-a pus Dumnezeu în calea unui om spre iad. Unele dintre le sunt: „Biblia”, „rugăciunile mamei”, „învăţătura şi influenţa mamei”, „predicile auzite odinioară”, „Duhul Sfânt şi lucrarea Sa”, „Crucea”. Dacă un om se duce în iad este datorită faptului că el nu a acordat atenţie la multele blocade pe care Dumnezeu le-a pus în calea sa.

 

Scuzele nu-i vor folosi la nimic necredinciosului în ziua judecăţii, Matei 25:31-46.

 

În calitate de evanghelist nu fi ofensat de scuzele necredinciosului, fi politicos, depinde de Duhul Sfânt că să îţi ofere răspunsurile corecte la acele scuze.

 

XI. EVANGHELISMUL ŞI SUVERANITATEA LUI DUMNEZEU

Există o tensiune reală între libertatea omului şi suveranitatea lui Dumnezeu. Adevărul că Dumnezeu este suveran este clar exprimat în Biblie. El are controlul suveran asupra tuturor lucrurilor pământeşti. El este Domnul istoriei şi Domnul vieţilor creştine.

 

El are un plan perfect pentru fiecare lucru care se întâmplă în universul nostru, şi nimic nu poate contracara planul lui Dumnezeu; tot ceea ce se întâmplă este în acord cu voia Sa. Pe de altă parte, Biblia învaţă faptul că omul este responsabil pentru acţiunile sale, Geneza 2-3. Dumnezeu i-a dat lui Adam „libertatea” de a face orice va vrea în ceea ce privea pomul cunoştinţei binelui şi răului. Dumnezeu ştia că Adam va păcătui, însă cunoaşterea Lui nu l-a determinat pe Adam să păcătuiască.

 

În cadrul evanghelismului, această tensiune nu este rezolvată cu uşurinţă. Dacă Dumnezeu este în controlul complet al oricărui lucru ce mişcă în această lume, atunci El poate aduce la Sine pe toţi acei care sunt aleşi fără vreun ajutor din partea noastră. Însă în cadrul Noului Testament citim despre clara învăţătură a lui Isus despre evanghelism. El a dat o însărcinare şi El se aşteaptă ca noi să o împlinim. Există unii ultra-calvinişti cărora nu le pasă de evanghelism. Ei cred cu tărie în alegerea lui Dumnezeu, drept urmare ei nu evanghelizează. Cumva, în timpul Său Dumnezeu se va ocupa ca cei aleşi de El să vină la El. Este aceasta învăţătura Bibliei?

 

Nu, definitiv că nu! În Faptele Apostolilor 18:9-10 alegerea lui funcţionează ca un stimulent pentru evanghelism şi nu ca o piedică în calea acestuia. Ideea este că dacă Dumnezeu are „oamenii Lui” acolo, atunci cel mai potrivit lucru pe care să-l facă creştinii este să fie implicaţi în evanghelism, în special pentru că aceasta este a lucra cu Dumnezeu şi nu împotriva Lui. Ba mai mult, dacă Dumnezeu are undeva oamenii Lui, Pavel este asigurat de rezultate, nu pentru că este un evanghelist aşa de înzestrat, ci pentru că oamenii lui Dumnezeu vor veni la timpul potrivit la El. Pavel putea să spună, „Dacă Dumnezeu are mulţi oameni în acest oraş, atunci am să merg în alt oraş să predic Evanghelia, acei care sunt în acest oraş vor veni oricum la Isus.” În loc să spună aşa, Pavel a fost determinat să predice cu toată puterea sa pentru a-i atinge cu evanghelia pe cei ce sunt aleşi.

 

Suveranitatea lui Dumnezeu şi alegerea Sa nu opreşte evanghelismul, şi oferă motivaţie pentru proclamarea Veştii Bune la toţi oamenii. Noi nu-i cunoaştem pe cei ce sunt aleşi să predice Evanghelia doar pentru ei. Noi predicăm Evanghelia, spunem Vestea cea Bună la toţi oamenii ca în acest fel să răspundă şi cei aleşi. Cei aleşi sunt în lume neştiind că ei sunt aleşi. Eu nu am ştiut că sunt ales până ce nu am auzit evanghelia, am răspuns prin puterea Duhului Sfânt, iar atunci când eram în păcat, am văzut scris pe spatele uşii, „Căci El ne-a ales în El înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui”, Efeseni 1:4. Şi după ce am citit aceasta, am continuat, „El ne-a predestinat să fim adoptaţi ca fii ai Săi prin Isus Hristos, după buna plăcerea a voii Sale”, (Efeseni 1:5). Isus a spus să mergem şi să predicăm Evanghelia şi El se va ocupa de rezultate. El a spus că cei ce vor crede vor fi mântuiţi, iar cei ce nu vor crede vor fi pierduţi, aceasta înseamnă că cei aleşi vor răspunde faţă de mesaj, iar cei nealeşi nu vor răspunde. Despre felul cum Dumnezeu îi va judeca nu este treaba noastră, Romani 9:19-23. Datoria noastră este să ne ocupăm în a spune fiecăruia despre marea mântuire pe care am primit-o, pentru că nici chiar cei aleşi nu vor răspunde dacă nu le va spune cineva, Romani 10:14-17.

 

J. I. Packer în cartea sa, „Evangelism and the Sovereignty of God” [Evanghelismul şi suveranitatea lui Dumnezeu] (pag. 96-122) subliniază răspunsul biblic la tensiunea dintre evanghelism şi suveranitatea lui Dumnezeu:

 

1. Suveranitatea lui Dumnezeu în har nu afectează nimic din natura şi datoria evanghelismului.

a. crezul că Dumnezeu este suveran în harul Său nu afectează necesitatea evanghelismului

b. crezul că Dumnezeu este suveran în harul Său nu afectează urgenţa evanghelismului

c. crezul că Dumnezeu este suveran în harul Său nu afectează autenticitatea invitaţiei evangheliei sau adevărul promisiunilor evangheliei

d. crezul că Dumnezeu este suveran în harul Său nu afectează responsabilitatea păcătosului faţă de reacţia sa înaintea Evangheliei; un om care îl respinge pe Hristos devine cauza propriei sale condamnări

 

2. Suveranitatea lui Dumnezeu în har ne oferă singura noastră speranţă de succes în evanghelism

a. această certitudine ne face îndrăzneţi

b. această certitudine ne face răbdători

c. această certitudine ne face să fim plini de rugăciunii

 

XII. EVANGHELIZAREA COPIILOR

Domnul Isus Hristos a fost confruntat cu o situaţie specială în Matei 19:13-15. Câteva mămici au adus la El pe copiii lor. Biblia nu ne spune dacă ele credeau în El ca Mesia al lor sau nu, însă este foarte interesant de notat faptul că aceste mămici au vrut ca acest Om să se roage peste copiii lor. Ele au avut o idee mare, dar ucenicii lui Isus nu erau aşa de fericiţi să-l vadă pe Învăţătorul oprindu-se din învăţăturile Sale ca să se roage pentru nişte „copii”. Însă Isus nu este prea ocupat atunci când se află copii în jurul Lui. Copiii au fost întotdeauna o prioritate înaltă a lui Dumnezeu. Isus nu avea nevoie de protecţie împotriva copiilor, nu, El avea nevoie de protecţie împotriva adulţilor penibili! „Nu-i mai împiedicaţi!” „Lăsaţi-i să vină”, le-a spus Isus celor din jurul Său. Şi El şi-a făcut timp să se atingă de ei, să se roage peste ei şi să-i binecuvânteze. Ce mai Mântuitor!

 

El are timp pentru copiii cei mici, dar Biserica? Dar societatea? Cineva a spus că „nici o societate nu este mai mică ca acela care nu vede nici o obligaţie faţă de copiii ei”.

 

În cadrul Bibliei putem vedea că Dumnezeu a fost interesat în copii. El l-a salvat pe micuţul Moise şi l-a făcut un mare lider al exodului. El l-a chemat pe micul Samuel şi l-a făcut să fie cel mai mare Judecător peste Israel. Tot El l-a găsit pe tânărul David şi l-a făcut cel mai mare rege pe care l-a avut vreodată Israelul. Atunci când Ieremia nu era decât un copil, Dumnezeu l-a chemat să fie profetul care plânge, şi nimeni nu a plâns mai mult decât el pentru soarta Ierusalimului. Citim în 2 Împăraţi 5 că Dumnezeu s-a folosit de o fetiţă pentru a-l călăuzi pe generalul sirian spre Samaria pentru a fi vindecat de lepra sa. Copiii în mâinile lui Dumnezeu devin mari instrumente ale slavei Sale. Oare o biserică sau o societate nu-şi poate permite să investească în copiii săi? De fapt fără copii nu există viitor nici pentru biserică şi nici pentru societate. Dar societatea noastră îi ucide, şi îi ucide cu milioanele. Ce ruşine!

 

Organizaţia Child Evangelism Fellowship [Asociaţia pentru Evanghelizarea Copiilor] este dedicată în a face ca fiecare copil din America şi poate chiar şi din lumea întreagă să aibă cel puţin oportunitatea de a se confrunta cu o prezentare inteligentă a Evangheliei lui Isus Hristos. Este oare chemarea acestei organizaţii să facă aceasta? Unde sunt bisericile? Unde sunt creştinii? Oare nu a spus Isus la toţi, „Nu-i opriţi, ci lăsaţii să vină la Mine”?

 

1. Copiii trebuie evanghelizaţi deoarece ei sunt următoarea generaţie.

2. Copiii trebuie evanghelizaţi deoarece ei sunt ciment umed.

3. Copiii trebuie evanghelizaţi deoarece aceasta este aproape cel mai uşor lucru din lume de a conduce un copil de la vârsta de 5 la 10 ani la o acceptare categorică a lui Hristos (R. A. Torrey)

4. Copiii trebuie evanghelizaţi, căci tu nu salvezi un copil ci o viaţă. O mulţime de oameni importanţi au fost mântuiţi când erau copii. O mare parte a corpului profesoral de la Dallas Theological Seminary [Seminarul Teologic din Dallas] au fost mântuiţi când erau copii.

5. Copiii trebuie evanghelizaţi deoarece satan îi vrea pentru sine.

 

Creştinii ar trebui să-şi evanghelizeze proprii lor copii. Multe cămine creştine îşi au copii în lume. De ce? Ei au presupus că Biserica, sau şcoala creştină va face această slujbă. Atât Biserica cât şi şcolile creştine fac slujba de evanghelizare a copiilor, însă responsabilitatea cea mai importată este a familiei. În cadrul Vechiului Testament citim despre obligaţia familiei de a învăţa copiii lor legile lui Dumnezeu, Deuteronom 6:7. Ei nu îşi trimiteau copii la învăţătorul de la Şcoala Duminicală pentru a se îngriji de educarea lor, în schimb făceau ei această slujbă.

 

Fiecare tată din Israel îşi învăţa copii săi despre Dumnezeu; în Psalmul 78 citim: „Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea [în versiunea din limba engleză apare în loc de înţelepciune „lucrurile ascunse”, n. tr.] vremurilor străvechi. Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri” (v. 2-4). Nu este nici o îndoială sursa de unde aceşti oameni ştiau lucrurile ascunse, părinţii lor le-au spus. Copiii din vremurile noastre nu ştiu lucrurile ascunse, lucrurile lui Dumnezeu, pentru că părinţii lor nu au avut timp să le spună, sau poate că părinţii au presupus că Biserica sau şcoala creştină se va ocupa de acea educaţie religioasă. Citind mai departe în Psalmul 78, vedem ceea ce au făcut copiii evanghelizaţi: „nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni”, de ce? Pentru că „El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte, şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor” (v. 4-6).

 

Obligaţia părinţilor este de a spune copiilor lor despre Dumnezeu şi El va face restul. Psalmul 78:7 spune, „Atunci ei îşi vor pune încrederea în Dumnezeu şi nu vor uita faptele Sale”.

 

În Noul Testament citim despre Timotei, tânărul predicator care a fost îndemnat de Pavel să facă lucrarea unui evanghelist, despre cum cunoştea Scripturile din pruncie de la mama şi bunica sa. Ele nu au aşteptat să vadă dacă Timotei al lor este ales sau nu, dacă îi place sau nu Scripturile, ele l-au învăţat şi Dumnezeu l-a făcut un soldat curajos al Crucii. Fără să-l cunoaştem personal pe Timotei, noi trebuie să îl iubim pe acest tânăr deoarece Pavel l-a iubit şi a avut încredere în el. acele două femei l-au învăţat Scripturile, Vechiul Testament, şi Dumnezeu a aranjat lucrurile în aşa fel încât Pavel să-l întâlnească şi să-l conducă la Hristos.

 

Cum să conduci un copil la Hristos?

Nenumărate mame şi tati şi-au condus copii lor la Isus Hristos prin propria lor metodă, şi aceştia nu au scris niciodată o carte despre cum să conduci la Hristos un copil, însă ei au bucuria de a-i avea alături de ei pe copiii lor în drumul spre Cer. Fiecare dintre noi poate folosi o altă metodă şi nici unul nu ar fi greşit atât timp cât noi conducem pe copii la Isus. Pavel nu a spus cum l-a condus pe Timotei la Hristos, dar presupunem că Eunice şi Lois au jucat un mare rol în aceasta.

 

Introducerea şi prezentarea Evangheliei poate fi făcută mai simplă pentru copii, însă şi copiii trebuie să ştie că şi ei sunt păcătoşi. Unii oameni dau impresia că unii copii nu sunt aşa de „vinovaţi” ca şi persoanele adulte, şi într-un anumit sens au dreptate. Dar în multe sensuri nu. Copiii şi adulţii sunt păcătoşi nu pentru că au păcătuit, ci datorită faptului că păcatul lui Adam a fost imputat întregii omeniri. Pavel scrie în Romani 5:12-19 că păcatul a intrat în lume printr-un singur om şi rezultatul a fost că toţi au fost consideraţi păcătoşi. Copiii trebuie să ştie că ei au nevoie de mântuire aşa cum are nevoie fiecare adult.

1. Spune copilului că are nevoie de mântuire, Romani 3:23.

2. Spune-le că Isus este singura Cale de mântuire, Ioan 14:6.

3. Spune-le că Isus a chemat la Sine pe copilaşi, Matei 19.

4. Spune copiilor că Isus îi iubeşte.

5. Spune-le că ei au nevoie să-l accepte pe Isus prin credinţă.

6. Ajută copilul să se roage şi să-l invite pe Isus în inima sa.

7. Nu forţa pe un copil să primească pe Isus, acordă-i libertatea de a spune da sau nu.

Copiii trebuie să vadă dragostea lui Hristos în părinţii şi învăţătorii lor. În cadrul evanghelizării copiilor este un imperativ practicarea dragostei lui Hristos. Copiii nu răspund adecvat la „predicarea” părinţilor care nu practică acest lucru. Copiii răspund mai mult la dragoste decât la predicare. Personal am avut bucuria de a îngenunchea împreună cu fiul meu şi să-l ajut să-l invite pe Isus în inima sa. Aceasta este situaţia ideală, ca un părinte să-şi conducă copilul la Hristos. Însă sunt aşa de mulţi copii fără familie, şi ei au nevoie de Isus. Biserica locală trebuie să-i contacteze pe aceşti copii şi să-i invite la Şcoala lor Duminicală. Acesta va fi un bun punct de început. Copiii cu un singur părinte vor primi aprobarea din partea acestuia de a merge la Şcoala Duminicală, şi de multe ori copiii sunt convertiţi şi ei pot să conducă la Domnul şi pe părinţii lor.

 

O altă metodă bună este studiu biblic pentru copii în vecinătatea. Aceste grupuri pot fi organizate aproape pretutindeni. Copiilor le place să fie laolaltă. Lor le place compania. Copiii dintr-un bloc pot fi invitaţi în casa ta pentru o seară de povestiri biblice, filme video biblice, îngheţată. Liderul trebuie să fie cordial şi prietenos. Filmele sau povestirile nu ar trebui să fie prea lungi, însă toate trebuie să aibă un anumit fel de provocare. Fii sensibil la nevoile individuale. Acordă timp pentru decizii.

 

Policarp, curajosul martir al bisericii timpurii, a fost convertit la vârsta de 9 ani. Jonathan Edwards, probabil cel mai puternic intelect de la amvoanele americane, a fost mântuit la 7 ani. Count Zinzerdorf, liderul mişcării Moraviene, a fost mântuit când acea 4 ani. Matthew Henry, marele comentator, a fost convertit la 11 ani şi Robert Hall, marele predicator baptist, l-a primit pe Hristos la vârsta de 12 ani.

 

Continuare în numărul viitor.............     

sus

 

 

Ce este nou?

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectul doctrinar despre SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire).
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.


 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate