Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Teologie
 


Home
Arhiva editurii

 

Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Literatură
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri

Colaboratorii

 


Pagina de Teologie

 

 

Dr. Benjamin CocarPagina Teologică este realizată de fratele pastor Dr. Bejamin Cocar, Assistant Professor of Bible and Theology, Luther Rice Seminary, Georgia, USA.

 

Site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer, unde Dr. Bejamin Cocar slujeşte ca pastor, pune la dispoziţia frăţietăţii meditaţii zilnice, care pot fi citite mergând direct la site-ul bisericii, sau prin site-ul Publicaţiei Baptiste de Apologetică.

 

Pentru cei care au posibilitatea să asculte predici, oferim frăţietăţii predicile fratelui Dr. Bejamin Cocar, care pot fi găsite pe site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer.

 

Orice comentariu poate fi trimis la adresa:
apologetics@voxdeibaptist.org

 

Biserica Eben-Ezer

 

Începând cu luna mai fratele dr. Cocar prezintă un curs de evanghelizare şi misiune predat la WILLIAM TYNDALE COLLEGE. Acest curs prezintă conceptul teologic şi practic în înţelegerea Evanghelismului. O serie de întrebări îşi găsesc răspunsul în acest curs înţelegând obiectivul unui adevărat ucenic a lui Hristos. Prezentăm a treia parte a studiului,  sperând ca acest curs să fie de folos celor care simt chemarea Domnului să se conforme chemării şi datoriei unui copil a lui Dumnezeu. 

 

MATEI 28:19-20

 

EVANGHELISM, UCENICIE ŞI MISIUNI

 

DR. BENJAMIN COCAR

 

(continuare)

 

XIII. EVANGHELIZAREA MASIVĂ

Citind primele capitole ale cărţii Faptele Apostolilor este imposibil să nu notăm „explozia” evanghelismului. Ucenicilor li s-a dat porunca şi promisiunile, de a aştepta să primească putere, iar apoi să meargă să fie ucenicii Lui (Faptele Apostolilor 1:8). Ei au aşteptat, şi în cadrul capitolului doi citim că Duhul Sfânt a coborât, ucenicii au fost umpluţi şi „explozia” a început. O singură predică a lui Petru a adus pe 3.000 de oameni la punctul de a se întreba „Fraţilor, ce să facem?” Aceştia 3.000 nu erau din cele două sute de biserici din Ierusalim care au venit la această întâlnire pentru a-şi dedica vieţile, nu, ei erau printre aceia care au strigat, „crucifică-l, crucifică-l!” Aceasta a fost „explozie”. Însă aceasta nu s-a oprit aici. Ucenicii, împreună cu cei 3.000 de noi convertiţi împărtăşeau Evanghelia cu prietenii lor şi în câteva zile au ajuns la 5.000! Oamenii erau mântuiţi, cei bolnavi erau vindecaţi, frica de Dumnezeu era pretutindeni. Apostolii erau persecutaţi, dar ei s-au rugat. Ştefan a fost ucis cu pietre, Petru a fost întemniţat, însă biserica se ruga. Care au fost rezultatele? „Şi Domnul adăuga la numărul lor zilnic pe cei ce erau mântuiţi” (Faptele Apostolilor 2:47b). Cum a fost posibilă această „explozie”? Dar astăzi? Are nevoie lumea noastră de o astfel de „explozie”? Eu cred că da. Problema nu este cu lumea. Lumea este în aceiaşi situaţie ca şi acum 2000 de nai în urmă. Omul a avut nevoie de mântuirea şi are nevoie şi acum. Problema este cu biserica, cu creştinii zilelor noastre.

 

Biserica din Faptele Apostolilor aştepta ca Dumnezeu să lucreze. Ucenicii au aşteptat venirea Duhului Sfânt, iar atunci când a venit, ei nu au mai aşteptat alt minut, au început să-l proclame pe Isus.

 

Curând după ce am absolvit Seminarul Baptist din Bucureşti, am plecat să îl ajut pe tatăl meu în Biserica Baptistă din Mediaş, România. Aceasta era în vara anului 1980. Biserica avea aproape 300 de membrii şi era o biserică a rugăciunii. Pentru mulţi ani ei se rugau pentru trezire; în anii 1960 au experimentat o trezire „internă”, atunci când majoritatea membrilor şi-au rededicat vieţile lui Hristos şi au promis să trăiască o viaţă sfântă. Anii treceau şi ei doreau o trezire „externă”, când sufletele din acel oraş aveau să vină la Hristos. Într-o duminică s-a întâmplat. Biserica era pregătită pentru un serviciu de botez, cu aproape 19 noi convertiţi. În timpul mesajului său, socrul meu a făcut o invitaţie neobişnuită: „dacă vreunul de aici este gata să-l primească pe Isus ca mântuitor şi Domn, şi dacă vrea să fie botezat, îl vom boteza astăzi!” Aceasta era ceva nou. Toţi convertiţii trebuiau să fie pregătiţi într-un fel special pentru botez, şi el ştia asta. El era un predicator baptist pentru mau mult de 30 de ani. Dar a spus-o, şi 38 de oameni au venit în faţă. „Explozie!” Toţi din adunare erau uimiţi, inclusiv el. Eu i-am invitat pe noii convertiţi la subsolul bisericii, şi în timp ce co-pastorul meu îi boteza pe cei 19 convertiţi „pregătiţi”, eu le predicam la aceia noi veniţi. Tremuram şi eu şi vocea mea. Le-am explicat ceea ce au făcut ei, m-am asigurat că au înţeles mesajul Evangheliei, iar apoi le-am spus, „ne pare rău, dar nu vă putem boteza. Nu avem destule robe albe…” Aceasta a fost ideea mea dar nu şi a lor. Am sunat la bisericile penticostale şi le-am cerut să ne trimită robele lor pentru botez. Tot ceea ce am putut face rost au fost doar 10-15…. „Vedeţi, le-am spus eu, săptămâna viitoare va fi un al serviciu de botez şi vă vom boteza atunci.” Un tânăr a spus, „Dar robele ude…?” Am fost şocat. În mintea mea am început să fiu sigur că aceasta venea de la Duhul Sfânt. Acestea nu sunt invenţii. Aceasta a fost autentic. Toţi au fost botezaţi. Unele robe au fost botezate de două ori în acea zi! Din acea zi din 1980 şi până la data când am fost forţaţi să părăsim România în 1986, Domnul a adăugat la numărul celor care erau mântuiţi peste 500 de oameni.

 

Evanghelizarea masivă este demonstrarea Duhului Sfânt în aducerea oamenilor la Hristos prin aceia care sunt disponibili pentru El. Atunci când oamenii lui Dumnezeu se fac disponibili pentru Duhul Sfânt, El va lucra prin ei. Pavel a scris romanilor să-şi aducă trupurile ca jertfă vie, să-şi reînnoiască minţile şi să nu dea voie ca vieţile lor să fie modelate după chipul lumii (Romani 12:1-2). Trezirea nu vine fără dedicare. Atunci când ucenicii au primit Duhul Sfânt, acea demonstrarea a puterii lui Dumnezeu nu putea fi ignorată. Dumnezeu era la lucru într-un mod măreţ în Ziua Cinzecimii. Activitatea Sa din viaţa poporului Său putea fi văzută, auzită şi simţită. În Mediaş, după acel serviciu de botez, puterea lui Dumnezeu era reală în transformarea oamenilor. Membrii din Partidul Comunist au renunţat la calitatea lor de membrii; soţii care-şi abuzau soţiile au fost schimbaţi, beţivii au fost transformaţi în oameni noi prin puterea lui Dumnezeu. Toată această demonstrare a produs fascinaţie. Ucenicilor li s-a pus întrebarea despre acel eveniment neobişnuit. Manifestarea lui Dumnezeu întotdeauna produce fascinaţie, uimire şi minunare. Din ce în ce mai mulţi oameni din Mediaş şi din întreaga Românie au devenit fascinaţi de lucrarea din biserica noastră. Oamenii veneau la biserică şi nu le venea a crede că preaiubiţii lor, copiii lor, prietenii lor erau transformaţi. Într-o situaţie particulară, securitatea a răspândit un zvon că în biserica noastră se omoară copiii şi că le sugem sângele. Drept rezultat mulţi copii au venit la servicii şi au mai adus cu ei şi pe mamele şi taţii lor. Noi nu le cunoşteam interesele lor, însă le predicam despre sângele… lui Isus care ne spală de păcate. Ei erau fascinaţi, şi mulţi dintre ei l-au primit pe Hristos ca Mântuitor al lor.

 

Însă după fascinaţie a venit şi explicaţia. Petru le-a explicat ceea ce însemna acea demonstraţie. El le-a spus despre lucrarea de mântuire a lui Isus, şi le-a reamintit despre promisiunile Duhului Sfânt, rezultatul, Explozie!

 

Fapte capitolul 2 prezintă demonstraţia, fascinaţia, explicaţia şi explozia, însă aceasta nu se termină aici. Pentru a vedea explozia continuă, credincioşii „s-au dedicat pe ei înşişi învăţăturii apostolilor, la părtăşie şi la frângerea pâinii, şi la rugăciune” (Faptele Apostolilor 2:42). Studiază Biblia, ia Cina Domnului şi roagă-te, roagă-te, roagă-te!!!

 

Lumea este pierdută în păcat, trebuie să acţionăm acum. Avem de a face cu o sarcină formidabilă: evanghelizarea mondială. Fiecare credincios trebuie să se facă disponibil pe sine însuşi Duhului Sfânt pentru sarcina de aducere a altora la Isus Hristos. Sarcina primară a Bisericii este „evanghelizarea fiecărui membru”. Biserica odată ce a venit la Hristos, trebuie să meargă pentru Hristos. În biserica noastră din Mediaş, fiecare membru avea în mintea un singur lucru, „Mediaş pentru Hristos”. Acela era scopul nostru, ca întregul oraş să fie câştigat pentru Hristos. Fiecare membru avea o listă de rugăciune, chiar şi copiii aveau liste de rugăciune, care îi includeau pe toţi cei 70.000 de oameni care trăiau pe atunci în Mediaş. Planul şi scopul nostru i-a speriat pe comunişti; lor le era frică de noi. Le erau frică de rugăciunile noastre. Ne-au forţat să părăsim oraşul, însă am continuat să ne rugăm şi lucrarea continuă. Fiecare din acea biserică nu numai că se ruga, ci şi împărtăşea Evanghelia cu prietenii lor. Nu erau multe Biblii, tractatele nu erau disponibile, nu aveam casete, însă cunoşteam simplul plan al mântuirii şi ne cunoşteam bine mărturia noastră. În plus noi ne bazam pe Duhul Sfânt.

 

XIV. INTRODUCEREA / EVANGHELIA

Dr. James Kennedy, de la Biserica Presbiteriană Coral Ridge din oraşul Fort Lauderdale, statul Florida, în cartea sa „Evangelism Explosion” [Evanghelizarea Masivă], schiţează felul în care o întreagă congregaţie poate fi motivată şi mobilizată pentru a îndeplini sarcina de evanghelizare. Însăşi pastorul trebuie să ofere exemplul şi conducerea în această sarcină.

 

În cadrul sarcinii de evanghelizare personală, introducerea se pare că este cea mai dificilă parte dintre toate. Felul în care abordăm o persoană căreia vrem să îi mărturisim este important pentru întreaga prezentare.

 

Dr. Kennedy sugerează această introducere:

A.     Viaţa lor seculară

B.     Viaţa lor de biserică

C.    Biserica noastră

D.    Mărturia: personală sau biserica

E.     Două întrebări:

1.     Aţi ajuns la acel loc din viaţa dumneavoastră spirituală în care să ştiţi cu siguranţă că dacă aţi fi să muriţi aţi merge în rai?

2.     Să presupunem că ar fi să muriţi în această seară şi să staţi înaintea lui Dumnezeu şi El vă va întreba, „De ce să te las să intri în cerul Meu?” Ce i-aţi spune?

F.     Tranziţia

 

Mărturia ta poate face o diferenţă. Fă-o simplă şi provocatoare. Dacă nu ai o mărturie… ai nevoie de una! Poţi folosi mărturia bisericii tale.

 

După ce obţii dreptul de a continua, purcede imediat prin a intra în Evanghelie:

 

A.     HARUL

1.     Viaţa veşnică, o casă în ceruri pentru totdeauna, un dar al lui Dumnezeu

2.     Viaţa veşnică nu este meritată şi nu poate fi câştigată

3.     Tranziţie: Aceasta se poate vedea mai clar atunci când vedem ceea ce spune Biblia despre om şi păcat

 

B.     OMUL

1.     Omul este un păcătos al cărui destin este iadul veşnic

2.     Omul nu se poate mântui singur

3.     Tranziţie: Problema omului care încearcă să se salveze pe sine vine într-o atenţie mai aprofundată atunci când vedem ceea ce spune Biblia despre Dumnezeu

 

C.    DUMNEZEU

1.     Dumnezeu este infinit de sfânt şi drept şi trebuie să pedepsească pe păcătoşi

2.     Dumnezeu este infinit de îndurător şi doreşte să îi ierte pe păcătoşi

3.     Tranziţie: Dumnezeu a rezolvat acest conflict aparent prin venirea în lume în persoana lui Isus Hristos

 

D.    ISUS HRISTOS

a.     Isus Hristos este infinitul Dumnezeu-Om

b.     Isus a murit ca să plătească pedeapsa pentru păcatele noastre şi a înviat trupeşte din morţi şi trăieşte astăzi în cer şi mijloceşte pentru păcătoşi. El oferă viaţa veşnică ca dar gratuit al harului lui Dumnezeu.

c.      Tranziţie: Acest dar poate fi primit doar prin credinţă.

 

Ce este credinţa?

 

E.     CREDINŢA

1.     Credinţa nu este doar o învoire intelectuală şi nici o credinţă temporară

2.     Credinţa ESTE a te încrede în întregime doar în Isus Hristos pentru iertarea păcatelor şi darul vieţii veşnice

3.     Tranziţie: Au acestea cuvinte sens pentru dumneavoastră?

 

Dacă răspunsul este „Nu”, caută să vezi ceea ce nu este clar şi clarifică. Fii răbdător. Aminteşte-ţi de clipa când altcineva a încercat să-ţi prezinte ţie Evanghelia!

 

Dacă răspunsul este „Da”, ajută persoana dacă doreşte să primească darul lui Dumnezeu al vieţii veşnice, şi întreab-o doreşte să-şi pună credinţa în Isus Hristos. Dacă răspunsul este „Nu”, nu încerca să „tensionezi persoana”. Pe de altă parte, „nu renunţa cu uşurinţă”, ci aminteşte-ţi de adversar. Fii sensibil şi cunoaşte care este diferenţa.

 

Dacă răspunsul este „Da”, explică-i persoanei respective ce decizie va face, cea mai importantă decizie a vieţii sale. Explică-i faptul că primeşte darul lui Dumnezeu prin credinţă şi că se recunoaşte pe sine ca un păcătos incapabil de a se mântui prin propriile puteri, ci că trebuie să se încreadă doar în Hristos pentru mântuire. Însă Hristos nu este doar Mântuitor, El vrea să fie şi Domnul vieţii sale. Persoana trebuie să acorde controlul vieţii sale lui Hristos pe cât de bine ştie. Dacă persoana nu înţelege, sau dacă nu vrea aceasta, poate că o a doua vizită ar fi un lucru înţelept în acest punct. Dacă înţelege, şi vrea să primească darul lui Dumnezeu, ajută persoana să se roage. Roagă-te cu ea, foloseşte cuvinte scurte, şi fii specific în rugăciunea ta.

 

Dacă s-a rugat, ajută-l să citească cel puţin două versete din Biblie, Ioan 6:47 şi Romani 10:13. Stai la aceste versete până ce persoana mărturiseşte că este mântuită prin a se baza pe ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său.

 

După ce persoana respectivă l-a primit pe Hristos, aranjează-ţi o dată când să vă întâlniţi din nou, într-o săptămâna sau cam aşa ceva pentru a discuta despre decizia sa. Asigură-l că vei continua să te rogi pentru el. Încurajează-l să citească Biblia şi să se roage.

 

XV. IMPORTANŢA LUCRĂRII DE UCENICIZARE

La acelaşi nivel de importanţă cu introducerea şi prezentării evangheliei este lucrarea de ucenicizare. Recent, în România, după marile cruciade evanghelice conduse de Luis Palau, şi de alţi evanghelişti talentaţi, aceia care l-au acceptat pe Hristos au fost cu miile. Adevăratul număr de convertiţi din România este încă foarte mic. De ce? Pe lângă alţi factori, unul foarte important este absenţa totală a lucrări de ucenicizare. Oamenii au ascultat la mesaj, l-au acceptat, însă nimeni nu s-a ocupat de pasul următor după decizia lor. Aceasta este o mare greşeală din partea creştinilor. Într-o mare campanie, cu un mare evanghelist, aceştia l-au acceptat pe Hristos, însă acesta este doar începutul. Mult mai multe alte lucruri trebuiesc făcute.

 

Ziua Cinzecimii s-a încheiat cu o biserică ce număra 3.000 de membrii. E mare?! Ce s-a întâmplat cu acei ucenici? Pentru ultimii trei ani şi jumătate, Isus s-a îngrijit de nevoile lor, atât fizice cât şi spirituale; acum însă ucenicii trebuiau să se îngrijească de cei peste 3.000!

 

Cum au reuşit ei să se ocupe de aceasta? Faptele Apostolilor 2:42 ne spune că ei „stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni”. În acest mod îşi ucenicizau ei convertiţii. 

 

De fapt, Isus a spus în cadrul marii Însărcinări, „mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, învăţându-i să păzească tot ceea ce v-am poruncit Eu ” (Matei 28:19-20). După ce îi conduci la Domnul, trebuie să-i înveţi  felul în care trebuie să meargă mai departe.

 

1.     Dacă nu instruieşti pe noul credincios, diavolul o va face.

2.     Mântuirea este doar primul pas din cadrul vieţii creştine.

3.     Persistenţa şi atenţia personală sunt doi factori cheie.

4.     Închinarea şi slujirea ar trebui să urmeze după mântuire.

 

Ucenicizarea poate fi împărţită în două părţi:

a.     ucenicizarea imediată

b.     ucenicizarea extinsă

 

Ucenicizarea imediată implică următoarele:

a.     ziua de naştere spirituală, felicitări, înregistrarea evenimentului

b.     faptele vieţii, biserica, mărturisirea publică, întrebări, Biblia

c.      invitaţia categorică la serviciile bisericii

 

Ucenicizarea extinsă decurge în două sau mai multe vizite:

a.     apel telefonic înainte de duminică

b.     scrisoare din partea bisericii

c.      prima vizită de instruire

1.     revizuirea mântuirii, cele două întrebări

2.     studiu biblic

3.     răspunderea la eventualele întrebări

4.     aranjamentele pentru următoarea vizită de instruire / ucenicizare

d.     a doua vizită de ucenicizare

1.     încearcă să fi un prieten fără încălcarea privaţiunii persoanei

2.     studiu biblic

3.     foloseşte bunul simţ în programarea vizitelor adiţionale

4.     eventuala vizită pastorală

5.     alte vizite din partea altor oameni din biserică

6.     începerea uceniciei

 

XVI. UCENICII SE FAC NU SE NASC

„Mergeţi şi faceţi ucenici…” Aceasta este ceea ce aşteaptă Isus, nu doar „convertiţi”, ci ucenici, oameni care să-l urmeze şi care să înveţe de la El. După vizitele de „instruire”, fiecare nou convertit trebuie plasat într-o biserică locală, iar procesul de devenire asemenea lui Isus începe. Acesta este un proces lung, de fapt durează o viaţă, şi cu toţii ne străduim să devenim „asemenea Lui”. Deşi este aproape de imposibil, avem însă speranţa că atunci când îl vom vedea pe El, „vom fi ca El” (1 Ioan 3:2). Însă până atunci, noi trebuie să ajutăm pe fiecare nou convertit să crească în har pentru a deveni un creştin matur.

 

FIECARE CREŞTIN ESTE UN UCENIC, ÎNSĂ NU ORICE UCENIC ESTE UN CREŞTIN!

Continuare în numărul viitor.............     

sus

 

 

Ce este nou?

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt)
 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.


 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate