Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Teologie
 

Home
Arhiva editurii

Cuprins Publicaţie
EDITORIAL
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Literatură
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

 


Pagina de Teologie

 

 

Dr. Benjamin Cocar

Pagina de Teologie este realizată de

 

Dr. Bejamin Cocar,

Profesor Asistent de Biblie şi Teologie la Luther Rice Seminary, Georgia, USA

 

Pastor al Bisericii Baptiste Eben-Ezer

 

Site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer, unde Dr. Bejamin Cocar slujeşte ca pastor, pune la dispoziţia frăţietăţii meditaţii zilnice, care pot fi citite mergând direct la site-ul bisericii, sau prin site-ul Publicaţiei Baptiste de Apologetică.

 

Pentru cei care au posibilitatea să asculte predici, oferim frăţietăţii predicile fratelui Dr. Bejamin Cocar, care pot fi găsite pe site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer.

 

Orice comentariu poate fi trimis la adresa:
apologetics@voxdeibaptist.org

 

Biserica Eben-Ezer

 

Începând cu luna mai fratele dr. Cocar prezintă un curs de evanghelizare şi misiune predat la WILLIAM TYNDALE COLLEGE. Acest curs prezintă conceptul teologic şi practic în înţelegerea Evanghelismului. O serie de întrebări îşi găsesc răspunsul în acest curs înţelegând obiectivul unui adevărat ucenic a lui Hristos. Prezentăm a treia parte a studiului,  sperând ca acest curs să fie de folos celor care simt chemarea Domnului să se conforme chemării şi datoriei unui copil a lui Dumnezeu. 

 

horizontal rule

MATEI 28:19-20

 

EVANGHELISM, UCENICIE ŞI MISIUNI

 

DR. BENJAMIN COCAR

 

(continuare)

 

ISLAMUL

 

Istoric

 

Acesta a început în Arabia Saudită de astăzi cu Mahomed (Muhammad în arabă) care îşi proclama noua sa religie în anul 610 d. Hr. El a spus că Dumnezeu i-a poruncit prin îngerul Gabriel să „strige în numele Domnului”. Mahomed a pretins că a primit revelaţii divine din vreme în vreme pe care le-a dictat urmaşilor săi. Aceste revelaţii au devenit cunoscute sub numele de Qur’an (Coran).

 

În anul 622 d. Hr. Mahomed a fugit din Mecca la Medina, acesta fiind considerat anul începerii Islamului ca religie.

 

Mahomed era epileptic încă din copilărie, şi mai târziu a fost prada atacurilor atunci când răcnea ca o cămilă, făcea spume le gură şi transpira din abundenţă. El a avut un temperament nervos, foarte stârnitor, şi suferea de o adâncă depresie aflându-se uneori între disperare şi sinucidere. El a fost crescut de rude fără educaţie. El a fost un membru al unui trib semitic, din tribul Koreish, şi îşi câştiga existenţa din conducerea cămilelor. Într-o călătorie comercială în Siria cu un unchi, el a intrat în contact cu Biblia.

 

Coranul este două treimi din lungimea Noului Testament, lungă de 114 capitole. Acesta este repetativ şi neorganizat şi a fost privit până mai recent ca fiind prea sacru să fie vândut ca o carte obişnuită. Acesta are frumuseţe poetică, însă ea este fragmentară, neorganizată, şi este cu mult prea mult sub conţinutul şi forma Bibliei.

 

660-1500 d. Hr., Islamul s-a răspândit rapid prin Orientul Mijlociu şi de acolo în Africa de Nord, Spania, India, Asia Centrală şi Constantinopol.

 

În vremurile moderne Islamul a fost confruntat cu felurile vestice de gândire şi a fost dominat din punct de vedere politic de ţările europene. Islamul a încercat să se preocupe cu impactul asupra culturii din Vest în trei feluri:

 

- Reformarea tradiţiei pentru adaptarea modernităţii, Quaddafi în Libia;

- Secularizarea tradiţiei, despărţirea religiosului de politic, Ataturk în Turcia;

- Întoarcerea la tradiţia fundamentalistă, Khomeini în Iran.

 

Islamul modern a experimentat o renaştere a caracteristicilor şi tăriei fundamentaliste. Două motive: banii din petrol şi declinul capacităţii Vestului de a controla gândirea mondială.

 

Doctrine de bază şi practici

 

Allah, Dumnezeu, monoteism absolut.

 

Îngerii, agenţii lui Dumnezeu în domeniile spirituale.

 

Cărţile, Coranul. Scripturile evreieşti şi cele creştine au fost date original de Dumnezeu, dar au fost corupte de iudei şi de creştini.

 

Profeţii, 28 sunt menţionaţi în Coran, majoritatea dintre ei fiind figuri biblice. Mahomed este cel mai important, ultimul mesager.

 

Ziua Judecăţii, toată omenirea va fi judecată la sfârşit.

 

Predestinarea, voia lui Dumnezeu determină toate.

 

Cei cinci stâlpi sunt practici pe care fiecare musulman trebuie să le urmeze:

- credinţa (imam) „nu există nici un alt Dumnezeu decât Allah şi Mahomed este profetul lui”

- rugăciunea (selah) de cinci ori pe zi

- postul (sawn) a nu mânca de la răsărit la apus în timpul Ramadamului

- milostenia (zakah) este dată celor nevoiaşi

- pelerinajul (hajji) la Mecca cel puţin odată în viaţa de musulman devotat

 

Moralitatea strictă, nu se bea vin, nu se mănâncă porc, nu se participă la jocuri de noroc, nu se poartă aur sau mătase.

 

Războiul sfânt (jihad) înseamnă un impuls puternic pentru a apăra comunitatea islamică şi a credinţei lor

 

Misiunile (dawah) pentru cei care nu sunt musulmani înseamnă că musulmanii sunt aşteptaţi să răspândească credinţa pretutindeni în lume.

 

Legea (shari’a) nu este nici o diferenţă între domeniul politic şi cel religios.

 

Există aproximativ 900 de milioane de musulmani în întreaga lume; în SUA sunt aproape trei milioane de musulmani.

 

Crezuri generale ale Islamului

 

Informaţii de fundal:

 

Islamul (cuvânt arab pentru supunere) este bazat pe învăţătura Coranului (care înseamnă din limba arabă recitare). Această carte este revendicată de urmaşii săi ca fiind cuvântul direct de la Dumnezeu, pe care ei îl numesc Allah. Se presupune că în secolul al 7lea d. Hr., Allah a descoperit profetului Mahomed scrierile Coranului. După moartea lui Mahomed, revelaţiile pe care el le-a primit de la Dumnezeu prin îngerul Gabriel au fost înscrise în Coran. Cartea sfântă a credinţei islamice este aproape la fel de lungă ca şi Noul Testament.

 

Conform legendelor urmaşilor lui Mahomed, diferite minuni s-au întâmplat la naşterea sa în Mecca, Arabia, în jurul anului 570 d. Hr. În timpul vieţii sale când acesta a luat într-o considerare concentrată ideea de Dumnezeu şi religie, Mahomed a cules cunoştinţă de la oamenii înţelepţi din poporul său precum şi de la evreii şi creştinii cu care a intrat în contact. Forţa conducătoare a vieţii sale a fost o dorinţă intensă de a înlocui religiile idolatre, de închinare la stele ale ţării sale cu una nouă, o singură credinţă.

 

Mahomed a fost determinat să răspândească noua credinţă fondată de el pe cât de mult posibil. La un secol după moartea sa, Islamul a cucerit o zonă mai mare decât aceea a Imperiului Roman în statura sa. Islamul s-a răspândit rapid de la Mecca (locaţia celui mai sfânt altar al Islamului) în nord-vestul Arabiei către Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. Acesta a penetrat în Spania, parte din Rusia şi apoi în India şi Indonezia. Ei au transmis o mare parte a cunoştinţei clasice din lumea antică. În timpurile moderne urmaşii lui Mahomed numără peste 600 de milioane. Aceasta este aproape unica religie a tuturor ţărilor arabe.

 

După moartea lui Mahomed, Islamul s-a împărţit în două grupări: Musulmanii Sunni (numărând astăzi 536 de milioane) şi Musulmanii Shiiţi (numărând astăzi 40 de milioane). Sunniţii sunt pretutindeni în jurul lumii musulmane. Shiiţii se găsesc în principal în Iraq, Iran şi India. Shiiţii cred că liderii religioşi ar trebui să fie şi conducători politici, în timp ce sunniţii cred într-o separare între domeniile religios şi politic.

 

Sufii formează ramura mistică a Islamului. Aceştia accentuează în învăţăturile lor o cale dificilă a negării de sine care culminează în unirea cu Dumnezeu. Credinţa Islamică îşi are rădăcinile în Iudaism şi Creştinism. Notările despre Avraam şi Isus sunt incluse în cadrul profeţiilor din Islam însă Mahomed se crede a fi ultimul dintre profeţi. Islamul promite că urmaşul credincios va merge într-o zi în Paradis în timp ce necredinciosul va merge în iad.

 

Scrierile sacre ale Islamului:

 

Coranul se crede a fi cuvântul direct de la Dumnezeu. Ramadanul se crede a fi luna în care Allah a început să trimită din cer revelaţiile Coranului sacru prin Gabriel lui Mahomed. Revelaţiile pe care se presupune că le-a primit Mahomed în Mecca se referă la adevăruri spirituale. Revelaţiile pe care el le-a primit ulterior la Medina se referă la întrebările politice şi morale. Coranul este venerat şi memorizat probabil mai mult decât orice altă carte.

 

Parte a Coranului se aseamănă cu Biblia, Apocrifa şi Talmudul. Coranul conţine multe povestiri despre profeţii care apar în Vechiul Testament. Coranul are povestiri şi despre Isus Hristos din Noul Testament. Mesajul politic al Coranului detailează felul în care oamenii ar trebui să trăiască într-o comunitate. Coranul permite acordarea războiului sfânt (jihad) împotriva necredincioşilor. De-a lungul anilor fermul crez că musulmanii posedă singurul adevăr a dus la multă violenţă din partea lui Allah.

 

Crezuri despre Dumnezeu:

 

Coranul învaţă că nu există decât un singur Dumnezeu şi că nu este necesar nici un intermediar între Dumnezeu şi oameni. În consecinţă, nu s-a dezvoltat nici o preoţie islamică. Allah se crede că este creatorul universului. El este văzut ca unul care iubeşte însă un dumnezeu drept. Allah este unitar, neschimbabil, atotputernic, atotcunoscător, atotmilostiv şi veşnic.

 

Orice divizare a lui Allah este respinsă, inclusiv doctrinele creştine despre trinitate şi divinitatea lui Hristos. Atributul cel mai important al lui Allah se crede că este dreptatea. De fapt mila şi compasiunea sa sunt arătate doar în cadrul trimiterilor mesajelor care proclamă adevărul despre responsabilitatea oamenilor de a trăi conform dictatelor lui Allah.

 

Crezul Islamic este că „nu este alt dumnezeu decât Allah şi Mahomed este profetul lui”. Se mai crede că Allah stă întronat în cel mai înalt dintre cele şapte ceruri. În jurul lui sunt îngeri care sunt puri şi radioşi. Se presupune că ei ar fi fost creaţi din foc şi că posedă veşnică tinereţe. Urmaşii islamului mai cred într-o clasă de spirite bărbăteşti şi femeieşti cunoscute sub numele de jinns. Se presupune că ar exista atât jinns buni cât şi răi.

 

Crezuri despre om şi univers:

 

Musulmanii cred că universul a fost creat prin actul deliberat al lui Allah. Universul nu este considerat a fi o iluzie în nici un fel. Despre lume se crede că este bună şi că a fost dată pentru beneficiul oamenilor. Respectul musulmanilor pentru ordinea mondială a dus la dezvoltarea ştiinţelor în ţările arame cu mult înaintea dezvoltărilor similare din Europa.

 

Despre Mahomed se spune că nu a produs miracole, ci mai degrabă că el a proclamat pur şi simplu mesajul lui Allah. Astfel, prezenţa lui Allah în lume este văzută de musulman nu prin semnele supranaturale ci prin minunata ordine a naturii şi a Coranului, singurul şi unicul mare miracol produs de Allah. În general vorbind, musulmani nu se aşteaptă la vreo eliberarea miraculoasă de suferinţa din viaţa aceasta; totuşi, ei cred că faptele nune vor fi răsplătite în viaţa următoare.

 

Urmaşii islamului consideră omenirea ca un vice-regent care este pus în controlul lumi sub autoritatea lui Allah. Marele scop al lui Allah conform musulmanilor este de a face o ordine morală în lume, ceea ce este şi marele ţel al Islamului. Musulmanii cred că oamenii sunt înzestraţi cu vreun fel de scânteie divină, sau taqwa, care este manifestată în conştiinţele lor; această aşa numită scânteie se crede că îi permite unei persoane să perceapă adevărul şi să acţioneze conform lui. În conştiinţa islamică aceasta este una dintre cele mai mari valori. Islamul nu este panteist, totuşi, o persoană îşi poate cultiva scânteia sa divină şi astfel să trăiască conform căii lui Allah sau poate să suprime scânteia. O persoană crede astfel că merită sau nu călăuzirea lui Allah.

 

Crezuri despre mântuire şi viaţa de apoi:

 

Coranul respinge noţiunea de răscumpărare. Mântuirea cuiva depinde în totalitate de atitudinile şi acţiunile sale. Se presupune că pocăinţa poate întoarce repede o persoană rea spre cale virtuţii care îl va salva ulterior. Mântuirea nu este prin lucrarea lui Dumnezeu, ci este prin eforturile persoanei pe măsură ce aceasta acceptă călăuzirea lui Dumnezeu pe calea neprihănită.

 

Coranul învaţă că Allah doreşte ca oamenii să se pocăiască de păcatele lor şi să se purifice pe ei înşişi. Scopul oricărui urmaş al Islamului este de a obţine Paradisul după moarte. Pentru acest motiv, Dumnezeu trimite profeţi cu cărţi sacre pentru a-i învăţa pe oameni datoria faţă de el şi faţă de oameni.

 

Islamul învaţă că viaţa pe pământ este o perioadă de testare şi de pregătire pentru cea care va veni. Se presupune că îngerii din ceruri înregistrează faptele bune şi rele ale persoanei. De aceea urmaşii islamului sunt învăţaţi să încerce cât mai mult posibil să fie buni şi să-i ajute pe alţii. Ei sunt învăţaţi să se încreadă în dreptatea şi mila lui Dumnezeu pentru răsplata lor.

 

Urmaşii Islamului cred că soarta (kismet) fiecărui individ este scrisă în marea carte a lui Allah. Un urmaş al islamului este învăţat să-şi accepte de bună voie destinul; în faţa dezastrului el trebuie doar să spună că aceasta a fost voia lui Allah. Pentru el moartea este văzută ca poartă spre viaţa veşnică. Musulmanii cred că la ziua judecăţii sufletele celor morţi vor învia. Împreună cu sufletele celor vii, ei vor fi convocaţi înaintea tronului lui Dumnezeu pentru a răspunde pentru faptele lor.

 

La ziua judecăţii toţi vor primi înregistrarea faptelor făcute pe pământ. Cartea scrisă este pusă în mana dreaptă a celor buni, care eventual vor merge în ceruri; aceasta este pusă în mâna stângă pentru cei răi, care eventual vor merge în iad. Se presupune că îngerul Gabriel va purta o balanţă mare în care vor fi cântărite toate acţiunile rele şi bune ale celor ce vor veni la judecată. Se presupune că un pod care este mai ascuţit decât tăişul unei săbii podeşte abisul iadului şi duce la paradis. Urmaşii Islamului cred că fiecare muritor trebuie să treacă peste acest pod. Cei inocenţi, care l-au urmat pe Mahomed, se presupune că vor trece peste în siguranţă pentru a împărtăşi gloriile cerului. În contrast, cei vinovaţi şi necredincioşii vor fi răsturnaţi peste pod şi aruncaţi în jos într-un loc de tortură. Aceste dureri şi torturi ale iadului se aseamănă cu cele descrise în Biblie. Cerul pentru urmaşii Islamului este pictat ca o grădină cu pârâiaşe, fructe zemoase, canapele bogat acoperite şi fecioare frumoase.

 

Musulmanii cred că la diferiţi indivizi li s-a dat abilitări diferite şi grade variate de însemnătate în ceea ce priveşte adevărul lui Allah. Astfel fiecare persoană va fi judecată de Allah conform situaţiei sale. Fiecare persoană care trăieşte conform adevărului lui Allah, cu cea mai bună abilitate a sa, va ajunge în cer. ÎN contrast, necredincioşii la care este prezentat adevărul lui Allah şi l-au respins, acestora nu li se va arăta nici o milă.

 

Crezuri despre lucrurile morale:

 

Lucrurile morale islamice sunt o combinaţie de fapte autentice de dragoste şi dreptate pe de-o parte şi reprezentările legale pe de altă parte. Islamul are cinci obligaţii sau stâlpi pe care trebuie să le tină urmaşii credincioşi: să creadă în Mahomed şi în Allah (un crez pe care musulmanii sunt obligaţi să-l recite); să se roage de cinci ori pe zi (ori în public ori în privat) în timp ce sunt îndreptăţi spre Mecca (în zori de zi, la prânz, înainte de apus, după apus şi noaptea); să dea bani în scopuri caritabile; să postească din zori şi până la apus în timpul Ramadanului (luna a noua din anul musulman, care este diferit de anul creştin); şi să viziteze altarul sfânt de la Mecca cel puţin odată în viaţă după cum îi permit circumstanţele.

 

Islamul învaţă egalitatea tuturor musulmanilor. Acesta învaţă respectul pentru cei în vârstă şi îngrijirea celor nevoiaşi şi orfani. Islamul interzice jocurile de noroc, folosirea vinului şi acordarea de bani pentru dobândă. Mahomed a învăţat că nu este o slavă mai mare decât sa mori pe câmpul de luptă într-un război sfânt (jihad) împotriva necredincioşilor. El a promis celor credincioşi că sufletele luptătorilor care erau ucişi în jihad se vor ridica imediat spre paradi pentru a se bucura de fericirea veşnică.

 

Coranul interzice reprezentarea figurilor umane şi animale. În consecinţă, arta ortodox islamică pictează rareori creaturi vii. Coranul mai denunţă cămătăria, jocurile de noroc şi consumul cărnii de porc şi a alcoolului. Coranul interzice furatul, adulterul şi crima. Pedeapsa este bazată pe legea Vechiului Testament de revanşă. Omorârea pe nedrept este pedepsită cu moartea. Dacă omorârea a fost un accident, se vor plăti bani pentru ispăşire rudelor celui mort. Coranul permite sclavia sub anumite condiţii, însă îndeamnă ca aceştia să fie eliberaţi. În anumite condiţii, Coranul permite unui bărbat să aibă până la patru soţii.

 

Coranul învaţă cinstirea părinţilor, bunătate faţă de sclavi, protejarea orfanilor şi a văduvelor şi milosteniile pentru cei săraci. Acesta învaţă virtuţiile credinţei în Dumnezeu, răbdarea, bunătatea, onestitatea, sârguinţa, umorul, curajul şi generozitatea. Coranul neîncrederea, nerăbdarea şi cruzimea. Capii de familie trebuie să-i trateze pe membrii casei în mod imparţial şi favorabil. O soţie are drepturi împotriva soţului ei de a o proteja de abuz. Deşi Coranul s-a străduit să ridice poziţia oribil de degradată a femeii în societatea arabă, femeile continuă să fie privite că posibile ispite pentru păcat pentru bărbaţi mai degrabă decât fiinţe umane cu propriile lor responsabilităţi înaintea lui Dumnezeu. Coranul învaţă că o persoană nu ar trebui să refuze cererile de ajutor chiar dacă acestea par inutile. Acesta învaţă că Allah îi judecă pe petiţionarul necinstit şi îi răsplăteşte dătătorului în această viaţă şi în lumea viitoare.

 

Crezuri despre închinare:

 

Nu se aduce închinare la Mahomed, ci doar lui Allah. Datorită regulilor stricte împotriva zugrăvirii formelor umane în artă, există un impuls puternic împotriva idolatriei sau a închinării la sfinţi în cadrul Islamului. Allah este înălţat în imnuri care descriu puterea şi maiestatea sa; cu toate acestea un musulman nu se poate încrede în Allah la urmă pentru obţinerea mântuirii, aceasta pentru că mântuirea este responsabilitatea de obţinere a persoanei. Ajutorul primordial obţinut de la Allah este călăuzirea pe calea virtuţii.

 

Un musulman ţine anumite obiceiuri şi ceremonii religioase. Datoriile sale principale sunt rugăciunea, milostenia, postul şi pelerinajul. Mecca şi Mediana sunt 2 din cele mai sacre oraşe ale credinţei islamice. O moschee (cuvânt arab pentru un loc de îngenunchere) este o casă musulmană de închinare şi este cea mai importantă clădire pentru musulmani. O moschee tipică are o nişă care arată spre Mecca, un amvon pentru predicator şi o strană pentru Coran.

 

Numeroase moschei au cel puţin o minaretă sau un turn al moscheii de unde muezinul sau strigătorul rosteşte cu glas tare chemarea la rugăciune. O curte şi o apă de fântână sunt în general oferite pentru spălarea ceremonială dinaintea rugăciunii. Clădirea este de obicei decorată cu modele colorate şi versete din Coran. Multe moschei au o scoală religioasă elementară în care tinerii învaţă să citească şi să memoreze Coranul. Unele moschei, în special acelea din ţările musulmane, au un madrasah sau un colegiu religios în care studenţii îşi pot termina educaţia religioasă. Aceia care sunt absolvenţii acestor şcoli (de obicei sunt numiţi mullahs) pot preda într-o scoală de moschee sau un colegiu religios şi pot predica în moschee.

 

Imam sau liderul este ofiţerul şef din moschee. Datoria sa principală este de a călăuzi pe închinători în rugăciune. De ocazii speciale un vizitator distins sau un învăţător religios poate conduce rugăciunile publice. Nu există preoţie organizată în cadrul Islamului. Orice musulman capabil şi virtuos poate conduce rugăciunile în majoritatea moscheilor. Totuşi, imam-ul este de obicei ales din pricina pietăţii sau a erudiţiei sale de a mânui serviciile de închinare în cadrul moscheii.

 

Sumar şi semnificaţie

 

Credinţa islamică are multe similarităţi şi diferenţe faţă de Creştinism. Crezul în existenţa unui Dumnezeu creator, importanţa purităţii morale şi a virtuţii, nevoia de rugăciune sunt doar câteva din aspectele credinţei islamice pe care creştinii le pot respecta favorabil. Zona care este opusă cel mai mult de către creştin sunt crezurile musulmane despre mântuire şi viaţa de apoi.

 

Pentru credincios răscumpărarea este un concept real şi necesar. Nici o persoană nu poate merita eliberarea sa de la judecata lui Dumnezeu. Dumnezeu face mai mult decât simpla oferire a călăuzirii unei persoane prin intermediul învăţăturilor scrierilor Lui sacre. În scrierile sacre ale Creştinismului se învaţă faptul că credinţa în Hristos este esenţială pentru mântuire şi că orice altceva este insuficient, din nefericire.

 

Un alt domeniu de dezacord puternic se referă la persoana lui Hristos. Musulmanul respinge nu doar conceptul trinitar al lui Dumnezeu dar şi divinitatea lui Hristos. Pentru urmaşul lui Isus, divinitatea Sa este o învăţătură fundamentală care nu poate fi compromisă. Creştinii cred că dacă Isus nu este Dumnezeu, jertfa Sa de pe cruce nu putea să fie infinită în valoarea şi semnificaţiei ei salvatoare. Un sacrificiu neadecvat sau insuficient ar însemna că urmaşii lui Isus nu au fost iertaţi şi rămân condamnaţi.

 

Se prea poate ca pentru mulţi musulmani învăţătura creştină despre Dumnezeu şi mântuire să fie obstacole de neînvins. Conversiunile de la Islam la Creştinism sunt puţine şi la distanţă unele de altele. Musulmanul care s-a convertiţi la creştinism are de a face adesea cu respingerea familiei şi cu persecuţia intensă. Acei urmaşi ai Islamului care se convertesc în mod tipic le trebuie mult timp în a se decide să se încreadă în Hristos pentru mântuire. Răbdarea şi tactul în mărturisirea către un musulman sunt necesare. O perspectivă realistă este de asemenea cerută dacă se are în vedere realizarea unei evanghelizări efective a unui musulman.

 

Acestea sunt trei religii majore străine pe gazonul american, însă sunt mult mai multe care încearcă să se înrădăcineze zilnic. Ce ar trebui să facă creştinii?

 

* Să-şi stăpânească credinţa lor

* Să fie pregătiţi pentru controversă

* Să recunoască adevărul din alte religii

* Să menţină o atitudine pozitivă. Dovedeşte Creştinismul, nu dezaproba alte religii.

* Să fie smeriţi.

* Să se încreadă în Dumnezeu.

 

Continuare în numărul viitor.............     

sus

 

 

Ce este nou?

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE
(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 

Citeşte Biblia online!

Citeşte Biblia Online!


 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate