Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Teologie
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
Proiectul Betania
MEDIA
Stiri internationale
Din presa romana
Posta Redactiei

 

 


Pagina de Teologie

 

Persoane în relaţii (3)

Cum ne relaţionăm cu persoanele din Sfânta Treime

 

de Iosif Ţon

Iosif Ton

Să avem tot timpul înaintea ochilor noştri (în gândirea noastră) imaginea aceasta de ansamblu:

1. Dumnezeu ca Sfântă Treime şi relaţiile de dragoste agape dintre Ele;

2. Planul lor de a ne face pe noi ca persoane care în final să locuim împreună cu Ei în calitate de fii şi asemenea Fiului;

3. Ca să putem să locuim cu Sfânta Treime (compatibilitate) trebuie să învăţăm să fim capabili de acelaşi fel de relaţii de dragoste agape pe care le vedem între Ei;

4. Ca fii, trebuie să învăţăm să ne relaţionăm cu Tatăl aşa cum se relaţionează Ful cu Tatăl: trebuie să avem acelaşi fel de gândire ca şi El şi aceeaşi blândeţe şi smerenie;

5. Oamenii sunt chemaţi aici şi acum să intre în relaţii directe, personale, cu Persoanele din Sfânta Treime şi să trăiască în unire şi în comuniune cu aceste Persoane.

 

Primele patru puncte le-am tratat în cele două eseuri anterioare. Astăzi vom vorbi despre relaţiile noastre cu Persoanele din Sfânta Treime.

 

Voi începe prin a vă voi aminti expresia lui Irineu (cca 180 după Cristos) care a spus că Fiul şi Duhul Sfânt sunt mâinile Tatălui, cu care El ne cuprinde şi cu care ne leagă de Sine şi prin care lucrează în noi. Imaginea aceasta nu trebuie să ne părăsească niciodată.

 

Un alt lucru fundamental pe care trebuie să ni-l imprimăm bine în gândire este unitatea dintre Fiul şi Duhul Sfânt (unitate care nu însemnează contopire şi pierderea identităţii, ci păstrarea Persoanei fiecăruia). Pentru a înţelege această unitate, să începem prin a ne uita la rolul Duhului Sfânt în viaţa pe pământ a Fiului. Duhul Sfânt I-a conceput trupul în fecioara Maria. Duhul Sfânt a fost cu copilul Isus şi L-a călăuzit pe tot parcursul copilăriei şi tinereţii – în anii când I s-a format gândirea ca om – S-a coborât peste El la botez, marcând în mod public şi vizibil şi auzibil unitatea dintre Dumnezeu Tatăl, Duhul Sfânt şi Fiul. Duhul Sfânt L-a dus în pustie ca să fie ispitit de Diavolul şi cu siguranţă că nu L-a abandonat acolo. Domnul Isus a făcut toate minunile Lui prin puterea Duhului Sfânt şi a declarat că prezenţa Duhului Sfânt cu El este un semn al prezenţei Împărăţiei lui Dumnezeu cu El. Duhul Sfânt este puterea Lui Dumnezeu care L-a înviat pe Domnul Isus din morţi. După înălţare şi întronare la dreapta Tatălui, Domnul Isus este cel care ne trimite Duhul Sfânt care purcede (izvorăşte, pleacă) de la Tatăl.

 

Ioan Botezătorul a spus despre Domnul Isus că Lui „Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură, adică între El şi Duhul Sfânt este plinătate absolută. Tot Ioan este cel care ne spune că Domnul Isus este cel care ne botează cu Duhul Sfânt, adică ni-L dă din abundenţă.

 

Ceea ce trebuie să ne rămână din toate acestea este că Domnul Isus şi Duhul Sfânt sunt inseparabili în fiinţa Lor. Dar ei sunt inseparabili şi când vin la noi şi când locuiesc în noi. Să urmărim şi lucrul acesta în Scripturi. În Ioan 1:11-13 citim că cine Îl primeşte pe Domnul Isus este născut din Dumnezeu. Apoi, imediat în Ioan 3:3-5 ni se spune că Cel ce ne naşte din nou, ne naşte de sus, este Duhul Sfânt. În 1 Corinteni 6:17 ni se spune că cine se lipeşte de Domnul Isus aşa cum se uneşte un bărbat cu o femeie (adică, dăruindu-se plenar unul celuilalt) devine un singur Duh cu El; şi ca să ne fie şi mai clar, imediat în versetul 19 ni se spune că trupurile noastre că trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt. În Tit 3:4-7 vedem acelaşi lucru: naşterea din nou este făcută de Domnul Isus şi prin Duhul Sfânt.

 

Să urmărim acum acelaşi fenomen în Efeseni, unde citim următoarele:

 

În 2:18

Avem intrare la Dumnezeu avem prin Domnul Isus şi prin Duhul Sfânt

 

În 2:20

Suntem o locuinţă a lui Dumnezeu prin Domnul Isus şi prin Duhul Sfânt

 

În 3:16-17

Să căutăm să ne întărim în putere prin Duhul Sfânt aşa încât Domnul Isus sa locuiască în inimile noastre;

 

În 3:18-19

Să pricepem şi să cunoaştem dragostea lui Cristos (turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt – Romani 5:5 – şi rodită în noi de Duhul Sfânt – Galateni 5:22).

 

Când se uită retroactiv la viaţa lui de misionar, Pavel scrie că n-ar îndrăzni să amintească nimic altceva decât ceea ce a făcut Cristos prin viaţa lui, dar imediat adaugă: prin Duhul Sfânt (Romani 15:18-19).

 

Sper că efectul cumulativ al acestor texte să fie de aşa natură încât niciodată să nu mai gândim că am putea să-L avem pe Unul fără să-L avem şi pe Celălalt.

 

Un alt efect trebuie să fie acela că noi trebuie formăm gândirea în aşa fel încât să ne devină ceva care „ne-a intrat în sânge”  să ne raportăm normal atât la Domnul Isus cât şi la Duhul Sfânt ca fiind prezenţi în noi, adică să ne dezvoltăm capacitatea de a avea relaţii intime, personale, directe cu amândoi (în predicile publicate în volumul Trăind prezentul în lumina viitorului şi în cursurile mele de viaţă spirituală am chiar sugerat rugăciuni specifice cu care să ne adresăm Tatălui, cu care să ne adresăm Fiului şi cu care să ne adresăm Duhului Sfânt).

 

Relaţia noastră cu Domnul Isus o aveţi prezentată în mod sistematic în eseul Unirea cu Cristos şi trăirea noastră împreună cu El, iar relaţia noastră cu Duhul Sfânt o aveţi prezentată în eseul Cum trăim sub călăuzirea Duhului Sfânt.

 

Pentru ca toate aceste învăţături să nu rămână doar idei interesante în intelectul nostru, ci să devină însăşi esenţa trăirii noastre pe acest pământ, trebuie să facem trei eforturi:

 

- Să învăţăm să trăim în unire cu Cristos;

- Să învăţăm să trăim călăuzirea Duhului Sfânt;

- Să învăţăm să le îmbinăm în aşa fel încât ele să ne devină reale în noi amândouă.

 

Lucrul acesta se poate realiza numai prin practică perseverentă şi îndelungată. Nimeni nu le poate face pentru tine. Şi indiferent cât de bine le-ai înţeles, ele nu devin bunul tău decât prin practică personală. Şi dacă le dai de o parte ca teorii ciudate sau nepractice, o faci pentru că nu ai stăruit să le practici personal până poţi să spui că ai gustat şi ai descoperit cât de bun este Domnul.

 

Dar trebuie să intri mai întâi în relaţia cu Domnul Isus, primindu-L (şi reprimindu-L, dacă n-ai practicat până acum trăirea împreună cu El, deoarece faptul că L-ai primit cândva trebuie actualizat sau repetat mereu) în viaţa ta ca Domn al tău, Mire al tău, Preaiubit al tău şi apoi să cultivi relaţia cu El şi cu Duhul Sfânt pe care Îl aduce El cu Sine când vine în tine.

 

La toate acestea mai trebuie adăugat un lucru de aceeaşi importanţă fundamentală. Iată care este acesta. După ce Pavel ne învaţă să trăim cu Duhul Sfânt în mintea noastră şi cu Domnul Isus în inima noastră (Efeseni 3:16-17), el trece imediat să ne spună că ţinta noastră supremă trebuie să fie să ajungem „plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” (v.19). Cum se poate ajunge la o stare atât de extraordinară? Răspunsul pe care ni-l dă Pavel are două părţi:

 

1. Să pricepem (cunoaştere mintală) care sunt dimensiunile dragostei Domnului Isus:

- atât de largă încât poate cuprinde toată lumea,

- atât de lungă cât durează viaţa ta,

- atât de adâncă încât oricât de jos ai căzut, ea îşi îmbină mâinile sub tine ca să te ridice, şi

- atât de înaltă încât ţinteşte să te ridice până la Dumnezeu.

 

2. Să cunoaştem această iubire, în sensul cunoaşterii dintre persoane, care este cunoaştere prin unire: cunoaştem această iubire când ne lăsăm umpluţi de ea, călăuziţi de ea, determinaţi de ea. Când ne umplem aşa de ea (printr-un act voluntar repetat mereu) ne uităm la 1 Corinteni 13:4-7, care ne arată ce face şi cum se comportă această iubire, şi începem să practicăm dragostea aceasta cu toată convingerea şi cu toată dăruirea de sine.

 

Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură că atunci când le facem pe toate acestea suntem plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.

horizontal rule

Pilde şi Minuni (partea II)

 de Dr. Benjamin Cocar

 

IV. SCOPUL PILDELOR

 

Matei 13:10 - Ucenicii s-au apropiat de El, şi I-au zis: "De ce le vorbeşti în pilde?"

 

De la întrebarea ucenicilor, nenumăraţi cercetători au încercat să ofere cel mai bun posibil răspuns.

 

A. T. Robertson defineşte pilda în sensul etimologic larg, ca o comparaţie, şi prin urmare descoperă că Domnul nostru a utilizat această metodă de la începutul lucrării Sale (Matei 5:13-16; 7:3-5, 17-19, 24-27) ca o deviză literară.

 

Alţii au restrâns definiţia pildei, şi ei spun că Hristos nu a folosit deviza pildei la început, ci a introdus-o mai târziu în învăţătura sa drept „misterele împărăţiei”, aşa cum e înregistrat în Matei 13 şi Marcu 4.

 

Kistemaker scrie că Isus a folosit pildele ca o deviză literară pentru a „comunica mesajul mântuirii într-o manieră clară şi simplă” (Kistmaker, p. XVIII).

 

Robert Stein oferă trei motive pentru pildele lui Isus:

 

a. să tăinuiască învăţăturile Sale de cei din afară, Marcu 4:10-12

 

b. să reveleze şi să ilustreze mesajul Său urmaşilor Săi cât şi celor din afară

 

c. pentru a-i dezarma pe ascultătorii Săi (Robert Stein, "An Introduction to the Parables of Jesus, Philadelphia: The Westminster Press, 1981, pp. 33-35).

 

Pildele retrag lumina de cei care iubesc întunericul. Ele protejează adevărul pe care ei îl păstrează în racle de batjocoritori. Ele dezvăluie, pe de altă parte, pe căutătorii adevărului (Lockyer, p. 17).

 

Pildele ajută pe fiecare comunicator să-şi transmită mesajul mult mai uşor:

 

- ele atrag, şi când sunt pe deplin înţelese cu siguranţă că sunt şi amintite

 

- pildele ajută mult mintea şi gândirea

 

- ele sunt un mare ajutor pentru memorie

 

- pildele stârnesc, sau emoţionează afecţiunile, şi trezesc conştiinţele

 

- ele arestează şi păstrează atenţia

 

- pildele păstrează adevărul

 

Finis Dake oferă şapte motive benefice pentru folosirea pildelor:

 

1. Pentru a revela adevărul în formă interesantă şi de a crea un mai mare interes, Matei 13:10-11, 16

 

2. Pentru a face de cunoscut adevăruri noi către ascultătorii interesaţi, Matei 13:11-12, 16-17

 

3. Pentru a face de cunoscut mistere prin comparaţie cu lucruri deja cunoscute, Matei 13:11

 

4. Pentru a ascunde adevărul de ascultătorii dezinteresaţi şi rebeli cu inima, Matei 13:11-15

 

5. Pentru a adăuga adevărul acelora care-l iubesc şi vreau mai mult din el, Matei 13:12

 

6. Pentru a lua de la cei care-l urăsc şi nu-l doresc, Matei 13:12

 

7. Pentru a împlinii profeţia, Matei 13:14, 16, 35 (Lockyer, p. 18)

 

Pildele „împărăţiei”, Matei 13, Marcu 4

 

Ar trebui observat că primele cinci din aceste pilde despre Împărăţie (patru în Matei 13 şi una în Marcu 4) au fost adresate în principal publicului general din Israel, nu ucenicilor.

 

Apoi, ar trebui să considerăm scopul declarat al acestor pilde despre „misterele împărăţiei cerurilor”.

 

Aici ar trebui să ne amintim faptul că folosirea obişnuită a unor astfel de comparaţii a fost intenţionată să ajute în înţelegerea a ceva (Luca 6:39). Pildele despre misterele Împărăţiei, însă, nu au avut iniţial această intenţie. Din contra, ni se spune chiar de Domnul Însuşi, scopul lor era să ascundă mai degrabă decât să descopere.

 

Ca răspuns la întrebarea ucenicilor despre motivul pentru care El vorbea mulţimilor în pilde, Domnul a explicat că „Pentru că… lor nu le este dat să cunoască misterele împărăţiei” (Matei 13:10-11).

 

Aceste pilde trebuiesc privite ca un judecător divin asupra naţiunii lui Israel. Ei au refuzat anunţarea simplă a Împărăţiei, lor li se dă ceva ce nu pot pricepe, Isaia 6:9-10.

 

Pildele misterului Împărăţiei aveau de asemenea şi un scop generos, Matei 13:51-52.

 

V. O SCURTĂ ISTORIE A INTERPRETĂRII PILDEI

 

S-a spus adesea că ignoranţa istoriei sorteşte pe oameni să repete greşelile ei, căci o cunoştinţă din trecut ne descoperă greşelile pe care ar trebui să le evităm în viitor precum şi succesele pe care ar trebui să le căutăm să le întrecem.

 

A. Perioada Părinţilor Bisericeşti Timpurii (până în 540 d. Hr.)

 

În timpul acestei perioade, metoda alegorică de interpretare a pildelor a fost predominantă.

 

a. Marcion (d. 160) este unul din exemplele cele mai timpurii de interpretare alegorică

 

b. Irineu (130-200)

 

c. Tertullian (160-200)

 

d. Clement de Alexandria (150-215)

 

e. Origen (184-254) – metoda de interpretare alegorică devine ştiinţă sub el; Origen a susţinut că Scripturile deţineau un înţeles triplu:

 

(1) literal (precum trupul uman)

 

(2) moral, sau tropologic (precum sufletul uman)

 

(3) spiritual (precum spiritul uman, 1 Tesaloniceni 5:23)

 

f. Ambrozie din Milan (339-390)

 

g. Augustin de Hippo (354-430) – marele punct de alegorizaţie

 

B. Evul Mediu (540-1500)

 

Precum în secolele anterioare, teologii din evul mediu au aplicat metoda alegorică de interpretare a pildelor.

 

a. Venerabilul Bede (673-735)

 

b. Theophylactus (1050-1180)

 

c. Bernard de Clairvaux (1090-1153)

 

d. Bonaventure (1217-1274)

 

e. Thomas Aquinas (1226-1274)

 

Scolasticii au adăugat al patrulea înţeles Scripturii, cel analogic. Ei ţineau înţelesul literal şi moral al lui Origen, înţelesul spiritual era numit simplu, alegoricul. Înţelesul analogic căuta înţelesul escatologic sau ceresc al textului.

 

C. Perioada Reformei şi Post Reformei (1500-1888)

 

Deşi Reforma a adus înţelesuri noi în felul de interpretarea a Scripturilor, metoda alegorică de interpretare a pildelor a dominat această perioadă.

 

a. Martin Luther (1483-1546) – a respins înţelesul împătrit al Scripturilor. Pentru el, Biblia avea un singur înţeles, sensul literal. (Teoria sa era bună, dar nu şi practica sa)

 

b. John Calvin (1509-1564) – a protesta împotriva metodei alegorice de interpretare, şi a fost nu doar un bun teoretician, ci şi practician.

 

c. Lucrarea Arhiepiscopului R. C. Trench, „Note asupra Pildelor”, publicată în 1841, urmează metoda alegorică de interpretare a pildelor.

 

D. Era Modernă (1888 - prezent)

 

a. Adolf Julicher. Perioada modernă de interpretare a pildei a început cu publicarea primului său volum despre „Die Gleichnisreden Jesu” din 1888. Cu acest volum captivitatea alegorică se încheia odată pentru totdeauna. Julicher a demonstrat că pildele nu sunt alegorice, deşi a mers prea departe prin a respinge elementele alegorice ale pildelor. El era un liberal, şi în tot acest timp singurul lucru care l-a văzut în pilde era un adevăr moral general.

 

b. C. H. Dodd a publicat în 1936 „Pildele lui Isus”, şi el a contribuit mai mult decât oricine la înţelegerea pildelor în contextul lor original, în originalul lor Sitz im Leben. Dar Dodd a interpretat pildele lui Isus cu înţelegerea că mesajul său consta din escatologia „realizată” (Escatologia „consistentă” argumentează pentru „toţi cei din împărăţia viitoare”, în tip ce escatologia „realizată” este toată acum şi aici”).

 

c. Joachim Jeremias, a publicat în 1947 „Die Fleichnisse Jesu”. El a continuat în mod sistematic şi în detaliu lucrarea lui C. H. Dodd.

sus

Ce este nou?

 

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi


 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate