Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Teologie
 

 

 

Iunie 2006
Caută în site
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Eseuri Creştine
Umor
Proiectul Betania
Pagina Femeii
Mass-Media
Ştiri
Lectură Creştină
Poşta Redacţiei

 


Pagina de Teologie

 

 

Dr. Benjamin Cocar

Pagina de Teologie este realizată de

 

Dr. Bejamin Cocar,

Profesor Asistent de Biblie şi Teologie la Luther Rice Seminary, Georgia, USA

 

Pastor al Bisericii Baptiste Eben-Ezer

Site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer, unde Dr. Bejamin Cocar slujeşte ca pastor, pune la dispoziţia frăţietăţii meditaţii zilnice, care pot fi citite mergând direct la site-ul bisericii, sau prin site-ul Publicaţiei Baptiste de Apologetică.

 

Pentru cei care au posibilitatea să asculte predici, oferim frăţietăţii predicile fratelui Dr. Bejamin Cocar, care pot fi găsite pe site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer.

 

Orice comentariu poate fi trimis la adresa:
apologetics@voxdeibaptist.org

 

Biserica Eben-Ezer

 

Începând cu luna decembrie 2005, vă prezentăm o altă temă la pagina de Teologie, cursul Romani predat de Dr. Benjamin Cocar la William Tyndale College in iarna anului 2000. Cursul de faţă este o analiză exegetică a cărţii Romani cu accent pe înţelegerea metodei lui Pavel de dezvoltare a subiectului cheie a neprihănirii lui Dumnezeu aşa cum se desprinde din tratarea sa a omului pierdut, naţiunea Israelului, şi creştinul. Atenţie specială se acordă unei înţelegeri a naturii vieţii victorioase a creştinului aşa cum apare în scrisoarea lui Pavel către biserica din Roma.

ROMANI

 

VII. CONSACRAREA 12:1-15:13

 

Apostolul Pavel începe o nouă secţiune, una practică, secţiune care continuă argumentul principal al epistolei. Neprihănirea lui Dumnezeu care a fost revelată prin Evanghelie ar trebui să fie demonstrată într-un fel practic. Cei care au fost păcătoşi, dar au fost justificaţi prin credinţă, trebuie „să trăiască” credinţa lor.

 

Aceste capitole prezintă diferite domenii ale vieţii creştine în lumina a ceea ce a spus Pavel înainte, în lumina milei lui Dumnezeu, milă manifestată faţă de toţi păcătoşii, evrei şi neamuri, noi suntem îndemnaţi să trăim o viaţă dedicată.

 

Suveranitatea divină este prezentată în câteva sfere:

1.     în viaţa individuală a creştinului,

2.     în Biserică, în lumea oamenilor,

3.     în împărăţia lui Dumnezeu, la vederea scaunului de judecată,

4.     şi în serviciul faţă de Salvator,

5.     faţă de sfinţi

6.     şi faţă de păcătoşi.

1  Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, Sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

2  Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

3  Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.

4  Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă,

5  tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.

6  Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.

7  Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.

8  Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie.

9  Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine.

10  Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.

11  În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.

12  Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.

13  Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.

14  Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi.

15  Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.

16  Aveţi aceleaşi simţiminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.

17  Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.

18  Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

19  Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul.

20  Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.”

21  Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.

A. Consacrarea deplină, 12:1-2

 

a. Îndemnul lui Pavel

b. Obiectul sacrificiului, soma, trupul, personalitatea

c. Cerinţele sacrificiului, thusia, agios, eiareston

d. rezultatele sacrificiului

 

Aceste două versete reprezintă baza pentru trăirea responsabilă, ele slujesc ca o introducere faţă de întreaga doctrină a dedicării. Nici un creştin nu poate trăi a viaţă de ascultare, de dedicare faţă de Dumnezeu decât dacă împlinesc cerinţele din Romani 12:1-2. Şi cei care au fost justificaţi prin credinţă, şi care nu umblă conform naturii păcătoase, ci conform Duhului, cei care sunt conduşi de Duhul, ei vor asculta într-o bază zilnică de ceea ce Pavel a spus fraţilor şi surorilor din Roma.

 

Fac apel la voi, prin urmare, fraţilor. Pavel nu porunceşte, el apelează la adelphoi, fraţi, cei care nu sunt motivaţi de vreo idee umanistică, sau de dorinţe legaliste de a-l impresiona pe Dumnezeu. Nu, Pavel face apel la el bazat pe indurările lui Dumnezeu, indurări pe care Pavel le-a prezentat până în acest punct.

 

Să prezentaţi trupurile voastre ca o jertfă vie. Pavel a folosit un termen cultic înţeles de cititorii săi, de aici şi omiterea „lui Dumnezeu”. Prezentaţi-vă ca sacrificiu viu. Puneţi-vă viaţa totală în serviciul lui Dumnezeu. Nu mai aparţine nouă, am fost cumpăraţi cu un preţ, aşa că Pavel face apel la noi să prezentăm, to somata, trupurile, ca un sacrificiu viu, nu mort.

 

Pentru unii creştini este mai uşor să se prezinte pe altarul lui Dumnezeu ca un sacrificiu mort, dar Dumnezeu vrea ca noi să trăim în această lume pentru El. Isus s-a rugat pentru noi în Ioan 17, nu ca să fim luaţi din această lume, ci ca în această lume să fim ferii de cel rău.

 

Sacrificiul trebuie să fie viu, sfânt, acceptabil pentru Dumnezeu. Viu, calitatea trăirii zilnice, o dedicare constantă; sfânt, pus deoparte doar pentru Dumnezeu; acceptabil pentru Dumnezeu, plăcut Lui, în contrast cu aşa de multe sacrificii ale lui Israel care nu erau pe placul lui Dumnezeu (Osea 8:13; Amos 5:22, etc.).

 

En logiken latreian umoon, serviciul vostru rezonabil, închinarea, închinarea voastră spirituală. Logikos era o expresie favorită a filozofiei greceşti. Stoicii îl considerau pe om ca un zoon logikov, o fiinţă raţională. Terminologia lui Pavel nu este departe de aceasta, logiko latreia, expresia logică a creaturilor lui Dumnezeu.

 

B. O transformare completă, 12:2

 

a. trăind diferit decât lumea

b. o transformare continuă

c. aprobarea voii Sale perfecte

 

Şi nu vă conformaţi veacului acestuia; opriţi-vă din a vă permite să fiţi conformaţi cu acest veac. Noi suntem creaturi noi în Hristos, 2 Corinteni 5:17, dar lumea din jur încearcă constant să ne strângă în forma sa. Aceasta a făcut-o în trecut, dar acum, în noutatea vieţii creştine, noi trebuie să fim transformaţi, trebuie să continuăm să lăsăm să fim transformaţi. Transformarea nu este ceva care este adus instantaneu, ci este un proces care se derulează tot timpul vieţii creştinului.

 

Cum are loc această transformare? Prin reînnoirea minţilor noastre, tee anakainoosei tou noos. Este clar că scriitorul nu crede că noi să ne putem reînnoi minţile, ci Duhul Sfânt, Romani 7:6, dar trebuie să ne predăm călăuzirii Duhului. Acesta este un proces de viaţă (2 Corinteni 10:5, facem captiv orice gând pentru a-l face ascultător de Hristos).

 

Ca să puteţi dovedi care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi perfectă. Doximazein poate însemna ori „a dovedi”, „a testa” sau „a aproba – ca rezultat al testării”. Cranfield ia primul înţeles, „ca să dovediţi că…” (Cranfield, p. 609). Dunn ia mai mult „a discerne, a cunoaşte” voia lui Dumnezeu (Dunn, p. 715). Pavel a vorbit despre theleema lui Dumnezeu în 2:18. Evreii ştiau voia lui Dumnezeu din lege, din Vechiul Testament.

 

Oamenii vorbesc despre voia lui Dumnezeu, dar nu toţi înţeleg acelaşi lucru. Din ceea ce învaţă Biblia, putem discerne două sau trei înţelesuri ale voii lui Dumnezeu. Înţelesul general al voii lui Dumnezeu implică tot ceea ce se întâmplă, s-a întâmplat, sau va avea loc în universul lui Dumnezeu. Acest aspect al voii lui Dumnezeu este numit în teologie, decretul(ele) lui Dumnezeu. Binele, răul, tragediile, calamităţile catastrofice, anotimpurile, etc., tot este inclus în voia generală a lui Dumnezeu.

 

Al doilea aspect al voii lui Dumnezeu este voia morală a lui Dumnezeu, şi o descoperim clar arătată în Sfânta Scriptură. Voia lui Dumnezeu este ca noi să spunem adevărul, să stăm departe de imoralitatea sexuală, să iubim pe Domnul, să ne iubim duşmanii, să-i ajutăm pe alţii, etc. Există mii de percepte în Biblie la care poate apela copilul lui Dumnezeu în multe situaţii. Voia morală a lui Dumnezeu poate şi trebuie să fie cunoscută şi aplicată. Aspectul general nu poate fi cunoscut în avans, doar după fapt, şi noi nu puteam face multe cu privire la acel aspect, dar trebuie să cercetăm Scripturile, să le citim şi să aplicăm principiile sale la trăirea noastră zilnică.

 

Există un al treilea aspect al voii lui Dumnezeu, voia individuală sau specifică a lui Dumnezeu. Acest aspect este dezbătut de unii teologi, accepta de alţii, neglijat de unii. Cred că Dumnezeu are un plan special pentru fiecare persoană. Acest aspect este foarte subiectiv, are multe domenii necunoscute, dar, din Scripturi, cred că Dumnezeu a vrut ca Noe să construiască o arcă, şi Pavel să fie Apostol pentru lumea neamurilor. Cred că Dumnezeu putea să-l ţină pe Saul ca rege peste Israel, dar El îl vroia pe David. David nu avea nici un plan să fie rege, dar Dumnezeu l-a luat şi l-a făcut rege, şi încă unul bun (Pentru o discuţie detailată despre aceste subiecte, vezi cartea Decision making & the will of God, by G. Friesen, Portland, OR: Multnomah Press, 1980). Romani 12:2 combină aspectul moral cu cel individual al voii lui Dumnezeu, „cea bună şi acceptabilă şi completă”. Voia morală a lui Dumnezeu este bună şi acceptabilă şi completă. Solomon spune în scrierile sale că la ceea ce face Dumnezeu nu mai e nimic de adăugat sau de scăzut (Eclesiastul 3:14). Dumnezeu a dat Scripturile pentru binele nostru, 2 Timotei 3:16.

 

Mintea reînnoită a creştinului caută mereu să dovedească voia lui Dumnezeu pentru viaţa sa. A testa care este voia lui Dumnezeu fără Cuvântul lui Dumnezeu este ceva greşit şi înşelător.

 

C. Relaţia creştină în Trupul lui Hristos, 12:3-8

 

a. un trup

b. unitate în diversitate

c. o relaţie inteligentă

d. o relaţie intimă

e. daruri diferite / un singur trup

 

Căci vă spun, are un inel imperativ, dar aici este mai mult autoritatea Apostolului, căci „prin harul care mi-a fost dat”, se referă la harul apostoliei.

 

Învăţătura lui Pavel cu privire la „viaţa-trup” începe cu cererea ca fiecare „să se gândească în mod sensibil” cu privire la sine. Prea mulţi creştini se privesc ori prea sus, ori prea jos. Ambele extreme sunt greşite. Noi trebuie să gândim „în mod sensibil”, cu judecată sobră, conform sferei de serviciu la care ne-a chemat Dumnezeu pe fiecare. „Credinţa” din acest context este diferită de „credinţa” de care se discută în capitolele precedente. Un lucru este credinţa salvatoare, dar un altul este o putere spirituală, credinţă pentru un anumit fel de serviciu creştin (1 Corinteni 7:17; 2 Corinteni 10:13).

 

Familia creştină funcţionează ca un trup uman, fiecare mădular depinzând de altul. Nici unul nu poate funcţiona în afara trupului. Momentul în care un membru este în afara trupului, acesta este mort, acesta se opreşte să mai funcţioneze normal. Creştinii ar trebui să ţină în minte faptul că noi avem nevoie unul de altul, noi funcţionăm normal doar în trupul lui Hristos, biserica Sa, 1 Corinteni 12:27. Oamenii lui Dumnezeu ar trebui să acţioneze conform darurilor lor, xarismata (daruri sau înzestrări pe care le acordă Dumnezeu credincioşilor ca să fie folosite în serviciul Săi şi în serviciul pentru oameni).

 

(1)            profeţi, 1 Corinteni 12:28; 14:1, 3, 29, 31

(2)            oameni de serviciu… aşa de rari în bisericile noastre

(3)            învăţători… să înveţe adevărul în dragoste!

(4)            încurajatori / povăţuitori, 1 Timotei 4:13

(5)            cei care împărtăşesc grija sinceră – macedonienii

(6)            liderii

(7)            cei milostivi

 

D. Îndemnuri individuale către creştini, 12:9-21

 

Unii iau această secţiune ca fiind adresată creştinilor cu privire la relaţiile lor sociale (Dunn), unii o iau ca normă pentru relaţiile diferite, legea lui Hristos (F. F. Bruce). Eu l-am urmat pe Cranfield (p. 628) care ia această secţiune ca fiind compusă dintr-o serie de chestiuni liber conectate de îndemnuri.

 

a. dragostea trebuie să fie sinceră, fără ipocrizie, dar autentică;

Cuvântul agapee este folosit aici, dar nu fac o mare diferenţă între cele trei cuvinte greceşti pentru dragoste (eros şi phileoo). (Vezi Exegetical Fallacies by D. A. Carson, Grand Rapids: Baker Book House, 1984).

 

b. urâţi răul, alipiţi-vă de ce este bun;

Pavel a folosit cuvinte puternice, urâţi violenţa, urâţi ceea ce este rău, demonic. Intraţi într-o uniune apropiată cu ceea ce este bun, 1 Tesaloniceni 5:21-22

 

c. în dragoste frăţească, arătaţi afecţiune familială unul faţă de altul;

Aceasta este corespunzător în Biserică, o afecţiune tandră şi intimă ca între membrii aceleiaşi familii. Noi suntem familia lui Dumnezeu.

 

d. cinstiţi-vă unul pe altul mai presus de sine;

Fiţi umili şi priviţi pe alţi ca reprezentativul lui Hristos pentru voi (Cranfield, p. 633). Fii primul care să arate cinste (Dunn, p. 741); comparabil cu Filipeni 2:3.

 

e. să nu vă lipsească zelul ci fiţi înflăcăraţi în Duhul;

Nu ar trebui să fim neglijenţi în zel, ci întotdeauna cu o energie neabătută. Ardeţi cu Duhul (Fapte 18:25 – Apolo).

 

f. slujiţi Domnului;

Oricare ar fi instrucţiile, toţi trebuie să fim centraţi în El. Orice facem să facem ca pentru Domnul.

 

g. bucuroşi în speranţă;

Speranţa să vă ţină bucuroşi. Nu ai prea multe motive să fi bucuros, priveşte înainte, Evrei 12:2.

 

h. răbdători în durere;

Tari în durere, să indurăm, 2 Timotei 2:10; Iacov 1:12; 1 Petru 2:20. Vezi Romani 8:18.

 

i. credincioşi în rugăciune;

Persistaţi în rugăciunile voastre, Luca 18:1şu; Fapte 2:42; Coloseni 4:2.

 

j. împărtăşiţi cu oamenii lui Dumnezeu care sunt în nevoi; ospitalitatea;

Ţineţi-vă ochii deschişi faţă de fratele în nevoi. Practicaţi ospitalitatea, Isus se poate să vină să te viziteze.

 

k. nu blestemaţi, ci binecuvântaţi pe cei care vă persecută;

Nu e prea uşor, dar este posibil. Isus s-a rugat pentru cei care L-au crucificat; la fel şi Ştefan. Pavel nu a dus nici o acuzaţie împotriva persecutorilor săi, Fapte 28:19.

 

În timp ce eram interogat în România, am încercat să practic aceasta, şi după o vreme am realizat faptul că a mă ruga pentru persecutorii m-a ajutat să iau mai uşor persecuţia, şi Dumnezeu i-a făcut pe acei oameni să mă „respecte”. Profund în inimile lor, ei ştiau că eu nu am făcut nimic rău.

 

l. fiţi sensibili, bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, dar plângeţi cu cei care plâng;

 

m. trăiţi în armonie, aveţi aceiaşi minte, Romani 15:5-6;

Familia creştină este ca o orchestră, multe instrumente, fiecare îşi cântă notele sale, dar orchestra cântă în armonie, 2 Corinteni 13:11; Filipeni 2:2; 4:2.

 

Nu nutriţi gândurile de mândrie, ca în 11:20. Neamurile şi evreii sunt mântuiţi prin acelaşi har. Asociaţi-vă cu cei modeşti, fiţi gata să slujiţi. Fiţi umili. Nu fiţi înţelepţi în propria voastră estimare, Proverbe 3:7.

 

n. nu răsplătiţi răul cu rău; Matei 5:44; 1 Petru 3:9;

Nu vă răzbunaţi, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu. Dacă încercăm să ne răzbunăm, vom face multe pagube, dar dacă ne bazăm pe Dumnezeu, El ştie cum să ne apere.

 

o. dacă este posibil, pe cât depinde de voi, trăiţi în pace cu oricine;

Trăirea în armonie cu duşmanii noştri nu poate fi posibilă, nu stă în puterea noastră. Dar dacă este posibil, faceţi ce este mai bine.

 

p. nu fiţi învinşi de rău, ci cuceriţi răul cu bine.

 

Aceasta conclude lunga secţiune de instrucţiuni pe care le-a dat Pavel bisericii din Roma, instrucţiuni care se aplică la toţi creştinii din jurul lumii.

 

E. Relaţia creştină cu statul / conducătorii civili / autorităţile de guvernare, 13:1-7

1. Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.

2. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osânda.

3. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea.

4. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.

5. De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.

6. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.

7. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

Unii cercetători argumentează că acesta este „trup străin în îndemnul lui Pavel” (Michel, Kasemann, O'Neill, Schmithals, see Dunn p. 758; Cranfield pp. 651-55; F. F. Bruce pp. 231-35). Argumentarea lor este bazată pe faptul că există lipsă de legătură între această secţiune şi contextul său imediat. Nu numai atât, dar ei argumentează că există o întrerupere între ideea din 12:21 şi 13:8. Ei conclud că aceasta este o paranteză independentă de contextul său pe care a inserat-o Pavel aici. Cranfield, Dunn, Bruce, Morris, iau această secţiune ca o continuare a îndemnurilor lui Pavel cu privire la viaţa creştină. Credinciosul trăieşte în această lume, şi deşi el nu este din această lume, el trebuie să-şi trăiască viaţa în această lume (Ioan 17). Este normal nu mai pentru Pavel să dea acest îndemn cu privire la viaţa civilă, căci el însuşi a încurcat conducătorii civili de câteva ori în lucrarea sa (Tesalonic, Fapte 17:6-7; Corint, Fapte 18:12şu; vezi şi Fapte 28:30şu).

 

Dumnezeu a stabilit trei instituţii: căminul, Geneza 2:18-25; guvernul, Geneza 9:1-7, şi biserica, Fapte 2, şi Biblia conţine instrucţiuni pentru felul de viaţă cu privire la cele trei instituţii. Nu este nici un motiv să credem că Dumnezeu a dat instrucţii pentru familie şi pentru biserică, dar nu şi pentru relaţia noastră cu statul. Dumnezeu a rânduit guvernul cu un motiv, şi noi trebuie să acordăm atenţie la ceea ce are de spus Dumnezeu cu privire la stat.

 

a. fiecare suflet, pasa psiuyxee, fiecare persoană, fiecare creştin, trebuie să se supună autorităţilor guvernului, sau puterilor mai înalte. Există o dezbatere cu privire la înţelesul „puterilor mai înalte”, pentru că ele pot însemna cel puţin două lucruri.

 

Puterile mai înalte se pot referi la puterile angelice şi la puterile umane.

 

Deşi cuvântul exousia, puteri, este folosit liber de Pavel în sensul domniilor angelice, Romani 8:38; Coloseni 1:16; 2:10, 15; Efeseni 1:21; 3:10; 6:12 (Pavel a folosit cuvântul pentru ambele feluri de puteri angelice, fie că sunt binevoitoare sau malefice); nu există nici un motiv să aplică acel înţeles aici. Pavel era foarte contra închinării la îngeri. Se pare clar că Pavel s-a referit aici la guvernarea umană. În Fapte 17:24-28 Pavel vorbeşte despre guvern ca fiind stabilit de Dumnezeu, şi în acest verset el ia din nou aceiaşi postură, guvernele sunt ideea lui Dumnezeu, şi fiecare persoană trebuie să se supună faţă de ele, inclusiv noi, creştinii. Cât de departe să mergem? Petru ne spune în Fapte 4:19-20 că aceasta este poziţia noastră. Noi respectăm guvernul până ce Cezar cere să fie dumnezeu. Noi ne închinăm lui Dumnezeu, dăm lui Dumnezeu ceea ce se cuvine, şi lui Cezar ceea ce a meritat, Matei 22:21.

 

b. cei care se opun autorităţii s-au opus orânduirii lui Dumnezeu şi vor primii judecată. Pavel era conştient că nu toţi magistraţii făceau ceea ce este drept, şi el avea partea lui de tratament nedrept, Fapte 16:22-37; 2 Corinteni 11:25şu, dar el este încrezător că la final, Dumnezeu îi va răsplăti pe cei care au fost credincioşi Lui.

 

Motive să ascultăm de autorităţi:

(1) de dragul mâniei, v. 3-4

(2) de dragul conştiinţei, v. 5-7

- plata taxelor

- darea de venit

- darea de respect

- darea de onoare (publică)

 

F. Creştinul şi legea dragostei, 13:8-10

 

8. Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea.

9. De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

10. Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea, deci, este împlinirea legii.

 

Întreaga discuţie despre relaţiile sociale este adusă sub legea dragostei.

a. să nu datoraţi nimic nimănui decât dragoste unul faţă de altul

b. dragostea este împlinirea legii

 

G. Creştinul şi venirea iminentă a Domnului, 13:11-14

11. Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.

12. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, deci, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.

13. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;

14. ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, ca să-i treziţi poftele.

Dacă ar vrea cineva un motiv pentru care noi ar trebui să fim creştini dedicaţi, sau de ce să fim noi cei mai buni cetăţeni, iată motivul: Hristos revine.

 

a. ştiind vremea… este târziu… ora ceasului profetic al lui Dumnezeu este foarte târzie, 1 Cronici 12:32 „bărbaţii din Isahar, care înţelegeau vremurile…”

b. a ne debarasa de faptele întunericului, Coloseni 3:5-9;

c. a ne îmbrăca cu Isus Hristos, Coloseni 3:10-17.

 

H. Creştinul şi fratele slab, 14:1-15:13

1. Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.

2. Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri.

3. Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă, să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.

4. Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească ca să stea.

5. Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.

6. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.

7. În adevăr, nici unul din noi nu trăieşte pentru sine şi nici unul din noi nu moare pentru sine.

8. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.

9. Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi şi peste cei vii.

10. Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

11. Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.”

12. Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.

13. Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.

14. Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.

15. Dar dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!

16. Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău.

17. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

18. Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.

19. Aşa dar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră.

20. Să nu nimiceşti, pentru o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuşi, a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.

21. Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.

22. Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine.

23. Dar cine se îndoieşte şi mănâncă, este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat.

 

1. Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine.

2. Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.

3. Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi; ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine.”

4. Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi nu prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.

5. Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţiminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;

6. pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.

7. Aşa dar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

8. Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu şi să întărească făgăduinţele date părinţilor;

9. şi ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre Neamuri şi voi cânta Numelui Tău.”

10. Este zis iarăşi: „Veseliţi-vă, Neamuri, împreună cu poporul Lui.”

11. Şi iarăşi: „Lăudaţi pe Domnul, toate Neamurile; slăviţi-L, toate noroadele.”

12. Tot astfel şi Isaia zice: „Din Iese va ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste Neamuri; şi Neamurile vor nădăjdui în El.”

13. Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

Aceasta reprezintă ultima secţiune din Romani înainte de epilog.

 

a. acceptă-l pe cel a cărui credinţă este slabă

b. nu judeca în chestiunile de dispută

- a mânca orice / vegetale

- considerarea unei zile mai sacre / toate deodată

c. trăirea şi murirea pentru Domnul

d. să fi gata pentru ziua de judecată

e. nu fi un obstacol pentru fratele tău

f. să fi gata să renunţi

g. să ai o singură minte

h. urmează exemplul lui Hristos

continuare în numărul viitor...

sus

Ce este nou?

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.


 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate