Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Pagina de Teologie
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Pagina de Apologetică
Pagina de Teologie
Site-uri Baptiste
Pagina de Istorie
Pagina Pastorală
Articole de la cititori
Proiectul Betania
Pagina de MEDIA
Ştiri Internaţionale
Din Presa Română
Poşta Redacţiei

 

 


Pagina de Teologie

 

Să ştim cine suntem

de Iosif Ţon

Iosif Ton

Cine suntem noi baptiştii? De unde am pornit? Ce credem? Spre ce ţintim? Ce avem de dăruit lumii şi ţării în care trăim? Iată întrebări fundamentale la care fiecare baptist trebuie să ştie să răspundă.

 

Noi baptiştii suntem credinţa şi practica din Noul Testament. În primele două secole de creştinism, toţi creştinii au fost baptişti, adică toţi creştinii au crezut în Domnul Isus şi şi­au mărturisit credinţa aceasta prin botez la vârsta maturităţii, când erau în stare judece şi să decidă pentru ei înşişi, au avut biserici în care toţi credincioşii erau preoţi şi cred3eau în relaţia personală directă cu Dumnezeu prin Domnul Isus, fără ceremonii, fără aşa­zise „taine", adică au practicat numai ceea ce scrie în Noul Testament.

 

Prin secolul al treilea au început să se introducă în unele biserici nişte practici noi, străine de Noul Testament. Astfel, s­au introdus preoţii, s­au introdus ceremonii asemănătoare cu cele din Vechiul Testament şi ceremonii împrumutate de la religii păgâne, s­a introdus botezul copiilor mici şi s­au introdus credinţe false, ca aceea că botezul spală păcatul strămoşesc şi produce naşterea din nou, că preotul prin anumite formule magice transformă pâinea în trupul lui Cristos şi vinul în sângele Lui, că preotul poate ierta păcatele oamenilor, că prin slujbele făcute de preot chiar şi cei morţi pot fi duşi în cer.

 

Grupuri mari de biserici au refuzat să accepte aceste schimbări. Ei au fost imediat consideraţi „sectanţi" sau „Schismatici". Ei au primit de­a lungul secolelor diferite nume, ca „novaţieni", „donatişti", „paulicieni", „bogomili", „valdenzi", „albigenzi", etc.

 

Când Martin Luther a început reforma religioasă în anul 1517, el n­a dus această reformă până la capăt. El a păstrat botezul copiilor mici, precum şi alte credinţe şi practici catolice. În anul 1525, un grup de credincioşi din oraşul Zurich, din Elveţia, au ajuns la concluzia că reforma nu este completă decât dacă recunosc că botezul copiilor mici nu este valabil şi dacă se botează din nou cu botezul credinţei. Unul dintre ei l­a botezat pe altul, iar apoi acesta i­a botezat pe toţi ceilalţi.

 

Fiindcă ei s­au re­botezat, au fost numiţi ana­baptişti, adică re­botezători. După ce ei s­au răspândit prin toată Europa, au primit nume ca „menoniţi", „huteriţi", etc.

 

La anul 1612, un grup de englezi care au trăit o vreme în Olanda şi acolo au primit credinţa de la menoniţi şi au fost botezaţi cu botezul credinţei, au întemeiat lângă Londra prima biserică pe care ei au numit­o biserica baptistă. De la ei s­a răspândit apoi credinţa baptistă în America şi, treptat, în toată Europa.

 

În România, anabaptiştii au venit foarte curând, pe la 1560, în Transilvania şi în Bucovina. Baptiştii au venit mai târziu. În 1856 s­a format în Bucureşti prima biserică baptistă germană. În 1875 s­a format la Salonta prima biserică baptistă maghiară. În 1881 s­au format în judeţul Bihor primele biserici baptiste române. De acolo s­au răspândit foarte repede în toată Transilvania şi Bucovina (care era ca şi Transilvania sub stăpânire austriacă).

 

Din Bucovina, baptiştii au trecut şi în Basarabia.

 

Baptiştii reprezintă pe aceste meleaguri întoarcerea la credinţa curată şi simplă pe care o găsim în Noul Testament. Noi restituim poporului adevărata credinţă. Căci numai credinţa pe care ne­a dat­o Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, este adevărata credinţă. Noi aruncăm la o parte funcţia preotului de mijlocitor între om şi Dumnezeu şi toate slujbele şi ceremoniile făcute de preot. Ceea ce ne rămâne este relaţia personală a fiecărui credincios cu Dumnezeu mijlocită numai de Domnul Isus!

 

Această relaţie personală a fiecărui om cu Dumnezeu aduce adevărata viaţă, adevărata trăire cu Dumnezeu.

 

Noi aducem poporului Cuvântul lui Dumnezeu curat, aşa cum este el scris în Sfânta Scriptură. Şi prin Cuvântul lui Dumnezeu aducem lumina, adevărul, viaţa, moralitatea, împlinirea individuală şi o societate curată, bazată pe învăţătura (moralitatea) Domnului nostru Isus Cristos.

horizontal rule

Pilde şi Minuni (partea III)

 de Dr. Benjamin Cocar

 

VI. PRINCIPII DE INTERPRETARE A PILDELOR

 

Interpretarea pildelor nu este uşor, însă anumite principii ne vor ajuta să evităm erorile din trecut şi să ajungem la o interpretare corectă.

 

Sarcina hermeneutică creată de pilde este unică. Aceasta are de a face cu faptul că atunci când ele au fost rostite în original, ele abia dacă aveau nevoie de interpretare. Ele aveau un caracter imediat pentru ascultătorii lor, parte în care era şi efectul că multe dintre ele aveau abilitatea să „prindă” ascultătorul.

 

1. Pildele ar trebui să fie analizate în mod temeinic. Personajele, mişcarea povestirii, culmea sa, cuvintele sau ideile cheie ar trebui notate cu atenţie.

 

2. Ascultaţi la pilde fără alte preconcepţii în privinţa formei sau înţelesului lor. Acelaşi tip de analiză care este folosit în interpretarea pasajelor narative şi expozitive ar trebui să fie folosit şi în interpretarea pildelor.

 

3. Priviţi la contextul imediat al pildelor. Determinaţi mediul general istoric şi cultural al scriitorului şi al audienţei sale. Circumstanţele istorice generale trebuiesc determinate. Circumstanţele culturale şi normele care adaugă înţeles pildelor ar trebui luate în socoteală. Nivelul de înţelegere spirituală al audienţei trebuie discernut.

 

4. Găsirea punctelor de referinţă. În Luca 7:40-42, Isus îi spune lui Simon, Fariseul, povestirea despre cămătarul cu cei doi datornici. Simon nu putea să scape din vedere punctul lui Isus. Dumnezeu era cămătarul şi prostituata era unul dintre datornici, iar Simon era celălalt. În fiecare pildă, punctele de referinţă ar trebui să fie identificate.

 

5. Notează felul cum pilda se potriveşte în scopul şi planul întregii cărţi. În special pildele lui Isus care sunt găsite în Evanghelii, locaţia lor, şi felul cum au fost ele modelate să se potrivească în scopul fiecărui scriitor de Evanghelie.

 

6. Determină pe cât de explicit posibil mesajul pildei. În pilda lui Natan către David (2 Samuel 12:1-14), mesajul a fost aşa de clar încât David a tras concluzia corectă: acel om e vinovat! „Sigur”, i-a spus Natan, „tu eşti acel om!”.

 

7. Caută punctul central al pildei, şi oferă accentuarea semnificativă cu privire la detalii pe măsură ce se relatează faţă de ideea centrală. Detaliilor nu le trebuiesc date înţeles care este independent de învăţătura principală a pildei.

 

(Chrysostom şi Theophylact a argumentat că există doar un punct central în pildă, restul este ornament. Augustin, în timp ce se argumenta cu principiul lor, în practică, îşi extindea adesea interpretările sale chiar până la cele mai minuţioase fibre de naraţie. În secolul 17-18, Cocceius, părintele teologiei de legământ, şi urmaşii săi, a afirmat puternic că oricare parte a pildei este semnificativă.) Trench, „Notes on the Parables”, p. 15, 33.

 

VII. O TRECERE ÎN REVISTA A PILDELOR VECHIULUI TESTAMENT

 

Lockyer discută 69 de pilde ale Vechiului Testament în lucrarea sa „Toate Pildele Bibliei” („All Parables of the Bible”). El recunoaşte, însă, că există doar cinci pasaje „care sunt învăţate să reprezinte cea mai apropiată abordare faţă de Pildă, în sensul tehnic” (Lockyer, p. 27).

 

The Baker Bible Encyclopedia listează nouă pilde ale Vechiului Testament:

 

1. Pilda lui Natan către David despre mieluşea, 2 Samuel 12:1-7

 

2. Pilda celor doi fraţi şi răzbunătorul sângelui, 2 Samuel 14:1-24

 

3. Prizonierul care a scăpat, 1 Împăraţi 20:35-40

 

4. Via, Isaia 5:1-7

 

5. Vulturii şi via, Ezechiel 17:2-10

 

6. Puii de leu, Ezechiel 19:2-9

 

7. Viţa, Ezechiel 19:10-14

 

8. Focul din pădure, Ezechiel 20:45-49

 

9. Oala care fierbe, Ezechiel 24:3-5

 

În adiţie, Judecători 9:7-15 înregistrează o fabulă a pomilor, şi 2 Regi 14:9 conţine fabula ciulinului şi a cedrului. (O fabulă este o povestire în care plantele şi animalele vorbesc şi se comportă precum oamenii) (BBE, 2:1611). Aşa cum am spus anterior, cuvântul evreiesc mashal stă pentru o varietate de devize literare, unul dintre ele fiind parabolee din LXX (traducerea grecească a Vechiului Testament). Vechiul Testament este bogat în folosirea de ilustraţii parabolice. Jertfa lui Isaac aduce un astfel de exemplu. Comentând actul de ascultare a lui Avraam, scriitorul cărţii Evrei spune că Avraam a primit pe Isaac într-o parabolee, într-o figură, Evrei 11:19. Versiunea engleză NASB traduce parabolee cu „tip”. E semnificativ să observăm că punerea lui Isaac pe altar era o reprezentare parabolică a morţii, şi eliberarea sa era o reprezentare parabolică a învierii. Nu cuvintele, ci acţiunile au revelat două mari adevăruri, moartea şi învierea. Rostirile profetice ale lui Balaam sunt numite pilde, Numeri 22-24.

 

Pilda lui Natan, 2 Samuel 12:1-7

 

De ce pilda?

 

David a păcătuit cu Batşeba, el a încercat să-şi acopere păcatul, şi când acel plan a eşuat, el a adăugat crima la adulter. Doar Ioab şi David ştia de complot… pe de această parte, însă pe de altă parte Dumnezeu ştia, şi El a spus „secretul” lui Natan. Insensibilul şi nesuspectul rege trebuia să fie adus la realitate, în cele din urmă, el era omul după inima lui Dumnezeu! Cum? Fără să-l acuze direct de adulter şi crimă, ci prin folosirea pildei a doi oameni, proprietatea şi acţiunile lor.

 

Rezultatele

 

Reacţia lui David este normală, însă cât de înfuriat a fost în privinţa acelui om din acel oraş… încât Natan să poată aduce acuzaţia, „tu eşti acel om!” Fără de pildă, profetul lui Dumnezeu putea să fie ucis, sau alungat din ţară. David s-a pocăit şi evidenţa se poate găsi în doi Psalmi care i-a scris după această experienţă, Psalmul 32 şi 51.

 

Pilda femeii din Tecoa, 2 Samuel 14:1-24

 

De ce pilda?

 

David era atât rege cât şi părinte. Regele l-a văzut pe Absalom drept un criminal, însă tatăl din David pleda pentru întoarcerea lui Absalom. Dreptatea l-a constrâns pe rege către severitate. Ioab îl ştia foarte bine pe David, şi într-un fel îl controla. De data aceasta nu s-a putut duce direct la rege şi să ceară întoarcerea lui Absalom (lui Ioab nu îi plăcea deloc de Absalom), însă îi cere ajutorul unei femei de la Tecoa. Ea a folosit o pildă.

 

Rezultatele

 

David înţelege limbajul pildei; mai mult, el ştie cine e în spatele pildei, şi înţelege ceea ce are de făcut. Absalon a fost rechemat la Ierusalim. O cerere directă din partea lui Ioab nu ar fi fost adecvată, însă pilda a funcţionat.

 

Prizonierul care a scăpat, 1 Regi 20:35-40

 

De ce pilda?

 

Ahab a lăsat pe regele asirian, Ben-Hadad, să plece liber. Dumnezeu a dat acestui rege nelegiuit şanse bune împotriva duşmanilor săi, însă el nu s-a folosit de aceste oportunităţi. Majoritatea profeţilor nu mai erau în acele zile, singurul care mai era, probabil Mica, fiul lui Imlah, nu avea nici o dorinţă să meargă şi să-l atace pe Ahab. O acţiune parabolică este cea mai adecvată deviză pentru a-i da o lecţie lui Ahab. Încăpăţânatul şi nepocăitul rege avea nevoie de cineva care să-i penetreze inima.

 

Rezultatele

 

Ahab a înţeles punctul pildei. El era soldatul fără griji, şi pilda a mers la inima lui. Ahab nu s-a pocăit, însă a înţeles şi s-a afundat tot mai profund în neascultarea lui faţă de Dumnezeul lui Israel.

 

Pilda viţei de vie, Isaia 5:1-7

 

De ce pilda?

 

Oamenii din Israel s-au depărta de la calea cea dreaptă a ascultării faţă de Dumnezeu. Profeţii Vechiului Testament erau chemaţi de Dumnezeu să-i aducă pe oameni înapoi la Dumnezeu. Isaia era unul din cei mai buni profeţi din toată era Vechiului Testament. El a slujit ca profet sub patru regi (Is. 1:1), şi a murit sub domnia celui de-al cincilea. El avea acces la curtea regală, şi pentru cea mai mare parte a vieţii lui, a fost respectat de regi. Din primele versete ale cărţii sale, Isaia aduce Cuvântul lui Dumnezeu cu energie şi entuziasm. Pilda viei este folosită de Isaia pentru că majoritatea evreilor erau familiari cu viţa de vie. Prin folosirea pildei, Isaia a descris situaţia reală a Israelului, plus pilda conţine elementul profetic, viitorul lui Israel. Viitorul apropiat era sumbru. Protecţia divină era înlăturată, şi Asiria şi Babilonul aveau să invadeze via. Viitorul distant aduce speranţă; Dumnezeu va restaura pe poporul Său.

 

Rezultatele

 

Aşa cum a spus Dumnezeu, Asiria invadase Împărăţia de Nord (722 î. Hr.) şi Babilonul invadase Iuda (606, 586 î. Hr.). Pilda lui Isaia se aseamănă cu pilda lui Isus despre gospodar (Matei 21:33). Naţiunea lui Israel agoniza de-a lungul secolelor, şi agonia nu e terminată, încă. Există însă speranţă. Romani 11 spune că „rămăşiţa” va fi mântuită.

 

Restul pildelor se găsesc în Ezechiel. Profetul vizionar din Râul Chebar, utilizează ilustraţiile parabolice în profeţia sa serafică. Limbajul viu al lui Ezechiel aduce judecata lui Dumnezeu peste poporul nepocăit din Israel.

sus

Ce este nou?

 

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi


 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate