![]() |
![]() |
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|
![]() |
Elemente esenţiale ale Noului Legământ de Iosif Ton
Prin Vechiul Legământ se înțelege
legământul încheiat de Dumnezeu cu poporul Israel la Sinai (Exod 24:1-8).
Prin acest legământ, Dumnezeu se obliga să-i ducă pe israeliți
în Canaan
și acolo
să-i binecuvinteze
și să-i
apere de dușmani.
Poporul Israel a încălcat în mod sistematic acest legământ, până când
Dumnezeu îi anunță
că nu se mai consideră nici El legat
și, în
consecință,
îl lasă pe Nebucadnețar
să le cucerească
țara
și să-i
ducă în robia babiloniană.
Cu ocazia acestui anunț
dureros, Dumnezeu anunță
însă
și faptul
că în viitor El va introduce un Nou Legământ:
„Iată vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel
și
cu casa lui Iuda un legământ nou.
Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții
lor în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din
țara
Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soț
asupra lor, zice Domnul.
Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele
acelea, zice Domnul: Voi pune legea mea în lăuntrul lor
și
o voi scrie în inima lor
și Eu voi
fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
Niciunul nu va mai învăța
pe aproapele său, sau pe fratele său, zicând: „Cunoaște
pe Domnul!” Ci toți
mă vor cunoaște,
de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul, căci le voi ierta
nelegiuirea
și nu-Mi
voi mai aduce aminte de păcatul lor” (Ieremia 31:31-34)
Această proorocie a împlinit-o Fiul lui Dumnezeu în seara dinainte de
răstignire, când a luat un pahar
și
a zis:
„...acesta este sângele Meu, sângele
legământului celui nou care se varsă pentru mulți
spre iertarea păcatelor” (Matei
26: 28).
Dumnezeu spune categoric că noul legământ nu este ca cel vechi, ci este
diferit, este nou nu numai
în timp, ci nou în esența lui.
În ce constă această noutate? Înainte de a ne uita la elementul de noutate
enunțat
chiar în textul citat mai cus din Ieremia, este util să ne uităm că în
Ieremia Dumnezeu nu se oprește
la enunțul
acesta, ci mai adaugă
și alte
informații
despre noul legământ.
Iată ce adaugă El în 32:39-40:
„Le voi da o inimă
și
o cale,
ca să se teamă de mine totdeauna, spre fericireea lor
și a
copiilor lor. Voi încheia cu ei un legământ veșnic
că nu mă vă mai întoarce de la ei, ci le voi face bine
și
le voi pune în inimă frica de Mine,
ca ei să nu se depărteze de Mine.”
Promisiunea unei inimi noi va reapare într-o proorocie a lui Ezechiel
și
o vom comenta mai târziu. Acum să ne uităm la o altă promisiune pe care o
face Dumnezeu în contextul acesta al noului legământ:
“În
zilele acelea
și
în vremile acelea voi face să răsară lui David
o Odraslă neprihănită care va
înfăptui dreptatea
și judecata
în
țară...
David nu va fi lipsit niciodată de un urmaș
care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel...
Dacă puteți
să rupeți
legământul Meu cu ziua
și
legământul Meu cu noaptea, așa
încât ziua
și noaptea
să nu mai fie la vremea lor, atunci se va putea rupe
și
legământul Meu cu robul Meu David, așa
încât să nu mai aibă fii care să domnească pe scaunul lui de
domnie...”(Ieremia 33: 15, 17, 20-21).
Iată acum promisiunea făcută prin Ezechiel:
„Vă voi da o inimă nouă
și
voi pune în voi un duh nou; voi
scoate din trupul vostru inima de piatră
și vă voi
da o inimă de carne. Voi pune Duhul
Meu în voi
și vă voi
face să urmați
poruncile Mele
și să păziți
și să
împliniți
poruncile mele” (Ezechiel 36:26-27).
Să ne amintim că promisiunea aceasta a turnării Duhului Sfânt peste oameni a
mai fost făcută de Dumnezeu
și
prin profetul Ioel:
“După
aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii
și
fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voștri
vor visa visuri
și tinerii
voștri
vor vedea vedenii. Chiar
și peste
robi
și peste
roabe voi turna Duhul meu în zilele acelea” (Ioel 2: 28-29).
Să căutăm să sistematizăm aceste promisiuni ale lui Dumnezeu făcute în
contextul anunțului
despre noul legământ. Cea mai extraordinară
și mai
spectaculară promisiune îi este făcută lui David că un fiu al lui va sta
totdeauna pe tronul lui Israel. Dacă ne uităm bine în istorie, promisiunea
aceasta nu a fost implinită în cursul celor trei
mii de ani, de când a fost făcută. A doua promisiune este aceea că Dumnezeu
va pune Duhul Său în toți
oamenii din noul legământ.
Acum, să mergem în Faptele Apostolilor, la capitolul doi, unde ni se
relatează evenimentele din Ziua Cincizecimii,
și
ni se redă discursul apostolullui Petru, care explică aceste evenimente:
„Fiindcă David era prooroc
și
știa că
Dumnezeu îi făgăduise (îi
promisese) cu jurământ că va ridica pe unul dintre urmașii
săi pe scaunul lui de domnie,
despre învierea lui Cristos a proorocit
și
a vorbit el când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în locuința
morților
și trupul
lui nu va vedea putrezirea.
Dumnezeu a înviat pe acest Isus
și
noi suntem martoii Lui.
Și
acum, odată ce S-a înălțat
prin dreapta lui Dumnezeu
și a primit
de la Tatăl făgăduința
(promisiunea)
Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți
și auziți.
Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: Domnul a zis Domnului
meu:
Șezi
la dreapta mea până ce voi pune pe toți
dușmanii
Tăi sub picioarele Tale.
Să
știe
bine dar toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut Domn
și Cristos
pe acest Isus pe care L-ați
răstignit voi”
(Faptele apostolilor 2:30-36).
Vedem, așadar,
că Dumnezeu a făcut două promisiuni
extraordinare – pe Domnul nostru Isus
Cristos
și pe Duhul
Sfânt -
și că
aceste promisiuni s-au împlinit exact așa
cum au fost făcute.
Acum, să mergem la a doua epistolă a lui Petru,
și
să vedem cum explică el aceste două promisiuni speciale ale lui Dumnezeu:
„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot (ce ne trebuie) în ce privește
viața
și evlavia,
prin cunoașterea
Celui ce ne-a chemat prin slava
și prin
puterea Lui,
prin care El ne-a dat făgăduințele
(promisiunile) Lui nespus de mari
și scumpe,
ca prin ele să vă faceți
părtași
ai firii dumnezeiești“
(2 Petru 1:
3-4).
Noi
știm
deja că
“promisiunile
Lui nespus de mari
și scumpe”
(spus mai pregnant, promisiunile lui
inexprimabil de mari
și inestimabil
de prețioase)
sunt Însuși
Fiul Său
și Însuși Duhul lui
Dumnezeu!
Și lucrul
acesta este atât de real încât atunci când Fiul lui Dumnezeu
și Duhul
lui Dumnezeu sunt în noi, natura lui
Dumnezeu este în noi,
și astfel
noi suntem în atingere cu natura lui Dumnezeu, suntem părtași
la natura lui Dumnezeu.
Domnul
Isus Însuși
a fost cel care a definit acest fenomen drept
naștere
din nou
(Ioan 3: 3-8),
sau, cum o numește
apostolul Ioan în introducerea Evangheliei sale,
naștere
din Dumnezeu
(Ioan 1:11-13).
Tot apostolul Ioan ne mai spune că cel
născut din Dumnezeu are în sine
sămânța lui Dumnezeu
(1 Ioan 3: 10).
Acesta este cel mai extraordinar fenomen din istoria umană! El
a fost anunțat
de Dumnezeu când a anunțat
noul legământ
și el a
început să se întâmple de la venirea Domnului Isus
și a
Duhului Sfânt
și de la
introducerea prin Ei a noului legământ.
Fiindcă este un fenomen atât de extraordinar
și
fiindcă el ne privește
direct, trebuie să facem efortul intelectual
și
spiritual de a-l înțelege,
de a-i pătrunde toate adâncurile
și de a-i
cuprinde toate dimensiunile.
Să ne întoarcem, deci, la Ieremia
și
la Ezechiel
și să vedem
celelalte promisiuni făcute de Dumnezeu în legătură cu noul legământ.
Iată promisiunea esențăală,
scrisă de Ieremia:
„Voi pune Legea Mea în lăuntrul
lor, o voi scrie în inima Lor”
(Ieremia 31:33).
Când cei
șaptezeci
de învățați
evrei au tradus Vechiul Testament în limba greacă (așa
numita Septuaginta, făcută pe la
aproximativ 250 înainte de Cristos), ei au tradus
lăuntrul cu
mintea . În Epistola către Evrei
se citează din Septuaginta
și iată
atunci cum sună promisiunea lui Dumnezeu:
„Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile,
zice Domnul: voi pune legile mele în mintea lor
și
le voi scrie în inimile lor”
(Evrei 8: 10). Repetat astfel:
„Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi
pune legile Mele în inimile lor
și
le voi scrie în mintea lor” (Evrei
10:16).
În Ezechiel, promisiunea unei inimi noi este combinată cu promisiunea
punerii Duhului Sfânt în noi:
„Vă voi da o inimă nouă
și
voi pune în voi un duh nou; voi scoate din voi inima de piatră
și vă voi
da o inimă de carne.
Voi pune Duhul Meu în voi
și
vă voi face să urmați
poruncile Mele
și să păziți
și să
împliniți
legile Mele” (Ezechiel 36: 26-27)
Apostolul Pavel păstrează legătura aceasta dintre inima nouă
și
Duhul Sfânt în felul următor:
„Voi sunteți
arătați
a fi epistola lui Cristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu
cerneală ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște
table de piatră, ci pe niște
table care sunt inimi de carne...
Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, care ne-a făcut să fim slujitori ai
unui legământ nou, nu al literei,
ci al Duhului, căci litera omoară,
dar Duhul dă viață”
(2 Corinteni 3; 3, 5-6).
Pentru apostolul Pavel schimbarea survenită este atât de radicală încât el
vorbește
despre un om vechi
și despre
un om nou:
„Nu vă mințiți
unii pe alții,
întrucât v-ați
dezbrăcat de omul cel vechi, cu
faptele lui,
și v-ați
îmbrăcat cu omul cel nou, care se
înnoiește
spre cunoștință,
după chipul Celui ce l-a făcut”
(Coloseni 3: 9-10).
Mai mult, el folosește
pentru această radicală schimbare termenul de
făptură nouă, care în original este
o nouă creație:
„Căci dacă este cineva în Cristos, este o făptură (ktisis
– creație)
nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate s-au făcut noi”
(2 Corinteni 5:17).
Schimbările care se produc în cel ce, prin Cristos
și
prin Duhul Sfânt, intră în noul legământ nu ar putea fi descrise prin
cuvinte mai mari decât cele folosite în textele de mai sus. Noi trebuie să
le luăm așa
cum sunt
și să nu
încercăm să le diminuăm
conținutul
și
forța
prin interpretări metaforice care să le golească de
conținut
(lucru pe care îl fac
mulți
trologi evanghelici).
Mai de grabă, dacă spunem că credem că Biblia este Cuvântul inspirat
și
fără greșeală
al lui Dumnezeu, trebuie să ne întrebăm
dacă în noi există aceste schimbări,
sau nu există?
Și dacă nu
le putem detecta în noi, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva (logica
textelor ne-o impune!)
noi
nu suntem în noul legământ, adică nu suntem una cu Cristos, Duhul Sfânt nu
locuiește
în noi, noi nu suntem născuți
din Dumnezeu, poruncile Lui nu sunt scrise in mintea
și în inima
noastră, noi nu ne-am dezbrăcat de omul c el vechi
și nu ne-am
îmbrăcat în omul cel nou
și nu
suntem o nouă
creație!
Fiindcă noul legământ este scris în inimă
și
în minte, trebuie să vedem cum se schimbă acestea prin unirea cu Domnul isus
și cu Duhul
Sfânt.
Domnul Isus spune despre centralitatea inimii:
“Căci
din lăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, adulterurile,
curviile, uciderile, furturile, lăcomiile vicleniile, înșelăciunile,
faptele rușinoase,
ochiul rău, blasfemia, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri ies din lăuntru
și spurcă
pe om” (Marcu 7:21-23).
Vă mărturisesc că până mai zilele trecute mă uitam sceptic la asemenea discuții
despre inimă, deoarece consideram acest organ drept o simplă pompă de împins
sângele în organism
și
consideram că totul despre inimă trebuie
înțeles
metaforic
și că toată
atenția
noastră trebuie să fie îndreptată spre minte. Dar cine oare nu gândea ca
mine în epoca modernă?
Ei bine, zilele trecute am citit cu mare interes o carte apărută recent,
întitulată Kingdom Triangle
(Triunghiul Împărăției)
cu subltilul Recover the Christian Mind, Renovate de Soul, Restore the Spirits Power
(Să recâștigăm
gândirea creștină,
să renovăm sufletul, să restaurăm puterea Duhului), scrisă de J.P. Moreland,
unul dintre cei mai buni filosofi evanghelici de astăzi. În această carte,
printre altele, Moreland ne aduce următoarea
știre din
lumea
științăfică:
„Interesant, un curent de gândire
științific
pornit de la descoperiri recente aruncă lumină asupra învățăturii
biblice despre miezul unei persoane
și despre
relația
acestuia cu organul inimii. Neurologii au descoperit că inima are propriul
ei sistem nervos pe care îl numesc
creierul din inimă.
Într-un sens literal inima gândește pentru sine.
Aproximativ patruzeci de mii de neuroni se află în inimă, un număr de
neuroni egal cu cel aflat în cteva subregiuni importante din creier.
Inima trimite semnale la diferite părți
din creier, inclusiv la amigdală (un grup de neuroni din lobii temporali ai
creierului care se ocupă cu procesarea
reacțiilor
emoționale
și cu
memorizarea lor). Amigdala este specializată în memoria
emoțiilor
puternice
și ea este
folosită de suflet pentru a procesa
informația
pentru
semnificația
ei emoțională.
Influențând
amigdala
și alte
regiuni din creier,
savanții
cred că bătăile inimii
nu sunt numai niște
zvâcniri mecanice ale unei pompe harnice, ci sunt
un limbaj inteligent
care influențează
semnificativ modul în care
percepem lumea
și în care
reacționăm
la lume. Unii savanți
vorbesc de inteligența
inimii,
un
șuvoi
inteligent de
conștiință
și de
percepție,
un izvor intuitiv de
înțelepciune
și de
înțelegere
clară care îmbrățișează
atât inteligența
mintală cât
și cea
emoțională.
Vorbind în termeni biblici, sufletul este persoana, dar sufletul are două
facultăți,
una de
cunoaștere
intelectuală
și alta de
percepție
intuitivă,
și fiecare
dintre acestea este asociată cu o altă parte a trupului:
respectiv creierul
și inima.
Astfel creierul
și inima
lucrează împreună ca să ne modeleze gândurile,
emoțiile,
stările
și
atitudinile. Dat fiind faptul că o persoană este un singur sine, nu două, cu
un singur suflet, este evident că eu,
sufletul, folosește
și mintea
(asociată cu creierul)
și miezul
intuitiv cel mai profund (asociat cu organul inimii) ca să gândească, să
vadă
și să simtă
despre lume”
(pag. 159-160). |
![]() |
![]()
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() ![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate |
![]() |