Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Teologie
 

Iulie 2005
Arhiva editurii
Caută în site

Cuprins Publicaţie
EDITORIAL
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Pagina de Umor
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

 


Pagina de Teologie

 

Dr. Benjamin Cocar

Pagina de Teologie este realizată de

 

Dr. Bejamin Cocar,

Profesor Asistent de Biblie şi Teologie la Luther Rice Seminary, Georgia, USA

 

Pastor al Bisericii Baptiste Eben-Ezer

 

Site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer, unde Dr. Bejamin Cocar slujeşte ca pastor, pune la dispoziţia frăţietăţii meditaţii zilnice, care pot fi citite mergând direct la site-ul bisericii, sau prin site-ul Publicaţiei Baptiste de Apologetică.

 

Pentru cei care au posibilitatea să asculte predici, oferim frăţietăţii predicile fratelui Dr. Bejamin Cocar, care pot fi găsite pe site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer.

 

Orice comentariu poate fi trimis la adresa:
apologetics@voxdeibaptist.org

 

Biserica Eben-Ezer

 

Începând cu luna mai 2005 fratele dr. Cocar prezintă un curs de Hristologie, predat la Luther Rice College and Seminary, un studiu care se concentrează asupra Persoanei şi lucrarea Domnului Isus Hristos. O consideraţie particulară este oferită divinităţii şi umanităţii lui Hristos, la profeţiile mesianice, lucrarea Sa în Vechiul Testament, lucrarea Sa salvatoare de pe cruce, învierea Sa literală, înălţarea Sa precum şi lucrarea Sa prezentă din Ceruri şi revenirea Sa viitoare. O mare atenţie este acordată şi asupra atacului modern în privinţa portretizării biblice a lui Hristos.

horizontal rule

Hristologie

 

Preexistenţa lui Hristos

 

Existenţa pre-întrupată a lui Hristos poate fi „doar o simplă inferenţă contemplativă inversată faţă de slava spirituală a Hristosului prezent” (Deissmann); cu certitudine expresia sa cea mai clară este găsită în scrierea târzie care reflectă asupra afirmaţiei rudimentare mesianice, chiar adoptive despre Hristos în comunitatea creştină primitivă (Fapte 2:22‑23; 10:38). Cu toate acestea preexistenţa este cel puţin implicată în cuvintele lui Isus: „Fiul omului a venit”; stăpânul viei „încă mai avea… un fiu preaiubit: în cele din urmă l-a trimis pe el”. Aceasta este explicită în spusele atribuite lui Isus în Evanghelia lui Ioan: „Eu am venit din cer”; „Slava pe care am avut-o cu tine înainte de întemeierea lumii”.

 

Cercetătorii iudei au atribuit preexistenţa „ideală” lucrurilor (legea, templul) şi persoanelor (Adam, Moise) cu mare reverenţă, imitate probabil în numirea lui Pavel a lui Hristos „ultimul Adam… din ceruri”: Gândirea greacă, reflectată în Philo, era familiară cu preexistenţa sufletelor. Dar este inutil să găsim aici mai mult decât o sursă de termeni utili. Ideea că Fiul lui Dumnezeu, preexistent în mod etern în slavă cu Tatăl, mişcat de dragoste a devenit întrupat era prea central pentru credinţa creştină pentru a depinde de coincidenţele limbajului ca bază a sa.

 

Pavel face apel la generozitate deoarece Hristos, „deşi bogat a devenit sărac”. El pledează asupra faptului că convertiţii trăiesc ca fii deoarece „Dumnezeu a trimis pe fiul său”; el argumentează pentru ştergerea de sine din faptul că Hristos, fiind în forma lui Dumnezeu, „s-a golit pe sine”; susţine, împotriva pleromei Gnosticilor care umple golful dintre Dumnezeu şi creaţie, că „toate lucrurile au fost create în, prin şi pentru Hristos … care este înaintea tuturor lucrurilor”. Ca „Domn din ceruri”, Hristos oferă modelul pentru umanitatea noastră înviată; în timp ce el s-a coborât prima dată, tot aşa s-a şi înălţat, măsura triumfului său şi asigurarea noastră (2 Corinteni 8:9; Galateni 4:4; Filipeni 2:5‑6; Coloseni 1:15‑16; Efeseni 4:8‑9). Pentru astfel de îndemnuri practice, pastorale cineva nu are nevoie să argumenteze din speculaţiile în plus, ci doar din adevărurile familiare, acceptate, de bază.

 

Evanghelia şi Epistola lui Ioan, presupunând că Hristos a venit de la Dumnezeu şi a mers la Dumnezeu (Ioan 13:3), accentuează faptul că fiinţa sa trimisă de Tatăl în misiunea divină, exprimând dragostea divină (Ioan 3:16; 1 Ioan 4:9‑10), o revelaţie a Tatălui nevăzut prin unul care aparţinea „din sânul Tatălui” (Ioan 1:18), un Cuvânt divin, prezent când Tatăl a rostit la creaţie şi acum din nou aducând înţeles şi putere lumii (Ioan 1). Pentru Ioan precum şi pentru Pavel, salvarea omenirii derivă nu din orice iniţiativă umană ci din intrarea Fiului etern în timp. Acesta este adevărul crucial în discuţia de aici.

 

Implicaţiile preexistenţei sunt o preocupare de gândire creştină subsecventă. Slăbeşte oare aceasta umanitatea lui Isus? (Controversele Hristologice: răspuns, Nu, două naturi reale coexistă într-o singură persoană). De ce există întârziere în sosirea lui Hristos? (medieval: răspuns, Dumnezeu a pregătit aceasta cu răbdare). Oare preexistenţa implică continuitatea memoriei dintre Fiul etern şi Isus (modern: răspuns, Nu, o conştiinţă crescândă a unicităţii sale). Dar faptul preexistenţa nu este pus în discuţie, decât acolo unde divinitatea lui Hristos şi misiunea umană sunt pe deplin negate.

 

I. Introducere

 

Hristos a existat înaintea naşterii Sale. El a existat înaintea Creaţiei şi înaintea timpului, adică în mod etern.

Existenţa sa înaintea întrupării este considerată preexistenţă.

Dacă Hristos nu a existat înaintea naşterii sale atunci:

- nu există nici o Trinitate eternă

- El nu era Dumnezeu, căci Dumnezeu este etern

- El este un mincinos deoarece El a pretins a fi etern

 

1. Matei şi Luca încep biografiile despre Isus cu naşterea Sa. Ioan îl prezintă pe Isus ca 8@(@H, logosul etern. Isus a antedatat creaţie. Ioan 1:1 „La început a fost Cuvântul”.

 

2. Este foarte important să înţelegem preexistenţa lui Hristos pentru a putea înţelege mai bine persoana şi lucrarea Sa.

 

II. Preexistenţa lui Hristos învăţată prin pronunţarea directă

 

A. În Vechiul Testament Hristos apare ca Îngerul lui Yahweh

 

1. Desemnarea Îngerului

 

Geneza 16:7, 13 Yahweh şi Elohim

 

Geneza 22:11, 15 Yahweh

 

Exod 3:2 Yahweh

 

Judecători 13:13, 15, 16 Yahweh şi Elohim

 

Iosua 5:13-15; 6:2 Yahweh

 

2. Îngerul care închinare, pe când alţi îngeri o interzic

 

Exod 3:1-5

 

Iosua 5:15

 

Apocalipsa 22:8, 9

 

3. Există o distincţie între Dumnezeu Tatăl şi Îngerul

 

Geneza 24:7, 40

 

Exod 23:20, 23

 

Exod 32:34

 

Zaharia 1:12-13

 

4. Îngerul arată spre Hristos şi poate fi identificat cu El

 

Judecători 13:18-19; Isaia 9:6

 

Maleahi 3:1; Isaia 40:3; Ioan 1:23-27

 

5. Îngerul nu apare niciodată după ce vine Hr

 

Matei 1:20; 2:13, 19

 

Fapte 5:19; 12:7; 12:23

 

6. Atât Îngerul cât şi Hristos sunt trimişi de Tatăl

 

Geneza 24:7, 40; Ioan 3:17

 

7. Hristos apare ca Yahweh în anumite contexte

 

Isaia 40:3; Matei 3:3

 

B. În Noul Testament

 

1. Ioan Botezătorul a vorbit despre preexistenţa lui Hr

 

Ioan 1:13; 30

 

2. Hristos a învăţat preexistenţa Sa

 

Ioan 8:58

 

Ioan 17:5

 

Ioan 17:24

 

Ioan 6:38; 51

 

3. Pavel a învăţat preexistenţa lui Hristos

 

1 Corinteni 10:4-9

 

Filipeni 2:5-7

 

Coloseni 1:17

 

Eternitatea lui Hristos dovedeşte preexistenţa Sa. Dacă Hristos era etern atunci El era preexistent. El a antedatat naşterea Sa în Betleem.

 

Vechiul şi Noul Testament îl proclamă pe Hristos ca etern.

 

Isaia 9:6 „Tată Veşnic”

 

Mica 5:2 „… din zilele veşniciei”

 

Efeseni 1:4 „Ales în El (Hristos) înaintea de întemeierea lumii”

 

În persoana Sa Hristos este Dumnezeu/Yahweh

În poziţia Sa în relaţia faţă de Tatăl, El este Fiul, şi Îngerul Domnului/Yahweh

 

III. Valori practice ale învăţăturii despre preexistenţă

 

1. Aceasta oferă Vechiului Testament o abundenţă de valoare devoţională continuă

 

Ioan 5:39 „Acestea (Scripturile Vechiului Testament) mărturisesc despre Mine”

 

Hristos poate fi găsit în multe contexte din Vechiul Testament, aşa că credincioşii Noului Testament pot folosi Vechiul Testament ca o carte devoţională.

 

2. Aceasta oferă o reprezentare mai comprehensivă a înţelegerii noastre despre Hristos

 

Găsirea lui Hristos înaintea Betleemului este o cercetare recompensată.

 

Credincioşii pot găsi confort, binecuvântări, asigurare în numeroase texte din Vechiul Testament.

 

Din Geneza şi până în Zaharia, Hristos este prezent în multe instanţe:

 

Geneza: Creatorul, 1:1; Îngerul lui Yahweh, 16:7-13; 21:17-19; 22:11-18, etc.

Exod: Rugul încins 3:2; Mielul Pascal, 12:37; Stâlpul de nor şi de foc, 13:21; Mâna, 16:15; Stânca, 17:6, etc

Numeri: Adversar faţă de măgarul lui Balaam, 22:22-25;

Deuteronom: Un mare profet, 18:15;

Iosua: Omul cu sabia scoasă, 5:13-15;

Judecători: Îngerul care vizitează părinţii lui Samson, 13:18;

Rut: Răscumpărătorul, 4:14;

2 Samuel: Ciuma datorită păcatului lui David, 24:14-17;

1 Împăraţi: Ilie sub ienupăr, 19:5-7;

2 Împăraţi: A ucis 185.000 de asirieni;

Iov: Răscumpărătorul cel viu, 19:25;

Psalmi: Suferindu-l, Domnul cel înviat, Dumnezeul Etern, Pastorul cel Bun, Cel mai Excelent, etc.

Proverbe: El este Înţelepciunea!

Eclesiastul: El face toate lucrurile frumoase la vremea lor;

Cântarea Cântărilor: Iubitul sufletului nostru;

Isaia - Maleahi: Rădăcina lui David, Emanuel, Prinţ al Păcii, Minunat, Sfătuitor, Robul suferind, Olarul, Neprihănit, Răscumpărător!

 

IV. Umanitatea şi întruparea lui Isus Hristos

 

Umanitatea lui Isus este trecută cu vederea în Evangheliile Sinoptice, de parcă nu i-ar trece nimănui prin cap să o cerceteze. Îl vedem în leagăn, crescând, învăţând, supus foamei, anxietăţii, îndoielii, dezamăgirii, şi surprizei (Luca 2:40; Marcu 2:15; 14:33; 15:34; Luca 7:9), şi în final la moarte şi îngropare. Dar în altă parte se aduce mărturie despre adevărata sa umanitatea, de parcă ar putea fi pusă la îndoială (Galateni 4:4; Ioan 1:14), sau semnificaţia ei neglijată (Evrei 2:9, 17; 4:15; 5:7‑8; 12:2).

 

Cuvântul „întrupare” provine de la latinescul incarnatio, şi înseamnă a întrupa în trup. În teologie, Întruparea este venirea în trup a lui Dumnezeu Fiul, actul prin care a doua persoană a Dumnezeului Triunic a fost întrupată permanent în natura umană. „Trupul” este egal cu un individ întreg, o fiinţă umană (Romani 3:20; 1 Corinteni 1:29).

 

Întruparea, în timp ce este o idee biblică, nu este un termen biblic. Folosirea sa creştină derivă de la versiunea latină a lui Ioan 1:14 şi apare în mod repetat la autorii creştini latini încă din anul 300 d. Hr.

 

În calitate de învăţătură biblică, Întruparea se referă la afirmaţia că Dumnezeu, într-unul din modurile existenţei Sale ca Trinitate şi fără aceasta în orice încetare de a fi singurul Dumnezeu, s-a revelat pe Sine omenirii pentru mântuirea ei prin a deveni om.

 

Întruparea este o doctrină de bază a adevăratului Creştinism. De fapt, aceasta se bazează pe o doctrină şi mai fundamentală şi primitivă, Triunitatea lui Dumnezeu. Fără de Trinitate nu putea să fie nici o Întrupare, şi fără de Întrupare nu putea să fie nici o mântuire din păcat.

 

1. Un înlocuitor perfect şi fără de păcat trebuia să plătească pentru pedeapsa păcatului.

 

2. Dumnezeu nu putea să-şi trimită Fiul Său dacă nu exista nici o Triunitate în Dumnezeire.

 

3. Dumnezeu a trebuit să devină om dacă avea să existe vreo mântuire din păcat deoarece „doar o persoană într-adevăr umană ar putea să sufere şi să moară, şi doar o persoană într-adevăr Divină putea să dea acelei suferinţe valoarea infinită” (Loraine Boettner, Studies in Theology, p. 203).

 

Întruparea nu este esenţială pentru divinitatea lui Hristos. El era Dumnezeu înaintea de Întrupare şi avea să fie acelaşi dacă nu era nici o Întrupare.

 

Isus, Omul din Nazaret, este Logosul întrupat, sau Fiul lui Dumnezeu, centrul întâlnirii Dumnezeului-uman. În calitate de Dumnezeu-Om, El mediază pe Dumnezeu pentru oameni; în calitate de Om-Dumnezeu El îi reprezintă pe oameni la Dumnezeu. Prin credinţă uniunea cu El, oamenii, în calitatea de copii adoptaţi ai lui Dumnezeu, participă în relaţia Sa finală faţă de Dumnezeu ca Tată.

 

Expresii Biblice care zugrăvesc întruparea:

Matei 20:20 El a venit

Ioan 6:51 El a venit din ceruri

Ioan 3:13 El s-a coborât din ceruri

Ioan 3:17 El a fost trimis

1 Timotei 1:15 El a venit în lume

1 Ioan 3:5 El a fost manifestat

Filipeni 2:7 El s-a golit pe sine

2 Corinteni 8:9 El a devenit sărac

Evrei 2:9 El a fost făcut mai prejos decât îngerii

Evrei 10:5 Un trup a fost pregătit pentru El

Galateni 4:4 El a fost pregătit pentru Sine

Ioan 1:14 El a fost făcut trup şi sânge

Romani 1:3 El a fost făcut sămânţa lui David după trup

1 Corinteni 15:47 El este al doilea om, Domnul din ceruri

1 Timotei 3:16 El era Dumnezeu manifestat în trup

Evrei 2:14 El s-a făcut părtaş cărnii şi firii

 

Golirea de sine a lui Hristos, „Kenosis”

 

Termenul „kenosis” provine de la verbul grec a golii. În Filipeni 2:7, acesta este cuplat cu pronumele reflexiv, pe sine.

 

Filipeni 2:5-8 Golirea lui Isus Hristos

 

1. Scopul lui Pavel, v. 5

El i-a îndemnat pe filipeni să aibă o atitudine de umilinţă, la fel cu Hristos s-a smerit pe sine, tot aşa şi credincioşii trebuie să fie smeriţi.

 

2. Existenţa lui Isus în forma lui Dumnezeu v. 6

morfe se referă la caracteristicile reale şi esenţiale ale unui lucru, „forma lui Dumnezeu”, însăşi natura lui Dumnezeu, Isus continuă în mod etern ca Dumnezeu.

 

3. Isus este egal cu Dumnezeu v.6

Egal vorbeşte de relaţia lui Isus Hristos faţă de Dumnezeu Tatăl, o relaţie de paritate şi echivalenţă

 

4. Hristos nu a tins spere egalitate, ci s-a golit pe Sine, v. 6

Hristos a privit la Cruce, v. 8

 

5. Hristos a luat forma unui rob, El a fost făcut în asemănarea oamenilor, v. 7

El a adăugat umanitatea la forma de Dumnezeu, El nu a încetat niciodată să fie Dumnezeu

 

6. El s-a smerit pe Sine, v. 8

 

Teorii despre Kenosis

1. Hristos a renunţat la atributele Sale

Dacă aceasta este adevărat atunci El ar fi încetat să fie Dumnezeu. Atributele sunt de drept şi conţin toată esenţa lui Dumnezeu.

 

2. Hristos a apărut a fi doar limitat

Hristos nu a fost limitat, dar El a acţionat ca un rege care călătorea în formă deghizată.

 

Aceasta va contrazice însăşi natura lui Isus. În Filipeni 2, Pavel învaţă adevărata umilinţă; folosirea lui Pavel a lui kenosis a fost pentru a îndemna la lipsa de egoism autentic din partea credincioşilor, ceea ce a colaborat prin demonstrarea ultimă a altruismului din toate timpurile – golirea de sine a Fiului lui Dumnezeu.

 

3. Hristos a renunţat la folosirea atributelor Sale

Având atributele dar nefolosindu-le este ca şi când a nu le avea.

 

Toate teoriile de mai sus nu au suport biblic. Hristos a venit şi s-a prezentat pe Sine ca Unul care „îi cunoştea pe toţi oamenii”, şi „ştia ce este în om”, şi a calmat furtunile, a înmulţit pâinile, a înviat morţii, a vindecat bolnavii, şi totuşi El a murit ca un om neajutorat.

 

4. Hristos a renunţat la folosirea independentă a atributelor Sale divine

În kenosis Isus a pus deoparte exerciţiul absolut şi a preluat statutul unui rob. El a părăsit statutul său de conducător şi a preluat statutul unui rob, , 2 Corinteni 8:9; Filipeni 2:6-7, Evrei 2:9.

 

Ioan 8:28-29 El nu a făcut nimic din propria Sa iniţiativă

Ioan 12:49 El nu a vorbit din propria Sa iniţiativă

Ioan 14:10 Cuvintele Sale erau cuvintele Tatălui Său

Ioan 7:16 Învăţătura Sa era de la Tatăl

Evrei 2:8 Fiu ascultător

Evrei 10:7 Voia lui Dumnezeu nu a Sa (Matei 26:39)

 

5. Hristos nu a renunţat la folosirea atributelor Sale absolute sau „imanente”, precum sfinţenia, adevărul, dragostea.

 

6. Hristos a renunţat în mod voluntar la folosirea independentă a atributelor Sale „relative”, precum omnipotenţa, omniscienţa, omniprezenţa, etc. În relatările din Noul Testament, există evidenţă a faptului că Isus a folosit atributele Sale relative, dar nu le-a folosit în mod independent faţă de Tatăl Său.

 

Matei 14:19 El s-a rugat înainte de multiplicarea pâinii

Ioan 11:41-42 El s-a rugat înainte de a-l învia pe Lazăr din mormânt

 

7. Isus a menţinut conştiinţa de sine a Sa în cadrul kenosis-ului

 

Ioan 8:42, 58

Ioan 17:5, 8

El era perfect de conştient de starea Sa pre-întrupată, şi de „mintea” care l-a determinat să facă schimbarea în stare.

Ioan 8:28, 29 ne spune că Isus nu a vorbit din iniţiativa Sa, ci lucrurile „pe care m-a învăţat Tatăl..."

Ioan 12:49; 7:16; 14:10, etc

Evrei 10:7 Hristos a venit să facă voia lui Dumnezeu, El s-a supus faţă de Tatăl într-un fel nou

 

8. Isus s-a supus faţă de puterea Duhului Sfânt

 

Matei 12:28

Luca 4:14

Luca 8:43

Fapte 1:2

Fapte 10:38

 

A menţinut Isus kenosis-ul după înălţarea Sa?

Unii spun că kenosis este întruparea, dar textul din Filipeni continuă cu „înălţarea” lui Hristos care reprezintă reversul de la kenosis. Se pare a fi clar că poziţia pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Isus după kenosis-ul şi umilirea sa (Filipeni 2:9-11), a fost o restabilire a lui Isus în măsura largă faţă de statutul Său pre-întrupat, Ioan 17:5, şi astfel un revers al kenosis-ului.

 

1. Manifestarea slavei Sale a fost restabilită atunci când El a mers înapoi la Tatăl, Ioan 17:5

 

2. Umanitatea lui Hristos care a fost neglorificată în kenosis este acum glorificată, Ioan 20:19, 26; Filipeni 3:21.

 

3. Întruparea este permanentă, aceasta nu va fi niciodată schimbată. Isus va avea întotdeauna „asemănarea oamenilor”. Înălţarea nu a inversat întruparea, Fapte 7:54-56, 1 Timotei 2:5

 

4. La sfârşitul Împărăţiei Mileniale Hristos va preda împărăţia Tatălui, 1 Corinteni 15:24, 28.

 

Continuare în numărul viitor

sus

 

 

Ce este nou?

Pagina de umor!

O inimă veselă înseninează faţa (Prov. 15:13), şi este un leac bun (Prov. 17:22). Prea multă învăţătură nu duce la multă bucurie... Accesaţi pagina de umor pentru a vă descreţii frunţile. Detalii aici!

 

Pagină de căutare!

Prin intermediul acestei pagini ai posibilitatea de a căuta diverse articole, subiecte de interes, precum şi pasaje din Scriptură. Apasă aici!

 

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 

Citeşte Biblia online!

Citeşte Biblia Online!


 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate