Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Teologie
 

Home
Arhiva editurii

Cuprins Publicaţie
EDITORIAL
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Literatură
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

 


Pagina de Teologie

 

 

Dr. Benjamin Cocar

Pagina de Teologie este realizată de

Dr. Bejamin Cocar,

Profesor Asistent de Biblie şi Teologie la Luther Rice Seminary, Georgia, USA

 

Pastor al Bisericii Baptiste Eben-Ezer

 

Site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer, unde Dr. Bejamin Cocar slujeşte ca pastor, pune la dispoziţia frăţietăţii meditaţii zilnice, care pot fi citite mergând direct la site-ul bisericii, sau prin site-ul Publicaţiei Baptiste de Apologetică.

 

Pentru cei care au posibilitatea să asculte predici, oferim frăţietăţii predicile fratelui Dr. Bejamin Cocar, care pot fi găsite pe site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer.

 

Orice comentariu poate fi trimis la adresa:
apologetics@voxdeibaptist.org

 

Biserica Eben-Ezer

 

Începând cu luna mai fratele dr. Cocar prezintă un curs de evanghelizare şi misiune predat la WILLIAM TYNDALE COLLEGE. Acest curs prezintă conceptul teologic şi practic în înţelegerea Evanghelismului. O serie de întrebări îşi găsesc răspunsul în acest curs înţelegând obiectivul unui adevărat ucenic a lui Hristos. Prezentăm a treia parte a studiului,  sperând ca acest curs să fie de folos celor care simt chemarea Domnului să se conforme chemării şi datoriei unui copil a lui Dumnezeu. 

 

MATEI 28:19-20

 

EVANGHELISM, UCENICIE ŞI MISIUNI

 

DR. BENJAMIN COCAR

 

(continuare)

 

XXIII. DUMNEZEI STRĂINI PE GAZONUL AMERICAN

 

De la sosirea pelerinilor în Lumea Nouă, în 1620, multe lucruri s-au schimbat. Creştinii sunt doar un alt grup religios al Statelor Unite. În ratele curente de creştere, Islamul va întrece Iudaismul în calitate de a doua cea mai mare credinţă religioasă din Statele Unite din anul 2000, la cinci ani de acum [data când a fost scrisă acest curs, n. tr.]. TM (meditaţia transcendentală), cea mai populară derivare a Hinduismului, are în principiu centre în fiecare oraş major al Americii. Peste 600.000 de americani au plătit taxa pentru pregătire spre meditaţie.

 

Religiile lumii, hinduşii, budiştii şi musulmanii au temple şi moschei în majoritatea oraşelor americane, şi numărul lor creste. Însă există mai multe religii decât ne gândim noi. Mormonii şi Martorii lui Iehova cresc şi ei.

 

HINDUISMUL

 

Istoric

 

Substratul Hinduismului a fost regiunea văii Indus din nord-vestul Indiei, o mare parte din ceea ce astăzi este modernul Pakistan. Acesta îşi avea centrul în două oraşe principale, Mohenjo-Daro şi Harapa. În jurul anului 2000 î. Hr., religia a fost caracterizată de baia cultică, de ritualul de puritate şi de interesele cultice în fertilitate.

 

Prin 1500 î. Hr., o rasă numită Aryans a cucerit civilizaţia Văii Indus şi a stabilit Vedismul. Trăsăturile principale erau scrierile numite Vedas şi Samhitas. Vedas a pus principiile fundamentale ale Hinduismului. Acesta a oferit un principiu de organizare socială care a devenit în cele din urmă sistemul de caste, era extrem de politeist, şi acorda o atenţie detailată ritualului de purificare al zeilor.

 

În anul 500 î. Hr., scrierile Upanişadelor au demitologizat, la o anumită extindere, politeismul Vedic şi a ordonat zeii sub un singur principiu, care era caracterizat de o interiorizare şi universalizare a înţelesului sacrificiului.

 

În anul 500 d. Hr., Hinduismul clasic a stabilit doctrinele principale ale Hinduismului modern şi a făcut distincţia dintre Scruti şi Smrti.

 

În 1700 d. Hr., a apărut Hinduismul reformat, când presiunea naţionalismului şi a contemporanului a confruntat crezurile antice ale Hinduismului. Câţiva scriitori hinduşi au început să încerce modernizarea crezurilor antice fără respingerea în totalitate a învăţăturilor lui Vedas.

 

Doctrinele şi practicile Hinduismului

 

Brahman singurul principiu universal al adevărului. Nu există nici o distincţie între Creator şi cei creaţi, sau între Dumnezeu şi umanitate. Realitatea este una; cu toţii suntem parte a lui Dumnezeu; mântuirea constă în recunoaşterea faptului.

 

Dharma toată existenţa operează conform unui principiu de lege (dharma). A trăi o viaţă plină de succes înseamnă a deveni acordat la dharma cuiva şi apoi să o trăieşti cu credincioşie.

 

Samsara este realitatea aşa cum o cunoaştem, incluzând binele şi răul, dreptul şi greşitul. Trebuie să ştim cum să identificăm binele şi să eliminăm răul.

 

Karma este legea implacabilă a binelui şi răului. Trăirea cu succes înseamnă a face binele ce adaugă o karma bună şi eliminarea răului, astfel scăzând karma rea. Faptele bune şi rele pot afecta tipul vieţii în care este născut cineva în viaţa următoare.

 

Moksha înseamnă mântuire, care în termenii lor înseamnă eliberarea de această viaţă lumească (samsara) şi identificarea totală cu Brahman.

 

Bhakti este devoţiunea hindusă faţă de unul din mulţii zei, zei care sunt o manifestare particulară a lui Brahman.

 

Cele patru ţinte definesc stilul de viaţă hindus al tuturor oamenilor şi al femeilor care încearcă să trăiască. Aceste ţinte sunt: fericirea materială, iubirea şi a fi iubit, îndeplinirea sarcinilor, şi munca pentru realizarea eliberării.

 

Castele Hinduismului: preotul, luptătorul sau liderul, lucrătorul sau negustorul, şi slujitorul. Ei mai au şi al cincilea grup de oameni, proscrişii.

 

Cele patru stadii de viaţă:

-  student, se realizează pregătirea

-  gospodar, poartă de grijă familiei

-  locuitor în pădure, părăseşte familia, caută înţelepciunea

-  renunţator, înţelepciunea este realizată la un anumit nivel, se renunţă la toate bunurile materiale.

 

Şase filozofii explică felul cum este obţinută eliberarea:

 

Estimările recente a numărului hinduşilor din lume a fost de aproximativ 650 de milioane. Majoritatea dintre ei sunt în India (80% din 700 de milioane de indieni), însă se răspândesc şi în America. Iată câteva dintre aceste organizaţii în SUA:

 

Vedanta Society

Self-Realization Fellowship

The International Society for Krishna Consciousness (Hare Krishna)

Transcendental Meditation (TM)

Divine Light Mission

 

Crezuri generale ale Hinduismului

 
Informaţii de fundal:

 

Fiind singurul printre religiile majore, Hinduismul (sau Brahmanismul) nu are nici un fondator şi nici o colecţie autoritară de scrieri sacre aşa cum este Biblia creştinilor sau Coranul musulmanilor. În schimb, crezurile hinduse au apărut în urma fuziunii a două culturi atunci când oamenii Aryan din Asia centrală s-au stabilit în India în jurul anului 2000 î. Hr., printre locuitorii originali ai subcontinentului. Ei au fost cunoscuţi sub numele de indo-aryani sau indo-europeni. Hinduismul s-a dezvoltat gradat în decursul a mii de ani. Multe culturi, rase şi religii au ajutat la modelarea acestuia.

 

Aryanii erau oameni care se ocupau cu păstoritul şi cu agricultura şi aceştia aveau o organizare militară eficientă. Ei au cucerit treptat pe locuitorii timpurii din Valea Indus şi şi-au dezvoltat propriile lor civilizaţii. Limba indo-aryanilor era Sanskrit, care este una dintre cele mai vechi din cadrul familiei limbilor europene. Termenul de hindus a venit din cuvântul Sanskrit, sindu, care înseamnă râu. Aceasta este referinţa la Indus, cel mai puternic râu din subcontinentul Indian. Astăzi aproape 400 de milioane de oameni aderă la Hinduism şi religia aceasta deţine loialitatea a 85% din India. Deşi majoritatea hinduşilor locuiesc în India, literatura şi filozofia hindusă au influenţat oamenii din întreaga lume.

 

Scrierile sacre ale Hinduismului:

 

Hinduismul nu are nici o carte singură care să slujească ca sursă a doctrinelor sale. Religia are multe scrieri hinduse care au contribuit la crezurile sale fundamentale. Cele mai vechi texte hinduse care au supravieţuit sunt Vedas. Acestea au fost scrise în Sanskrit şi sunt o colecţie largă de imnuri aryane; ele datează din 1500 î. Hr., cu secole înainte de ridicarea marilor religii ale lumii. În cadrul acestor scrieri există secţiuni care conţin rugăciuni şi imnuri, discuţii despre ritualuri şi teologie şi lucrări de filozofie scrise în formă de dialog.

 

Puranas sunt povestiri în versete lungi care conţin multe mituri importante despre zeii şi zeiţele hinduse iar acestea sunt despre vieţile marilor eroi hinduşi. Ele mai descriu crezurile hinduse despre cum a început lumea şi de felul cu aceasta se sfârşeşte în mod periodic în renaştere. Manu Smriti (Codul lui Manu), este o sursă fundamentală a religiei hinduse şi a legii sociale. Partea a acestei lucrări explică baza sistemului de caste.

 

Adăugate mai târziu au fost şi scrierile din cadrul secolului al 4lea î. Hr., cum sunt poemul epic Mahabharata. O porţiune foarte cunoscută a acestei lucrări epice este Bhafavadgita, sau Cântecul Domnului. Această lucrare filozofică discută înţelesul şi natura existenţei. Textele scrise după anul 800 î. Hr., au fost cele aproape o sută de tratate intitulate Upanishadele; ele tratau întrebările filozofice şi mistice cum ar fi natura realităţii şi a conştiinţei.

 

Crezuri despre Dumnezeu:

 

Hinduismul nu este monoteist, adică să creadă într-un singur Dumnezeu infinit, veşnic şi personal; mai degrabă Hinduismul este politeist. Hinduşii cred sau se închină la o mulţime de zeităţi distincte şi separate. Cei aproximativ 400 de milioane de adepţi ai săi se închină la un total mai mare de 330 de milioane de zei şi zeiţe. Vitele nu sunt valorificata doar ca sursă de lapte ci sunt venerate ca fiind simboluri vii ale zeiţei pământeşti. Alte animale importante privite ori ca incarnări ori ca mesageri a diferiţi zei sunt măgarul, şarpele, elefantul, calul, bivolul, câinele şi şoarecele. Anumite păsări sunt de asemenea venerate de hinduşi.

 

Brahman (spiritul universal) a fost odată zeul suprem în crezul hindus. De obicei el este descris ca o fiinţă impersonală care este complet deasupra întregii creaţii şi implicat în viaţa pământului. Din secolul al 7lea d. Hr., această zeitate păgână a fost înlocuită ca fiind un centru al închinării. Majoritate marilor temple hinduse sunt devotate acum la doar una din trei: zeul creaţiei numit Brahma, zeul conservării numit Vishnu, şi zeul distrugerii numit Shiva.

 

Soţia lui Shiva este o zeiţă cu multe braţe. Atunci când era venerată ca temuta zeiţă a distrugerii, ea este cunoscută sub numele de Durga sau Kali. Atunci când era venerată în calitatea de zeiţă preaiubită a maternităţii, ea este cunoscută sub numele de Parvati sau Ulma. Pentru mulţi hinduşi, aceste naturi în contrast ale zeiţei reprezintă felul în care timpul şi materia se mişcă în mod constant de la naştere la moarte şi de la creaţie la distrugere.

 

O figură de bronz din secolul al 11lea o arată pe Shiva dansând într-un cerc de flăcări. Cercul simbolizează ciclul veşnic al creaţiei, distrugerea şi renaşterea. Vishnu, ca şi ceilalţi zei şi zeiţe hinduse, a avut numeroase reîncarnări sau avatari. Într-o scriere din 1870 Vishnu apare ca zeul Rama şi Krishna. Vishnu se apleacă peste un şarpe care reprezintă eternitatea.

 

Se crede că Vishnu se reîncarnează pe sine de multe ori în decursul istoriei pentru a putea aduce mesajul de mântuire oamenilor. Printre acestea se includ Rama, un rege binevoitor, şi Krishna, o figură impetuoasă, violentă şi erotică. Zeii sune uneori amorali; libertatea lor de la reţinerile necesare oamenilor este adesea sărbătorită, iar aceştia sunt reprezentaţi în imagini sexuale.

 

Crezuri despre om şi univers:

 

Conform Hinduismului, primul mare zeu, Brahma, a creat toate formele de viaţă şi toţi ceilalţi zei. Divinitatea supremă, invizibilă este numită Brahman. Hinduşii cred că toate fiinţele vii împărtăşesc ceva din esenţa divină a lui Brahman. De fapt, universul material nu este văzut ca fiind creaţia unui Dumnezeu personal ci mai degrabă un fel de emanări inconştiente din esenţa divină. Astfel lumea este fără de început şi probabil şi fără de sfârşit precum şi ireală. Lumea este o iluzie pentru că adevărata realitate este Brahman.

 

Hinduşii cred că universul este în mod continuu distrus şi recreat în decursul a perioade de aproape 4 miliarde de ani. Lumea este văzută ca o mare serie de cicluri repetate, fiecare dintre aceste fiind o copie apropiată a celui anterior. Ţelul Hinduismului, din vremurile antice şi până în prezent, a fost uniunea sufletului individual cu aşa numita esenţă divină a universului. Conform Bhagavadgita, o persoană poate atinge uniunea cu spiritul universal în trei feluri: prin fapte bune, prin devoţiune şi prin înţelepciune divină.

 

Hinduşii sunt învăţaţi să joace o parte din universul gigantic, iluzoriu şi monoton. Se presupune că fiecare suflet uman este fără de început şi că a trecut printr-o serie de reîncarnări. Problema suferinţei şi a răului este tratată în Hinduism prin doctrina reîncarnării. Toată suferinţa din prezent se crede că este meritată din moment ce o persoană plăteşte pentru toate faptele rele acumulate făcute în vieţile trecute. Tot răul prezent se presupune că va fi răsplătit cu exactitate în formă de suferinţă în vieţile viitoare. În consecinţă, Hinduismul tradiţional nu a acordat prea mare atenţie la uşurarea suferinţei oamenilor.

 

Crezuri despre mântuire şi viaţa de apoi:

 

În inima colecţiei hinduse de scrieri sacre este conceputul reîncarnării. Acest crez este baza filozofică atât pentru accentul hindus pus pe lipsa violenţei cât şi pentru sistemul de caste care încă mai invadează societatea modernă indiană. Conform conceptului de reincarnare, sufletele la toate creaturile vii sunt renăscute în trupuri noi după moarte.

 

Karma este forţa generată de acţiunile unei persoane. Despre aceasta se crede că perpetuează transmigraţia sufletului la moarte dintr-un trup sau fiinţă în alta. În consecinţele sale etice, karma se crede că determină destinul unei persoane în următoarea sa existenţă. Orice vom face în această viaţă va avea consecinţe morale în viaţa viitoare. O castă este una dintre clasele sociale ereditare din hinduism care restricţionează ocuparea membrilor ei şi a asocierilor lor cu alţi membrii ale altor caste.

 

Oamenii care se comportă virtuos în viaţă sunt renăscuţi în caste sociale mai înalte. Oamenii a căror acţiuni (sau karma) sunt rele, se reîntorc în oamenii din castele de mai jos sau chiar în animale. Eliberarea din acest ciclu nesfârşit al morţii şi al renaşterii este posibil doar prin disciplina spirituală dificilă. Una din aceste discipline este tehnica controlului fizic şi meditaţia cunoscută sub numele de yoga (sau uniune). Se presupune că aceasta ajută la eliberarea sufletului de la depinderea de trup aşa încât sufletul să se poată uni cu Brahman sau cu spiritul universal.

 

După ce trec prin numeroase cicluri de viaţă şi moarte, aceia care îşi îmbunătăţesc în mod constant natura lor morală se apropie de natura divină. Cel mai înalt act moral este serviciul neegoist care va duce sufletul cuiva la starea finală de eliberare (sau moksha) din cadrul ciclului de viaţă şi moarte. Odată eliberat din acest ciclu, sufletul poate realiza uniunea cu spiritul universal. Toată personalitatea este dizolvată în abisul neimaginabil al lui Brahman.

 

Un alt fel de uniune cu esenţa divină este prin achiziţia înţelepciunii divine. Conform Hinduismului, viaţa cuiva este împărţită în patru stagii: student, gospodar, pustnic şi cerşetor. Conform acestui model, primul stagiu de viaţă este devotat studierii şi disciplinei sub călăuzirea unui învăţător. Apoi se aşteaptă ca persoana să se căsătorească şi să-şi îndeplinească datoria faţă de familie şi comunitate. După eliberarea de obligaţiile cuiva faţă de lume, acesta se poate retrage într-un loc tăcut din ţară şi să mediteze la viaţa spiritului. În cele din urmă, în al patrulea stagiu, persoana renunţă la legăturile sale cu familia şi comunitatea şi rătăceşte din loc în lor, devotându-se pe sine însuşi căutării înţelepciunii divine.

 

Hinduşii nu cred că înţelepciunea divină poate fi obţinută prin citirea cărţilor. În schimb, persoana trebuie să-şi controleze pasiuni, să-şi purifice trupul şi mintea şi să mediteze la înţelesul vieţii. Doar atunci ar putea experimenta aşa numita învăţătură a înţelepciunii divine: că eul adevărat al cuiva nu este limitat de lume sau de trup şi minte sau de viaţă şi moarte. Majoritatea hinduşilor consideră că ei au multe încarnări înaintea lor înainte ca ei să găsească salvarea. Mântuirea nu este definită ca o eliberare de judecata divină, ci mai degrabă aceasta înseamnă scăparea de la ciclul nesfârşit de naştere, moarte şi renaştere; aceasta înseamnă a deveni unit cu spiritul universal.

 

Crezuri despre lucrurile morale:

 

Accentul hindus referitor la întreaga viaţă iese direct din crezul că fiecare creatură, incluzând insectele, conţine un suflet nemuritor care lucrează spre propriul său destin sacru. Din acest motiv hinduşii se închină la vaci şi mulţi dintre ei sunt chiar vegetarieni. Din această cauză politica de rezistenţă non-violentă a lui Mahatma Gandhi faţă de dominaţia britanică din ani 1930 şi 1940 a avut un apel aşa de puternic. Secta hindusă a Jainismului îşi are originea în secolul al 6lea î. Hr., şi învaţă că eliberarea sufletului vine prin cunoaşterea dreaptă, credinţa dreaptă şi comportamentul drept. Jainismul duce non-violenţa chiar mai departe decât alte grupări. Un călugăr jain îşi mătură calea în timp ce merge cu intenţia de a nu răni nici măcar vreo insectă.

 

Acelaşi crez în reincarnare ajută la explicarea rezistenţei ţinute de sistemul de caste. Acesta rămâne real în ciuda interzicerii prin lege a discriminării împotriva grupărilor celor mai mari şi celei mai de jos (harijanii sau proscrişii). Crezul în reincarnare îi duce pe hinduşi să-şi imagineze că oamenii sunt născuţi în casta pe care o merită ca rezultat al comportamentului lor din vieţile trecute. De exemplu, dacă un om fură, sufletul lui este păgubit aşa încât el se va naşte cu o natură de hoţ în viaţa următoare.

 

Cele trei caste importante sunt: casta preot-învăţător cunoscută sub numele de Brahmani; casta luptător-conducător cunoscută sub numele de Kshatrivas; şi casta artizan-cultivator cunoscută sub numele de Vaisvas. A patra castă este Sudras sau iobagii. Sub aceste patru caste există un grup care nu aparţine nici unei caste. Membrii săi sunt priviţi ca necuraţi şi sunt numiţi cei de neatins. În decursul timpului multe subcaste s-au dezvoltat, numărând astăzi în jur de peste 3.000.

 

Fiecare castă sau subcastă are propriile sale legi pentru a guverna fiecare aspect important al vieţilor membrilor individuali. Calitatea de membru a unui hindus din casta sa este stabilită de naştere. De la prima suflare de viaţă el este pregătit să se supună fiecărei reguli din casta sa referitoare până acolo la cât poate trăi,  ce ocupaţie să urmeze şi cu cine se poate sau nu căsători. 

 

Un hindus devotat în sensul tradiţional este unul care îşi conduce întreaga sa viaţă într-o strictă concordanţă cu regulile şi regulamentele castei sale. Făcând aşa se crede că el urmează ordinea cosmică eternă. Divizarea societăţii în aşa de multe caste şi subcaste, precum şi în aşa de numeroase grupări religioase, a făcut o parte dificilă pentru ca India să poată dezvolta unitatea politică în decursul întregii sale istorii.

 

Crezuri despre închinare:

 

În Hinduism actele de devoţiune sunt la fel de importante ca faptele bune. Anumite porţiuni ale scrierilor sacre hinduse sunt memorate şi cântate, povestirile venerate sunt manifestate în piese şi cântece, şi se fac rugăciuni la zei într-o manieră extaziată. Oamenii sfinţi sunt foarte veneraţi. Prin slujirea lor hinduşii speră că o parte a sfinţeniei lor se va desprinde şi-i va ajuta la mântuire.

 

Fiecare hindus este încurajat să-şi aleagă propriul său zeu patron şi se închină la chipul acestuia zilnic, aducându-i tribut de flori şi tămâie. Fiecare zeu din Hinduism (de exemplu Brahma, Shiva şi Vishnu) li se aduce închinare sub multe nume diferite. Atât Shiva cât şi Vishnu, de exemplu, se crede că au o mie de nume fiecare. Aceasta înseamnă că urmaşii lor sunt divizaţi în multe sub-secte, fiecare închinându-se la zeul său cu un nume diferit. Fiecare cămin de hinduşi are un altar devotat zeului favorit al familiei; totuşi, ceremoniile religioase majore au loc de obicei într-unul din temple.

 

Majoritatea templelor hinduse au câteva altare acoperite legate de curţi deschise şi decorate cu figuri detaliate din lemn pictate, din ghips şi piatră. Hinduşii tratează imaginile zugrăvite de altare ca fiind fiinţe umane vii. În fiecare zi, spre exemplu, preoţii spală şi îmbracă imaginile şi le aduc mâncare. Hinduşii nu consideră acest obicei o închinare la idoli. Ei cred că divinităţile sunt de fapt prezente în imagini. Un mare templu hindus există în Khajuraho, un oraş la aproape 300 de mile sud de capitala Indiei, New Delhi. Acest templu are cupole etajate tipice arhitecturii hinduse. Acesta mai conţine şi un număr imens de sculpturi în piatră a zeilor fertilităţii precum şi oameni făcând dragoste.

 

Mii de pelerini sunt atraşi la festivalurile şi ceremoniile anuale care comemorează evenimentele din vieţile zeilor hinduşi. Pelerinii vin să se închine, să se roage pentru asistenţă şi să se bucure de parada evenimentului. Printre cele trei mari râuri vizitate de pelerini, cel mai important este Gange. Închinătorii vin de pretutindeni din India la Râul Gange pentru a face băi ceremoniale. Ei cred că oricine moare la malurile sale, sau a căror cenuşă este aruncată în râu, va fi eliberat de ciclul de viaţă şi moarte. Forma cea mai înaltă de devoţiune în Hinduism, totuşi, nu este închinarea exterioară ci dragostea auto-uitarea zeităţii.

 

Hinduşii se închină atât la oameni vii cât şi la morţi în calitate de sfinţi. Unii sfinţi pot fi yoghini (adică cei care practică yoga), iar alţii pot fi guru (adică învăţători spirituali). Hinduismul are mulţi sfinţi locali şi regionali, mai degrabă decât sfinţi oficiali pentru toţi urmaşii săi. Un sat hindus, trib sau ordine religioasă îşi poate ridica eroii sau protectorii săi la nivelul de sfânt. Mulţi călugări ci călugăriţe hinduşi s-au alăturat vreunui ordin religios sub conducerea unui sfânt.

 

Sumar şi semnificaţie

 

Cât de mare este întunericul spiritual în care invadează Hinduismul! Cel mai mare scop pentru un hindus este să scape de ciclul monoton şi nesfârşit de naştere/moarte şi să devină unit cu spiritul universal. Pentru hindus unirea personalităţii individuale cu Brahman este cel mai mare ţel. Superstiţia şi ignoranţa spirituală pătrunde în fiecare aspect al gândiri şi vieţii hinduse.

 

Hinduşii trebuiesc învăţaţi de existenţa unui singur Dumnezeu care a creat lumea şi care este în mod intim implicat în aceasta. Ei au nevoie să ştie că universul şi umanitatea sunt distincte faţă de Dumnezeu şi nu emanări din Sine. Hinduşilor trebuie să li se spună că mântuirea nu este prim fapte să că nici o persoană nu poate plăti pentru păcatele sale vreodată. Nu există nici un ciclu de naştere/moarte sau de răsplătire în această viaţă pentru presupusele fapte rele făcute în viaţa trecută.

 

Pentru hinduşi mântuirea trebuie redefinită pentru a însemna scăparea de mânia lui Dumnezeu şi iertarea păcatelor prin credinţa în Isus Hristos. Mântuitorul nu este o altă reincarnare sau un avatar al lui Vishnu. El este Domnul suveran care a murit pe cruce în spaţiul, timpul şi istoria reală. El este jertfa înlocuitoare pentru păcatele noastre. Doar prin credinţa în El se obţine adevărata eliberarea. Doar EL ne poate călăuzi pe adevărata cale a neprihănirii şi a purităţii. Doar El ne poate face să trăim într-o manieră care este plăcută Tatălui.

 

Conceptul trinitar pentru existenţa lui Dumnezeu sprijinit în cadrul Creştinismului nu trebuieşte să fie egalat cu bâjbâielile politeiste descoperite în Hinduism. Venerarea idolilor şi a sfinţilor trebuie să fi înlocuită cu închinarea la unicul Dumnezeu adevărat. Cât este de trist faptul că hinduşii încearcă să câştige meritul etern prin a se pune pe ei înşişi în contact cu presupusele obiecte şi persoane sfinte. Ei trebuie să ştie că doar prin favoarea nemeritată a lui Dumnezeu este o persoană mântuită şi făcută cetăţean al împărăţiei Sale. Doar veşnicul Domnul Dumnezeu îi poate elibera pe hinduşi din adâncul şi imensul întuneric spiritual care îi invadează!

 

Continuare în numărul viitor.............     

sus

 

 

Ce este nou?

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE
(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.


 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate