Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Teologie
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Site-uri Baptiste
Articole
Proiectul Betania
Media
Ştiri Internaţionale
Din Presa Română
Poşta Redacţiei

 

 


Pagina de Teologie

 

Identitatea baptistă

 

Iosif TonÎn Statele Unite ale Americii există ceva peste 30 de uniuni baptiste. Fiecare şi are doctrinele ei, uneori radical diferite unele de altele. De exemplu, cele mai multe uniuni sunt calviniste, dar există şi uniunea care se numeşte „Free Will Baptists". Pe baza unui studiu al diversităţii de crez a acestor uniuni baptiste ar fi greu să se poată stabili ce este de fapt baptismul (poate cu aceasta am creat un nou cuvânt în limba română).

Este important de ştiut că Uniunea Baptistă din Anglia nu are o mărturisire de credinţă. În secolul al 19-lea, Charles Spurgeon a insistat să se adopte o asemenea mărturisire, dar congresul Uniunii a refuzat să facă aşa ceva, indicând că toţi cei ce acceptă botezul credinţei trebuie să aibă un loc în Uniunea baptistă. Prin urmare, pentru baptiştii britanici, identitatea baptistă este dată de acceptarea practicării botezului credinţei.

Desigur, pe noi nu ne mulţumeşte această identificare. Mai ales datorită faptului că şi creştinii după Evanghelie şi penticostalii acceptă botezul credinţei. Şi ele sunt culte baptistice (un alt cuvânt nou!).

Când vrem să definim identitatea noastră baptistă, trebuie să stabilim un criteriu, sau un punct de pornire. Un astfel de criteriu, sau punct de pornire, ar putea să fie Mărturisirea de credinţă a cultului nostru. Am arătat în altă parte că aceasta este contestată şi încălcată în cel puţin două puncte. Primul este faptul că au apărut între noi şi pastori şi Biserici care acceptă premilenismul, când Mărturisirea noastră ne defineşte clar ca amilenişti. Al doilea este faptul că între noi au apărut şi calvinişti, când Mărturisirea noastră ne defineşte ca arminieni. Dacă am porni acum un proces de discutare şi de rescriere a Mărturisirii noastre de credinţă s-ar produce enormă tulburare şi nici într-un caz nu am putea ajunge la unitate de vederi.

Nu cred că există necesitatea schimbării Mărturisirii noastre de credinţă. Probabil că ar fi necesară o hotărâre a unui Congres al Uniunii de tolerare între noi a premileniştilor şi a calviniştilor. În cazul acesta s-ar elimina o situaţie de incorectitudine, deoarece este incorect să accepţi să fii parte a unui cult care, prin actul său fundamental, se declară amilenist şi arminian, când tu eşti premilenist sau calvinist.

Atunci ce-i de făcut? Cum să ne definim identitatea noastră de baptişti români?

După un studiu îndelungat al mişcării baptiste, începând cu mişcarea anabaptistă începută la Zurich in 1525, am ajuns la concluzia că definirea identităţii noastre trebuie să înceapă cu o mai clară şi mai detaliată definire a actului botezului.

Poate că cei mai mulţi baptişti îşi definesc identitatea din declaraţia din Marcu 16: 16 - „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit" - plus sau minus nimic altceva. În cazul acesta, cine crede şi se botează capătă prin acestea două certificat de intrare în ceruri. Dacă mai adăugăm la acestea şi credinţa celor mai mulţi baptişti americani că „mântuirea nu se poate pierde", căpătăm o anumită identitate. Nu este cazul să o analizăm sau să o dezvoltăm mai pe larg aici. Fapt este că pentru mulţi, esenţa baptismului se reduce cam la acestea.

Chiar şi situaţia aceasta în sine ne obligă la o aprofundare a însemnătăţii botezului şi a locului lui în economia lui Dumnezeu.

Ce este atunci botezul?

Există două abordări radical diferite a botezului.

Prima abordare spune că botezul este un ritual care realizează ceva. Dacă ritualul acesta este făcut cu gesturile şi cu cuvintele prescrise, botezul produce spălarea de păcatul strămoşesc (păcatul făcut de Adam şi Eva) şi produce naşterea din nou (regenerare baptismală).

A doua abordare trebuie să pornească de la afirmaţia lui Petru că botezul este „o icoană „închipuitoare" (greceşte „typos" - ceva ce prefigurează altceva). Să reformulăm lucrurile. În prima abordare, întrebarea cheie este „Ce anume realizează botezul?" (deoarece actul în sine realizează ceva, după principiul catolic ex opere operato, acceptat şi de ortodocşi, şi care înseamnă că ritualul în sine realizează ceea ce prefigurează). În abordarea a doua, întrebarea cheie este „Ce trebuie să trăiască cel ce se botează atunci când face actul acesta?"

Domnul Isus ne învaţă că orice act de închinare (şi botezul este un act de închinare!) trebuie să se petreacă „în duh şi în adevăr" (Ioan 4:24). Dacă actul este doar o formalitate, el nu este un act „în adevăr". El este un act „în adevăr" numai dacă cel ce îl face trăieşte „în duh" ceea ce prefigurează botezul.

Atunci, ce prefigurează botezul?

Încă din primele secole s-a considerat că botezul este înainte de toate un act de renunţare la orice legătură cu Satan, o lepădare şi interioară şi publică la Satan, o moarte şi îngropare faţă de stăpânirea lui Satan. Apoi, botezul este un act prin care cel ce se botează arată că se uneşte cu Cristos, învie la o viaţă nouă în unire cu Cristos, Îl proclamă pe Cristos ca Domn al lui/ei.

Cel ce va fi botezat trebuie să fie instruit că aceste lucruri trebuie să fie reale în lăuntrul lui/ei. Dacă ele nu sunt realităţi interioare, actul exterior nu are nici o putere, nici o însemnătate, nici o valoare.

Toată teologia din epistola către Romani se bazează pe această semnificaţie spirituală şi interioară a botezului. Ea este explicată în Romani 6:1-5, şi scopul introducerii ei la acest punct în sistemul de gândire al apostolului Pavel este ca să ne arate ceea ce urmează de la acest punct înainte, şi anume că unirea cu Cristos (prefigurată prin botez), trăirea în această unire cu El şi trăirea sub călăuzirea Duhului Sfânt („Duhul vieţii în Cristos", Romani 8: 1- 14) ne defineşte ca fiind fii ai lui Dumnezeu. Unirea cu Cristos şi trăirea sub călăuzirea Duhului Sfânt fac posibilă sfinţirea vieţii, care este condiţia esenţială a mântuirii (Romani 6:19-23. Vezi şi 1 Tes.4:3, Evrei 12:14 şi Matei 7:23).

Martin Luther a redus mântuirea la un proces juridic, prin care Dumnezeu îl declară drept pe păcătos, fără ca în păcătos să se schimbe ceva (el rămâne semper pecatorum - întotdeauna păcătos). Toţi teologii au observat că în sistemul lui Luther sfinţenia vieţii nu poate fi integrată logic. După Luther, totul se reduce la har şi la credinţă. Dacă omul crede, este îndreptăţit şi astfel se califică pentru a merge în cer.

Împotriva acestui reducţionism au reacţionat puternic anabaptiştii. Ei au stăruit să înveţe că mântuirea este un pachet întreg, care cuprinde harul lui Dumnezeu care ni L-a dat pe Domnul Isus, credinţa, pocăinţa, naşterea din nou, schimbarea radicală a vieţii (sfinţirea) şi trăirea în sfinţenie chiar cu preţul martirajului.

Noi nu putem să ne stabilim o identitate biblică dacă nu înţelegem diferenţa teologică dintre Martin Luther şi anabaptişti şi dacă nu pornim la stabilirea identităţii noastre de la înţelegerea anabaptistă a pachetului mântuirii.

Una dintre ideile care se desprinde deja din ceea ce am spus mai sus este că noi înşine trebuie să ne stabilim identitatea. Să nu aşteptăm să ne vină de undeva din afară.

Atunci, dacă noi înşine trebuie să ne-o stabilim, ce înţeleg prin „noi înşine"? Ar putea să fie corpul profesoral de la şcoala teologică a Uniunii, care este Institutul Teologic din Bucureşti. Mă îndoiesc că ei -s-ar aventura să facă aşa ceva. Şi chiar dacă ar încerca, ar fi ei oare în stare să producă un document bine gândit şi bine structurat?

Eu cred că înainte de toate ne trebuie un preşedinte al Uniunii care să aibă pe inimă această definire a identităţii baptiştilor din România. Dacă va exista un asemenea preşedinte, el ar putea aduna laolaltă un grup restrâns de teologi cu care să înceapă o dezbatere liberă a acestei teme. Poate dintr-un asemenea grup ar putea ieşi acel document care să ne definească identitatea.

O altă idee pe care eu o cred absolut vitală pentru ca baptiştii din România să aibă un viitor mare în această ţară şi în lume este aceea că ţelul fundamental al lui Dumnezeu în omenire nu este acela de a ne da o formulă cu care să ne ducă în cer, ci este planul Lui de a-şi face oameni după chipul şi asemănarea Sa. „Sfinţirea" despre care am vorbit mai sus este doar un alt cuvânt pentru ţelul lui Dumnezeu de a avea copii care seamănă cu Tatăl lor.

Dacă atunci când ne definim identitatea, ţelul lui Dumnezeu de a ne face sfinţi, desăvârşiţi şi asemenea lui Cristos va fi elementul esenţial al definiţiei, atunci ne-am şi declarat agenţii lui Dumnezeu pentru realizarea scopului Lui fundamental în omenire.

Să recapitulăm elementele care ar trebui să intre în definirea identităţii noastre baptiste.

Primul element este o înţelegere corectă a botezului ca semn al separării de cel rău şi ca semn al unirii cu Cristos şi cu Duhul Sfânt pentru a trăi o viaţă de sfinţenie.

Botezul credinţei înseamnă şi recunoaşterea dreptului fiecărei fiinţe umane de a-şi alege singură credinţa. Nu statul decide credinţa cetăţenilor săi. Fiecare trebuie să fie liber să aleagă pentru sine. Conceptul de libertate de conştiinţă a fost introdus în Europa de cei care au înţeles la Reformă importanţa botezului credinţei.

Un alt element de bază al identităţii baptiste este relaţia personală cu Dumnezeu prin unirea cu Cristos şi prin trăirea sub călăuzirea Duhului Sfânt. Relaţia (părtăşia) personală cu Dumnezeu prin Cristos şi prin Duhul Sfânt cere umblare în lumină, deci cere o viaţă caracterizată de hărnicie în muncă şi de curăţie morală. Transformarea morală a României se va face numai prin introducerea în poporul român pe scară largă a relaţiei (părtăşiei) personale cu Dumnezeu.

Iertarea de păcate este de importanţă crucială. Pentru ca ea să poată fi realizată, Dumnezeu a pedepsit păcatul în Fiul Său, împăcând astfel lumea cu Sine. Dar scopul lui Dumnezeu nu stă în iertarea de păcate, ci în transformarea radicală a caracterului şi a comportamentului omului. Unirea cu Cristos şi călăuzirea Duhului Sfânt ne sunt date de Dumnezeu tocmai ca să facă posibilă această transformare după chipul lui Dumnezeu.

Baptiştii din România trebuie să devină cunoscuţi pentru pasiunea lor pentru sfinţenie în caracter şi comportament, pentru desăvârşire în dragoste şi pentru asemănare cu Cristos în relaţia lui u Tatăl şi în relaţii armonioase cu toţi oamenii.

Un program clar de realizare a acestor obiective ale lui Dumnezeu cu noi trebuie să facă parte din gândirea şi din acţiunea baptistă din România.

Dacă şi când ne vom defini în felul acesta vom arăta că Dumnezeu mai are un viitor cu noi în România.

LITERATURA PROFETICĂ ŞI APOCALIPTICĂ

Dr. Benjamin Cocar


 

INTRODUCERE

 

I. Definiţie – Profet/profeţie/profetic

 

A. Exod. 4:10-17

B. Exod. 7:1-2

 

1. Un mod al revelaţiei divine


2. Poate fi exprimat într-o varietate de forme literare


3. Îşi are sursa în Duhul lui Dumnezeu

 

Literatura profetică este lucrarea profeţilor, a persoanelor cu daruri profetice. Cei 16 scriitori profeţi din Vechiul Testament nu sunt singurii profeţi pe care i-a folosit Dumnezeu. Există un număr mare de alţii care au rostit cuvinte profetice şi le-au scris în diferite forme de literatură, Psalmi, istorie, naraţiune, etc.

 

II. Funcţia profetului: Aplicatorul Legământului lui Moise

 

A. Interpretarea Legii în lumina vremurilor sale


1. Yahweh era suveran peste toată creaţia

2. Harul lui Yahweh faţă de poporul lui Israel

3. Obligaţiile lui Israel faţă de Yahweh din Lege

4. El a confruntat naţiunea cu blesteme de legământ, avertizarea de judecată pentru neascultare, şi promisiuni reînnoite de speranţă după judecată


B. Conţinutul mesajului – denunţă păcatul, judecata declarată, pledarea pentru pocăinţă, aţintirea pentru ascultare şi prezicerea viitorului


III. Interpretarea Profeţilor

 

A. Vremurile lor

1. Vremuri politice, militare, economice şi social de necrezut de schimbătoare

2. Necredincioşia faţă de Legământul Mozaic

3. Nestatornicia populaţiilor şi graniţele naţionale


B. Planul lui Dumnezeu pentru viitor


Procesul de interpretare al profeţiei Vechiului Testament:


1. Analiza lexicală/sintetică

2. Analiza contextuală

3. Analiza culturală/istorică

4. Analiza teologică

5. Analiza literară


IV. Apocalipticul

 

1. O formă de literatură, Apocalipse

2. Idei caracteristice literaturii apocaliptice, un tip de eschatologie

3. O mişcare religioasă care produce literatură apocaliptică

 

Două tipuri de literatură apocaliptică:

 

a. Cosmologică – concentrată pe secretele cosmosului şi ale cerurilor revelate în alte călătorii din lume

b. Istorico-eschatologică – preocupată cu scopurile lui Dumnezeu în istorie

 

DANIEL este singura apocalipsă adevărată din Vechiul Testament.

 

APOCALIPSA este prin excelenţă apocalipsa (revelaţia) din Noul Testament.


ISAIA

 

SCOP: Sub domnia Regelui Ozia, Iuda era foarte prosper (2 Cron. 26), şi Israelul sub conducerea lui Ieroboam II îşi recâştigase teritoriul din vremea Regelui Solomon (2 Regi 14:25, 28). În contrast faţă de bunăstarea lor materială, relaţia lor faţă de Dumnezeu era încă deplorabilă. Dumnezeu l-a chemat pe Isaia în vremea zilelor lui Ahaz şi Ezechia pentru a mustra pe Iuda pentru relele lui şi de a chema pe popor înapoi la Dumnezeu. Scopul său era: să cheme pe oameni la pocăinţă în vederea păcatelor lor, şi să mângâie rămăşiţa că Dumnezeu va restaura naţiunea în ţara sa sub Mesia, după captivitatea babiloniană.


CARACTERISTICI: Isaia este cel mai mesianic profet care include multe pasaje despre Hristos: naşterea Sa (7:14; 9:6); divinitatea şi măreţia Sa (40:12-18; 51:13); locaşul Său (9:1-2); caracterul Său (11:1-2); mesajul Său (61:1-2); lucrarea Sa (42:1-7; 49:1-13; 50:4-9; 52:13-53:12); împărăţia Sa (2:1-4; 9:6-7; 63:1-6). Isaia accentuează totodată şi sfinţenia lui Dumnezeu, rămăşiţa neprihănită, precum şi credinţa liniştită şi confidentă a celor ce aparţin lui Yahweh aşteaptă ziua eliberării. Termenul de „Sfântul lui Israel” este folosit de 30 de ori în carte.

 

1. Judecata lui Dumnezeu, 1-35

 

Există un cerc concentric de judecată subliniată. Mişcarea începe prima dată cu Israel, apoi cu naţiunile din jur, şi conclude cu lumea întreagă ce este judecată.

 

A. Judecata asupra lui Iuda, 1-12

Capitolul 1 începe cu acuzarea lui Iuda pentru păcatele sale: Rebeliune în versetele 2-9, ritual în 10-20 şi nedreptate în 21-31. Fiecare secţiune are păcatul, judecata sa, şi speranţa binecuvântării care va urma.

 

Capitolele 2-5 sunt bazate pe teme din capitolul 1. Acuzarea de bază este încălcarea legii Mozaice, deşi există o binecuvântare a speranţei (2:1-4; 4:2-6). De notat este faptul că binecuvântările promise sunt date deşi naţiunea păcătuieşte. Promisiunile lui Yahweh de a binecuvânta pe cei credincioşi au loc chiar dacă judecata imediată vine deoarece păcatul nu-l poate opri promisiunile lui Dumnezeu.

 

Capitolul 6 este din punct de vedere cronologic fără vreun loc cu privire la viaţa lui Isaia. Acesta este pentru a ilustra ceea ce ar trebui să facă Israel: să-şi mărturisească păcatul său şi să se întoarcă la Dumnezeu. El pronunţă vai asupra propriului său păcat, este curăţit de Yahweh, iar apoi devine slujitorul Său. Lucrarea lui Isaia este una de condamnare şi a judecăţii viitoare, deşi o rămăşiţă va rezulta şi va primi promisiunile lui Dumnezeu (6:13).

 

Capitolele 7-12 continuă tema de demascare a păcatelor lui Israel, anunţarea judecăţii, şi apoi promisiunea de speranţă pentru viitor. Judecata imediată va veni din Asiria, însă restaurarea va avea loc într-o vreme viitoare sub domnia lui Mesia (9:2-7, 11-12) (Prinţul, 11:1-5; Pacea, 11:6-9; Poporul, 11:10-16; Lauda, 12:1-6. Mântuirea este într-o persoană: Sfântul lui Israel, 12:6).

 

B. Judecata asupra naţiunilor din jur, 13-23

După ce Isaia a demascat păcatele lui Israel, el şi-a întors atenţia către acele naţiuni care îl înconjoară pe Israel. Nici o naţiune nu e scutită de judecată, mai ales în privinţa felului cum au tratat acestea pe Israel. În timp ce majoritatea judecăţilor incluse în această secţiune se referă la naţiunile zilei lui Israel, există aluzii negreşite la judecăţile eschatologice ce vor veni, mai ales în privinţa Babilonului în 13-14.


C. Judecată asupra întregului Pământ, 14-35


a. Judecata şi binecuvântarea universală, 24-27

b. Judecata şi binecuvântarea specifică, 28-35

c. Rezumarea judecăţii şi a binecuvântării, 34-35

 

2. Privire istorică, 36-39

 

**Notă: În acest punct Isaia narează două incidente istorice. Primul descrie eliberarea lui Iuda de armata Asiriană (36-37). A fost credinţa lui Isaia şi a lui Ezechia în timp ce aceştia îşi vărsau inimile înaintea Domnului în timp ce Acesta îi distrugea pe Asirieni şi a prevenit o totală preluare a lui Iuda. Motivul pentru această secţiune este de a arăta că Yahweh va elibera pe Israel oricând se va întoarce la El.

 

Al doilea eveniment descrie eliberarea lui Ezechia de boală şi cercetarea subsecventă a Babilonienilor cu privire la eliberarea de Asiria. Refuzul lui Ezechia de a da lui Dumnezeu slavă a rezultat în mesajul de judecată care avea să vină din mâinile Babilonului.

 

3. Binecuvântarea lui Dumnezeu, 40-66

 

**Notă: Legământul Avraamic este încă parte a planului lui Dumnezeu, şi El îl va împlini. Cele patru Preziceri ale Servitorului îl descriu pe Cel care va aduce toate binecuvântările. Punctul de vedere este acela al exilului în Babilon. Din perspectiva Noului Testament există încă o viitoare captivitate babiloniană pentru Israel. Două capitole se împart în: eliberarea fizică de Babilon, 40-48; eliberarea spirituală de păcat, 49-57; restaurarea viitoare sub domnia lui Mesia, 58-66.

 

A. Mângâierea Ierusalimului, 40-48

B. Mântuirea Ierusalimului, 49-57

C. Slava Ierusalimului, 58-66

 

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi


 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate