Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Teologie
 

Home
Arhiva editurii

Cuprins Publicaţie
EDITORIAL
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Literatură
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

 


Pagina de Teologie

 

 

Dr. Benjamin Cocar

Pagina de Teologie este realizată de

Dr. Bejamin Cocar,

Profesor Asistent de Biblie şi Teologie la Luther Rice Seminary, Georgia, USA

 

Pastor al Bisericii Baptiste Eben-Ezer

 

Site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer, unde Dr. Bejamin Cocar slujeşte ca pastor, pune la dispoziţia frăţietăţii meditaţii zilnice, care pot fi citite mergând direct la site-ul bisericii, sau prin site-ul Publicaţiei Baptiste de Apologetică.

 

Pentru cei care au posibilitatea să asculte predici, oferim frăţietăţii predicile fratelui Dr. Bejamin Cocar, care pot fi găsite pe site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer.

 

Orice comentariu poate fi trimis la adresa:
apologetics@voxdeibaptist.org

 

Biserica Eben-Ezer

 

Începând cu luna mai fratele dr. Cocar prezintă un curs de evanghelizare şi misiune predat la WILLIAM TYNDALE COLLEGE. Acest curs prezintă conceptul teologic şi practic în înţelegerea Evanghelismului. O serie de întrebări îşi găsesc răspunsul în acest curs înţelegând obiectivul unui adevărat ucenic a lui Hristos. Prezentăm a treia parte a studiului,  sperând ca acest curs să fie de folos celor care simt chemarea Domnului să se conforme chemării şi datoriei unui copil a lui Dumnezeu. 

 

MATEI 28:19-20

 

EVANGHELISM, UCENICIE ŞI MISIUNI

 

DR. BENJAMIN COCAR

 

(continuare)

 

BUDISMUL

 

Istoric

 

Fondatorul Budismului este Buddha Gautama, care a trăit în nord-vestul Indiei între anii 563-483 î. Hr. După moartea lui Buddha, pentru aproape 200 de ani, 483-270 î. Hr., învăţătura budistă a fost standardizată.

 

270-100 î. Hr., vârsta lui Asoka este numită după prima figură politică care avea să adopte budismul. Asoka a fost un rege indian, care nu numai ca a adoptat budismul, ci a şi încurajat învăţătura principiilor budiste în India şi acesta a şi trimis misionari în ţările din jur.

 

100-16000 d. Hr., Budismul se răspândeşte în sud spre Sri Lanka, la este spre Tailanda, Burma şi Vietnam, iar la nord în China, Tibet şi Japonia.

 

În timpul erei moderne, Budismul a devenit o religie mondială răspândită în Europa şi în Statele Unite.

 

Doctrinele de bază şi şcolile budiste

 

Buddha înseamnă „cel iluminat” descriindu-l pe cel ce a devenit complet conştient de felul cum erau lucrurile.

 

Dukkha primul adevăr al celor patru adevăruri nobile al Budismului învaţă că tot ceea ce se referă la existenţa noastră curentă nu este decât suferinţă (dukkah).

 

Paticca-samuppada orice se întâmplă este condiţionat de altceva, evenimentele se repetă în modele ciclice.

 

Magga este calea care duce la realizarea adevărului despre suferinţă şi este numit şi cale cu opt părţi: perspective corecte, gânduri corecte, vorbire corectă, comportament corect, trai corect, efort corect, atenţie corectă şi meditaţie corectă.

 

Anicca/Anatta totul va trece, chiar şi eul.

 

Nirvana starea în care intră cineva atunci când devine iluminat pe deplin.

 

Theravana, cea mai veche şi mai conservativă cale a Budismului. Ai încearcă să trăiască vieţi etice, să sprijine comunitatea călugărilor şi să venerează memoria şi învăţătura lui Buddha.

 

Mahayana este forma de Budism preluată în China, Japonia şi Asia de Est. Aceasta a adăugat idealul bodhisattva – mulţi budişti care trăiesc în cerul budist care îi pot ajuta pe oameni pe calea spre iluminare.

 

Vairayana este Budismul Tibetan, cu un accent pe relaţia guru-ucenic, accentuând iluminarea imediată şi neaşteptată.

 

Zen este una din formele Budismului preluat în Japonia. Acesta este o formă meditativă a Budismului.

 

Există aproximativ 300 de milioane de budişti în întreaga lume. Toate formele majore de Budism sunt reproduse în SUA.

 

Crezuri generale ale Budismului

Informaţii de fundal:

 

Siddhartha Gauthama (Buddha sau Cel Iluminat) este persoana care este creditată a fi fondatorul religiei şi al sistemului filozofic budist. Nu există aproape nici o informaţie autentică despre detaliile vieţii lui Gautama. Cu aproape cinci secole înaintea lui Hristos, Gautama s-a născut într-o familie regală bogată şi puternică de la poalele Himalayei, care este Nepalul de astăzi. Conform tradiţiei, Gautama a fost crescut în lux şi a fost protejat de privirile neplăcute în timpul vieţii sale timpurii. A fost pregătit ca un luptător, s-a căsătorit cu verişoara sa şi şi-a stabilit viaţa de familie.

 

Se presupune că într-o zi, Gautama a avut în jur de patru viziuni. Mai întâi el a întâlnit un om bătrân, apoi pe unul bolnav, apoi un cadavru şi apoi un sfânt care hoinărea. Se spune că primele trei viziuni l-au făcut conştient de suferinţa omenirii şi de scurtimea vieţii. A patra viziune l-a convins să-şi lase nevasta şi pe noul său fiu născut şi să caute iluminarea religioasă, care credea el că o să-l elibereze de suferinţa vieţii.

 

În calitate de călugăr hoinar călătorind prin nord-estul Indiei, Gautama a căutat stăruitor adevărul spiritual. El vroia acel tip de fericire şi pace care nu putea fi distrusă. Pentru mulţi ani Gautama a căutat în zadar. El a căutat iluminarea prin practicarea formelor extreme de negare de sine şi tortură de sine. În cele din urmă fiind nemulţumit cu aceste practici, el le-a abandonat. Apoi se spune că într-o zi stătea sub un smochin şi că a jurat să stea acolo şi să se gândească până ce avea să găsească un răspuns. La câteva ore mai târziu după o adâncă luptă spirituală, Gautama a descoperit în cele din urmă adevărurile pe care el le-a crezut că aduc fericirea perfectă.

 

După atingerea iluminării, Gautama a petrecut aproape 40 de ani învăţându-i pe alţii ceea ce a descoperit. El a predicat despre cum să învingi suferinţa. El credea că fericirea deplină putea fi realizată prin eliberarea de toate dorinţele şi lucrurile lumeşti. El a apărat ideea că nici viaţa de lux şi nici viaţa de ascetism extrem nu foloseau la nimic în procesul de câştigare a libertăţii spirituale. Pe măsură ce-i creştea faima lui Gautama, s-au răspândit povestiri printre urmaşii săi (călugării, călugăriţe şi laici) care descriau în mod dramatic puterile sale magice, perspicacitatea religioasă şi compasiunea. Atunci când a murit, a lăsat în urmă un grup de urmaşi care au pledat că-i vor răspândi învăţăturile.

 

Sunt două şcoli de gândire în Budism: şcoala Hinayana şi şcoala Mahayana. Urmaşii primei şcoli se găsesc în Sri Lanka, Burma, Tailanda, Laos şi Kampuchea; urmaşii celei de-a doua şcoli are cel mai mare sprijin în Tibet, Mongolia, China, Korea şi Japonia. Astăzi sunt în jur de 500 de milioane de budişti în Orientul Îndepărtat, şi într-un număr crescând în Vest.

 

Scrierile sacre ale Budismului:

 

La scurt timp după moartea lui Gautama, urmaşii săi s-au organizat într-o societate monastică. Aceşti călugări timpurii au încercat să colecteze şi să dea mai departe povestirile despre Buddha, şi toate cuvintele pe care le-a vorbit. Mai târziu alţi călugări au scris aceste informaţii şi au mai adăugat şi câteva învăţături de-ale lor. Scrierile sacre pe care le-au alcătuit sunt de multe ori mai mari în lungime decât Noul Testament creştin.

 

Cea mai veche dintre şcolile budiste a compilat o colecţie sacră de scrieri numite Triptika, care înseamnă Trei Coşuri. Prima parte, Coşul Disciplinei, se ocupă de regulile de regularizare a ordinul călugărilor budişti. A doua parte, Coşul Discursurilor, constă în întregime din predici. A treia parte, Coşul Înaltei Dharma (învăţătură), conţine discursuri mai târzii şi mai sistematice ale doctrinei. Şcolile budiste timpurii au adăugat propria lor colecţie de scrieri sacre.

 

Crezuri despre Dumnezeu:

 

Nu există teorii despre creaţie, sau minuni şi nici o fiinţă divină în Budism. Realitatea supremă nu este nici afirmată şi nici negată. Despre ea se spune că este dincolo de priceperea minţii umane. Budismul este de fapt un sistem de auto-educare în cucerirea sau uitarea durerii, a necazului şi a suferinţei. Recunoscând ca acesta este un proces lung, Buddha a învăţat că o persoană are un număr indefinit de vieţi sau reîncarnări în care să realizeze aceasta.

 

Deşi nu există nici un Dumnezeu absolut în budism, mulţi au interpretat religia ca o căutare după Dumnezeu. Buddha nu a negat cu desăvârşire existenţa lui Dumnezeu însă a spus că întrebarea referitoare la existenta Lui nu era profitabilă pentru a o lua în considerare şi nici de a-i răspunde. Aceia care căutau iluminarea trebuiau să se concentreze pe propriile lor căi spirituale mai degrabă decât să se bazeze pe o sursă exterioară de sprijin.

 

Buddha nu a revendica divinitatea sau vreo sursă divină pentru învăţăturile sale. El s-a văzut pe sine doar ca un exemplu pentru călugării urmaşi şi a comparat învăţăturile sale cu o plută care ar trebui să fie lăsată în urmă odată ce s-a ajuns în partea cealaltă a râului. Mulţi budişti cred că existenţa suferinţei şi a răului din lume este evidenţa faptului că nu este nici un Dumnezeu.

 

Deşi crezul într-un Dumnezeu final este crezul opus al aproape tuturor budiştilor, şcoala Mahayana a dezvoltat noţiuni despre Buddha care ar mai exista de dragul poporului său. această scoală a propus existenţa multor fiinţe semi-divine. Acestea au ajuns să fie reprezentate în artă şi au fost venerat în feluri foarte similare cu închinarea la zeii hinduşi.

 

Crezuri despre om şi univers:

 

Buddha a predicat că existenţa nu era un ciclu continuu al morţii şi al renaşterii. Poziţia fiecărei persoane şi bunăstarea sa în viaţă era determinată de comportamentul său în vieţile anterioare. De exemplu, faptele bune pot duce la a renaşte într-o persoană înţeleaptă şi bogată, sau ca o fiinţă în ceruri. Faptele rele ale unei persoane pot duce la renaşterea într-o persoană săracă şi bolnavă sau chiar la renaşterea în iad. Buddha a învăţat că atâta timp cât o persoană rămâne în cadrul ciclului morii şi a renaşterii, aceasta nu s-ar putea elibera niciodată de durere şi suferinţă.

 

Crearea lumii precum şi scopul şi natura sa ultimă sunt lăsat neexplicate în cadrul Budismului. De fapt aceste consideraţii nu sunt considerate a fi de ajutor pentru a fi reflectate. Şcoala Mahayana speculează în mod nesistematic despre o serie vastă de ceruri. Acestea ar fi ca un fel de case la mijlocul drumului spre nirvana; dar în fine chiar şi aceste ceruri sunt iluzorii. Această învăţătură pare să implice faptul că puterile universului se vor asigura ca toate creaturile să găsească eventual vreun fel de mântuire.

 

Budismul începe cu o analiză a lumii aparenţelor şi în special al oamenilor. Cât despre Hinduism, Budismul vede cercul de reincarnare ca fiind ţintuit cu durere, mai ales datorită faptului că viaţa este caracterizată de impermanenţă. Buddha a adăugat noţiunea că toate creaturile, inclusiv omenii, sunt ficţiuni sau non-realităţi. Se presupune că nu există un eu real, ci doar o serie de întâmplări care apar a fi persoane şi lucruri individuale.

 

Imaginează-ţi că ai fi capabil să desparţi în bucăţi o aşa-numită persoană în părţile sale componente. Imaginează-ţi apoi că eşti capabil să-i analizezi atitudinile şi acţiunile sale diferite din cursul timpului. Budismul învaţă ca aceasta ar revela faptul că ea nu are nimic care să o tină laolaltă. Noţiunea lipsei eului este vagă şi dificilă pentru budişti pentru a o explica. De fapt ei au cheltuit mult efort încercând să priceapă pe deplin această noţiune. Unii s-au întrebat cum ar putea să existe atât reîncarnare cât şi lupta pentru mântuire fără un eu. Răspunsul la această întrebare a ocupat gândirea şi filozofia budistă încă de la debutul său.

 

Crezuri despre mântuire şi viaţa de apoi:

 

Budismul vede ignoranta şi nu păcatul ca obstacol în calea mântuirii. Pentru budist lumea şi eul nu există într-adevăr; toate sunt o roată iluzorie a existenţei care se învârte nebuneşte. Atunci când această roată este distrusă, cursul nebunesc al lumii presupuse va fi oprit. Buddha a spus că oamenii pot rupe ciclul morţii şi al renaşterii prin eliminarea oricărei ataşări de lucrurile lumeşti. Prin a se ataşa pe ei înşişi de acest lucru, oamenii ar putea câştiga un anumit tip de pace şi fericire perfectă. Aceasta este o stare de existenţă pe care budiştii o numesc nirvana. Esenţialul atingerii nirvanei este calea de mijloc; aceasta este o cale a vieţii care evită atât satisfacţia necontrolată a dorinţelor umane cât şi formele extreme de negare de sine şi de auto-torturare.

 

Budismul învaţă ceea ce ai numesc cele patru adevăruri nobile: că lumea este plină de suferinţă sau de nemulţumire; că suferinţa este cauzată de dorinţele umane pentru lucrurile nepermanente, care, atunci când trec, intensifică suferinţa; că suferinţa se opreşte atunci când se renunţă la dorinţa pentru lucrurile nepermanente; şi că acea cale cu opt părţi este calea de realizare a acesteia. Această cale cu opt părţi se spună că constă din opt principii de comportament care alcătuiesc drumul spre iluminare sau spre nirvana: perspective sau înţelegeri corecte, intenţie sau hotărâri corecte, vorbire corectă, comportament corect, trai corect, efort corect, atenţie corectă şi meditaţie sau concentrare corectă.

 

Bhavachakra, sau Roata Devenirii, este o imagine a existenţei pământeşti din care budistul îşi caută eliberarea. Aceasta este ţinută în mod presupus de demonul impermanenţei. Cele şase segmente ale roţii reprezintă cele şase stări posibile în care fiinţele pot fi renăscute sau reîncarnate: titanii, fantomele flămânde, oamenii, zeii, demonii şi animalele.

 

Nirvana, scopul ultim al budistului, este starea ultimă de fericire, spre care iluminarea oferă intrare. Nirvana este văzută în diferite feluri de către cele două şcoli budiste. Şcoala Hinayana reprezintă forma mai veche şi mai conservativă a Budismului. Această scoală vede Nirvana ca mijloc prin care individul este eliberat de existenţa pământească. Hinayana pare a fi născocită pentru acei urmaşi care sunt satisfăcuţi cu o realizare comparativ modestă a virtuţii budiste. Şcoala Mahayana, pe de altă parte, afirmă faptul că ucenicul care atinge iluminarea rămână în lume ca un Bodhisattva pentru a-i ajuta pe alţii pe cale. Mahayana este pentru aceia care practică o disciplină mai exactă.

 

Crezuri despre lucrurile morale:

 

Budismul învaţă că o persoană trebuie să-şi direcţioneze mintea către gânduri care sunt bune şi adevărate. El trebuie să înveţe să-şi controleze emoţiile. El trebuie să-şi dezvolte puterea voinţei prin a refuza să facă ceea ce este greşit. Orice persoană care este gata şi capabilă să facă toate acestea poate descoperi pentru sine fericirea finală şi perfectă poftită de urmaşii lui Buddha. Budistul tânjeşte să-şi potolească întreaga sa dorinţă vie, ură şi ignoranţă şi astfel să realizeze o viaţă mai nobilă.

 

Mulţi budişti cred că cele mai importante teluri în viaţă includ: câştigarea unei cunoştinţe despre adevăr, rezistarea la rău, a nu spune nimic celor răniţi, respectarea vieţii, moralitatea şi proprietatea, deţinerea unei slujbe care nu produce injurii altora, strădania de eliberare a minţii de rău, controlarea sentimentelor şi a gândurilor şi practicare formelor adecvate de concentrare.

 

Laicii budişti sunt îndemnaţi să urmeze cele Cinci Precepte. Acestea interzic uciderea (inclusiv a animalelor), furtul, relaţiile sexuale ilicite, vorba rea (inclusiv bârfa) şi drogurile sau alcoolul. În plus, de la laicii budişti se aşteaptă ca ei să sprijine comunitatea călugărilor.

 

Crezuri despre închinare:

 

Cuvântul sangha se referă uneori la comunitatea ideală budistă. Aceasta constă din aceia care se presupune că au tins stagii mai înalte de dezvoltare spirituală. Acest cuvânt se mai referă şi la ordinul călugărilor şi a călugăriţelor budiste. În plus, acest termen înseamnă comunitatea călugărilor, a călugăriţelor şi a laicilor.

 

Ordinul călugărilor a avut întotdeauna un rol special în cadrul sangha. Acesta a jucat o parte importantă în păstrarea şi răspândirea Budismului. În multe grupări budiste, disciplina vieţii monastice este considerată a fi esenţială pentru aceia care caută în mod serios nirvana. În majoritatea ţărilor budiste, călugării sunt aşteptaţi să ducă o viaţă de sărăcie, meditaţie şi studiu; în plus faţă de acestea este şi evitarea activităţii sexuale. Unii budişti devin călugări pe viaţă, însă alţii slujesc în sangha doar pentru scurte perioade de timp.

 

Liderii religioşi budişti sunt adesea implicaţi în educaţie şi în acte de caritate şi uneori iau parte la politică. Alţii lideri se separă în mănăstiri, care contactează publicul doar pentru a strânge fonduri. Laicii au de asemenea un rol important în sangha. Membrii sunt aşteptaţi să-l cinstească pe Buddha, să urmeze regulile morale de bază şi să-i susţină pe călugări. De asemenea li se mai cere să acorde o cinste specială imaginilor lui Buddha şi a lucrurilor care sunt asociate cu el.

 

Călugării poartă robe speciale şi sunt un semn obişnuit în toate ţările budiste. Ei cântă în mod tipic înaintea statuii lui Buddha pe un altar decorat cu flori. Aceştia cântă în ritmul unei tobe metalice la care loveşte un călugăr ce stă în picioare. În majoritatea cazurilor ceea ce ar părea ca o închinare înaintea unei statui sau a unei imagini este doar o formă de arătare a respectului. Buddha este venerat ca un exemplu de viaţă pioasă şi ca fiind acela care a adus învăţăturile Budismului. Urmaşii săi sunt învăţaţi că ei înşişi trebuie să învingă obstacolul ignoranţei.

 

În cadrul Budismului răsuflatul unei persoane este important deoarece acesta este calea de mijloc dintre acţiunea voluntară şi ce involuntară. Meditaţia din budism poate ajuta concentraţia unei persoane asupra respiraţiei sale. De asemenea, aceasta poate ajuta o persoană să se concentreze la un obiect neutru cât şi asupra atitudinilor sale. De exemplu în cadrul meditaţiei Atenţiei, o persoană încearcă să fie întotdeauna clar în ceea ce priveşte adevăratele sale motive pentru fiecare acţiune. Scopul ultim al meditării este de a dezbrăca pe cineva de orice pofte şi orice simţ despre sine.

 

Sumar şi semnificaţie

 

Urmaşii lui Buddha sunt într-adevăr în întuneric spiritual. Prezenţa suferinţei şi a nesatisfacţiei se datorează în primul rând păcatului, nu ignoranţei. De fapt, rebeliunea omenirii împotriva lui Dumnezeu l-a orbit pe om în aşa fel încât acesta este ignorant. Căutarea după adevăr şi înţeles nu se descoperă în bâjbâielile ignorante ale unei persoane neregenerate ci în ceea ce a revelat Dumnezeu în Cuvântul Său.

 

Scopul final nu este atingerea iluminări sau chiar acela al suportării fericirii. Acesta nu este realizarea păcii şi a eliberării din suferinţă şi durere. Acestea sunt cu toate ţeluri egoiste şi centrate pe eu. Conform Bibliei, cel mai înalt ţel este acela de a-L glorifica pe Dumnezeu. Acesta începe în mod iniţial atunci când ne recunoaştem păcatul, îl abandonăm şi ne încredem în Hristos pentru mântuire.

 

Puritatea şi virtutea morală nu trebuiesc urmărite de dragul urmăririi lor. Practicare faptelor bune nu este o metodă de a ne curăţa de orice element al răului care este în noi. Biblia ne învaţă că noi ne aflăm într-o stare neregenerată şi că doar puterea de curăţire a lui Hristos ne poate transforma. Nu există numere nespuse de renaşteri, aşa cum ar vrea budiştii să credem. Mai degrabă este moarte şi apoi judecata divină.

 

Dacă o persoană urmează religia budistă şi încearcă să realizeze extazul etern prin propriile sale eforturi de auto-reformă, el va fi descurajat de dezamăgit în ziua judecăţii. Nici o persoană nu are perspicacitatea sau puterea de a învinge întunecimea păcatului din viaţa sa. Budismul este o religie făcută de om, egocentristă. Creştinismul mută atenţia de la noi înspre Dumnezeu şi la puterea Sa atotputernică şi salvatoare. Doar El este sursa fericirii veşnice, a iluminării şi a păcii care durează.

 

Urmaşii lui Buddha trebuie să ştie faptul că credinţa în Isus este singura cale spre Dumnezeu. Lor trebuie să li se spună că în Hristos este viaţa veşnică, viaţă care este plină de înţeles şi scop. Ei trebuie să fie îndepărtaţi de la propria lor colecţie de scrieri sacre, care sunt pline de întuneric spiritul. Ei trebuie să fie îndemnaţi să examineze Scripturile, scrierile sfinte ale Creştinismului, pentru adevărul spiritual. Doar atunci ei vor fi eliberaţi de strânsoarea satanică a budismului.

 

Continuare în numărul viitor.............     

sus

 

 

Ce este nou?

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE
(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 

Citeşte Biblia online!

Citeşte Biblia Online!


 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate