Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Teologie
 

 

 

Aprilie 2006
Caută în site
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Eseuri Creştine
Umor
Mărturisiri
Proiectul Betania
Pagina Femeii
Mass-Media
Ştiri
Lectură Creştină
Poşta Redacţiei

 


Pagina de Teologie

 

 

Dr. Benjamin Cocar

Pagina de Teologie este realizată de

 

Dr. Bejamin Cocar,

Profesor Asistent de Biblie şi Teologie la Luther Rice Seminary, Georgia, USA

 

Pastor al Bisericii Baptiste Eben-Ezer

horizontal rule

Site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer, unde Dr. Bejamin Cocar slujeşte ca pastor, pune la dispoziţia frăţietăţii meditaţii zilnice, care pot fi citite mergând direct la site-ul bisericii, sau prin site-ul Publicaţiei Baptiste de Apologetică.

 

Pentru cei care au posibilitatea să asculte predici, oferim frăţietăţii predicile fratelui Dr. Bejamin Cocar, care pot fi găsite pe site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer.

 

Orice comentariu poate fi trimis la adresa:
apologetics@voxdeibaptist.org

 

Biserica Eben-Ezer

 

Începând cu luna decembrie 2005, vă prezentăm o altă temă la pagina de Teologie, cursul Romani predat de Dr. Benjamin Cocar la William Tyndale College in iarna anului 2000. Cursul de faţă este o analiză exegetică a cărţii Romani cu accent pe înţelegerea metodei lui Pavel de dezvoltare a subiectului cheie a neprihănirii lui Dumnezeu aşa cum se desprinde din tratarea sa a omului pierdut, naţiunea Israelului, şi creştinul. Atenţie specială se acordă unei înţelegeri a naturii vieţii victorioase a creştinului aşa cum apare în scrisoarea lui Pavel către biserica din Roma.

horizontal rule

ROMANI

 

V. GLORIFICAREA 8:14-39

14. Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

15. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!”

16. Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

17. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

18. Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.

19. De asemenea şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

20. Căci firea a fost supusă deşertăciunii, nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o, cu nădejdea însă

21. că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.

22. Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere durerile naşterii.

23. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.

24. Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui?

25. Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

26. Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

27. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

28. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

29. Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi-născut dintre mai mulţi fraţi.

30. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.

31. Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

32. El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

33. Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!

34. Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!

35. Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?

36. După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”

37. Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

38. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

39. nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Pavel îşi continuă explicaţia sa despre viaţa nouă în Hristos, şi aduce poziţia credinciosului în familia lui Dumnezeu, arătând cine sunt cei care sunt glorificaţi.

 

A. Adopţia în familia lui Dumnezeu, 8:14-17

 

Cei care sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu.

 

Pavel a întârziat în introducerea acestei imagini a calităţii de fiu a credinciosului până în acest punct, dar acum el introduce aceasta în contrast cu cei care trăiesc conform naturii lor păcătoase. Cei care sunt conduşi, controlaţi de Duhul sunt fiii lui Dumnezeu, ei aparţin familiei lui Dumnezeu. Fiii lui Dumnezeu nu numai că au Duhul Sfânt, dar ei urmează şi direcţia Lui.

 

Versetele 15 şi 16 reprezintă o clarificare a afirmaţiei făcută de Pavel în versetul 14. Duhul pe care l-au primit creştinii, nu este un duh de frică, frică de lege (Galateni 4:24; 5:1), ci Duhul dea adopţie, de calitate de fiu. Duhul Sfânt este Unul, şi El nu este un duh de frică, sau robie, ci de adopţie. În timpul botezului Duhului, 1 Corinteni 12:13, Duhul Sfânt a unit pe credincios cu Hristos, făcându-l părtaş în calitatea Lui de fiu. Duhul Sfânt nu ne-a trădat speranţele prin a ne supune la aceleaşi temeri (frica neliniştitoare) aşa cum am experimentat înainte, ci El s-a dovedit a fi Duhul de adopţie. Procesul de adopţie a început prin Isus Hristos, care i-a învăţat pe ucenicii Săi să se roage, „”Tatăl Nostru”, şi după învierea Sa i-a spus Mariei că El se va înălţa la Tatăl lor şi al Lui, Ioan 20:17. În aceiaşi idee, Pavel a scris bisericii din Corint, 1 Corinteni 2:12, „Noi nu am primit duhul lumii, ci Duhul care este de la Dumnezeu”, şi lui Timotei, 2 Timotei 1:7, „Dumnezeu nu ne-a dat duhul de frică, ci de putere, şi de dragoste şi de o minte sănătoasă”. Duhul Sfânt ne permită să-l numim pe Dumnezeu aşa cum a făcut-o Isus, Tată. Adopţia nu implică inferioritate sau artificialitate, în special pentru cei din primul secol d. Hr. şi un fiu adoptat era un fiu ales în mod liber de tatăl său adoptiv pentru a-şi perpetua numele şi să-i moştenească averea sa.

 

Prin acest Duh noi putem striga Abba, şi numai prin acest Duh. Abba este un cuvânt aramaic care a era folosit de copiii mici, dar în vremea lui Isus a ajun să fie folosit mult mai intens, nemaifiind îngrădit vorbirii copiilor. Dar, „originea sa de bază şi de devotament nu a fost uitată, şi nu a fost folosită ca formă de adresare lui Dumnezeu în Iudaismul antic…” (Cranfield, p. 400). Abba o pater, se pare Pavel traduce în greacă cuvântul Abba. Pater înseamnă tată. Abba, Pater, apare de două ori în restul Noului Testament, Marcu 14:36 şi Galateni 4:6. Evreii nu foloseau termenul, dar Isus a făcut-o, şi creştinii din primul secol l-au folosit în închinarea lor. Hristos a adus o relaţie nouă, noi aparţinem familiei lui Dumnezeu.

 

Duhul Sfânt mărturiseşte cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu. Mărturia interioară a Duhului ne dă asigurarea că suntem copiii lui Dumnezeu. Duhul nostru este punctul cel mai apropiat al omului cu Dumnezeu care este Duh Pur. În generare şi în toate materiile spirituale, Duhul Sfânt articulează cu spiritul omului, punctul lui cel mai apropiat cu Dumnezeu şi mijlocul constituţiei omului adaptate special pentru acel scop (Psalmul 51:10; Ezechiel 11:19; Ioan 4:29). Atât Duhul lui Dumnezeu şi duhul nostru aduce mărturie că suntem copiii lui Dumnezeu. Lumea nu ne cunoaşte pentru că nu l-a cunoscut pe Isus, dar noi ştim că suntem copiii lui Dumnezeu.

 

Dacă suntem copii, atunci moştenitori ai lui Dumnezeu, şi co-moştenitori cu Hristos, Galateni 4:7. Noi nu mai suntem robi, ci copii, şi în această poziţie suntem moştenitorii lui Dumnezeu, co-moştenitori cu Hristos. Privilegiul nostru nu vine independent de Hristos. Vom primi moştenirea pentru că Hristos o împărtăşeşte cu noi. Lui nu îi este ruşine să ne numească fraţii Lui, Evrei 2:11, dar El va împărtăşi gloria Lui cu noi. Glorificarea noastră este rezultatul glorificării Lui, Ioan 17.

 

Dar slava nu vine înaintea suferinţei. Hristos a suferit apoi El a fost glorificat; crucea a fost înaintea cununii. Pentru unii din afară, suferinţele noastre ar putea însemna că nu suntem în atenţia lui Dumnezeu. Cum am putea fi moştenitorii săi şi tot să suferim? Dar pentru noi, suferinţele sunt o pledare sigură a glorificării noastre viitoare cu el.

 

B. Speranţa glorioasă, 8:18-39

 

Adopţia în familia lui Dumnezeu asigură speranţa noastră viitoare. Pavel scria colosenilor, „Hristos în voi nădejdea slavei”, Coloseni 1:27. Slava ce va să vină întrece cu mult mizeria prezentului. Durerea este uşoară şi temporară când este comparată cu slava atotcuprinzătoare şi veşnică.  

 

Pavel consideră că suferinţele prezente nu sunt vrednice să se compare cu slava viitoare care ne va fi revelată. Pavel avea suferinţe pe care nici unul dintre noi nu le-am putea pretinde, şi totuşi, slava viitoare este cu mult mai mare. Îmi amintesc de anii din cadrul regimului comunist din România. Încă din copilărie am avut de a face cu persecuţia şi frustrările. În timpul anilor de şcoală, şi în serviciul militar m-a urmărit securitatea, şi au încercat „să găsească greşeli în căile mele”, dar nu au putut. În cadrul anilor când am fost pastor tânăr m-au interogat, mă opreau pe diferite străzi, îmi confiscau permisul de conducere, autorizaţia de pastor, îmi ameninţau familia… sunt acestea oare vrednice de a fi comparate cu slava viitoare? NUUUUU!!! După câţiva ani am privit în urmă şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am putut să fiu părtaş al suferinţelor Lui. Prin toate acestea, harul Său a fost suficient pentru noi. Ce ne-a ţinut de fapt? Hristos în noi nădejdea slavei.

 

a. O explicaţie, 8:19-30

Pavel explică în aceste versete ceea ce a spus în versetul 18 despre slava noastră viitoare.

 

(1) conţinutul slavei viitoare, v. 19 şi 21

Întreaga creaţie, creaţia ne-umană, aşteaptă cu nerăbdare ca fiii lui Dumnezeu să fie revelaţi. Dar nu numai atât, creaţia aşteaptă să fie eliberată.

 

Dumnezeu a blestemat pământul datorită păcatului lui Adam, Geneza 3:17-18, şi din acea vreme, întreaga creaţie aşteaptă revelaţia finală, parusia, a doua venire, a fiilor lui Dumnezeu.

 

Noul pământ şi noul cer care va fi creat pentru împărăţia veşnică, Apocalipsa 21:1-2, reprezintă eliberarea creaţiei din robia ei faţă de putrezire.

 

(2) contextul prezent dureros al slavei viitoare, v. 20, 22-27

Creaţia este supusă frustrării, ea este prinsă în starea căzută a omului. Dumnezeu a supus-o, căci El este Acela care poate supune în zădărnicie / frustrare, în speranţă.

 

Creaţia geme ca în durerile naşterii, Marcu 13:8, în mod clar un limbaj apocaliptic. Creaţia geme, la fel şi noi care suntem primele roade ale Duhului. Noi, creştinii care avem arrabon, arvuna, sau pledarea Duhului, Efeseni 1:14, sau inelul de logodnă ca garanţie a nunţii noastre viitoare. Noi aşteptăm, gemem, aşteptăm cu înverşunare adopţia noastră ca fii, răscumpărarea trupurilor noastre, învierea, 1 Corinteni 15; 2 Corinteni 4:7-5:10.

 

Căci în această speranţă noi suntem mântuiţi, nu am fost mântuiţi doar pentru această viaţă, ci şi pentru viaţa viitoare. Cine speră pentru ceea ce vede? Ceea ce vedem noi sunt „primele roade” ale Duhului, dar nu acesta este capătul, noi sperăm după ceva mult mai bun, şi noi aşteptăm pentru aceasta cu răbdare. În v. 23 noi gemem, dar acum în v. 25 aşteptăm aceasta cu răbdare.

 

Creaţia geme, noi gemem, dar acum, în v 26, Duhul geme. Nu suntem singuri în slăbiciunea noastră, Duhul ne ajută, El este Mângâitorul, marele Ajutător. El ajută prin a mijloci pentru noi, căci noi suntem slabi şi nu ştim pentru ce să ne rugăm.

 

Dumnezeu, care cercetează inimile ştie mintea Duhului. Gemetele Duhului nu sunt exprimate de cuvinte pentru că Dumnezeu cunoaşte mintea Duhului. Mijlocirea Duhului în dreptul nostru este în acord cu Voia lui Dumnezeu.

 

(3) certitudinea slavei viitoare, v. 28-30

Aceste versete sunt printre cele mai cunoscute versete din întreaga Biblie. Milioane de creştini din lume, din era creştină şi până acum, au folosit aceste versete ca o asigurare, o încurajare în situaţiile dificile. Şi noi ştim, suntem siguri, nu ne îndoim cu privire la adevărul că în toate lucrurile Dumnezeu lucrează pentru binele acelora care-L iubesc. Pavel a folosit cuvintele oidamen de, şi noi ştim, care sugerează că această declaraţie este în general recunoscută ca adevărată.

 

Întrebarea despre felul cum panta sunergei, lucrează împreună, ar trebui să fie interpretată, este complicată printr-o variaţie de tradiţii textuale. Unele texte au citirea mai scurtă, „toate lucrurile lucrează pentru bine…” dar alţii au, „pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu toate lucrurile lucrează…”.

 

Cranfield sugerează opt posibilităţi de a interpreta această problemă textuală:

(i) de a acceptat citirea mai lungă şi de a explica panta ca acuzativ al respectului (‚în toate lucrurile’, ‚în toate privinţele’);

(ii) de a acceptat citirea mai lungă şi de a explica sunergei ca tranzitiv şi panta ca obiect al ei (de exemplu, Sanday şi Headlam traduc: ‚face toate lucrurile să lucreze’, în timp ce versiunea RV pune pe margine ‚lucrează toate lucrurile cu ei’);

(iii) de a acceptat citirea mai scurtă şi de a oferi o Theos, explicând panta ca acuzativ de respect;

(iv) de a acceptat citirea mai scurtă şi de a oferi o Theos, explicând sunergei ca tranzitiv şi panta ca obiect al său;

(v) de a acceptat citirea mai scurtă şi de a lua panta ca subiect al sunergei;

(vi) de a acceptat citirea mai scurtă şi de a înţelege subiectul lui sunergei de a fi acelaşi ca subiectul ultimului verb din v. 27, anume, to Pneuma, explicând panta ca acuzativ de respect;

(vii) ca în (vi) dar explicând sunergei şi panta ca în (ii);

(viii) de a acceptat citirea mai scurtă cu corectura de panta către pneuma sau to pneuma (Cranfield, p. 425-480).

 

Opţiunea (v) pare cea mai bună. Toate lucrurile, ele lucrează împreună pentru spre bine dar numai al acelora care-L iubesc pe Dumnezeu. Lucrurile separate nu produc prea mult bine, şi majoritatea timpului noi nu părem să le îndrăgim, dar amestecate laolaltă de Tatăl nostru iubitor, ele lucrează pentru binele nostru veşnic.

 

Cei care-L iubesc sunt cei ‚chemaţi’ conform scopului Său. Nu chemarea generală, ci cea în vigoare.

 

Versetele 29 şi 30 susţin versetul 28. Cei chemaţi, sunt aleşi înainte de creaţia lumii, Efeseni 1:4; 2 Timotei 1:9. Cei pe care Dumnezeu i-a cunoscut mai dinainte i-a şi predestinat să fie conformaţi în asemănarea Fiului Său. Predestinarea se aplică numai celor mântuiţi, Dumnezeu nu respinge pe nimeni.

 

Cei care vor fi condamnaţi vor fi pentru că au refuzat să se încreadă în Hristos, Ioan 3:18-21. Scopul lui Dumnezeu este de a ne face ca Fiul Său, 1 Ioan 3:2; 2 Corinteni 4:4; Coloseni 1:15. Şi cei pe care i-a predestinat El, El i-a şi chemat, ei au răspuns şi El i-a justificat prin credinţa lor. Cei pe care i-a justificat El i-a şi glorificat. Deja! El nu aşteaptă până ce să facem noi ceva fapte bune, El deja ne-a glorificat! Romani 3:23 descria imaginea întunecată a omului lipsit de doxa lui Dumnezeu, dar acum cei justificaţi sunt doxazoo, slăviţi! În Romani 1:21 oamenii nu au doxazien, slăvit pe Dumnezeu, omul a eşuat să ofere Creatorului său slavă, dar Dumnezeu îl glorifică pe om. Glorificarea ultimă este conformitatea noastră faţă de imaginea Fiului lui Dumnezeu, glorificare care va avea loc „când îl vom vedea”.

 

Pavel Foloseşte „trecutul profetic” pentru a dovedi certitudinea glorificării noastre.

 

b. triumful credinţei – nici o separare, 8:31-39

Această secţiune a fost numită „un cântec de victorie” (Dunn), „o concluzie atât faţă de secţiunea anterioară precum şi faţă de întregul argument al epistolei” (Cranfield). Este sigur să spunem că acesta poate sluji ca o concluzie dreaptă pentru întreaga carte, sau cel puţin pentru doctrinele expuse până acum. Acesta slujeşte şi ca o temelie puternică pentru tot ceea ce urmează.

 

(1) Dumnezeu de partea noastră, El este pentru noi, cine îndrăzneşte să fie împotriva?

(2) El nu şi-a cruţat Fiul Său – va reţine ceva de la noi?

(3) Cine va aduce vreo acuzaţie contra aleşilor Săi?

(4) Dumnezeu justifică – cine condamnă? Nimeni!

(5) Hristos a murit, El a fost înviat, El mijloceşte.

(6) Cine ne va separa de dragostea lui Isus Hristos?

(a) necazul?

(b) dificultatea?

(c) persecuţia?

(d) foametea?

(e) goliciunea – lipsa de haine?

(f) pericolul?

(g) sabia?

 

NU, în toate cele de mai sus noi suntem mai mult decât biruitori, dar nu prin noi înşine, ci prin Acela care ne-a iubit, Isus Hristos, Domnul nostru.

 

Ultimele două versete din Romani 8 reprezintă declaraţia personală a lui Pavel, sau aşa cum spune Dunn, „sună mai sus de crescendoul corului final şi apare vocea solistului încă o dată în nota credinţei care urcă” (Dunn, p. 512).

 

Sunt convins, vocea încrederii şi asigurării în promisiunile lui Dumnezeu, că nici:

(a) moartea,

(b) viaţa – două stări absolute

(c) îngerii,

(d) demonii,

(e) prezentul,

(f) viitorul – două stări de timp

(g) şi puterile – trei forţe spirituale

(h) înălţimea,

(i) adâncimea – două lumi relative

 

orice altceva, nu ne va separa de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus Domnul nostru. Credinţa lui Pavel este măreaţă. Nici o forţă, nici o situaţie, nimic nu poate să ne separe de dragostea lui Dumnezeu. Realităţile materiale sau spirituale nu vor predomina împotriva noastră. Termenii astronomici sunt utilizaţi de Pavel pentru a denota faptul că puterile astrologice cunoscute sau necunoscute, nu ne pot separa de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Domnul nostru.

horizontal rule

continuare în numărul viitor...

sus

Ce este nou?

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.


 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate