PUBLICAŢIE BAPTISTĂ DE APOLOGETICĂ

            

baptist.ro

 

Pagină de Teologie

Pagina Teologică este realizată de fratele pastor Dr. Bejamin Cocar, Assistant Professor of Bible and Theology, Luther Rice Seminary, Georgia, USA.

Site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer, unde Dr. Bejamin Cocar slujeşte ca pastor, pune la dispoziţia frăţietăţii meditaţii zilnice, care pot fi citite mergând direct la site-ul bisericii, sau prin site-ul Publicaţiei Baptiste de Apologetică.

Pentru cei care au posibilitatea să asculte predici, oferim frăţietăţii predicile fratelui Dr. Bejamin Cocar, care pot fi găsite pe site-ul Bisericii Baptiste Eben-Ezer.

http://www.bisericaebenezer.org/romanian/predici.htm

 

Începând cu luna mai fratele dr. Cocar prezintă un curs de evanghelizare - misiunea predat la WILLIAM TYNDALE COLLEGE. Acest curs prezintă conceptul teologic şi practic în înţelegerea Evanghelismului. O serie de întrebări îşi găsesc răspunsul în acest curs întelegând obiectivul unui adevărat ucenic a lui Cristos. Prezentăm a treia parte a studiului,  sperind ca acest curs să fie de folos celor care simt chemarea Domnului să se conforme chemării şi datoriei unui copil a lui Dumnezeu. 

Orice comentariu poate fi trimis la adresa:
apologetics@voxdeibaptist.org

    MATEI 28:19-20

 

EVANGHELISM, UCENICIE ŞI MISIUNI

 

DR. BENJAMIN COCAR

VI. DIFICULTĂŢI ÎN EVANGHELIZARE

Dacă evanghelizarea ar fi fost o sarcină uşoară, până acum ar fi trebuit să vedem întreaga lume evanghelizată, sarcina îndeplinită, şi pe Hristos revenind pe nori pentru a-şi lua Biserica la Cer. Însă aceasta nu a fost şi nu este o sarcină uşoară, tocmai de aceea noi nu suntem trimişi singuri, ci ni s-a dat Duhul Sfânt. Duhul Sfânt ne va ajuta în învingerea tuturor dificultăţilor din cadrul evanghelismului.

 

1.     Intimidarea/frica

Majoritatea creştinilor au un vreun fel de frică faţă de evanghelism, deşi majoritatea dintre ei nu au încercat niciodată să evanghelizeze… datorită fricii. Există un anume fel de „frică sfântă” atunci când facem evanghelizare, aceasta este ceva normal să o avem în inimile noastre, însă atunci când aceasta devine aşa de puternică încât să ne prevină să mai spunem şi altora despre Hristos, aceasta este greşită.

 

Unii dintre noi suntem timizi prin natura noastră, însă aceasta trebuie şi se poate învinge dacă vrem să fim martori eficienţi. 

 

Un bun exemplu este Petru. El a făcut multe revendicări ale alianţei sale faţă de Isus însă le-a cam învăluit în timpul presiunilor. Dorinţa sa de a-L sprijini pe Isus era nobilă, însă circumstanţele acelei inevitabile nopţi din jurul focului l-au împins spre negarea faptului că el ar fi asociat cu Isus (Luca 22:54-62). Însă după ce s-a coborât Duhul Sfânt peste ucenici, Petru a avut îndrăzneala de a-l predica pe Isus la o mare mulţime de oameni. Frica este acolo, însă Duhul Sfânt o va învinge.

 

Frica de opinia omului despre noi, frica de a fi respinşi, frica de a fi ridiculizaţi este nesănătoasă, distructivă, iar prin puterea Duhului Sfânt noi trebuie să o învingem. Nu avem de ce ne teme, nimic de care să ne fie ruşine. Evanghelia pe care o avem este puterea lui Dumnezeu. Roagă-te şi cere-i lui Dumnezeu să te elibereze de frică. Citeşte Biblia, cunoaşte-o bine. Aminteşte-ti întotdeauna interesele aceluia pe care îl reprezinţi. Noi suntem ambasadorii Lui, avem Duhul Sfânt ca Ajutor al nostru, nu trebuie să fim intimidaţi de societatea noastră. Am putea fi în minoritate, însă îl avem pe Dumnezeu de partea noastră, şi orice minoritate plus Dumnezeu face întotdeauna majoritatea! (Ashamed of the Gospel [Ruşinat de Evanghelie], John MacArthur, Crossway Books, 1993)

 

2.     Nepregătirea minţii şi a inimii

O altă dificultate în cadrul evanghelismului este starea de nepregătire a minţii şi a inimii a mulţi creştini. Evangheliştii personali, sau evangheliştii de masă încearcă să facă „lucrarea unui evanghelist” cu minţile şi inimile lor într-o stare de nepregătire.

 

Oamenii care se mută în altă ţară învaţă limba acelei ţări dacă vor să supravieţuiască şi pentru a comunica cu oamenii din ţara lor adoptivă. Creştinul ar trebui să înveţe să vorbească limba generaţiei lui dacă vrea să le comunice Evanghelia. Mesajul Evangheliei nu s-a schimbat de la început, însă stilul de comunicare s-a schimbat în decursul istoriei. Creştinul nu ar trebui să se tină doar de elementele de bază, de principiile scripturale ale credinţei creştine, ci să şi comunice aceste adevăruri neschimbate în cadrul generaţiei în care trăieşte. Fiecare generaţie de creştini a avut această problemă, a învăţa cum să vorbească cu înţeles propriei sale categorii de vârstă. Ei nu ştiu cum să vorbească limbajul propriei lor generaţii doar pentru că ei nu înţeleg forma de gândire a generaţiei noastre prezente. Pavel ne dă un exemplu în Faptele Apostolilor 17. El a văzut ceea ce se întâmplă în Atena, a ascultat la ideile promovate de cei de acolo, şi de la inscripţia unui altar el a început să îl predice pe Isus. Rezultatele nu au fost mari, însă nu aceasta ne preocupă pe noi. Noi suntem chemaţi să predicăm Evanghelia, rezultatele însă sunt în mâinile Sale.

 

Minţile noastre trebuie să fie întotdeauna pregătite pentru sarcina evanghelismului prin a cunoaşte bine mesajul crucii, a cunoaşte planul mântuirii. În calitate de creştini din această decadă de secol, trebuie să cunoaştem doctrinele creştine, despre Dumnezeu, Isus Hristos, Duhul Sfânt, Biblia, omul, satan, păcatul, mântuirea, biserica, răpirea, judecata.

(O cartea ajutătoare ar fi The Isachar Factor [Factorul Isahar], scrisă de Glen Martin şi Gary McIntosh, publicată în 1993 de Boradman & Holman Press. O altă carte foarte ajutătoare în acest domeniu este What We Believe [Ce credem noi], de John, F. Walvoord, publicată în 1990 de Discovery House.)

 

În multe cazuri mintea este pregătită, dar inima nu este. Inima trebuie pregătită prin rugăciune. Ea trebuie ţinută curată şi condimentată cu prezenţa lui Dumnezeu.

 

3.     Condiţia celui neconvertit

Un alt obstacol în cadrul evanghelismului este condiţia celui pierdut. Pavel scrie despre cei neconvertiţi şi spune că cei fără de Hristos nu pot înţelege lucrurile spirituale (1 Corinteni 2:14). Lucrurile pe care vrei să le spui unui om din această categorie despre mântuire, noua viaţă, despre noua naştere par ca o prostie pentru el. Nicodim nu a înţeles conceptul naşterii din nou (Ioan 3:4, 9-10) . Ce a făcut însă Isus? L-a abandonat? Nu, el a continuat să-i aducă lui Nicodim un exemplu de care Nicodim era conştient, despre şarpele de bronz a lui Moise, şi a făcut paralela cu propria Sa moarte sacrificatoare (Ioan 3:14-16).

 

Omul pierdut este într-o stare de război cu Dumnezeu; este duşmănie între el şi Dumnezeu. Momentul în care îi prezinţi acestuia Evanghelia, ceva reacţionează în el împotriva a tot ceea ce ai prezentat. El îl urăşte pe Dumnezeu, şi majoritatea persoanelor de acest gen cred că şi Dumnezeu îi urăşte pe ei. Felul în care Isus i-a vorbit lui Nicodim ne dă un bun model de urmat în sarcina noastră de a evangheliza. Dacă oamenii la care le prezentăm planul mântuirii reacţionează împotriva lui Dumnezeu, şi o vor face, putem aduce în atenţie Ioan 3:16… Dumnezeu a iubit aşa de mult lumea încât a dat pe singurul Său Fiu… Acest Dumnezeu iubeşte lume, El îi vrea înapoi pentru Sine.

 

Condiţia persoanei pierdute nu trebuie să fie o barieră pentru evanghelist. Ştim că munca noastră este într-un mediu ostil, lucrăm pe câmpul de luptă al duşmanului, însă avem de partea noastră pe Dumnezeul universului, îl reprezentăm pe Regele Regilor, iar Duhul Sfânt lucrează prin noi. Noi trebuie să încercăm să câştigăm pe prieteni, iar apoi să îi câştigăm pentru Isus.

 

Priviţi la modelul de prietenie dintre Ionatan şi David. Fii primul care să arate prietenie. Aminteşte-ţi numele persoanei în cauză. Fii în mod sincer interesat de acea persoană. Pune-o pe locul întâi. Ionatan era un prinţ, însă atunci când l-a văzut pe David, el s-a dovedit a fi un prieten credincios chiar împotriva urii tatălui său faţă de David, 1 Samuel 18-29. Invită-ţi prietenii la un studiu biblic în casa ta, sau în casa altui creştin. Fă orice efort pentru a face ca aceştia să se simtă acceptaţi, şi fi sensibil la eventualele lor întrebări.

 

VII. EVANGHELISMUL PRIN INTERMEDIUL BISERICII LOCALE

Fiecare credincios aparţine unei biserici locale şi fiecare este chemat să fie evanghelizare. Fiecare ar trebui să facă evanghelizare personală, însă care este rolul bisericii ca trup?

 

În Faptele Apostolilor 2 descoperim naşterea Bisericii Creştine, şi la câteva momente după coborârea Duhului Sfânt, noul organism făcea evanghelizare. Evanghelism în grup. Toţi ucenicii îl lăudau pe Dumnezeu, iar atunci când au fost provocaţi, Petru a stat în picioare şi l-a predicat pe Isus. Oamenii au răspuns, şi acesta le-a oferit soluţia: „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat…” (Faptele Apostolilor 2:38).

 

Isus a vorbit urmaşilor Săi şi le-a spus că sunt sarea şi lumina lumii, Matei 5:13-16, şi prin urmare, ar trebui să lăsăm ca lumina noastră să strălucească în această lume întunecată.

 

1.     Întâlnirile regulate

Fiecare pastor ar trebui să includă un anumit efort evanghelistic în cadrul fiecărei întâlniri de la biserică. Ne există întâlnire în care să fie prezenţi doar credincioşii. Întotdeauna va fi cineva acolo care are nevoie de evanghelie. Prin a oferi sau nu o invitaţie, pastorul ar trebui să ofere o posibilitate pentru cei nemântuiţi care sunt acolo. Acelaşi lucru este valabil şi se aplică fiecărui departament al bisericii locale, clasele de Şcoală Duminicală, întâlnirile pentru femei, întâlnirile pentru bărbaţi, copii, tineri, etc.

 

2.     Întâlnirile evanghelistice

Biserica ar trebui să organizeze odată pe lună, lunar, de două ori pe an, întâlniri evanghelistice. Aceste nu sunt cruciade evanghelice pentru întregul oraş, ci întâlniri evanghelistice în cadrul bisericii. Fiecare membru al acelei biserici este îndemnat să aducă unul sau doi prieteni la acea întâlnire, şi pastorul va predica o predică evanghelistă, sau va avea un oaspete vorbitor. O predică evanghelistică este o predică ce conţine toate elementele Evangheliei în sine într-o formă omiletică.

 

Biserica ar trebui să aibă întâlniri speciale de rugăciune înaintea acestor feluri de întâlniri evanghelistice.

 

3.     Evanghelismul din uşă în uşă

Multe biserici organizează programe de vizite din uşă în uşă. Biserica trebuie să-i instruiască pe aceia care merg în această misiune despre abordarea lor. În societatea de astăzi, la uşile noastre se aduc tot felul de lucruri bune şi rele. Noi trebuie să fim atenţi de felul cum mergem cu vestea bună, Evanghelia. Cea mai bună idee este de a avea echipe de două persoane. La fiecare uşă la care bat aceştia, ei ar trebui să se aştepte la cel puţin trei feluri de răspunsuri:

1.     respingere totală

2.     lipsă de interes, apatie

3.     bun venit

 

Când se întâmplă să aibă loc o respingere, cere scuze şi pleacă, însă cere permisiunea de a ori un tractat, altfel pleacă.

 

Dacă se arată apatie, lipsă de interes, fără a fi presant, încearcă să le creşti interesul în ceea ce priveşte lucrurile veşnice, biserica ta, Evanghelia. Nu pierde nici o oportunitate pentru evanghelie.

 

Atunci când sunt primiţi cu un bun venit, prudenţa trebuie să fie regula cheie. Înaintează cu atenţie şi prezintă simplul plan al mântuirii, invită-i pe oameni la biserică, lasă-le ceva literatură şi promite-le o a doua vizită.

 

4.     Şcolile biblice de vacanţă

Acestea necesită mult efort, o bună organizare, însă în decursul anilor produce rezultate în întreaga ţară.

 

Biserica ar trebui să planifice bine mai dinainte, să producă sau să cumpere toate materialele de care este nevoie, să trimită invitaţii la familiile din vecinătate, să ofere transport cu autobuzul, gustări, băutură.

 

Metodele pot varia din loc în lor, se pot schimba de la an la an, însă principiile nu se schimbă niciodată. Principiul de evanghelizare, care este „împărtăşirea lui Isus Hristos în puterea Duhului Sfânt şi lăsarea ca Dumnezeu să producă rezultate”, nu se schimbă niciodată. Un predicator a definit evanghelismul ca fiind „în mod simplu, un cerşetor spunându-i unui alt cerşetor unde să găsească pâine.” Principiul de „oferire a credinţei” nu trebuie să se schimbe. Nu există înlocuitor pentru acesta.

 

Anumite principii ce trebuiesc considerate în cadrul evanghelizării se găsesc în Coloseni 1:27-29. Credincioşii trebuie să comunice Evanghelia în aşa fel încât să fie informaţi, implicaţi şi iniţiaţi.

 

continuare în numărul viitor............. 

Ce este nou!

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi gasi o o serie de subiecte de studiu:

bullet
Apologetică
bullet
Biografii
bullet
Etică
bullet
Scrieri Primele Secole
bullet
Teologie Sistematică
 
Pe paginile ficărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.
 
Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectul doctrinar de ANTROPOLOGIE (doctrina despre om).
 
 

Înscrie-te gratuit la newsletter:

 

 

                                                                    Vox Dei Baptist Ministries 64 E Main Str. Sidney, New York 13838
                                                                                             Vox Dei Baptist Ministries © 2003