Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Studiu Biblic
 

 

 

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

Watch videos at Vodpod and more of my videos


Studiu Biblic

 

 

Damian Ion

Pagina Studiu Biblic este realizată de

 

Damian Ion

Pastor al Bisericii Creştine Baptiste Betania din Radna, Jud. Arad

 

Consilierea Creştină

 (continuare din numărul anterior)

 

IV. Comunicarea eficienta in procesul de consiliere

Comunicarea este capacitatea de a înţelege si de a te face inteles.

 

1. Procesul de ascultare in consiliere

Ř Importanta acestei lucrări

o Reduce frustrarea din viata persoanei

o Reduce neintelegerile si conflictele

o Depaseste sfera raspunsurilor autobiografice

o Contribuie la formarea unei imagini corecte de sine

o Ajuta sa cunoastem si sa fim cunoscuti

o Conduce la transparenta

 

Ř Caracteristicile unui bun ascultător (consilierul)

o Invata

o Are o buna relatie cu Dumnezeu

o Faciliteaza „deschidere” pentru o relatie

§ El lasa sa se inteleaga ca este gata sa asculte si sa gaseasca solutii pentru cei din jur.

o Creaza intimitate

o Este capabil sa decodifice mesajul primit

§ Aceasta se realizeaza in cuvinte, gesturi, tonul vocii, o imagine …

 

Ř Sugestii pentru imbunatatirea procesului de ascultare

o Consilierul va veni in fata consiliatului eliberat de problemele personale

o Consilierul va veni in fata consiliatului cu mintea deschisa

o Pregăteşte-te pentru o ascultare activa

o Pregăteşte-te pentru a oferi suport (susţinere)

 

2. Claritatea răspunsului consilierii

Ř Răspunsul demonstrează daca persoana care a vorbit a fost auzita

Ř Răspunsul consilierului va transmite ceva din modul lui de a vedea problema

o Proactivitate

o Începeţi cu gândul la final

§ Referitor la răspuns trebuie sa ne gândim mai intai ce vrem sa obţinem si apoi sa vorbim. Exista o creaţie iniţiala de ordin mental si o a doua creaţie in plan fizic.

o Daţi prioritate prioritatilor

o Caută mai intai sa înţelegi

o Acţiune sinergica

§ Întregul este mai mare decât suma separata a parţilor care îl alcătuiesc. Aceasta înseamnă ca nu ştim cum vor decurge lucrurile, dar suntem animaţi de elan, de siguranţa si suntem deschişi unor noi posibilitati si unor noi alternative.

 

3. Interpretarea evenimentelor si înţelegerea de sine

Ř Clarificarea situatiei

o Invinuirea altora si invinuirea de sine

o Intelegerea situatiei

 

4. Formularea soluţiei si însoţire

Ř Capacitatea de a formula solutii este data de asumarea responsabilitatii

Ř Initiativa

Ř Conlucrarea din consilier si consiliat

 

5. Înţelegere si susţinere (sprijin)

Ř Intelesul termenului „suport”

Ř Ce inseamna practic a oferi suport

o A-i aduce „cu picioarele pe pamant” pe cei cu care consilierul are de a face

o Implicarea celui consiliat

o Sprijinirea valorilor consiliatului

Ř Calitatile celui care ofera sustinere:

o Competenta

o Integritate

o Persistenta

 

6. Ajungerea la tinta

Ř Credinciosia fata de consilierea crestina

Ř Prezenta consilierului crestin in familiile celor consiliati

Ř Diminuarea implicarii consilierului in viata consiliatului

Ř Problema transferului afectic

 

o Ce este transferul?

§ Psihologii definesc transferul ca fiind un proces psihologic legat de automatismele repetitiei, care tinde sa raporteze asupra unor persoane sau obiecte, in aparenta neutre, emotii si atitudini din copilarie.

 

o De unde provine transferul?

§ Consilierul este tinta transferului consiliatului si el nu trebuie sa cada in aceasta capcana, ci sa foloseasca transferul pentru a analiza si interpreta toate aceste stari.

§ Transferul poate fi depasit numai daca dovedim consiliatului ca sentimentele sale reproduc o situatie in care s-a aflat alta data.

§ Consiliatul trebuie ajutat sa se descatuseze.

 

o Cum sa folosim transferul pentru vindecare?

§ Analiza pe care o facem noi poate sa descopere consiliatului stari care sa-l impinga la rezistenta, de aceea sentimentele pozitive ale transferului pot fi folosite pentru a inclina balanta om sensul dorit pozitiv, ceea ce inseamna directia insanatosirii.

 

o Contratransferul

§ Consilierul nu poate fi oglinda fidela care vrea el in relatia cu consiliatul. Atitudinile sale de raspuns la acelea alea consiliatului se numesc contratransfer.

§ Este foarte important ca cel care ofera consilierea sa aiba un trecut clarificat, sa fi elucidat toate aspectele cu care s-a confruntat in copilarie sau in adolescenta. Astfel consilierul poate trai el insusi stari pe care sa nu le poata controla. Se poate ajunge ca el sa fie controlat de cei pe care ii consiliaza.

§ Aceste stari pot fi depistate prin simtamintele de iritare sau agresivitate fata de consiliat, sau sa ajunga sa-si viseze consiliatul, sa aiba sentimente puternice fata de consiliat, etc.

§ Consilerul nu poate merge mai departe decat ii permit propriile rezistente si complexe.

 

7. Confidenta in procesul de consiliere si supa consiliere

Ř Cum sa dezvoltam confidenta

o Fii gata sa te schimbi

o Acceptarea responsabilitatii

o Promoveaza o asteptare pozitiva

o Asteapta sa ai critici datorita noilor tale metode

horizontal rule

"TOTUL PENTRU GLORIA LUI"

 

de OSWALD CHAMBERS

 

1 AUGUST

  

Cunoaşterea căilor Lui

 

După ce a isprăvit de dat porunci la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să înveţe pe oameni si să propovăduiască în cetăţile lor

Matei 11:1

 

El vine acolo de unde ne spune să plecăm. Dacă, atunci când Dumnezeu ţi-a spus „Pleacă!” tu ai rămas pe loc, deoarece erai foarte îngrijorat din cauza celor de acasă, prin aceasta i-ai lipsit pe ei de învăţărura şi de predicarea lui Isus Cristos însuşi. Când ai ascultat şi ai lăsat toate consecinţele în seama lui Dumnezeu, Domnul a intrat in oraşul tău să-i înveţe pe oameni; cât timp nu ai vrut să asculţi, ai fost o piedică în calea Lui. Fii atent când începi să comentezi şi să pui ceea ce numeşti datoria ta în locul poruncii Domnului tău. „Ştiu că Dumnezeu mi-a spus să plec, dar datoria mea este aici", înseamnă că nu crezi că Isus spune cu adevărat ceea ce spune.

El vorbeşte acolo unde ne spune să nu vorbim noi.

„Doamne.... să facem trei colibe..." (Luca 9:33).

Jucăm noi rolul de providenţă spirituală amatoare în viaţa altora Suntem noi aşa de gălăgioşi când îi învăţăm pe alţii, încât Dumnezeu nu se poate apropia de ei? Trebuie să învăţăm să ne ţinem gura închisă şi duhul treaz. Dumnezeu vrea să ne înveţe despre Fiul Său, El vrea să transforme timpul nostru de rugăciune în „munţi ai Transfigurării", dar noi nu vrem să-L lăsăm. Când suntem siguri că Dumnezeu va lucra într-un anumit mod, El nu va mai lucra niciodată în acel mod.

El lucrează acolo unde nouă ne spune să aşteptăm.

Rămâneţi... până când ." (Luca 24:29).

Nădăjduieşte în Domnul şi El va lucra, dar nu aştepta cu o atitudine de îmbufnare spirituală pentru că nu vezi nici la un pas în faţa ta!

Suntem suficient de detaşaţi de istericalele noastre spirituale, încât să îl aşteptăm pe Dumnezeu? A aştepta nu înseamnă a sta cu braţele încrucişate, ci a învăţa să facem ceea ce ni se spune. Acestea sunt câteva aspecte ale căilor Lui pe care rareori le recunoaştem.

 

2 AUGUST

  

Disciplina necazului

 

În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea."

Ioan 16:33

 

În general, viaţa creştină este considerată ca însemnând eliberare de necazuri. Ea înseamnă eliberare în mijlocul necazurilor, ceea ce este cu totul altceva. „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt... nici o nenorocire nu te va ajunge" - nici o urgie nu se poate apropia de locul unde tu eşti una cu Dumnezeu.

Dacă eşti un copil al lui Dumnezeu, cu siguranţă vei întâmpina necazuri, dar Isus spune să nu fii surprins când acestea vin. „In lume veţi avea necazuri: dar îndrăzniţi. Eu am învins lumea; nu aveţi de ce să vă temeţi." Oamenii care, înainte de a fi fost mântuiţi, dispreţuiau discuţiile despre necazuri, adeseori ajung inerţi, lipsiţi de motivaţie după ce sunt născuţi din nou, pentru că au o idee greşită despre ce înseamnă să trăieşti o viaţă de sfânt.

Dumnezeu nu ne dă o viaţă învingătoare; El ne dă viaţă pe măsură ce învingem. Lupta vieţii este cea care ne căleşte puterea. Dacă nu exista luptă, nu exista putere. Îi ceri tu lui Dumnezeu sa-ţi dea viaţă, libertate şi bucurie? El nu poate face aceasta dacă tu nu accepţi lupta. Imediat ce accepţi lupta, primeşti puterea. Invinge-ţi timiditalea şi păşeşte înainte, iar Dumnezeu îţi va da să mănânci din pomul vieţii şi vei prinde puteri. Dacă munceşti prea mult fizic, te vei epuiza; dar dacă munceşti mult spiritual, vei primi şi mai multă putere Dumnezeu nu dă niciodată putere pentru mâine sau pentru ceasul următor, ci numai pentru lupta de acum. Suntem tentaţi să privim necazurile din perspectiva  judecăţii omeneşti. Dar cel sfânt se bucură atunci când zdrobit de greutăţi, deoarece victoria. În acea situaţie, este cu totul imposibilă pentru oricine în afară de Dumnezeu.

 

3 AUGUST

 

Marea chemare a lui Dumnezeu

 

„Iată că ne suim la Ierusalim."

Luci 18:31

 

În viaţa Domnului nostru, Ierusalimul reprezintă locul unde El a ajuns la punctul culminant al voii Tatălui Său. „Eu nu caut să fac voia Mea. ci voia Tatălui care M-a irimis." Aceasta a fost preocuparea dominantă a vieţii Domnului nostru si lucrurile pe care le-a întâlnit pe cale - bucurie sau întristare, succes sau faliment - nu L-au abătui niciodată de la scopul Lui. E1 Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim."

Cel mai important lucru, pe care nu trebuie să-l uitam, este că noi mergem la „Ierusalim" ca să împlinim scopul lui Dumnezeu, nu al nostru. Pe plan natural avem năzuinţele noastre, dar în viaţa creştina noi nu avem nici un scop al nostru. Se vorbeşte astăzi aşa de mult despre decizia noastră pentru Cristos, despre hotărârea noastră de a fi creştini, despre deciziile noastre de a face una sau alta, dar în Noul Testament se subliniază un singur aspect, si anume acela că Dumnezeu este Cel care ne cheamă. ..Nu voi M-aţi ales pe Mine. ci Eu v-am ales pe voi." Noi nu intrăm într-un acord conştient cu planul lui Dumnezeu, ci suntem cuprinşi in planul lui Dumnezeu fără să fim deloc conştienţi de aceasta. Nu avem nici o idee despre scopul lui Dumnezeu şi, pe măsură ce înaintăm, acest scop devine din ce în ce mai vag. Scopul lui Dumnezeu ni se pare greşit, deoarece suntem prea miopi ca să vedem spre ce ţinteşte El. La începutul vieţii creştine avem propriile noastre idei despre scopul lui Dumnezeu. Noi spunem:,.Dumnezeu vrea ca eu să merg acolo sau dincolo", sau: ..Dumnezeu m-a chemat la această lucrare" şi mergem şi facem ceea ce credem că e bine, şi totuşi marea chemare a lui Dumnezeu rămâne. Munca pe care o facem nu contează, ea este doar o schelărie în comparaţie cu marea chemare a lui Dumnezeu Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece." El ne ia întotdeauna la o parte cu Sine. Sunt încă multe de învăţat pe lângă ce am învăţat până acum

 

4 AUGUST

 

Dumnezeu are curajul să ne facă tovarăşi ai Săi

 

Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece.

Luca 18:31

 

Dumnezeu are curajul să Se încreadă în noi! Tu spui: „Dar El a făcut o alegere greşită când m-a ales pe mine. pentru că în mine nu este nimic bun; nu am nici o valoare". Tocmai de aceea te-a ales! Cât timp crezi că există ceva bun în tine, Dumnezeu nu te poate alege, deoarece tu ai scopuri personale pe care vrei să le realizezi; dar dacă-L laşi pe El să te aducă la capătul încrederii în propria ta persoană, atunci te poate alege să mergi cu El la „ierusalim", iar aceasta va însemna împlinirea unor scopuri pe care El nu le discută cu tine.

Noi avem tendinţa să spunem că, dacă un om are daruri naturale, el va fi un bun creştin. Nu se pune problema dotării noaste, ci a sărăciei noastre; nu a ceea ce aducem cu noi. ci a ceea ce pune Dumnezeu în noi: nu este vorba despre virtuţi naturale, despre tărie de caracter, cunoştinţe sau experienţă - toate astea nu sunt de nici un folos aici. Singurul lucru care are valoare este să fim pătrunşi de marea chemare a lui Dumnezeu şi să fim făcuţi prieteni şi tovarăşi ai Lui (conform textului din I Corinteni 1:26-31). Prietenii lui Dumnezeu sunt oameni  care îşi cunosc sărăcia. El nu poate face nimic cu omul care crede că Îi este folositor lui Dumnezeu. În calitatea noastră de creştini, noi nu urmărim deloc cauza noastră, ci cauza lui Dumnezeu, care nu poate fi niciodată a noastră. Noi nu ştim care este scopul lui Dumnezeu, dar trebuie să păstrăm intactă relaţia cu El, orice s-ar întâmpla. Nu trebuie să lăsăm ca vreun lucru să ştirbească relaţia noastră cu Dumnezeu; dacă ceva reuşeşte s-o strice, trebuie să ne rezervăm timp pentru a o remedia. Lucrul cel mai important în creştinism nu este lucrarea pe  care o facem, ci relaţia pe care o avem, precum şi atmosfera creată de această relaţie. Aceasta este tot ceea ce ne cere Dumnezeu să căutăm şi este lucrul care e în permanenţă atacat.

 

5 AUGUST

 

Chemarea de neînţeles a lui Dumnezeu

 

„Şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul Omului se va împlini"... Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri.

Luca 18:31. 34

 

Dumnezeu L-a chemat pe lsus Crislos la ceea ce părea un dezastru total, iar Isus Cristos Şi-a chemat ucenicii ca să-L vadă dat la moarte: El a condus pe fiecare dintre ei in locul unde inimile lor au fost zdrobite. Din orice punct de vedere, în afară de cel al lui Dumnezeu, viaţa lui lsus Cristos a fost un faliment total. Dar ceea ce părea un faliment din punctul de vedere al omului a fost o victorie uimitoare din perspectiva lui Dumnezeu, pentru că niciodată scopul lui Dumnezeu nu este scopul omului.

Şi în viaţa noastră vine chemarea de neînţeles a lui Dumnezeu Chemarea lui Dumnezeu nu poate fi niciodată prezentată in mod ex­plicit; ea este implicită. Chemarea lui Dumnezeu este ca şi chemarea mării, pe care nu o aude si nu o înţelege decât cel care are in el natura marii. Nu putem spune clar la ce suntem chemaţi de Dumnezeu, deoarece El ne cheamă să avem părtăşie cu El pentru propriul Său scop. iar testul este să credem că Dumnezeu ştie ce vrea. Lucrurile care se petrec nu sunt la întâmplare, ci sunt cu totul la porunca lui Dumnezeu. El îşi împlineşte planurile în mod suveran.

Dacă suntem în părtăşie cu Dumnezeu şi recunoaştem că El ne cuprinde in planurile Sale, nu mai încercăm să aflăm care sunt acele planuri. Cu cât înaintăm în viaţa creştină, cu atât este mai simplu, pentru că suntem tot mai puţin înclinaţi să spunem: ..Dc ce a permis Dumnezeu cutare sau cutare lucru?" În spatele tuturor lucrurilor se află chemarea irezistibilă al lui Dumnezeu. „Există o divinitate care ne modelează ţintele- (Shakcspeare. Hamlet. n.r).Creştinul este omul care se încrede în priceperea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, şi nu în propria lui inteligenţă Dacă avem scopul nostru propriu, acesta distruge simplitatea şi liniştea care ar trebui să-i caracterizeze pe copiii lui Dumnezeu

 

6 AUGUST

  

Crucea in rugăciune

 

..in ziua aceea veţi cere în Numele Meu."

loan 16:26

 

Prea des ne gândim la cruce ca la ceva prin care trebuie să trecem; noi trecem prin ea numai pentru a ajungeîn ea. Crucea înseamnă pentru noi doar un singur lucru - identificarea complelă, totală şi absolulă cu Domnul lsus Crislos. iar această identificare nu este mai reală pentru noi în nimic altceva decât în rugăciune.

„Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi" (Maici 6:8). Atunci pentru ce să cerem? Ideea rugăciunii nu este de a primi răspunsuri de la Dumnezeu; rugăciunea este unitatea perfectă şi complelă cu Dumnezeu. Dacă ne rugăm pentru că vrem răspunsuri, ne vom supăra pe Dumnezeu. Răspunsul vine de fiecare dală, dar nu întotdeauna pe calea pe care îl aşteptăm, iar supărarea noastră spirituală arată că refuzăm să ne identificăm cu Domnul nostru în rugăciune. Nu suntem aici pentru a dovedi că Dumnezeu răspunde la rugăciuni; suntem aici pentru a fi monumente vii ale harului lui Dumnezeu.

„Nu vă zic că-L voi ruga pe Talăl pentru voi. Căci Tatăl însuşi vă iubeşte" (loan 16:26-27). Ai ajuns într-o legătură aşa de strânsă cu Dumnezeu, încât viaţa de rugăciune a Domnului lsus Cristos să fie singura motivaţie a vieţii tale de rugăciune? Viaţa jertfită pentru noi a Domnului nostru a devenit viaţa ta? Dacă da. ..în ziua aceea" te vei identifica aşa dc mult cu lsus. Încât nu va mai exista nici o deosebire.

Când rugăciunea pare să nu primească răspuns, fereşte-te să dai vina pe altcineva. Aceasta este întotdeauna o cursă a lui Satan. Vei găsi că există întotdeauna un moiiv - Dumnezeu foloseşte acel timp pentru a te învăţa multe lucruri profunde.

 

7 AUGUST

  

Rugăciunea în casa Tatălui

 

„Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?"

Luca 2:49

 

Copilăria Domnului Isus n-a fost o maturitate necoaptă; copilări Domnului nostru este un fapt veşnic. Sunt şi eu un copil sfânt şi inocent al lui Dumnezeu prin identificare cu Domnul şi Mântuitorul meu? Privesc viaţa mea ca fiind în casa Tatălui meu? Trăieşte Fiul lui Dumnezeu în casa Tatălui Său din mine?

Dumnezeu este singura Realitate permanentă şi poruncile Lui îmi sunt transmise clipă de clipă. Sunt eu întotdeauna în contact cu Realitatea sau mă rog numai atunci când lucrurile iau o întorsătură rea, când ceva nu e în ordine în viaţa mea? Trebuie să învăţ să mă identific cu Domnul meu într-o comuniune sfântă, aşa cum unii dintre noi n-au învăţat s-o facă încă. „Trebuie să fiu in lucrarea Tatălui Meu" (Luca 2:49. KJV) - să învăţ să trăiesc fiecare clipă din viaţa mea în casa Tatălui Meu.

Gândeşte-te la situaţia ta personală. Te-ai identificat atât de mult cu viaţa Domnului, încât eşti pur şi simplu un copil al lui Dumnezeu, care vorbeşte mereu cu El şi înţelege că toate lucrurile vin din mâinile Lui? Copilul Veşnic din tine trăieşte în casa Tatălui? Lucrează prin tine harul vieţii Sale de slujire în casa ta, în serviciul tău, în cercul tău de prieteni? Te-ai întrebat de ce treci prin anumite situaţii' Aceasta se întâmplă nu pentru că tu trebuie să treci pnn ele, ci datorită relaţiei tale cu Fiul lui Dumnezeu, care vine în viaţa ta, prin voia providenţială a Tatălui Său. Trebuie să-L laşi pe El să lucreze liber în viaţa ta, rămânând într-o unitate perfectă cu El.

Viaţa jertfită a Domnului trebuie să devină propria ta viaţă, iar felul în care a lucrat şi a trăit El printre oameni trebuie să fie felul in care El trăieşte în tine. 

 

8 AUGUST

  

Rugăciunea in onoarea Tatălui

 

Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul Im Dumnezeu."

Luca 1:35

 

Dacă Fiul lui Dumnezeu S-a născut în trupul meu muntor. atunci cu ca inocenţa Lui sfântă, simplitatea şi unitatea Lui cu Tatăl să i ocazia să se manifeste in mine? Ceea ce s-a întâmplat cu fecioara ian a la venirea istorică a Fiului lui Dumnezeu pe pământ sc Itâmplă cu fiecare sfânt. Fiul lui Dumnezeu Se naşte în mine prin :ţiunea directă a lui Dumnezeu; apoi cu, devenind copil al Său, îbuie să-mi exercit drepturile de copil, dreptul de a fi lot timpul în .vt-nu Tatălui meu. li spun eu continuu, cu uimire, vieţii melc ţionalc; „De ce vrei să mă scoţi de aici? Oare nu ştii că trebuie să în lucrarea Tatălui Meu?" (Luca 2:49, KJV). indiferent care ar fi iprejurările, acel Copil sfânt, inocent şi veşnic trebuie să fie în itact cu Tatăl Său. I Sunt eu destul de simplu ca să mă identific cu Domnul meu în Iul acesta? Are El libertatea dc a lucra pe căile Lui minunate în line? Vede Dumnezeu că Fiul Său ia chip în mme sau că L-am dat Mi grijă la o parte? O, tumultul acestor zile! Pentru 00 strigă toată îea aşa de tare? Pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie dat morţii. Iu este Ioc pentru Fiul lui Dumnezeu aici şi acum. nu este loc pentru tăşia tăcută şi sfântă cu Tatăl.

Se roagă Fiul lui Dumnezeu în mine sau eu îi dictez Lui pretenţiile :le? Slujeşte El în mine aşa cum a lacul in zilele când a trăit în trup aici pe pământ? Trece Fiul lui Dumnezeu în mine pnn patimile Lui pentru ca propriile Lui scopuri să se poată realiza? Cu cât cineva :unoaşte mai mult din viaţa lăuntrică a celor mai maturi dintre sfinţii lui Dumnezeu, cu atât vede mai mult care este scopul Iui Dumnezeu: împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Cristos" (Coloseni 1:24). istă întotdeauna ceva de făcut în sensul acestei „împliniri".

 

9 AUGUST

 

Rugăciunea ascultată de Tatăl

 

„Tală, Iţi mulţumesc că M-ai ascultat."

loan 11:41

 

Când Se roagă Fiul lui Dumnezeu. El este conştient de un singur lucru: de Tatăl Său. Dumnezeu aude întotdeauna rugăciunile Fiului Său şi, dacă Fiul lui Dumnezeu ia chip în mine, Tatăl va auzi întotdeauna rugăciunile mele. Dar eu trebuie să am grijă ca Fiul lui Dumnezeu să Se manifeste în trupul meu muritor. „Trupul vostru este templul Duhului Sfânt". „Betleemul" Fiului lui Dumnezeu. Are vreo şansă Fiul lui Dumnezeu să lucreze în mine? Simplitatea vieţii Fiului lui Dumnezeu se manifestă în mine aşa cum s-a manifestai şi în viaţa Lui trăită aici pe pământ? Când vin în contact cu evenimentele cotidiene ale vieţii în calitatea mea de fiinţă omenească obişnuită, se rosteşte în mine rugăciunea Fiului veşnic al lui Dumnezeu către Tatăl Său? În ziua aceea veţi cere în Numele Meu...". In care zi? În ziua în care Duhul Sfânt a venit în mine şi m-a făcut în mod efectiv una cu Domnul meu.

Este Isus Cristos mulţumit pe deplin în viaţa ta sau ai devenit un îngâmfat spiritual? Nu lăsa niciodată ca raţiunea să se impună şi să-L dea deoparte pe Fiul Iui Dumnezeu. Raţiunea este un dar pe care l-a dat Dumnezeu naturii umane; dar raţiunea nu este darul Fiului Său. Gândirea supranaturală este darul Fiului Său; de aceea, să nu punem niciodată raţiunea pe tronul vieţii noastre. Fiul întotdeauna ll descoperă pe Tatăl; raţiunea nu L-a descoperit şi nu-L va descoperi niciodată pe Tatăl. Inteligenţa noastră obişnuită nu se închină niciodată lui Dumnezeu dacă nu este transformată prin locuirea în noi a Fiului lui Dumnezeu. Trebuie să avem grijă ca acest trup muritor să fie ţinut în ascultare perfectă de El, permiţându-I să lucreze prin el în fiecare moment. Trăim noi într-o asemenea dependenţă de Isus Cristos, încât viaţa Lui să se manifeste clipă de clipă în trupul nostru muritor?

 

10 AUGUST

 

Suferinţele după voia lui Dumnezeu

 

Cei suferă după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor si să facă ce este bine.

1 Petru 4:19

 

Când alegi să suferi, înseamnă că ceva nu e în ordine cu tine; când alegi voia Iui Dumnezeu, chiar dacă ea înseamnă suferinţă, aceasta este cu totul altceva. Nici un om al lui Dumnezeu sănătos şi normal nu alege niciodată suferinţa; el alege voia lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Isus. Indiferent dacă ea înseamnă suferinţă sau nu. Nici un sfânt nu îndrăzneşte să se amestece în disciplina suferinţei din viaţa altui sfânt.

Sfântul care mulţumeşte inima lui Isus îi va ajuta pe alţi sfinţi să devină mai puternici şi mai maturi în Domnul. Oamenii care ne fac bine nu sunt niciodată aceia care ne compătimesc, aceştia de fapt ne sunt o piedică, deoarece compătimirea doar ne slăbeşte. Nimeni nu-1 înţelege pe un sfânt mai bine decât sfântul care este cât mai aproape de Mântuitorul. Dacă acceptăm compătimirea unui sfânt, sentimentul nostru spontan va fi: „Oh, Dumnezeu Se poartă dur cu mine". De aceea, Isus a spus că autocompătimirca este de la diavol (vezi Matei 16:21-23). Trebuie să avem grijă să nu II defăimăm pe Dumnezeu. Este uşor să înnegrim caracterul lui Dumnezeu, pentru că El nu ripostează niciodată, nu Se apără niciodată. Fereşte-te de gândul că Isus a avut nevoie de compătimire cât timp a fost pe pământ; El a refuzat compătimirea oamenilor, pentru că, în marea Sa înţelepciune, a ştiut prea bine că nimeni de pe pământ nu cunoştea scopul Său. El a acceptat numai compătimirea Tatălui Său şi a îngerilor din ceruri (vezi Luca 15:10).

Observaţi ce risipă de sfinţi face Dumnezeu. După felul de a gândi al lumii, Dumnezeu îi pune pe sfinţii Lui în cele mai nefolositoare locuri. Şi noi spunem: „Dumnezeu vrea să fiu aici, pentru că sunt folositor". Dar Dumnezeu îşi pune sfinţii acolo unde ei ÎI glorifică pe El, iar noi nu suntem nicidecum chemaţi să stabilim unde poate fi acel Ioc.

 

11 AUGUST

 

Trebuie să treci prin această experienţă

 

...si nu l-a mai văzut.

1 Împiraţi 2:11-12

 

Nu este rău să depinzi de Ilie câtă vreme ţi—1 dă Dumnezeu, dar aminteşte-ţi că va veni un timp când el va trebui să plece, atunci când el nu va mai fi călăuzitorul şi liderul tău, deoarece Dumnezeu nu vrea ca el să mai rămână. Tu spui: „Nu pot merge fără Ilie". Dumnezeu îţi spune însă că trebuie.

Singur la Iordanul tău (2:14). Iordanul este simbolul despărţirii, unde nu mai ai partăşie cu nimeni altcineva şi unde nimeni nu poale lua responsabilitatea în locul tău. Trebuie să pui în practică ceea ce ai învăţat atunci când erai cu Ilie al tău. Ai fost în repetate rânduri la Iordan cu Ilie, dar acum eşti singur în faţa lui. Nu-ţi foloseşte la nimic să spui că nu poţi merge înainte; această experienţă a venit, iar tu trebuie să mergi înainte. Dacă vrei să afli dacă Dumnezeu este cu adevărat Dumnezeul care crezi că este, atunci treci singur prin Iordanul tău.

Singur la lerihonul tău (2:15). Ierihonul este locul unde l-ai văzui pe Ilie al tău făcând lucruri mari. Când ajungi la Ierihonul tău, ai o reţinere puternică de a lua iniţiativa şi de a te încrede în Dumnezeu, vrând în schimb ca altcineva să facă aceasta în locul tău. Dacă rămâi credincios lucrurilor pe care le-ai învăţat cu Ilie, vei primi semnul că Dumnezeu este cu tine.

Singur la Betelul tău (2:23). La Betelul tău se termină înţelepciu­nea ta şi începe înţelepciunea lui Dumnezeu. Când nu mai ştii ce să faci şi eşti gata să intri în panică, nu te teme; bazează-te pe Dumnezeu, iar El va aduce la lumină adevărul Său într-un mod care va sfinţi viaţa ta. Pune în practică ce ai învăţat când erai cu Ilie al tău, foloseşte mantaua lui şi roagă-te. Hotărăşte-te să te încrezi în Dumnezeu şi nu-l mai căuta pe Ilie!

 

12 AUGUST

 

Teologia odihnei

 

„De ce vă este frică. puţin credincioşilor?"

Matei 8:26

 

Când ne este frică, nu putem face nimic altceva decât să ne rugăm lui Dumnezeu, dar Domnul nostru are dreptul să Se aştepte ca cei care cheamă Numele Lui să aibă o încredere deplină în El. Dumnezeu aşteaptă de la copii Săi să se încreadă atât de mult în El, încât în orice criză să se poată baza pe ei. Însă noi ne încredem în Dumnezeu până la un punct, apoi ne întoarcem la rugăciunile elementare, pornite din panică, ale celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Ne pierdem cu frica, arătând prin aceasta că nu avem nici cea mai mică încredere în El şi în cârmuirea Lui asupra lumii; El pare că doarme, iar noi nu vedem în faţa noastră decât valuri uriaşe.

„O, puţin credincioşilor!" Ce durere ascuţită trebuie să-i fi cuprins pe ucenici - „Iar am eşuat!" Şi ce durere ne va străpunge şi nouă inima când vom realiza dintr-o dată că am fi putut aduce bucurie în inima lui Isus dacă ne-am fi păstrat încrederea în El, indiferent ce se afla înaintea noastră!

Sunt momente în viaţa când nu există nici o furtună, nici o criză şi facem tot ce putem din punct de vedere uman; dar atunci când apare o criză, noi arătăm deodată în cine ne încredem. Dacă am învăţat să ne închinăm lui Dumnezeu şi să ne încredem în El, criza va arăta că putem merge până la zdrobire fără să ne pierdem încrederea în el. Am discutat mult despre sfinţire, dar care va fi rezultatul ei în viaţa noastră? Ea trebuie să se arate în faptul că ne odihnim în Dumnezeu.

Ce înseamnă a fi una cu El - o unire care ne va face să fim nu numai fără vină înaintea Lui, ci şi o mare bucurie pentru El.

 

13 AUGUST

 

Nu stingeţi Duhul!

 

Nu stingeţi Duhul!

I Tesaloniceni 5:19

 

Vocea Duhului este blândă ca zefirul, atât de blândă, încât. dacă nu trăieşti într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu, n-o auzi niciodată. Atenţionările Duhului vin pe căile cele mai extraordinar de blânde şi dacă nu eşti destul de sensibil ca să detectezi vocea Lui, o vei stinge, iar viaţa ta spirituală va slăbi. Atenţionarea Lui vine întotdeauna ca ..un glas blând şi liniştit", atât de gingaş încât numai un sfânt îl poate auzi.

Fereşte-te ca în mărturia ta personală să te uiţi mereu înapoi şi să spui: ..Odată, cu ani în urmă, am fost mântuit". Dacă umbli în lumină, nu există privire înapoi; trecutul este transpus în minunea prezentă a părtăşiei cu Dumnezeu. Dacă te îndepărtezi de lumină, devii un creştin sentimental şi trăieşti din amintiri, iar mărturia ta capătă o notă aspră, rece. Fereşte-te să încerci să acoperi refuzul de a umbla în lumină în prezent apelând la experienţele trecute, când ai umblat în lumină. Ori de câte ori Duhul te atenţionează, opreşte-te şi pune lucrurile în ordine, altfel vei continua să-L întristezi fără să-ţi dai seama.

Să spunem că Dumnezeu te-a adus într-o criză şi aproape că ai trecut prin ea, dar nu până la capăt; El va aduce din nou criza aceea, dar ea nu va mai fi aşa de ascuţită cum a fost prima dată. Nu II vei mai discerne pe Dumnezeu bine şi vei fi mai umilit că nu L-ai ascultat. Dacă întristezi Duhul în continuare, va veni un timp când criza nu se va mai putea repeta, căci L-ai întristat într-atâta, încât El S-a îndepărtat. Dar dacă treci prin criză, viaţa ta va fi un imn de laudă la adresa lui Dumnezeu. Nu te ataşa niciodată dc lucrurile care-L rănesc mereu pe Dumnezeu. Lasă-L pe Dumnezeu să distrugă ceea ce trebuie să dispară.

 

14 AUGUST

 

Disciplinarea

 

Nu dispreţui disciplinarea Domnului, nici nu te descuraja când eşti mustrat de El.

Evrei 12:5 Bucureşti 2001

 

Este foarte uşor să stingem Duhul: facem aceasta atunci când dispreţuim disciplinarea Domnului sau când ne descurajăm atunci când El ne mustră. Dacă nu avem decât o experienţă superficială a sfinţirii, confundăm umbra cu realitatea, iar când Duhul Sfânt începe gă ne mustre, spunem: „O, aceasta trebuie să fie de la diavol".

Nu stinge niciodată Duhul şi nu-L dispreţui când îţi spune: „Nu mai fi orb in privinţa asta; nu eşti la înălţimea spirituală la care ai crezut că eşti. Până acum nu ţi-am putut arăta aceasta, dar o fac acum". Când Domnul te disciplinează astfel, lasă-L s-o facă. Lasă-L Să te pună într-o relaţie corectă cu El.

„Nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El." Noi ne supărăm pe Dumnezeu şi spunem: ..Oh, n-am ce face; m-am rugat, dar lucrurile nu s-au îndreptat, aşa că am să renunţ". Gândeşte-te ce s-ar întâmpla dacă am vorbi în felul acesta în oricare alt domeniu al vieţii! Sunt eu pregătit să-L las pe Dumnezeu să mă apuce, prin puterea Lui. şi să facă în mine o lucrare vrednică de El? Sfinţirea nu este Ideea mea despre ceea ce aş vrea să facă Dumnezeu pentru mine; sfinţirea este ideea lui Dumnezeu despre ceea ce vrea El să facă pentru mine. El trebuie să formeze în mine o astfel de atitudine a minţii şi a duhului, încât să-L las să mă sfinţească pe deplin, oricât n-ar costa.

 

15 AUGUST

  

Semne ale naşterii din nou

 

„Trebuie să vă nasteţi din nou."

loan 3:7

 

Răspunsul la întrebarea: „Cum se poate naşte un om bătrân" este următorul: Atunci când el este îndeajuns de bătrân ca să moară - să moară faţă de drepturile sale, faţă de virtuţile sale. faţă de religia sa, faţă de orice şi să primească înlăuntrul său viaţa care n-a fost niciodată acolo înainte. Viaţa cea nouă se manifestă prin pocăinţa noastră conştientă şi sfinţenia noastră inconştientă.

Tuturor celor ce L-au primit... (Ioan 1:12). Cum am dobândi! cunoaşterea lui Isus- printr-o percepţie spirituală interioară sau prin ceea ce-am învăţat ascultându-i pe alţii? Am eu ceva în viaţa mea care mă leagă de Domnul Isus ca Mântuitor al meu personal? Întreaga istorie spirituală trebuie să aibă ca temelie cunoaşterea personală a lui Isus Cristos. A fi născut din nou înseamnă a-L vedea pe Isus.

Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu (loan 3:3). Caut eu semne ale impărăţiei lui Dumnezeu sau recunosc domnia Lui? Naşterea din nou îmi dă o nouă forţă vizuală prin care încep să discern domnia lui Dumnezeu. Domnia lui a existat tot timpul, ea fiind legată de natura Lui: acum, o dată ce am primit natura Lui, pot să văd domnia Lui.

Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte (1 loan 3:9). Încerc eu să nu mai păcătuiesc sau am încetat să mai păcătuiesc? A fi născut din Dumnezeu înseamnă a avea puterea supranaturală a lui Dumnezeu de a înceta să păcătuiesc. În Biblie nu găsim întrebarea: ..Poate un creştin să păcătuiască?" Biblia spune cu tărie că un creştin nu trebuie să păcătuiască. Lucrarea eficientă a vieţii celei noi se arată în faptul că nu mai păcătuim - nu doar avem puterea să nu mai păcătuim, ci am încetat să mai păcătuim. I loan 3:9 nu spune că noi nu putempăcătui, ci că, dacă ascultăm de viaţa lui Dumnezeu din noi, nu trebuie să păcătuim.

 

16 AUGUST

 

Mă cunoaşte El?

 

..El cheamă... pe nume.

Ioan 10:3

 

Când L-am înţeles greşit (Ioan 20:11-18)? E posibil să cunosc totul despre doctrină şi, totuşi, să nu-L cunosc pe Isus. Sufletul este în pericol atunci când cunoaşterea doctrinei întrece legătura strânsă cu Isus. De ce plângea Maria? Doctrina nu însemna pentru Maria mai mult decât iarba de sub picioare. Orice fariseu ar fi putut râde de ea din punct de vedere doctrinar, dar un lucru de care n-ar fi putut râde era acela că Isus a scos din ca şapte demoni: totuşi, binecuvântările Lui nu valorau nimic pentru ea în comparaţie cu El însuşi. Maria „a văzut pe Isus stând acolo în picioare: dar nu ştia că este Isus...". Însă imediat ce I-a auzit vocea. L-a recunoscut pe Celcare îi vorbea. Ea s-a întors şi I-a zis: „Invăţătorule!"

Când am stăruit cu încăpăţânare în îndoielile mele (Ioan 20:24-29) M-am îndoit eu de ceva cu privire la Isus - poate o eperienţă pe care o mărturisesc alţii, dar pe care eu n-am avut-o? Ceilalţi ucenici i-au spus luiToma că L-au văzut pe Isus, dar Toma s-a îndoit - „Dacă nu voi vedea.... nu voi crede" (20:25). Toma avea nevoie de atingerea personală a lui Isus. Nu ştim când sau cum vine atingerea Lui, dar atunci când vine, este nespus de preţioasă. „Domnul meu şi Dumnezeul meu!"

Când m-am lepădat de El într-un mod egoist (loan 21:15-17)? Petru s-a lepădat de Isus Cristos cu jurăminte şi blesteme (Matei 26:69-75) şi totuşi, după înviere Isus i s-a arătat lui Petru singur. El l-a reabilitat în mod personal, iar apoi l-a reabilitat în faţa celorlalţi. „Doamne, ştii că Te iubesc" (Ioan 21:17).

Am eu o istorie personală cu Isus Cristos? Semnul adevărat al uceniciei este legătura strânsă cu El. O cunoaştere a lui Isus Cristos pe care nimic n-o poate zdruncina.

 

17 AUGUST

 

Eşti descurajat în devotamentul tău?

 

„Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai.... apoi vino şi urmează-Mă."

Luca 18:22

 

„Când a auzit el aceste cuvinte..." L-ai auzit vreodată pe Stăpânul tău spunând ceva foarte greu pentru tine? Dacă nu, mă întreb dacă L-ai auzit vreodată spunând ceva. Isus Cristos spune mulle lucruri pe care le ascultăm, dar de fapt nu le auzim. Insă atunci când auzim, cuvintele Lui sunt uimitor de severe.

Isus n-a părut deloc interesat ca acest tânăr bogat să facă ceea ce I-a spus El şi n-a făcut nici o încercare să-l ţină lângă El. I-a spus doar „Vinde tot ce ai, apoi vino şi urmează-Mă". Domnul nostru nu a insistat niciodată, nu a linguşit niciodată pe nimeni, nu a atras pe nimeni în cursă; El doar spunea cele mai severe cuvinte pe care le-a auzit vreodată o ureche omenească, iar apoi îi lăsa pe oameni cu ele.

L-am auzit vreodată pe Isus spunându-mi un cuvânt sever? Mi-a spus vreun lucru personal pe care l-am ascultat de bunăvoie? Nu ceva pe care să pot expune sau să pot explica altora, ci un lucru pe care L-am auzit spunându-mi-1 mie? Acest om a înţeles ce a spus Isus, a auzit clar acele cuvinte şi le-a măsurat însemnătatea - şi aceasta i-a frânt inima. El n-a plecat sfidător, ci a plecat întristat şi cu totul descurajat. El venise la Isus plin de înflăcărarea unei dorinţe sincere, dar cuvintele lui Isus l-au îngheţat pur şi simplu; În loc să-i producă un devotament entuziast, i-au produs o descurajare care i-a frânt inima. Isus nu s-a dus după el, l-a lăsat să plece. Domnul nostru ştie foarte bine că, o dată ce cuvântul Său este auzit, mai devreme sau mai târziu va aduce roade. Ceea ce este îngrozitor este că unu dintre noi împiedicăm cuvintele Lui să aducă roade în viaţa noastră Mă întreb ce vom spune când ne vom hotărî cu adevărat să-I fim devotaţi Lui în lucrul pe care ni-l arată El? Un fapt este sigur: Isus nu ne va reproşa niciodată nimic.

 

18 AUGUST

 

Ai fost vreodată mut de întristare?

 

Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot. căci era foarte bogat.

Luca 18:23

 

Tânărul bogat a mers acasă mut de întristare; nu a putut scoate nici un cuvânt. Nu avea nici o îndoială cu privire la ceca ce spusese Isus, nici un comentariu despre semnificaţia spuselor Lui, care au produs în el o tristeţe de nedescris. Ai fost vreodată în starea aceasta? Ţi-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu cerându-ţi să renunţi la vreun domeniu din viaţa ta în care eşti foarte bogat - temperament, preferinţe personale, dorinţe, legături ale inimii sau ale minţii? Dacă da, atunci ai fost mut de întristare. Domnul nu va veni după tine, nu te va ruga, dar de fiecare dată când te va întâlni în acel loc, El îţi va repeta pur şi Simplu: ..Dacă eşti sincer în ceea ce spui, acestea sunt condiţiile".

„Vinde tot ce ai" - dezbracă-te înaintea lui Dumnezeu de tot ce poate fi bogăţie, până când nu mai eşti altceva decât o fiinţă umană conştientă, apoi dă-I lui Dumnezeuşi aceasta. Aici se dă lupta - în domeniul voinţei tale înaintea lui Dumnezeu. Eşti mai devotat ideii tale despre ceea ce doreşte Isus decât Lui însuşi? Dacă da, atunci s-ar putea să auzi unul dintre cuvintele Lui aspre, care te va întrista. Ceea ce spune Isus este aspru: este uşor numai când e auzit de cei care au în ei atitudinea Lui. Ai grijă să nu îngădui vreunui lucru să atenueze asprimea vreunui cuvânt al lui Isus Cristos. Pot fi atât de bogat în sărăcie, atât de bogat în conştientizarea faptului că nu sunt nimic, încât nu voi fi niciodată un ucenic al lui Isus; şi pot fi atât de bogat în conştieniizarea faptului că sunt cineva, încât nu voi fi niciodată un ucenic. Sunt eu gata să fiu golit de senti­mentul că sunt lipsit? Aici apare descurajarea. Descurajarea este dragostea de sine înşelată; dragostea de sine poate fi dragostea faţă de devotamentul meu pentru Isus.

 

19 AUGUST

 

Conştienta de sine

 

„ Vino după Mine."

Matei 11:28

 

Dumnezeu vrea ca noi să trăim o viaţă deplină în Isus Cristos, dar sunt momente când acea viaţă este atacată din afară şi atunci ne prăbuşim într-un fel de introspecţie - obicei pe care-l credeam dispă­rut. Conştienţa de sine este primul lucru care va afecta plinătatea vieţii în Dumnezeu; conştienţa de sine produce întotdeauna lupte. Conştienta de sine nu este un păcat; ea poate fi rezultatul unui tem­perament agitat sau al unei schimbări bruşte a împrejurărilor. Voia lui Dumnezeu este ca noi să fim desăvârşiţi în El. Orice lucru care tulbură odihna în El trebuie îndepărtat imediat, dar nu poate fi îndepărtat ignorându-l,  ci venind cu el la Isus Cristos. Dacă venim la El şi-L rugăm să ne facă să fim conştienţi de Cristos, El va face aceasta, până când vom învăţa să rămânem in El.

Nu îngădui niciodată divizarea vieţii tale în Cristos. Fii atent la spărturi, la divizarea vieţii tale sub influenţa prietenilor tăi sau a circumslanţelor; fii atent la orice ar putea rupe unitatea ta cu El şi te-ar putea face să te trezeşti singur. Nimic nu e atât de important ca rămânerea într-o stare bună din punct de vedere spiritual. Marea soluţie este una simplă: „Veniţi la Mine". Adâncimea realităţii noastre, din punct de vedere intelectual, moral şi spiritual, este testată prin aceste cuvinte. În măsura în care nu ne conformăm realităţii. În fiecare detaliu al vieţii noastre, vom prefera să argumentăm. În loc să venim la Isus.

 

20 AUGUST

 

Plinătate

 

„Şi Eu Vă voi da odihnă."

Matei 11:28

 

Când ceva începe să distrugă viaţa ta cu Isus Cristos. Întoarce-te imediat la El şi roagă-L să-ţi redea odihna. Nu îngădui nici unui lucru să-ţi distrugă pacea. Consideră orice element distructiv drept ceva împotriva căruia trebuie să lupţi, nu să-1 laşi să rămână. Spune: „Doamne, pune în mine conştienţa de Tine!", şi atunci conştienta de sine va dispărea, iar El va fi totul în toate. Fereşte-te să laşi conştienţa de sine să rămână în viaţa ta, deoarece, treptat, ea va trezi în tine autocompătimirea, iar autocompătimirea este satanică. „Oh, sunt înţeles greşit; acesta este un lucru pentru care ar trebui să mi se ceară Scuze: ar fi trebuit într-adevăr să clarific acest lucru". Lasă-i pe ceilalţi  în pace şi cere-I lui Dumnezeu să te facă să fii conştient de Cristos. şi EI te va echilibra, până când vei ajunge la plinătate absolută în El.

Viaţa completă este viaţa unui copil. Când cu bună ştiinţă sunt conştient de ceva, înseamnă că undeva este o problemă. Numai omul bolnav ştie ce este sănătatea. Copilul lui Dumnezeu nu este conştient de voia lui Dumnezeu, pentru că el este voia lui Dumnezeu. Când a apărut cea mai mică deviaţie de la voia lui Dumnezeu, începem să ne întrebăm: ..Care este voia Ta?" Un copil al lui Dumnezeu nu se roagă niciodată să fie conştient de faptul că Dumnezeu răspunde la riugăciune, pentru că el este absolut sigur că Dumnezeu răspunde întotdeauna la rugăciune.

Dacă încercăm să ne învingem conştienţa de sine printr-o metodă inspirată de judecata noastră, o vom dezvolta şi mult mai mult. Isus spune: ..Veniţi la Mine şi Eu vă voi da odihnă", cu alte cuvinte conştienta de Cristos va lua locul conştienţei de sine. Ori de câte ori vine Isus, El aduce odihnă - odihna dată de perfecţiunea lucrării ce nu este niciodată conştientă de ea însăşi.

 

21 AUGUST

 

Lucrarea celor nebăgaţi în seamă

 

„Ferice de cei săraci în duh."

Matei 5:3

 

Noul Testament remarcă lucruri care, din punctul nostru de vedere nu par să conteze. ..Ferice de cei săraci în duh" sau, într-o traducere mai literală. „Ferice de cei lipsiţi". Săracii sunt un fapt cât se poate de obişnuit. Predicarea din zilele noastre are tendinţa de a sublinia puterea voinţei sau frumuseţea caracterului - lucruri care sunt uşor de observat. Propoziţia pe care o auzim atât de des, „Hotărăşte-te pentru Cristos", este sublinierea unui lucru pe care Domnul nostru nu l-a spus niciodată. El nu ne cere niciodată să ne hotărâm pentru El, ci să ne predăm Lui. ceea ce este cu totul altceva. La baza împărăţiei lui Isus Cristos stă frumuseţea nealterată a lucrurilor obişnuite. Sunt binecuvântat in sărăcia mea. Dacă ştiu că nu am nici o putere a voinţei, nici o nobleţe a caracterului, atunci Isus îmi spune: „ferice de tine, pentru că prin această sărăcie poţi intra în împărăţia Mea". Nu pot intra în împărăţia Sa ca un om bun, pot intra numai ca un om cu totul sărac.

Ceea ce caracterizează cu adevărat frumuseţea care contează pentru Dumnezeu este faptul că ea nu este niciodată conştientă de sine însăşi. Influenţa conştientă este îngâmfată şi necreştină. Daca spun: ..Mă întreb dacă sunt bun la ceva pentru Dumnezeu", pierd imediat frumuseţea atingerii Domnului. „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie." Dacă examinez „debitul râului", voi pierde atingerea Domnului.

Care sunt oamenii care ne-au influenţat cel mai mult? Nu cei care au crezut că ne-au influenţat, ci aceia care n-aveau nici cea mai mică idee că ne influenţează. În viaţa creştină ceea ce este implicit nu are niciodată conştienţă de sine; dacă are, îşi pierde acea frumuseţe nealterată care este caracteristica atingerii lui Isus. Ştim întotdeauna când lucrează Isus, pentru că El pune în lucrurile obişnuite ceva care ne inspiră.

 

22 AUGUST

 

„Eu, într-adevăr,... dar EI”

 

„Eu, într-adevăr, vă botez cu apă...” dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”

Matei 3:11,KJV

 

Am ajuns vreodată în viaţa mea să pot spune: " Până nu vine momentul acela, nu voi şti ce înseamnă botezul Duhului Sfânt. „Eu, într-adevăr," am ajuns la capăt şi nu mai pot face nimic; ,dar El" începe chiar de acolo; El face lucrurile pe care nu le poate face nimeni altcineva. Sunt pregătit pentru intervenţia Lui? Isus nu poate interveni câtă vreme există ceva în calea Lui, fie bun. fie rău. Când vine la mine, sunt eu pregătit ca El să scoată la lumină orice rău pe care l-am făcut? Exact acolo vine El, unde ştiu că nu sunt curat, iar unde cred că sunt curat. El Se va retrage. Pocăinţa nu aduce sentimentul păcatului, ci un sentiment inexprimabil al nevredniciei. Când mă pocăiesc, înţeleg că sunt cu totul neajutorat şi ştiu cu toată fiinţa mea că nu sunt vrednic nici să-I duc încălţămintea. M-am pocăit eu în felul acesta sau mai am încă ideea că mă pot descurca singur? Motivul pentru care Dumnezeu nu poate veni în viaţa mea este că încă n-am ajuns la o pocăinţă deplină.

„El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc." Ioan nu vorbeşte despre botezul Duhului Sfânt ca despre o experienţă, ci ca despre o lucrare făcută de Isus Cristos. „El vă va boteza..." Singura experienţă de care sunt conştienţi cei care sunt botezaţi cu Duhul Sfânt este experienţa sentimentului de absolută nevrednicie.

„Eu, într-adevăr" am fost cine am fost; „dar El" a venit şi s-a întâmplat un lucru minunat. Mergi până la limita unde tu nu mai poţi face nimic, dar unde El face lotul.

 

23 AUGUST

 

Posibilitatea rugăciunii si lupta rugăciunii

 

„Când te rogi, intra în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns."

Matei 6:6

 

Isus n-a spus: „Visează despre Tatăl tău care este în ascuns", ci „roagă-te” Tatălui tău care este în ascuns". Rugăciunea este un efort de voinţă. După ce am intrat în odăiţa noastră si am închis uşa, cel mai dificil lucru de făcut este să ne rugăm. Nu ne putem aduna mintea să funcţioneze în ordine şi primul conflict îl avem cu gândurile rătăcitoare. Marea bătălie în rugăciune este să învingem gândurile care ne distrag. Trebuie să ne disciplinăm mintea şi să ne concentrăm asupra rugăciunii deliberate.

Trebuie să avem un loc anume pentru rugăciune; cind ajungem acolo. începe această plagă a gândurilor rătăcitoare - Trebuie să fac cutare sau cutare lucru. „Jncuie-ţi uşa." Liniştea în ascuns înseamnă să închizi în mod deliberat uşa în faţa simţurilor şi să te gândeşti Ia Dumnezeu. El stă în ascuns şi ne vede din locul Său tainic; El nu ne vede aşa cum ne văd alţi oameni sau aşa cum ne vedem noi înşine Când trăim în locul tainic, ne este imposibil să ne îndoim de Dumnezeu, ajungem mai siguri de E1 decât de orice altceva. Tatăl vostru, spune Isus, este în ascuns, şi nu în altă parte. Intră în locul tainic şi chiar în mijlocul situaţiilor cotidiene, îl vei descoperi întotdeauna pe Dumnezeu. Formează-ţi obiceiul să discuţi cu Dumnezeu despre orice. Dacă, din momentul când te trezeşti, nu înveţi să deschizi larg uşa vieţii tale şi să-L laşi pe Dumnezeu înăuntru, vei lucra toată ziua de pe o bază greşită; deschide insă uşa larg şi „roagă-te Tatălui tău care este în ascuns", şi orice lucru pe care-l faci în public va fi marcat de prezenţa lui Dumnezeu.

 

24 AUGUST

 

Lista spirituală

 

„Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră?"

Matei 7:9

 

Modelul de rugăciune pe care-l foloseşte Domnul nostru aici este acela al unui copil bun care cere un lucru bun. Noi vorbim despre njgăciune ca şi cum Dumnezeu ne-ar asculta indiferent în ce relaţie am fi cu El (vezi Matei 5:45). Nu spune niciodată că nu este voia lui Dumnezeu să-ţi dea ceea ce ai cerut, nu te retrage neputincios, ci descoperă motivul pentru care nu ai primit, cercetează-ţi viaţa. Ai tu o relaţie bună cu soţia ta, cu soţul tău, cu copiii tăi, cu colegii tăi? Eşti tu un „copil bun" în această privinţă? „O, Doamne, am fost iritat şi supărat, dar vreau binecuvântări spirituale." Nu le poţi avea, va trebui să fii fără ele până când vei ajunge la atitudinea de copil bun. Noi confundăm sfidarea cu devotamentul, controversa cu Dumnezeu cu predarea în mâna Lui. Nu vrem să privim lista. Ii cer eu lui Dumnezeu bani pentru un lucru pc care-l vreau, când eu refuz să-i plătesc cuiva datoria? Îi cer lui Dumnezeu libertate, în timp ce eu restrâng libertatea cuiva care depinde de mine? N-am iertat greşeala cuiva; n-am fost bun cu el. Nu am trăit ca un copil al lui Dumnezeu între rudele şi prietenii mei (vezi Matei 7:12).

Numai prin regenerare sunt un copil al lui Dumnezeu şi, în calitatea mea de copil al Lui, sunt bun numai în măsura în care umblu în lumină. La cei mai mulţi dintre noi rugăciunea se transformă într-o banalitate pioasă: este o chestiune legată de sentimente şi de comuniune mistică cu Dumnezeu. Pe plan spiritual suntem cu toţii buni să producem ceaţă. Dacă cercetăm lista, vom vedea foarte clar ce e greşit - o prietenie. o datorie, o manifestare nervoasă. Nu ne foloseşte la nimic să ne rugăm dacă nu trăim ca nişte copii ai lui Dumnezeu. Numai atunci, spune Isus, „fine cere capătă".

 

25 AUGUST

 

Rodnicia prieteniei

 

„V-am numit prieteni."

Ioan 15:15

 

Nu vom cunoaşte niciodată bucuria sacrificiului de sine până când nu ne predam lui Dumnezeu în fiecare domeniu al vieţii noastre. Lucrul cel mai dificil este să ne predăm pe noi înşine. „Mă voi preda dacă...!" sau: „O, da, cred c-ar trebui să-mi predau viaţa lui Dumnezeu". Nu există nimic din bucuria sacrificiului de sine în nici unul dintre aceste cazuri.

De îndată ce ne predăm cu adevărat lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ne dă bucuria lui Isus. Scopul final al sacrificiului de sine este să ne dăm viaţa pentru Prietenul nostru. Când vine în noi Duhul Sfânt, cea mai mare dorinţă pe care o avem este să ne dăm viaţa pentru Isus. Însă gândul că ne sacrificăm nu ne trece niciodată prin minte, pentru că sacrificiul este expresia dragostei Duhului Sfânt.

Domnul nostru este exemplul unei vieţi de sacrificiu de sine. „Mă desfătez în a face voia Ta. Dumnezeule." El a mers până la jertfă cu mare bucurie. M-am predat eu vreodată în ascultare deplină de Isus Cristos? Dacă Isus Cristos nu e steaua mea călăuzitoare, nu există nici un folos în sacrificiul meu. Dar când sacrificiul este făcut cu ochii ţintă la El, influenţa Sa modelatoare începe să lucreze în viaţa mea încet, dar sigur.

Fereşte-te să laşi ca afinităţile naturale să-ţi împiedice umblarea in dragoste. Unul dintre cele mai crude moduri de a ucide dragostea naturală este dispreţul clădit pe afinităţi naturale. Afinitatea sfântului este faţă de Domnul Isus Cristos. Dragostea pentru Dumnezeu nu este sentimentală; a iubi aşa cum iubeşte Dumnezeu este cel mai practic lucru pentru un sfânt.

„V-am numit prieteni." Prietenia bazată pe viaţa nouă din noi este cea care nu are nici o afinitate cu viaţa noastră veche, ci numai cu viaţa lui Dumnezeu. Este o viaţă nespus de umilă, curată şi absolut devotată lui Dumnezeu.

 

26 AUGUST

 

Eşti tulburat?

 

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea."

Ioan 14:27

 

Există perioade când pacea noastră se bazează pe ignoranţă, dar, când ne trezim la realitate, pacea lăuntrică este imposibilă, dacă nu este primită de la Isus. Când Domnul nostru vorbeşte despre pace, El aduce pace; cuvintele Lui sunt întotdeauna „duh şi viaţă". Am primit vreodată ceea ce spune Isus? Vă dau pacea Mea - o pace care vine din faptul că privim faţa Lui şi devenim conştienţi de liniştea Sa. Eşti cumplit de tulburat chiar acum, ameţit de valurile şi talazurile îngăduite în viaţa ta de providenţa lui Dumnezeu? Ai căutat sub toate „pietrele" credinţei tale şi încă n-ai găsit nici o fântână a păcii, a bucuriei şi a mângâierii? Peste tot e uscăciune? Atunci ridică-ţi privirea spre El şi primeşte liniştea Domnului Isus. Oglindirea păcii Sale este dovada că eşti într-o relaţie bună cu Dumnezeu, deoarece eşti liber să-ţi întorci gândurile către El. Dacă nu ai o relaţie bună cu El, nu te poţi gândi decât la tine însuţi. Dacă laşi ca vreun lucru să-ţi ascundă faţa lui Isus Cristos, atunci ori te vei tulbura, ori vei primi o siguranţă falsă.

Priveşti tu acum la Isus în problema care te presează? Primeşti tu pace de la El? Dacă e aşa, EI va fi o minunată binecuvântare de pace în şi prin tine. Dar dacă încerci să rezolvi problema îngrijorându-te. ÎI dai la o parte pe El şi meriţi tot ceea ce suferi. Ne tulburăm pentru că nu-L luăm pe El în considerare. Când venim la Isus Cristos, nedumerirea dispare, deoarece în El nu există nici o nedumerire, iar singura noastră grijă este să rămânem în El. Pune totul la picioarele Lui şi, în faţa dificultăţilor, a pierderilor şi a tristeţii, ascultă-L pe El spunându-ţi: „Să nu vi se tulbure inima".

 

27 AUGUST

 

Teologia trăită în viaţa de zi cu zi

 

„Umblaţi câtă vreme aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul."

loan 12:35

 

Ai grijă să pui în practică ceea ce ai văzul în momentele petrecute cu Dumnezeu pe munte. Dacă nu asculţi de lumină, ea se va transfor­ma în întuneric. „Dacă lumina din tine esle întuneric, cât de mare e întunericul acesta!" Din momentul în care abandonezi problema sfinţirii sau orice alt lucru asupra căruia te-a luminat Dumnezeu, viaţa ta spirituală începe să putrezească. Pune continuu adevărul în practică; pune-1 în practică în orice domeniu, altfel chiar lumina pe care o ai se va dovedi a fi un blestem.

Persoana cu care este cel mai dificil de lucrat este cea care are satisfacţia îngâmfată a unei experienţe trecute la care poate face referire, dar pe care nu o aplică în viaţa de zi cu zi. Dacă spui că eşti sfinţit, arat-o. Experienţa trebuie să fie atât de reală, încât să se vadă în viaţa ta. Fereşte-te de orice credinţă care te face indulgent cu tine însuţi; ea este venită din iad, indiferent cât pare de frumoasă.

Teologia ta trebuie să se dovedească în relaţiile cotidiene cele mai obişnuite. „Dacă dreptatea voastră nu va întrece dreptatea cărtu­rarilor şi a fariseilor...", a spus Domnul nostru, adică trebuie să fii mai moral decât cea mai morală fiinţă pe care o cunoşti. Poate că ştii totul despre doctrina sfinţirii, dar o aplici tu în problemele prac­tice ale vieţii? Fiecare detaliu al vieţii tale fizice, morale şi spirituale trebuie judecat după standardul Ispăşirii.

 

28 AUGUST

 

Scopul rugăciunii

 

„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm,"

Luca 11:1

 

Rugăciunea nu face parte din viaţa omului natural. Auzim spunându-se că omul va avea de suferit în viaţă dacă nu se roagă; mă îndoiesc de aceasta. Ceea ce va avea de suferit este viaţa Fiului lui Dumnezeu din el. viaţă care nu se hrăneşte cu mâncare, ci cu rugăciune. Când un om este născut de sus, în el se naşte viaţa Fiului lui Dumnezeu; el poate ori să lase acea viaţă să moară de foame, ori să o hrănească. Rugăciunea este modul în care se hrăneşte viaţa lui Dumnezeu din noi. Concepţia noastră obişnuită despre rugăciune nu se găseşte în Noul Testament. Noi privim rugăciunea drept un mijloc de a primi diferite lucruri pentru noi înşine; scopul biblic al rugăciunii este să-L cunoaştem mai bine pe Dumnezeu Însuşi.

„Cereţi şi vi se va da." Noi mormăim ceva în faţa lui Dumnezeu, ne apărăm sau suntem apatici, dar cerem foarte puţine lucruri. Şi totuşi, ce îndrăzneală minunată are un copil! Domnul nostru spune: „Dacă nu vă veţi face ca nişte copilaşi...". Cere, şi Dumnezeu va face. Dă-I o şansă lui Isus Cristos, ia-I loc de acţiune! Problema e că nici un om nu face aceasta dacă na ajuns la capătul puterilor. Când ai ajuns la capătul puterilor, nu ţi se mai pare o laşitate să te rogi. ci aceasta este singura cale de a ajunge în contact cu realitatea. Fii tu însuţi înaintea lui Dumnezeu şi prezintă-1 problemele tale, lucrurile în legătură cu care ştii că ai ajuns la capătul puterilor. Cât timp îţi eşti atotsuficient. nu ai nevoie să-I ceri ceva lui Dumnezeu.

Nu este atât de adevărat că „rugăciunea schimbă lucrurile" pe cât este de adevărat că „rugăciunea mă schimbă pe mine", şi apoi eu schimb lucrurile. Dumnezeu aşa lucrează, încât rugăciunea bazată pe Răscumpărare să schimbe modul în care omul priveşte lucrurile. Rugăciunea nu este ceva ce schimbă lucrurile în exterior, ci ceva care face minuni în starea lăuntrică a omului.

 

29 AUGUST

 

Încrederea sublimă

 

„Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?"

Ioan 11:40. Bucureşti 2001

 

De fiecare dată când te aventurezi în viaţa de credinţă, descoperi ceva în împrejurările tale obişnuite care contrazice clar credinţa ta. Raţiunea umană nu este credinţă, iar credinţa nu este raţiune umană. Una ţine de viaţa naturală, iar cealaltă de viaţa spirituală. Te poţi încrede în Isus Cristos atunci când raţiunea ta nu poate crede în El? Te poţi aventura eroic pe baza cuvintelor lui Isus Cristos. atunci când raţiunea îţi strigă: „E o minciună"? Pe munte e uşor să spui: „O, da, cred că Dumnezeu poate face aceasta"; dar trebuie să cobori în valea posedată de demoni şi să te confrunţi cu realitatea care râde ironic de întreaga ta credinţă de pe Muntele Transfigurării. De fiecare dată când teologia credinţei devine clară propriei mele minţi, mă întâlnesc cu ceva care o contrazice. Dacă spun că mă încred în Dumnezeu care împlineşte toate nevoile mele şi apoi ajung într-o perioadă de uscăciune, fără nici o perspectivă, se va vedea atunci dacă voi trece prin încercarea credinţei victorios sau voi da înapoi, mulţumindu-mă cu ceva mai puţin?

Credinţa trebuie încercată, deoarece numai prin luptă poate fi ea transformată într-un bun personal. Cu ce se confruntă credinţa ta acum? Încercarea sau va dovedi credinţa ta ca fiind bună, sau o va distruge. „Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de po­ticnire." Scopul final este încrederea în Isus. Crede cu stăruinţă în El şi orice încercare pe care o vei întâlni îţi va întări credinţa. Viaţa de credinţă este mereu pusă la încercare şi ultima mare încercare este moartea. Fie ca Dumnezeu să ne păstreze într-o stare bună pentru luptă! Credinţa este acea încredere de nespus în Dumnezeu, care nu visează niciodată că El nu va fi lângă noi.

 

30 AUGUST

 

Sunt eu convins de Cristos?

 

„Totuşi să nu vă bucuraţi de (aceasta) .... ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în

ceruri."

Luca 10:20

 

Isus Cristos ne spune, de fapt: ..Nu te bucura de succesul în lucrarea pentru Mine. ci bucură-te că ai o relaţie bună cu Mine". Capcana în care poţi cădea este să te bucuri de succesul în lucrarea creştină, să te bucuri de faptul că Dumnezeu te-a folosit. Nu-ţi poţi imagina niciodală ce poate face Dumnezeu prin tine dacă ai o relaţie bună cu Isus Cristos. Menţine o relaţie bună cu El şi atunci, indiferent în ce situaţie te afli şi indiferent cu cine te întâlneşti în fiecare zi, EI revarsă prin tine râuri de apă vie; prin mila Lui, El nu te lasă să observi aceasta. Când, prin mântuire şi sfinţire, ai o relaţie bună cu Dumnezeu, aminteşte-ţi că, oriunde ai fi, tu eşti pus acolo de El. Prin reacţia vieţii tale la tot ceea ce te înconjoară vei împlini planul lui Dumnezeu, atâta timp cât rămâi în lumină, după cum El însuşi este în lumină.

Astăzi există tendinţa de a pune accentul pe lucrare. Fereşte-te de oamenii care fac din utilitate obiectivul principal al mesajului lor evanghelic. Dacă iei drept test utilitatea, atunci viaţa lui Isus Crislos a fost cel mai mare eşec întâlnit vreodată. Steaua călăuzitoare a sfântului este Dumnezeu însuşi, nu utilitatea. Ceea ce contează este lucrarea pe care o face Dumnezeu prin noi, nu ceea ce facem noi pentru El. Ceea ce caută Domnul nostru în viaţa unui om este doar relaţia valoroasă cu Tatăl Său. Isus îi duce pe mulţi fii la slavă.

 

31 AUGUST

 

„Bucuria Mea... bucuria voastră"

 

„Pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină."

loan 15:11

 

Care era bucuria pe care o avea Isus? Este o insultă pentru Isus Cristos să foloseşti cuvântul fericire în legătură cu EI. Bucuria lui Isus era absoluta Lui predare şi jertfire de Sine Tatălui Său, bucuria de a face ceea ce L-a trimis Tatăl să facă. „Plăcerea Mea este să fac voia Ta." Isus S-a rugat ca bucuria noastră să fie tot mai plină, până când va ajunge să fie aceeaşi bucurie ca şi a Lui. L-am lăsat eu pe Isus Cristos să aducă în mine bucuria Lui?

Plinătatea vieţii mele nu stă în sănătatea trupească sau în împrejurări exterioare, nici în a vedea succesul lucrării lui Dumnezeu, ci în înţelegerea perfectă a lui Dumnezeu şi în acea părtăşie cu El pe care a avut-o Isus însuşi. Dar primul lucru care va împiedica această bucurie este tendinţa de a ne gândi prea mult la situaţia noastră. Grijile lumii acesteia, a spus Isus, vor înăbuşi Cuvântul lui Dumnezeu şi, înainte de a ne dezmetici, vom fi prinşi de lucrurile care ne înconjoară. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi până acum este doar începutul; El vrea să ne ducă în acel loc unde să fim martorii Lui şi să proclamăm cine este Isus.

Păstrează o relaţie bună cu Dumnezeu, găseşte-ţi bucuria în ea şi din tine vor curge râuri de apă vie. Fii o fântână prin care Isus Cristos să reverse apa Sa vie. Încetează să mai fii preocupat de propria ta persoană, încetează să mai fii ipocrit şi mândru şi trăieşte viaţa care este ascunsă cu Cristos. Viaţa care este bine raportată la Dumnezeu este la fel de naturală ca şi respiraţia, oriunde ar merge. Vieţile care au fost cea mai mare binecuvântare pentru tine sunt cele care n-au fost conştiente de acest lucru.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate