baptist.ro

Pagină de Ştiri Baptiste

AGENŢIA DE PRESĂ BAPTISTĂ A CONVENŢIE DE SUD

PRIMA-PERSOANĂ : 'neapologetică' Creştină
Wednesday, Jun 9, 2004
By Mark Kelly

RICHMOND, Va. (BP)—Cei mai mulţi creştini se îndepărtează ruşinaţi de apologetică – arta de a angaja necredincioşi în discuţii raţionale pentru a-i convinge că Creştinătatea este mai mult decât un mit sau superstiţie.

Noi încercăm să citim cărţi despre apologetică şi le considerăm greu de înţeles. Ascultăm discursuri detailate, apoi putem carneţelul de notiţe pe raft. Suntem foarte reţinuţi în a ne angaja în discuţii cu scepticii pentru că ne este frică că nu vonm putea să ne amintim toate motivele diferite pentru credinţa creştină - sau pentru că nu vrem să fim atraşi într-o dicuţie. .

Poate cel mai important, credem că totul este oricum o problemă de credinţă – că nimeni nu poate să dovedească ce este adevărat când este vorba de religie sau morală.

Acum, totuşi, Dumnezeu a făcut ceva dramatic – ceva atât de remarcabil că de fapt îndepărtează ultimele obstacole intelectuale în faţă credinţei creştine. El ne-a dat dovada că creştinătatea este adevărată în felul în care nici o altă religie, vedere despre lume sau sistem de credinţă poate proclama să fie adevărată.

Numeşte-o "neapologetică" creştină.

O şcoală de apologetică tradiţională se concentrează pe argumente filosofice One school of traditional apologetics focuses on philosophical arguments that God's reality is a logical necessity. O altă şcoală dezvoltă cantităţi mari de evidenţe pentru a arăta că este rezonabil să crezi în Creştinătate. Dar cei mai mulţi apologeţi resping ideea că oricine poate dovedi adevărul creştinătăţii. Cei mai mulţi dintre noi nu se simt comfortabil cu aceea idee. Ultura noastră ne-a pregătit să credem că numai ştiinţa poate dovedi că ceva este adevărat. Ni se spune că religia şi normele morale sunt bazate pe valori, nu fapte – să că nimeni nu poate dovedi o valoare adevărată, nu-i aşa? O valoare este doar o preferinţă, o convingere personală, dar nu ceva cu care oricine poate fi de acord.

'AROGANT' & 'INTOLERANT'

Am fost învăţaţi că este arogant pentru ca o persoană să insiste că alţi oameni ar trebui să fie de acord cu adevărul lui religios. Suntem numiţi "intoleranţi" dacă pretindem, de exemplu, că Isus este singura cale către Dumnezeu sau că ceea ce Dumnezeu numeşte păcat este cu adevărat greşit pentru fiecare, chiar şi pentru aceeia care nu sunt creştini.

Acele idei false au apărut în secolul 19-lea, când cei mai mulţi intelectuali şi oameni de ştiinţă încercau din greu să dovedească că lumea ar putea fi explicată fără un Creator. Ei au argumentat că lumea fizică este tot ceea ce e real. Ei ne-au spus că ştiinţa dovedeşte ce fapte sunt reale. Am fost învăţaţi că o religie este adevărată numai pentru cei care o cred şi că moralitatea este cu puţin opinia individului sau a societăţii. Karl Marx, Sigmund Freud şi Charles Darwin sunt poate cele mai cunoscute exemple de oameni care au încercat să dovedească că lumea modernă nu mai avea nevoie de "superstişia" unui Dumnezeu Creator.

Politica lor: Câteva generaţii de oameni care au învăţat că ştiinţa a dovedit că Dumnezeu nu este real şi că lumea din jurul noastru este cu puţin rezultatul forţelor naturale ce lucrează la întâmplare de+a lungul unor lungi perioade de timp.

Faptul este, ştiinţa dovedeşte acum opusul.

Pentru cea mai bună parte a secolului, cercetători din apoape fiecare domeniu al ştiinţei au adunat evidenţe că universul nu poate fi explicat de natură, şansă şi timp. Creaturile vii au anumite caracteristici ce sunt prea complexe pentru ca să fi evoluat vreodată la îmtâmplare. Viaţa însăşi nu s-ar fi născut vreodată la întâmplare pentru că condiţia pentru viaţă cere un echilibru delicat imposibil. Cei mai mulţi oameni de ştiinţă sunt de acor dcu această problemă, spaţiul şi timpul nu au existat din totdeauna. Se pare chiar că informaţia este la fel de importantă ca problema şi energia ce face ca lumea să funcţioneze.

Tradus: Ştiinţa ne conduce direct la concluzia că această lume poate fi explicată doar ca lucrarea unui "designer inteligent" – un Dumnezeu Creator.

NICIODATĂ FĂRĂ UN MARTOR.

Nu că am fi fost vreodată fără un martor la realitatea lui dumnezeu. Romani 1 spune clar că Dumnezeu s-a descoperit destul în creaţie astfel ca oamenii să nu aibă nici o scuză pentru refuzul de a-i oferi onorul ce i se cuvine. Dar acum ştiinţa dovedeşte că forţele naturale nu ar fi putut să creeze universul la întâmplare. Cea mai raţională – cea mai ştiinţifică – ipoteză este că universul este lucrarea unei inteligenţe mult mai măreaţă decât orice ne putem imagina.

Impactul tuturor acestor lururi este imens. Am înţeles ani de zile că învierea este un fapt istoric bine documentat. Acum suntem în punctul în care putem de asemenea să spunem că ştiinţa a demonstrat dincolo de îndoială că Dumnezeu Creatorul este real.

Cât de greu poate fi pentru unii credincioşi, Dumnezeu a îndepărtat în zilele noastre ultimul obstacol intelectual către credinţa creştină. El ne- dat înapoi un pod de la fapte la valori. El ne-a dat, pentru toate scopurile practice, dovada că creştinătatea este adevărată într-un mod în care nici o altă religie, vedere despre lume sau sistem de credinţă poate fi adevărată.

Nu vorbim de argumente filosofice. Nu vorbim de evidenţa că este rezonabil să fi creştin. Vorbim despre adevărul Creştinătăţii ce este dovedit dincolo de îndoială. Diferenţa este aşa de dramatică că o numim "neapologetică."

Noi ne-am publicat argumentele pentru neapologetică de ani de zile, dar o voce mult stimată, Norman Geisler, decanul apologiei creştine, în noua sa carte, "I Don't Have Enough Faith to Be an Atheist – Nu Am Destul Credinţă Să Fiu Un Ateist" de asemenea declară că afirmaţiile Creştinătăţii sunt dovedite dincolo de îndoiala raţională.

IMPLICAŢII CE ŢINTESC DEPARTE

Implicaţiile neapologeticii ţintesc departe. În timp ce faptul creaţiei îşi lucrează calea în gândirea oamenilor obişnuiţi, va îndepărta miturile naturalismului şi a evoluţiei. Noi ar trebui, în zilele noastre, să vedem ziua când declaraţile „Dumnezeu este o superstiţie”, şi „învierea lui Isus este un mit”, să devină de râs la fel ca „Pământul este plat”.

Creştini vor putea să-şi împărtaşească credinţa lor cu mai multă încredere, concentraţi pe a exprima dragostea lui Dumnezeu pentru prietenii, vecinii şi colegii de muncă ce sunt pierduţi fără grija de a fi atraşi în discuţii despre dacă Dumnezeu este real sau dacă isus a înviat din morţi. Va fi mai clar ca niciodată că necredincioşii se dezic de adevărul despre Dumnezeu şi isus deoarece ei vor să-şi trăiască viaţa în felul lor, nu pentru că nu există dovada a ceea ce este adevărat.

Faptul ştiinţific că Dumnezeu este real şi faptul istoric că Isus este viu de asemenea ar trebui să valideze pentru necredincioşi ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu are de spus despre modul în care Creatorul nostru aşteaptă să trăim. Pentru că Domnul Viu a considerat Scripturile ca şi Cuvântul lui Dumnezeu, doar creştinii pot arăta lumii cum poate şti ceea ce e bine şi rău. Doar creştinii pot dovedi de ce fiinţele umane merită să fie tratate cu demnitate.

Credinţa în Isus nu este o problemă de opinie sau un salt de credinţă; este adevărul bazat pe fapte ştiinţifice şi istorice. Şi Creştinătatea punctează singura speranţă a umanităţii – nu doar pentru eternitate în prezenţa lui Dumnezeu, dar de asemenea pentru pace, dreptate şi libertate în acestă viaţă.

Mark Kelly este autorul "Proof Beyond Reasonable Doubt: The end of Christian apologetics, - Dovada din Spatele Îndoielii Raţionale. Sfârşitul Apologeticii Creştine" disponibilă la http://kainospress.com.