Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Ştiri
 


Home
Arhiva editurii

 

Titlurile principale

 

EDITORIAL
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Literatură
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

 

 

 

 

Pagina de ştiri baptiste

 

 

AGENŢIA DE PRESĂ A CONVENŢIEI BAPTISTE DE SUD

 

 

Papa Ioan Paul al-II-lea, susţinător al vieţii şi al cauzelor familiei, se stinge din viaţă la 84 de ani

Apr 1, 2005

By Michael Foust

 

ROMA (BP)—Papa Ioan Paul al II-lea, cel care a jucat un rol major în căderea comunismului şi care a luptat pentru viaţă şi pentru cauzele familiilor din întreaga lumea, a murit pe 2 aprilie, la Vatican. Era în vârstă de 84 de ani.

 

Născut sub numele de Karol Wojtyla, în 1920, papa a slujit din 1978 până în 2005 şi a fost de departe pontiful care a călătorit cel mai mult, din întreaga istorie. Un credincios ferm în protejarea vieţii de la concepere până la moarte naturală, el a vorbit adesea împotriva avortului, eutanasiei, şi – în ultimii săi ani - împotriva clonării şi cercetării asupra celulelor embrionare stem.

 

La începutul acestui an, într-o carte nouă: „Memory and Identity” [Memorie şi identitate] el a declarat că parte a „noii ideologii a diavolului” este „căsătoria” persoanelor de acelaşi sex.

 

Papa şi conservatorii evanghelici erau departe unul de altul prin teologie şi doctrină dar au găsit un numitor comun în multe probleme sociale.

 

„Cred că istoria va vorbi despre Papa Ioan Paul al II-lea ca despre una din cele mai semnificative figuri istorice ale secolului al XX-lea, având aceiaşi importanţă cu marii oameni de stat şi cu liderii mondiali”, a spus Richard Land, preşedintele Comisiei pentru etică şi libertăţi religioase a Convenţiei Baptiste de Sud. „În multe feluri el a fost la fel de elocvent ca susţinător al valorilor inerente şi intrinseci al fiinţei umane, precum a fost Winston Churchill în privinţa libertăţii.”

 

Papa a suferit de maladia Parkinson ceea ce, în ultimii ani, a micşorat sensibil numărul călătoriilor sale şi în ultimele sale săptămâni de viaţă a limitat apariţiile sale publice. În ultimele sale zile de viaţă, el s-a zbătut să respire şi să mănânce, nu a putut nici măcar să vorbească în public.

 

„Papa Ioan Paul al II-lea va rămâne în istorie ca unul din cei mai importanţi lideri ai vremii noastre”, a spus R.Albert Mohler Jr., preşedinte al Seminarului Teologic Baptist de Sud din Louisville, Ky. „Evanghelicii conservatori şi-l vor aminti vreme îndelungată pe acest papă ca pe un om care a avut curajul să înfrunte comunismul şi să îi spună pe nume: un mare risc la adresa persoanei.”

 

„Cred că majoritatea evanghelicilor apreciază grija pentru caracterul sacru al vieţii umane. Acesta a fost un papă care putea oricând să spună că a luptat să apere viaţa în fiecare etapă a ei. Declaraţiile sale publice şi intervenţiile sale curajoase pentru viaţă şi împotriva a ceea ce el a numit cultura morţii, vor rămâne în istorie, cred eu, drept cea mai semnificativă distincţie a conducerii sale.”

 

Mulţi social conservatori au văzut în papa un exemplu viu al conceptelor despre viaţă pe care el le promova. În martie, editorul revistei World, Gene Edward Vieth scria: „Nu trebuie să fi catolic pentru a aprecia modelul papei de ‚suferinţă spirituală’ din ultimele sale zile de viaţă.”

 

Dar chiar şi în ultimul său an de viaţă, Papa Ioan Paul al II-lea şi-a făcut auzită vocea în bătăliile culturale ale lumii.

 

În noiembrie 2004 el a condamnat eutanasia, clonarea şi cercetarea celulelor embrionare stem.

 

„Nu există vieţi care să nu merite a fi trăite”, a spus el. „Nu este suferinţă, nu contează cât de adâncă, care să justifice luarea unei vieţi.  Nu există motive, indiferent cât de nobile ar părea ele, care să facă plauzibilă crearea unor fiinţe umane doar pentru a fi folosite şi apoi distruse.”

 

În martie 2004 el i-a apărat pe cei diagnosticaţi ca fiind în stare vegetativă, spunând că vieţile lor erau demne de a fi protejate. Hrana administrată prin tuburi nu ar trebui să fie identificată cu tratamentul medical. Mulţi social conservatori au luat poziţia lui drept referire la cazul lui Terri Schiavo.

 

„Persoana bolnavă, aflată în stare vegetativă şi aşteptând recuperarea sau un sfârşit natural, mai are încă dreptul la îngrijirea de bază (hrană, hidratare, igienă, căldură etc.) şi la prevenirea complicaţiilor ce pot apărea din cauza prelungitei şederi la pat”, e textul declaraţiei pe care el a citit-o. „El are de asemenea dreptul la o îngrijire adecvată reabilitării sale şi la a fi monitorizat pentru a se observa orice semn clinic al unei reveniri. Aş vrea să subliniez în mod special felul în care administrarea apei şi a hranei, chiar şi prin mijloace artificiale, reprezintă întotdeauna o metodă de menţinere a vieţii şi nu un act medical.”

 

În luna februarie a acestui an, în cartea sa pomenită mai sus - „Memorie şi identitate”, el compara avortul cu Holocaustul. „Încă mai există totuşi, o exterminare legală a fiinţelor umane care au fost concepute dar nu s-au născut încă,” a scris el. „Şi de data aceasta vorbim despre o exterminare care a fost îngăduită chiar de parlamentarii aleşi în mod democratic, care ar trebui, în mod normal, să audă apelul la un progres al civilizaţiei societăţii umane.”

 

În aceeaşi carte el vorbeşte de asemenea împotriva mişcării de legalizare a „căsătoriilor între homosexuali”:

 

„Este legitim şi necesar să ne întrebăm fiecare dintre noi dacă aceasta nu e cumva o parte din noua ideologie a diavolului, poate mult mai ascunsă şi mai perfidă, care încearcă să întoarcă drepturile omului împotriva familiei şi împotriva fiinţei umane”, a scris el.

 

Papa Ioan Paul al II-lea a fost primul papă de naţionalitate poloneză şi primul papă de după secolul XVI care nu era din rândurile italienilor. La doar trei ani după instituirea sa, în 1981, el a supravieţuit unei încercări de asasinat îndreptată asupra lui.

 

„Îl admir pe Papa Ioan Paul al II-lea pentru poziţiile categorice prin care a susţinut caracterul sacru al vieţii umane, importanţa menţinerii definiţiei căsniciei cu unirea dintre un bărbat şi o femeie şi multe alte probleme morale ale zilelor noastre”, a spus Robert E. Reccord, preşedintele Bordului de Misiune al Baptiştilor Sud Americani. „Chiar şi în ultimele sale zile, în timp ce controversa asupra morţii lui Terii Schiavo răscolea presa din Statele Unite, Ioan Paul a demonstrat demnitatea şi valoarea vieţii umane printr-o modalitate atât de graţioasă: moartea lui. El a trăit viaţa cu umilinţă şi deschidere faţă de alţii ceea ce l-a făcut să fie unul dintre cei mai iubiţi oameni din lume, iar contribuţia lui va rămâne în memorie multă vreme.”

 

În 1979, oficialii comunişti i-au dat voie papei să îşi viziteze ţara natală - pe atunci comunistă - şi milioane de oameni au venit să îl salute. Susţinerea sa faţă mişcarea Solidarităţii din anii 1980 a fost considerată drept hotărâtoare pentru căderea guvernului. El a trimis prin intermediul preoţilor, mesaje de încurajare liderilor uniunii poloneze care ajunseseră în închisoare. La sfârşitul deceniului, comunismul se fărâmiţa în întreaga lume.

 

„După Ronald Regan nu este altcineva decât Papa Ioan Paul al II-lea, care să poată fi creditat că a ajutat la căderea comunismului în vechiul bloc sovietic” afirma R. Philip Roberts, preşedinte al Seminarului Teologic Baptist din vestul mijlociu, Kansas City, Mo. „El s-a ridicat pentru drepturile şi libertatea conştiinţei în lupta sa împotriva comunismului, fiind demn de laudă. În această privinţă el a fost un om de mare curaj, putere şi perseverenţă.”


Said Land spunea: „El a adunat naţiunile Europei de Est pentru a înlătura lanţurile comunismului. Mai mult decât atât, el s-a manifestat drept unul din cei mai elocvenţi oratori, în orice parte a lumii, în favoarea libertăţii religioase pentru toate fiinţele umane ca fiind un drept universal, cât şi pentru caracterul sacru al tuturor vieţilor umane, de la concepţie şi până la moarte naturală precum şi în orice stadiu dintre ele”.

 

Paige Patterson, preşedinte al Seminarului Teologic Baptist de Sud-vest din Fort Worth, Texas, l-a întâlnit pe Papa Ioan Paul al II-lea  pe la sfârşitul anilor ’70 şi apoi pe la începutul anilor ’80. În acea perioadă, Patterson era preşedinte al Colegiului Criswell din Dallas. El a spus că liderul romano-catolic a fost „cordial în ambele ocazii” şi „suficient de înţelegător faţă de poziţia evanghelică”.

 

„El nu a cerut şi nici nu a aşteptat vreun fel de supunere care să fie în conformitate cu ceea ce era el,” a mai spus Patterson. „Îmi aduc aminte gândurile ce mi-au venit în minte după ce am plecat din prezenţa sa: ‚Iată un papă care ştie cum să fie pontif’”.

 

Patterson a povestit cu el şi au discutat din Epistola 1 Petru iar apoi au făcut schimb de daruri. „I-am dăruit o Biblie de studiu Criswell iar el mi-a dat un rozariu. Nu ştiu sigur cine a fost mai câştigat în acest schimb”, a mai spus el.

 

„Deşi ar fi foarte greu de imaginat doi oameni stând de vorbă împreună, având între ei o diferenţă teologică aşa de mare precum un ocean şi totuşi să mai găsească multe lucruri în comun, aceasta e exact ceea ce a reieşit.”

 

Succesorul papei va fi ales de către cei 119 cardinali ai lumii, care se vor întâlni timp de 15-20 de zile într-o sesiune specială cunoscută drept conclav. Unul dintre ei va fi următorul papă. Iniţial, este nevoie de voturile a două treimi. În orice caz, conform celor aflate pe site-ul MSNBC.com, o nouă regulă permite cardinalilor să-l aleagă pe papă printr-o majoritate simplă, în cazul în care nu reuşesc să strângă cele două treimi necesare de-a lungul unei săptămâni. Noua regulă a fost instituită de însuşi Papa Ioan Paul al II-lea. Conclavul se va deschide după o perioadă de doliu.

 

„Ioan Paul al II-lea e prezentat evanghelicilor drept un papă la care s-a găsit multă înţelegere şi respect personal chiar dacă noi credem că funcţia pe care el o deţine nu e una biblică”, a spus Mohler. „Vedem, din timp în timp, pericolul pe care îl poate prezenta, de exemplu, declaraţia sa pastorală despre Iad şi despre alte lucruri pe care nu le găsim a fi privite în aceeaşi lumină a autorităţii scripturale, spre deosebire de credinţa sa despre viaţă sau obiectivitatea adevărului.”

 

„Cred că evanghelicii recunosc de asemenea că prin trecerea în nefiinţă a lui Ioan Paul al II-lea s-ar putea să nu mai întâlnim pe cineva ca el, şi se simte o profundă lipsă a sa, pentru că şi atunci când ne preocupă instituţia papalităţii, avem o mare admiraţie pentru acest om.”

 

A raportat Gregory Tomlin

horizontal rule

sus

Ce este nou?

CHAT Apologetic!

Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate