Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Ştiri
 

 

 

August 2006
Caută în site
Colaboratori

Titlurile principale

NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Eseuri Creştine
Umor
Proiectul Betania
Mărturisiri
Pagina Femeii
Mass-Media
Ştiri
Lectură Creştină
Poşta Redacţiei

 

 

 

 

Pagina de ştiri baptiste

 

 

AGENŢIA DE PRESĂ A CONVENŢIEI BAPTISTE DE SUD

 

 

R. Albert Mohler Jr. PRIMA PERSOANĂ: Dumnezeul care se numeşte pe Sine

Jun 21, 2006

By R. Albert Mohler Jr.

Baptist Press

 

LOUISVILLE, Ky. (BP) – Chemările spre inovare teologică şi angajarea „imaginaţiei teologice” sunt de acum rutine printre Protestanţii de linie principală şi printre alţii care tind spre revizionism teologic. Dezinvolţi faţă de ortodoxia doctrinară şi limbajul biblic ca fiind depăşit, opresiv, patriarhal, şi mai rău, propunătorii reformulării teologice intenţionează să restructureze Creştinismul în jurul unui sistem total nou de crezuri, jucându-se cu limbajul în timp ce aceştia reinventează credinţa.

 

Acum, alăturea vine Biserica Presbiteriană (USA) şi ziarul său de politică de controversă despre limbajul de includere a genului pentru Trinitate. Denominaţiile mai liberale au dezbătut chestiuni discutabile precum sexualitatea pentru mulţi ani. Cu toate acestea, după cum şi PCUSA este încurcată în propriile sale controverse cu privire la homosexualitate, denominaţia a decis că un pic de controversă în privinţa Trinităţii poate fi şi ea în ordine.

 

Pe 19 iunie, a 217 Adunare Generală a bisericii a votat să „primească” şi să trimită bisericii pentru studiu lucrarea intitulată „Trinitatea: Dragostea lui Dumnezeu care abundă”. Recomandarea dinaintea Adunării Generale a fost modificată aşa că raportul a fost mai degrabă „primit” decât „aprobat”, dar rezultatul este în fond acelaşi. Lucrarea este acum o parte a procedurilor oficiale ale Adunării Generale şi este de acum înaintată către congregaţiile locale pentru studiu şi aplicare.

 

În cele mai controversate secţiuni ale sale, raportul sugerează noi triade de limbaj care pot fi folosite în locul limbajului biblic pentru Trinitate – anume, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Noile triade, sugerate pentru utilizare în închinare includ, „Curcubeu, Arcă şi Porumbel”, „Vorbitor, Cuvânt şi Suflare”, „Literă Revărsătoare, Apă Vie şi Râu Curgător”, „Mamă Compasionată, Copil Preaiubit şi Pântec Dătător de Viaţă”, „Soare, Lumină şi Rază Arzătoare”, „Dătător, Dar şi Dăruire”, „Iubit, Preaiubit şi Dragoste”, „Stâncă, Piatră de Căpătâi şi Templu” „Foc care Mistuie, Sabie care Divide şi Furtună care Topeşte Munţii”, şi „Cel care Era, Cel care Este şi Cel care Va Veni”.

 

Raportul a fost amendat că afirmă faptul că limbajul biblic de Tată, Fiu şi Duh Sfânt rămân standard pentru folosirea în timpul botezurilor, se presupune că datorită limbajului pe care l-a folosit Isus în Marea Însărcinare ce este mult mai specific în alte texte biblice. Aceasta este o declaraţie ciudată, din moment ce celelalte referinţe la numele lui Dumnezeu din Biblie sunt egal de specifice şi precise.

 

Raportul controversat a fost scris de o echipă de teologi şi lideri de biserică. La început, raportul pretinde să răspundă unei aprecieri inadecvate pentru Trinitate în congregaţiile locale. „În ciuda remarcabilei reînnoiri din teologia Trinitariană din decadele recente, această doctrină este larg neglijată sau slab înţeleasă în multe din congregaţiile noastre”, au notat teologii.

 

În secţiunile de deschidere, raportul apare a fi înrădăcinat profund în ortodoxia creştină. „Doctrina Trinităţii este un sumar al evangheliei despre Isus Hristos. Aceasta nu poate fi înţeleasă adecvat aparte de această evanghelie, şi evanghelia nu poate fi pe deplin înţeleasă aparte de doctrina Trinităţii”, declară raportul. În plus: „Înţelegerea trinitariană a lui Dumnezeu a fost în inima mesajului şi a rugăciunii bisericii  încă de la începuturile sale. Pe departe de a fi o doctrină a turnului de fildeş, aceasta este o doctrină preocupată cu adevărul despre Dumnezeu şi realitatea mântuirii noastre. Numai Dumnezeu ne poate mântui şi sfinţi. Când vorbim despre cele trei persoane distincte dar inseparabile ale Trinităţii, ele nu trebuiesc înţelese, precum învăţătorii modalismului, ca simple măşti sau roluri temporare care ascund cea mai adâncă realitate a lui Dumnezeu. Credinţa trinitariană a bisericii respinge ambele păreri pentru că ele neagă faptul că Dumnezeu este într-adevăr prezent ca salvator al nostru în Isus Hristos şi într-adevăr prezent printre noi şi în noi ca Duh dătător de viaţă. Împotriva părerilor modalismului şi a subordinaţionismului biserica declară în doctrina sa despre Trinitate că Isus Hristos şi Duhul Sfânt sunt, împreună cu Tatăl, Dumnezeu pe deplin şi etern”.

 

Imediat după această declaraţie elocventă, totuşi, raportul sare de pe şine. După ce a stabilit legătura dintre Dumnezeu şi Trinitate, teologii propun apoi că biserica este „eliberată să interpreteze, să amplifice şi să extindă felul de numire a Dumnezeului triunic familiar pentru majoritatea membrilor bisericii. Suntem eliberaţi să vorbim cu credincioşie şi în mod amplu faţă de misterul Trinităţii. Am putea cultiva o imaginaţie şi un vocabular trinitarian responsabil care să ducă mărturie în feluri diferite faţă de un singur Dumnezeu triunic cunoscut nouă din scriptură şi crez drept Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Credincioşia faţă de evanghelie ne eliberează să onorăm şi să continuăm să folosim felurile tradiţionale de vorbire despre Dumnezeul triunic la fel cum ne eliberează să adoptăm imagini şi nume noi”.

 

Într-un sens, propunerile teologice periculoase găsite în acest raport îşi au sursa în acel paragraf uimitor. Nu există absolut nici o garanţie scripturală pentru ca biserica să „interpreteze, să amplifice şi să extindă felul de numire a Dumnezeului triunic”.

 

Agenda reală din spatele raportului devine imediat evidentă. După ce stabileşte faptul că tot limbajul relatat faţă de Dumnezeu utilizează analogia, raportul relativizează apoi aceste analogii în suport pentru o agendă de a le elibera pe femei din limbajul trinitarian care „a fost folosit pentru a susţine ideea că Dumnezeu este de parte bărbătească şi că bărbaţii sunt superiori faţă de femei”. După cum declară cu uşurinţă raportul, „Dumnezeu nu este de parte bărbătească”. Pe de altă parte, Dumnezeu s-a numit pe Sine Tată, şi cadrul lingvistic în care s-a revelat pe Sine Dumnezeu, inclusiv numele Lui, este fondat în limbaj sau imagini masculine şi nu feminine.

 

Uimitor, raportul merge aşa de departe încât să declare că biserica „nu ar trebui să insiste asupra folosirii exclusive a numelor tradiţionale trinitariene, ca nu cumva să stingem Duhul sau să nutrim idolatria. O astfel de părere ar admite în mod insuficient misterul divin, ar neglija libertatea din partea copiilor lui Dumnezeu de a-L glorifica, în mod imaginar cu toată inima şi mintea noastră, şi ar slăbii bucuria de cunoaşterea a lui Dumnezeu chiar mai mult”.

 

Declaraţia este într-adevăr uluitoare – mai ales când este văzută împotriva fundalului textului biblic. În Vechiul Testament, Dumnezeu este în particular preocupat cu a se numi pe Sine contra idolilor care erau aşa de împrăştiaţi printre Canaaniţi şi alte popoare. Pretenţia că „folosirea exclusivă a numelor trinitariene tradiţionale” ar „nutri idolatria” în mod potenţial nu este nimic mai puţin decât uimitoare. În plus, nu există nici un mandat biblic de „a-L glorifica pe Dumnezeu în mod imaginativ” prin schimbarea numelor prin care El s-a numit pe Sine.

 

Dincolo de aceasta, câteva din triadele propuse în raport eşuează în privinţa teologiei ortodoxe. Altele apar ciudat de excentrice. Triada propusă de „Cel care Era, Cel care Este şi Cel care Va Veni” implică o distincţie de vremelnicie între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. La final, aceasta confundă faptul că cele trei persoane distincte ale Trinităţii sunt coeterne şi coexistente.

 

Cine ar presupune vreodată în mod natural că „Curcubeul, Arca şi Porumbelul” sau „Stanca, Piatra de Căpătai şi Templul” s-ar referi la cele trei persoane ale Trinităţii? În ce sens triada „Foc care Mistuie, Sabie care Divide şi Furtună care Topeşte Munţii” ar clarifica identitatea şi slava Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt?

 

Agenda feministă din spatele propunerilor este cea mai clară în triada propusă de ei, „Mamă Compasionată, Copil Preaiubit şi Pântec Dătător de Viaţă”. După cum a declarat un comisionar care s-a opus raportului: „Cuvintele contează. Dacă le folosim în mod liber, fără să ne gândim, alţii le-ar putea folosii. Oamenii buni sunt duşi în rătăcire. Dumnezeul nostru Triunic nu este o mamă compasionată, un pântec sau un curcubeu sau oricare alte metafore care au fost vreodată acceptate laolaltă”.

 

Întrebarea esenţială a fost pozată de Reverendul Jonathan Lovelady, care a argumentat: „Întrebarea care strigă după un răspuns este, ‚Cum vrea să fie numit Dumnezeu?’”

 

Acea întrebare este răspunsă în mod decisiv în Scriptură, unde Dumnezeu se numeşte pe Sine. Credinţa creştină este bazată în mod exclusiv pe înţelegerea că numai Dumnezeu are dreptul de a se numi pe Sine. În plus, Creştinismul este bazat pe revelaţia lui Dumnezeu despre Sine. Fără de revelaţia de sine plină de har a lui Dumnezeu, noi nu am cunoaşte nimic despre El. Doctrina Trinităţii este în sine un adevăr revelat de Dumnezeu despre Sine ca un act al harului Său dătător de sine şi a milei faţă de creaturile Sale umane. El nu îşi invită creaturile Sale să experimenteze în închinare acestea prin numirea Sa conform propriilor lor dorinţe.

 

Defuncta Elizabeth Achtemeier a observat odată că „nici un aspect al mişcării feministe nu a afectat viaţa bisericii mai în fond precum încercările acelei mişcări de a schimba limbajul folosit în vorbirea către sau despre Dumnezeu”. După cum explica ea, „Pretenţia feministă este că tot limbajul despre Dumnezeu este analogic şi metaforic, şi că prin urmare poate fi schimbat în voie pentru a învinge patraiarhalismul bisericii şi să nutrească eliberarea femeilor. În principal, prin urmare, feminiştii caută să elimine toată terminologia masculină folosită despre Dumnezeu, ori prin suplimentarea acesteia cu terminologie feminină sau prin folosirea de neutru ori de imagini feminine pentru divinitate în mod exclusiv”.

 

Într-adevăr, teologul feminist conducător Rosemary Radford Ruether a remarcat odată, „Teologia feministă nu poate fi scoasă din baza existentă a Bibliei creştine”. Prin urmare, o nouă „bază textuală” trebuie să fie stabilită pentru a libera pe femei de presupusul limbaj opresiv prin care Dumnezeu s-a numit pe Sine în Scriptură.

 

Încă o dată, Profesorul Achtemeier a spus lucrurile clar: „Nu e vorba că profeţii au fost sclavi faţă de cultura lor patriarhală, aşa cum susţin unii feminişti. Şi nu e vorba că profeţii nu şi l-ar putea imagina pe Dumnezeu ca fiind de gen feminin: ei au fost înconjuraţi de oameni care şi-au imaginat astfel divinităţile lor. Mai degrabă profeţii... nu ar folosi un astfel de limbaj, pentru că ştiau şi aveau ampla evidenţă din religiile înconjurătoare că limbajul feminin pentru divinitate rezultă într-o distorsiune de bază a naturii lui Dumnezeu şi a revelaţiei faţă de creaţia sa”.

 

Într-adevăr, împotriva cadrului de revelaţia de sine a lui Dumnezeu în Scriptură este faptul că variate păgânisme comune în Canaan şi Orientul Apropiat au implicat închinarea la idoli feminini care s-au transferat în teologia ginecologică – cu lumea pictată de parcă ar fi fost născută dintr-un pântec divin.

 

După cum observa odinioară cercetătorul de literatură experimentat, Roland M. Frye, „Conform religiei biblice, pe de-o parte, numai Dumnezeu poate numii pe Dumnezeu. Experienţele şi crezurile creştine distinctive sunt exprimate prin limbajul distinctiv despre Dumnezeu, şi schimbările în acel limbaj propuse de teologii feminişti nu adaugă doar câteva cuvinte nefamiliare pentru Dumnezeu, aşa cum le-ar place la unii să creadă, ci de fapt introduc crezuri despre Dumnezeu care diferă în mod radical de cele inerente din credinţa, înţelegerea şi Scriptura creştină”.

 

Cu alte cuvinte, respingerea limbajului biblic prin care Dumnezeu s-a numit pe Sine în favoarea noului limbaj imaginativ care se potriveşte cu gusturile şi imaginaţiile curente ale bisericii nu este doar o schimbare în limbaj – este o reformulare a credinţei în sine. Dincolo de aceasta, îşi asumă în mod inevitabil riscul de întoarcere într-o nouă formă de păgânism – o nouă formă lingvistică de idolatrie.

 

Chestiuni lingvistice. Aşa au fost şi aşa o să fie întotdeauna. Aceasta explică motivul pentru care Dumnezeu este aşa de clar în numirea Sa în Scriptură. Aşa cum Basil cel Mare a adus mărturie în secolul al patrulea în biserica primară, „Suntem legaţi să fim botezaţi în termenii pe care i-am primit şi să profesăm credinţa în termenii în care suntem botezaţi, şi după cum ne-am profesat credinţa, să dăm aşadar slavă Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh”.

 

Basil a înţeles-o clar, şi avertizarea sa răsună în decursul secolelor. Noi nu avem nici un drept de a modifica numele prin care Dumnezeu s-a numit pe Sine. „Nu este destul pentru noi să mărturisim acele nume pe care le-am primit din Sfânta Scriptură”, explica Basil, „şi să afişăm toate inovaţiile despre ele”. Linia de aici nu este doar între limbajul tradiţional şi cel imaginativ – este linia dintre închinarea la unul adevărat şi viu Dumnezeu şi închinarea la idoli.

 

*****

Această rubrică a fost adaptată din site-ul lui Mohler de la www.albertmohler.com. Mohler este preşedinte al Southern Baptist Theological Seminary din Louisville, Ky. Pentru mai multe articole şi resurse de Mohler, şi pentru informaţii despre The Albert Mohler Program, vizitaţi site-ul de mai sus.

sus

horizontal rule

Ce este nou?

CHAT Creştin!

 

FORUM

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate