Interviu
cu Vp. Cultului Penticostal, pastorul Moise
LucaciVox Vocis
28 Ianuarie 2008
Moise Lucaci, nascut în Ineu, judetul Arad,
a copilarit în satul Chieu, comuna Târnova.
A crescut într-o familie de credinciosi
penticostali si a frecventat de mic biserica
penticostala. “Am crescut în biserica si am
cântat în mod deosebit. M-am ocupat de
muzica, am condus orchestra Bisericii
Penticostale din Chieu si pentru multi ani
m-am dedicat câtorva generatii de copii
acolo. Apoi, am început sa predic Cuvântul
Domnului, înca de tânar. La 14 ani am avut
prima predica. La 17 ani am început sa
predic mai mult, iar la 18 ani si mai mult
iar, pe masura ce am crescut, Domnul m-a
folosit mai mult pentru vestirea
Evangheliei”, sustine pastorul.
A terminat
facultatea de agronomie din Timisoara, unde
a si locuit o buna bucata de vreme,
participând la programele Bisericii Elim. A
început sa lucreze ca slujitor în comuna
Liming, unde a constituit si o orchestra de
care s-a ocupat timp de trei ani. “A trebuit
sa ma mut de acolo si sa plec la Orastie,
datorita unor împrejurari. Apoi, m-am
casatorit cu Livia Ianchis. Pe ea am
cunoscut-o în Timisoara, unde a studiat
chimia, dar, datorita unor împrejurari, am
fost nevoit sa ma mut în Orastie, de unde
este ea”, spune fratele Lucaci. Are trei
copii si din 1990 este pastorul Bisericii
Penticostale din Orastie.
“Am fost pastor judetean opt ani si de anul
trecut sunt vicepresedintele Cultului
Penticostal. De asemenea, am tinut sa îmi
fie încredintat Departamentul de Tineret,
Familie si Copii din cadrul Cultului, pentru
ca am vrut sa fac ceva pe acest segment.
M-am apucat de treaba, iar la începutul
acestui an am facut un proiect pe care am
încercat sa îl respect. Am trecut pe la mai
toate comunitatile regionale, obiectivul
nostru fiind acela de a transmite un mesaj
catre toate bisericile penticostale din
România. Cu ajutorul Domnului, am ajuns în
destul de multe comunitati pâna la ora asta,
mai avem doar câteva comunitati la care
trebuie sa ajungem la începutul anului
viitor. Speram sa încheiem acest maraton”,
crede slujitorul.
Pasi: Cum se vede Legea Cultelor promulgata
în Parlament, din prisma conducerii Cultului
Penticostal?
Moise Lucaci: Legea Cultelor, pe lânga
neajunsurile pe care le are, pentru ca, fara
îndoiala, sunt câteva neajunsuri în ea, eu
consider ca ne avantajeaza. Probabil ca cel
mai mare avantaj este ca s-a luptat ca acel
cuvânt de “prozelitism” sa fie scos din
lege, deci efectiv el nu mai este cuprins în
lege. Asta ajuta foarte mult evanghelistii.
Pasi: Bine, dar articolul 13 din lege face
referire chiar la acest lucru. Nu-i asa?M.L.:
E adevarat ca ne poate afecta acest articol,
el fiind introdus în momentul în care lumea
musulmana s-a confruntat cu diferite
caricaturi cu privire la profetul Mohamed si
la alte simboluri musulmane. Însa, se va
elabora si un regulament de aplicare a legii
si în acest regulament se vor da detalii
privind aplicarea legii, inclusiv a
articolului 13.
Pasi: Cum ramâne cu cimitirele confesionale?
M.L.: Despre acestea, legea prevede ca în
cimitir pot fi înhumati si credinciosi de
alte confesiuni, chiar daca acesta este
confesional. Cu toate acestea, în România
dreptul de proprietate este sfânt si nu ne
putem baga peste proprietatile altor
confesiuni.
Pasi: Pentru ca se vorbeste de diferite
cifre, pâna la urma câti penticostali suntem
în România?
M.L.: Eu cred ca suntem 500 de mii, adica
jumatate de milion. Însa, bisericile ne dau
la 250, 300 de mii. Nu înteleg de unde acest
decalaj. Probabil ca sunt mai multi care nu
figureaza în registre. De fapt, când spun ca
suntem 500 de mii, ma bazez pe cei care
declara ca sunt penticostali si, totusi, nu
sunt înscrisi într-o evidenta. Noi avem la
Cult o evidenta a celor înregistrati, care
platesc cotizatie, dar acestia sunt numai
cam 220 de mii.
Pasi: Biserica Ortodoxa si-a schimbat
Patriarhul. Cu aceasta ocazie, noul Patriarh
a deschis o adevarata “ofensiva mediatica”
crestina în România. La ce ne asteptam în
acest context?
M.L.: Legea cultelor reglementeaza
functionarea fiecarui cult si a fiecarei
asociatii religioase. Nu ne putem astepta la
o ofensiva a ortodocsilor împotriva noastra,
pentru ca nu le permite legea. Nu cred ca e
un pericol instalarea unui nou Patriarh în
România, indiferent care este acela.
Biserica ortodoxa, chiar daca este
majoritara în România, trebuie sa fie
subordonata legilor statului si trebuie sa
fie echitabila si echidistanta în relatiile
cu celelalte culte.
Pasi: Îi va creste puterea foarte mult
pentru ca media e o arma foarte puternica.
M.L.: O sa încercam sa promovam si noi
credinta noastra în media. Noi am fost si
atacati cu tot felul de minciuni si lucruri
neadevarate pe aceste canale si am putut
prea putin sa ne aparam. Avem, e drept,
câteva posturi de radio si televiziune, dar
ideal ar fi sa avem un post national, post
care sa ajunga în toata tara. Avem,
deocamdata, promisiuni din partea celor care
sponsorizeaza posturile de televiziune, ca
vor face în asa fel încât sa existe un
astfel de post national. Acesta ar fi
extraordinar de bine venit. Dupa cum bine
stiti, noi înca nu avem nici macar un site
al cultului. Am început deja lucrul la acest
site, care va fi împartit pe departamentele
pe care Cultul le are în cadrul sistemului
de organizare.
Pasi: De ce atât de slaba reactia Cultului
fata de media?
M.L.: Pentru ca ne miscam greoi. Si
reactiile noastre vis-a-vis de atacurile
mediei sunt mai slabe. Dar, adevarul e ca
noi nu luptam cu armele lor. Noi luptam cu
armele luminii si încercam sa nu raspundem
cu aceeasi moneda. E drept, însa, ca trebuie
sa facem un site unde sa putem sa ne afirmam
opinia noastra fata de unele evenimente.
Avem revista Cultului, însa ea are un
circuit intern si nu poate sa se adreseze
tuturor celor interesati.
Pasi: S-a pledat mult în ultima vreme pentru
scoaterea dosarelor securitatii. Cum vede
conducerea Cultului acest lucru?
M.L.: În primul rând, e o chestiune care nu
depinde numai de noi. Depinde de CNSAS, care
are foarte multe solicitari si n-a ajuns
înca la noi. Când va ajunge la noi, sigur ca
vom fi analizati si noi, dar în primul rând
vor fi analizati cei din conducerea
Cultului, în mod deosebit Comitetul
Executiv.
Pasi: Dar cum vi se pare presiunea pe care o
exercita generatia tânara, care pledeaza
pentru scoaterea acestor dosare la lumina?
M.L.: Se poate crea un conflict în acest
sens, de aceea tinerii trebuie sa stie ca
aceasta atitudine este cu doua taisuri. Este
normal, pe de o parte, sa cunoastem adevarul,
sa vrem sa-l aflam, dar, pe de alta parte,
însa, nu putem sa acuzam batrânii fara
discernamânt. Daca cineva a fost nevoit sa
raporteze ca sa poata tine biserica, sa
raporteze anumite situatii la Securitate si
asa mai departe, dar nu a afectat pe nimeni
si nu a lezat imaginea cuiva sau nu a facut
cum se spune “politie politica”, nu cred ca
trebuie sa fie acuzat. Daca, însa, sunt
situatii, si eu încerc sa cred ca nu sunt,
când cineva a fost lezat de pe urma
informatiilor furnizate de catre un
slujitor, acesta o sa suporte consecintele.
Pasi: Cum a fost receptionat de catre
biserici noul regulament al Cultului
Penticostal?
M.L.: Cu cine am discutat eu pâna acum -
multi pastori la nivel judetean si consilii
pastorale - am sesizat o reactie pozitiva a
bisericilor. Toata lumea spune ca aceasta
masura a ajuns prea târziu. Si noua ne pare
rau ca nu am luat decizia mai devreme. Era
nevoie sa se stie si sa se cunoasca limitele
în care putem sa actionam, plaja pe care
putem sa ne manifestam si cât. Am vorbit
mereu la general, am lasat mereu la
latitudinea pastorilor bisericii, sigur ca
pastorii puteau sa aiba o pozitie sanatoasa,
biserica, însa, si oamenii din biserica au
încercat sa îi influenteze si sa faca
presiuni asupra lor. Pastorii nu au avut un
document cu care sa se apere, în
marturisirea de credinta scrie despre
simplitate, dar tot generalitati. Biblia,
vorba tinerilor, “o interpretam diferit” si
a fost necesar un asemenea document ca sa ne
putem apara si sa putem spune ca nu e
pozitia unui pastor si nu e pozitia unui om,
ci e pozitia Cultului Penticostal din
România.
Pasi: Diferentele la nivelul Cultului nu
sunt numai de vestimentatie, ci si privind
doctrina. Aveti în vedere sa elaborati un
document care sa stabileasca doctrina
Cultului?
M.L.: Ar trebuie sa avem în Cultul
Penticostal un regulament de ordine
interioara, pe care noi nu îl avem,
deocamdata. Însa, regulamentul îl vom face
treptat, asa cum am facut cu problemele de
pâna acum.
Pasi: Da, dar un manual de doctrina
penticostala, nu numai de vestimentatie si
muzica nu e necesar?
M.L.: Doctrina noastra este prezentata în
cursul de dogmatica care se preda la ITP. Nu
stiu, însa, exact ce se preda în Institut
acum. Nu am aceste informatii. Însa, noi am
facut dogmatica fratelui Sandru, care se
pare ca acum nu mai e studiat în Institut.
Cum sa va spun, eu cred ca problemele sunt
depasite, cei tineri stiu ca mântuirea vine
prin credinta în jertfa Domnului Isus
Hristos, dar asta, bineînteles, nu exclude
staruinta dupa Duhul Sfânt.
Pasi: Cu toate acestea, predicam diferit.
M.L.: Nu. Nu predicam diferit. Mai nou, mai
ales în privinta Botezului cu Duhul Sfânt,
nu predicam diferit, iar în legatura cu
spalarea picioarelor si alte astfel de
diferente, voi stiti bine ca au fost doua
grupari penticostale care s-au unit si care
s-au acceptat unele pe altele si care au
spus: “Noi nu va contrazicem pe voi ca
faceti spalarea, iar voi sa nu ne loviti pe
noi ca nu o facem”. De fapt, aceasta
problema nici nu stiu daca ar trebui sa o
bagam la doctrina. Aici este o problema de
convingere, unii o fac si altii nu o fac. Nu
intram în detalii.
Pasi: Nu e o problema de convingere si în
ceea ce priveste manifestarile în biserica?
M.L.: Nu pot sa ma manifest si sa îl
deranjez pe cel de lânga mine. Pentru ca, nu
îmi permite apostolul Pavel. El spune ca nu
am voie sa vorbesc nici macar în limbi, dar
atunci cum sa chiui la urechea cuiva? Deci,
nu am voie sa vorbesc în limbi daca nu am
cine sa talmaceasca limba respectiva, asa
spune Pavel. Si atunci, pe partea asta
prefer trei cuvinte întelepte, decât 10 mii
în alta limba. E adevarat ca si rugaciunea
în comun e deranjanta, de aceea, si la
rugaciunea în comun urletele, tipetele si
asa mai departe nu sunt potrivite în
biserica. Deci, rugaciunea trebuie sa fie ca
un zumzet în biserica, nu urlete si tipete,
iar când ne rugam mai tare, sa ne rugam toti
mai tare si daca ne rugam încet, sa ne rugam
toti încet. Uniformitate, fie ca ne rugam
mai tare, fie ca ne rugam mai încet.
Pasi: Ce mesaj aveti pentru cititorii Pasi?
M.L.: În vremurile acestea pe care le traim
sa ne întoarcem la Cuvânt; este foarte
important sa pastram lumina Duhului prin
legatura pacii. Deci, sa mentinem unitatea
Duhului. Chiar daca suntem diferiti, pentru
ca nu putem sa fim toti la fel, dar în
aceasta diversitate sa pastram unirea
Duhului. El ne stie pe toti. Eu îmi doresc
sa respectam, atât hotarârile Scripturii,
cât si hotarârile Cultului, pentru ca asa
putem sa ramânem lumina. Daca nu respectam
aceste hotarâri, vom ajunge la dezbinari si
la probleme de felul acesta. Unirea Duhului
se pastreaza într-o învatatura sanatoasa si
într-o practica sanatoasa.
Courtesy of Pasi (www.pasi.ro)