Primele stupuri din perioada antică au fost descoperite

Ştiinţa Zilnică- Dovada arheologică a decrierii biblice a Israelului ca fiind „ţara unde curge laptel şi miere" (sau cel puţin aceasta din urmă) fusese descoperită de cercetătorii de la Universitatea evreiască a Institutului de arheologie din Ierusalim.

Amihai Mazar, Eleazar L. Sukenik, profesor de arheologie la Universitatea evreiască, dezvăluie că prisacă (familia de albine) care datează din perioada biblică a fost descoperită în săpăturile pe care el le-a coordonat vara aceasta la Tel Rehov în Valea Beth Shean din Israel. Aceasta este cea mai veche prisacă care a fost descoperită în urma săpăturilor arheologiece, oriunde în apropierea Orientului antic, a spus prof. Prof. Mazar. Ea datează de la începutul secolului al-19-lea B.C.E.

Se crede că Tel Rehov a fost unul dintre cele mai importante oraşe ale Israelului, în perioada monarhiei evreieşti. Stupurile au fost descoperite în centrul unei zone care a fost săpată din 1997 de dr. Nava Panitz-Cohen de la Universitatea Evreiească. Trei rânduri de stupi au fost descoperite în prisacă, conţinând mai mult de 30 de familii. Se estimează, totuşi, pe baza săpăturilor că toată zona conţine 100 de familii de albine. Acum, fiecare conţine cel puţin trei nivele , fiecare este un cilindru compus din lut crud şi paie uscate, lung de aproape 80 de cm şi cu un diametru de 40 de cm.

Un capăt al cilindrului a fost închis şi avea o gaură mică în el, care permitea intrarea şi ieşirea albinelor. Capătul opus era acoperit cu un capac de lut care putea fi mutat când apicultorul extrăgea fagurii. Apicultorii experimentaţi şi savanţii, care au vizitat site-ul au estimat că o tonă de miere putea fi culeasă de la aceşti stupi în fiecare an.

Prof. Mazar sublinia unicitatea a acestei ultime descoperiri, arătând că stupii actuali nu s-a descoperit un site în Orientul antic. În timp ce vasele ceramice, care serveau ca stupi, cunoscute în perioadele romane, au ars, nici unul nu a fost găsit pe site şi apicultorii la nivel industrial, precum prisaca de la Tel Rehov este cunoscută până acum în recordul arheologic.

Descrierile picturale ale stupilor sunt cunoscute din Egiptul faraonic, arătând extragerea mierii din cilindri anajaţi pe nivele orizontale, sunt foarte similari celor descoperiţi în Tel Rehov.
Stupii cilindrici din lut plasaţi în rânduri orizontale, similare celor descoperiţi în Tel Rehov sunt cunoscuţi lşi în culturile tradiţionale contemporane din satele arbe, cât şi cele mediteranene. Produsele variate de la stupi sunt puse pentru diverse utilizări: mierea, este, desigur, o delicateţe, dar este cunoscută şi pentru valoarea medicinală şi de cult. Ceara de albine este, de asemenea, folosită la metale şi la industria pielii, cât şi pentru materiale de scris pe mese din lemn vopsite.

Termenul de miere apare de 55 de ori în Biblie, 16 dintre ele sunt o imagine a Israelului ca "ţara unde curege lapte şi miere." Se ştie că termenul se referă la mierea produsă din fructe cât şi la iubit-iubită şi smochine. Mierea albinelor, pe de altă parte, este menţionată explicit de două ori, amândouă sensurile sunt legate de albinele sălbatice. Primul exemplu este despre modul cum Samson a cules miere de albine din cadavrul unui leu în Valea Soreg. (Judecători 14:8-9). Al doilea caz este istoria lui Ionatan, fiul lui Saul, care înmuiat mâna într-un fagure în timpul bătăliei de la Micmaş.

În timp ce Biblia ne vorbeşte despre apicultorii din Israel din acea perioadă, descoperirea prisacăi la Tel Rehov indică faptul că apicultura şi extragerea mierii şi fagurele sunt o industrie foarte dezvoltată din perioada Primului templu. Deci, este posibil ca termenul "miere" din Biblie , să corespundă celui de miere de albine.

Obiectele de cult, au fost, de asemenea, descoperite în prisacă, incluzând un altar cu patru coarne cu figuri ale zeiţei fertilităţii dezbrăcată, cât şi un potir pictat. Aceasta poate fi o dovadă a unor practici de cult deviante de israeliţii antici legate de producţia de miere şi ceară. Studiile despre stupi descoperiţi la Tel Rehov este condus de participarea multor cercetători. Dr. Guy Bloch de la Institutul Silberman al ştiinţelor vieţii din cadrul Universităţii evreieşti studiază aspectele biologice ale descpririlor, el deja a descoperit părţi din corpurile albinelor în rămăşiţele fagurelui extras din stupi. Dr. Dvori Namdar de la Institutul de ştiinţe a urmărit în identificarea cearei molecule de la pereţii stupilor şi prof. Mina Evron de la Universitatea Haifa anlizează polenul rămas în stupi.

Datarea stupilor este determinată de măsura stricăciunii a celor 14 izotopi din materialele organice, folosind boabe de grâu descoperite în ceilalţi stupi. Acest bob era datat la laboratorul Universităţii Groningen din Ungaria în perioada de la mijlocul sec. al sec.al X-lea până la începutul sec. Al XIX-lea. Aceasta perioada atribuită regelui Solomon şi împăraţilor din Nordul împărăţiei lui Israel, care urmează diviziunii monarhiei. Oraşul Rehov este menţionat, într-adevăr, într-o inscripţie egipteană datând din timpul faraonului Shosheng, pe care Biblia o relatează ca fiind contemporană împăratului Solomon şi care a invadat Israelul, urmând după moartea acelui monarh.

O descoperire specifică fascinantă pe site este o inscripţie pe un vas de creamică găsit lângă stupul care se citeşte "To nmsh. Acest nume a fost, de asemena, găsit inscripţionat pe alt vas de la nivelul de ocupaţie de mai târziu, la Tel Rehov, datează din timpul dinastiei Omride din sec. al 9-lea B.C.E. Pe deasupra, acest acelaşi nume a fost găsit pe un vas contemporan, în apropiere de Tel Amal, situat în Parcul naţional Gan HaShelosha (Sachne).

Numele "Nimshi" este cunoscut în Biblie ca numele tatălui şi alte câteva poezii ale bunicului israelitului împăratul Jelu, fondatorul dinastiei care a uzurpat puterea de la Omride (IIÎmpăraţi 9-12). Este posibil ca descoperirea celor trei inscripţii, care poartă acelaşi nume în aceeaşi regiune şi datând din aceeaşi perioadă să indice că familia lui Jehu provenea din Valea Beth Shean şi este posibil să fie chiar din oraşul localizat la Tel Rehov. Prisaca mare descoperită pe site putea să fi aparţinut aceluiaşi clan local ilustru.

Săpăturile de la Tel Rehov au fost suportate de John Camp din Mineapolis din US. cu participarea unor studenţi arheologi de la Universitatea evreiască din Ierusalim şi mulţi voluntari.

Notă: Aceast raport a fost adaptat de la ştirile publicate de Universitatea evreiască din Ierusalim.

courtesy of Science Daily (http://www.sciencedaily.com )