Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Stiri
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Titlurile principale

NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Discutii Forum
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
Proiectul Betania
Arta Crestina
Stiri internationale
Congresul Baptist
Posta Redactiei

 

 

 

 

Pagina de ştiri

 

 

Scrisoare de la Biserica Protestanta din Smirna.

 

Dragi prieteni,

 

Ultima saptamana a fost plina de întristare. Multi dintre voi poate ati auzit deja de pierderea cumplita pe care am suferit-o într-un incident care a avut loc în Malatya, o provincie turca la 450 km nord-est de Antiohia, orasul în care credinciosii au fost numiti pentru prima data crestini. (Fapte 11:26).

 

Miercuri dimineata, 18 aprilie 2007, Tilman Geske, un misionar german în varsta de 46 de ani, tatal a trei copii, s-a pregatit sa mearga la birou, si-a luat ramas bun de la sotie si copil, lasandu-i o amintire de nepretuit: „La revedere, fiule, te iubesc."

 

Tilman închiriase un birou de la Editura Zirve, unde pregatea un nou studiu biblic în limba turca. Acolo era si biroul Bisericii Evanghelice din Malatya.

 

Editura Zirve apartine bisericii, tipareste si distribuie literatura crestina în Malatya si în orasele din estul Turciei.

 

Într-o alta zona a orasului, pastorul Necati Aydin, în varsta de 35 de ani, tatal a doi copii, si-a luat ramas bun de la sotie si a plecat si el la birou. În acea dimineata, urma sa tina un studiu biblic si o întalnire de rugaciune la care participau de obicei mai multi credinciosi din oras. Si Ugur Yuksel se îndrepta spre studiul biblic.

 

Niciunul dintre acesti barbati nu stia ca acel studiu biblic avea sa fie testul ultim si aplicarea suprema a credintei lor, care aveau sa se încheie cu intrarea lor în slava, primirea coroanei neprihanirii din partea lui Hristos si a onoarei din partea tuturor sfintilor care-i asteptau în prezenta Domnului.

 

Într-o alta parte a orasului, 10 tineri cu varsta sub 20 de ani, definitivau detaliile supremului lor act de credinta, punerea în practica a dragostei lor pentru Allah si a urii lor fata de infideli, considerati de ei dusmanii Islamului.

 

În duminica Învierii, cinci dintre acestia fusesera la o evanghelizare la care se putea intra doar pe baza de invitatie, organizata de pastorul Necati si ai sai, în sala de conferinta a unui hotel din oras. Acesti tineri erau cunoscuti de credinciosi drept „cautatori". Nimeni nu stie ce s-a întamplat în inimile acestor oameni, în timp ce au ascultat Evanghelia. Au fost oare atinsi de Duhul Sfant ? Au fost convinsi de pacat? Au simtit Evanghelia în strafundul inimilor ? Astazi, avem doar începutul povestii lor.

 

Acesti tineri, dintre care unul este fiul unui primar din provincia Malatya, fac parte dintr-un „tarikat" adica un grup de credinciosi fideli Islamului. A face parte din Tarikat este un lucru demn de foarte mult respect. De fapt, se spune ca nimeni nu poate ocupa o functie publica daca nu este membru într-un tarikat. Toti acesti tineri locuiau în aceeasi camera de internat, în timp ce se pregateau pentru examenele de admitere la facultate.

 

Tinerii si-au procurat arme, cutite de bucatarie, franghii si prosoape pentru actul final al slujirii lor fata de Allah. Stiau ca avea sa fie mult sange. Au sosit la timp la studiul biblic, în jur de ora 10.

 

Imediat ce au ajuns, studiul biblic a început. Dupa cum se spune, atacul s-a dezlantuit dupa ce Necati a citit un capitol din Biblie. Baietii i-au legat pe Ugur, Necati si Tilman cu mainile si picioarele de scaune si conform imaginilor video pe care ei le-au înregistrat cu telefoanele celulare, i-au torturat pe fratii nostri timp de aproape trei ore.

 

Urmeaza detalii ale torturii. Tilman a fost înjunghiat de 156 de ori, Necati de 99 de ori, iar loviturile de cutit aplicate lui Ugur au fost prea multe pentru a putea fi numarate. Au fost eviscerati, iar intestinele le-au fost taiate în bucati chiar în fata ochilor lor. Li s-au taiat organele genitale si au fost obligati sa priveasca în timp ce aceste parti ale corpului lor erau distruse. Li s-au retezat degetele, li s-au taiat si spintecat nasul, gura si anusul. Probabil ca cea mai dureroasa parte a fost sa se priveasca unii pe altii în timp ce erau torturati.

 

Vecinii care lucrau în apropierea editurii au spus ulterior ca au auzit tipete, dar au presupus ca proprietarii se certau între ei, asa ca n-au intervenit.

 

Între timp, un alt credincios, Gokhan, si sotia sa au petrecut o dimineata placuta. El s-a trezit la ora 10, a luat micul dejun fara sa se grabeasca, iar spre ora 12:30, a ajuns împreuna cu sotia la birou. Usa era încuiata pe dinauntru si nu a putut deschide cu propria cheie. A dat telefon si, desi se facuse legatura, nu a auzit telefonul sunand înauntru. A sunat pe telefoanele mobile ale colegilor sai si, în sfarsit, Ugur a raspuns. „Nu suntem la birou. Du-te la întalnirea de la hotel. Acolo ne întalnim. Sosim si noi putin mai tarziu.", a spus el într-un mod surprinzator. În timp ce Ugur vorbea, Gikhan a auzit în telefon plansete si un mormait ciudat.

 

A telefonat la politie care a sosit în cinci minute. A batut la usa: „Politia! Deschideti!" La început, politistul a crezut ca este un caz de tulburare a linistii publice. Dar chiar atunci, s-a auzit un alt mormait, un geamat si o bolboroseala. Politistul a înteles clar ca era vorba de cineva care fusese ranit, si-a încarcat arma si a încercat în repetate randuri sa sparga usa. Unul dintre atacatori, speriat, a deschis usa politistului, care a fost martorul unei scene sinistre.

 

Tilman si Nicati fusesera macelariti, decapitati practic, întrucat li se taiase gatul de la o ureche la alta. În acelasi fel, procedasera si cu Ugur care se zbatea între viata si moarte.

 

Cei trei atacatori au aruncat armele în fata politistului. Între timp, Gokhan a auzit un tipat pe strada. Cineva cazuse de la etajul trei. A alergat si a vazut un om la pamant, pe care l-a identificat ulterior ca fiind Emre Gunaydin. Suferise o trauma craniana majora si mormaia ceva ciudat. Încercase sa coboare pe burlanul de scurgere, ca sa scape, dar s-a dezechilibrat si a cazut cu o bufnitura cumplita. Se pare ca era liderul principal al atacatorilor. Un alt atacator a fost gasit ascunzandu-se într-un balcon de la un etaj inferior.

 

Pentru a descifra misterul, trebuie sa ne întoarcem 6 ani în timp. În aprilie 2001, Consiliul de Securitate Nationala a Turciei a început sa-i considere pe crestinii evanghelici o amenintare la adresa securitatii nationale, fiind într-un fel un corespondent al Al Quaidei sau terorismului PKK. Afirmatiile facute în presa de liderii politici, jurnalisti si comentatori au alimentat ura împotriva misionarilor care, afirmau ei, îi mituiau pe tineri ca sa-si schimbe religia.

 

Dupa acea decizie din 2001, au început amenintarile si atacurile asupra bisericilor, pastorilor si credinciosilor. Bombe, atacuri fizice, verbale si scrise sunt cateva modalitati prin care au fost persecutati crestinii. Dar cea mai semnificativa a fost folosirea propagandei mediatice.

 

Din decembrie 2005, dupa o lunga sedinta privind amenintarea crestina, sotia fostului prim-ministru Ecevit, istoricul Iber Ortalyli, profesorul Hasan Unsal, politicianul Ahmet Tan si scriitorul propagandist Aytunc Altindal, fiecare în domeniul sau, au început o campanie de aducere în atentia publicului amenintarea reprezentata de crestinii care încearca „sa cumpere sufletele copiilor lor". Au fost montate în secret camere video în biserici care au filmat serviciile religioase si care au fost folosite ca materiale de senzatie, pentru a promova frica si antagonismul fata de crestini.

 

Într-un raspuns oficial televizat de la Ankara, ministrul de interne al Turciei a zambit cu superioritate în timp ce vorbea despre atacurile asupra fratilor nostri. În mijlocul revoltei si al protestelor publice împotriva acestui eveniment si în favoarea libertatii religioase si de gandire, presa si comentariile oficiale au transmis acelasi mesaj: „Sper ca v-ati învatat lectia. Nu vrem crestini aici."

 

Se pare ca acesta a fost un atac organizat initiat de un lider adult necunoscut al unei grupari de tip tarikat. La fel ca în cazul asasinarii lui Hrant Dink din ianuarie 2007 si a preotului catolic Andrea Santoro în februarie 2006, se folosesc minori pentru comiterea asasinatelor religioase, fiindca simpatia publica pentru tineri este foarte puternica si ulterior au de înfruntat pedepse mai mici decat un adult condamnat pentru acelasi delict. Chiar parintii îi încurajeaza pe acesti copii. Mama baiatului de 16 ani care l-a asasinat pe preotul catolic Andrea Santoro a privit în camera de filmat în timp ce fiul ei mergea la închisoare si a spus: „Va sta acolo pentru Allah".

 

Tinerii împlicati în ultimele crime sunt în prezent în închisoare. Astazi, la stiri, s-a spus ca vor fi judecati ca teroristi, ceea ce înseamna ca varsta lor frageda nu va afecta strictetea pedepsei. Atacatorul Emre Gunaydin este înca la terapie intensiva. Investigatia se concentreaza asupra lui si a legaturilor sale, dar se spune ca va fi sortita esecului, daca acesta nu-si revine din coma.

 

Biserica din Turcia a raspuns într-un mod care L-a onorat pe Dumnezeu, întrucat sute de credinciosi si zeci de pastori au venit cat au putut de repede, pentru a fi alaturi de micuta biserica din Malatya si pentru a-i încuraja pe credinciosi, pentru a rezolva problemele legale si pentru a-i reprezenta pe crestini în presa.

 

Cand Susanne Tilman si-a exprimat dorinta de a-si înhuma sotul în Malatya, guvernatorul a încercat sa se opuna, dar întelegand ca e imposibil, a raspandit zvonul ca „ e pacat sa sapi mormantul unui crestin". În cele din urma, într-un serviciu de înmormantare care-ar trebui sa fie consemnat în istoria crestinatatii pentru totdeauna, membrii bisericii din Adana, de langa Tars, au pus mainile pe lopeti si au sapat un mormant pentru fratele lor asasinat, într-un cimitir armenesc parasit, vechi de 100 de ani.

 

Ugur a fost înmormantat de familia sa cu o ceremonie musulmana în orasul natal Elazig, iar logodnica sa, credincioasa crestina, privea din umbra cum familia si prietenii sai refuzau sa-i accepte, chiar si mort, credinta pe care Ugur o marturisise cu atata pasiune si pentru care murise.

 

Înmormantarea lui Necati a avut loc în orasul natal Izmir, unde a cunoscut credinta adevarata. Întunericul nu întelege lumina. Desi bisericile si-au exprimat iertarea pentru acest incident, crestinii nu au fost considerati demni de încredere. Înainte ca sicriul sa fie urcat în avion, pe aeroportul din Malatya, acesta a fost supus în doua randuri la examinare cu raze X, pentru ca autoritatile sa se asigure ca nu era încarcat cu explozibil. Aceasta procedura nu se aplica sicrielor musulmanilor.

 

Înmormantarea lui Necati a fost un eveniment frumos. Ca într-un crampei de Cer, mii de crestini turci si misionari au venit sa-si exprime dragostea pentru Hristos si respectul fata de acest om care a ales sa moara pentru Isus. Sotia lui Necati, Shemsa, a spus lumii: „Moartea sa este plina de semnificatie, fiindca el a murit pentru Hristos si a trait pentru Hristos! Necati a fost un dar de la Dumnezeu. Ma simt onorata ca am trait alaturi de el, simt ca mi s-a facut o deosebita cinste. Vreau sa fiu vrednica de aceasta."

 

Plini de curaj, credinciosii au aratat clar de partea cui sunt, la înmormantarea lui Necati, asumandu-si riscul de a fi vazuti în public si de a deveni, astfel, viitoarele tinte ale atacatorilor. Dupa cum era de asteptat, politia anti-tero a fost prezenta si i-a filmat pe toti cei prezenti la înmormantare, pentru a putea folosi materialul pe viitor.

 

Ceremonia a avut loc în fata Bisericii Baptiste Buca, iar el a fost înmormantat într-un mic cimitir crestin de la periferia orasului Izmir.

 

Doi asistenti ai guvernatorului Izmirului au fost prezenti si au asistat în mod solemn la eveniment, chiar din randul întai. Zeci de agentii de presa au fost acolo, completand relatarea evenimentelor cu stiri transmise în direct si cu fotografii. Cine poate anticipa efectul avut de aceasta înmormantare asupra spectatorilor si telespectatorilor? ! De fapt, acesta este începutul unei alte povesti. Rugati-va pentru ei. Printr-un gest care a tinut prima pagina a celor mai importante publicatii din Turcia, Susanne Tilman, într-un interviu televizat, si-a exprimat iertarea. Le-a spus reporterilor ca nu doreste razbunare. „Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac", a spus ea, consfiintind din toata inima cuvintele lui Hristos, pe Calvar (Luca 23:34).

 

Într-o tara în care razbunarea sange pentru sange este cel mai normal lucru posibil, în atentia bisericilor au ajuns extrem de multe relatari despre vieti schimbate prin aceasta declaratie a lui Susanne Tilman. O jurnalista a comentat declaratia acesteia: „A spus printr-o singura propozitie ceea ce o mie de misionari n-ar putea face într-o mie de ani."

 

Este foarte probabil ca misionarii din Malatya vor parasi zona, întrucat famillile lor au fost identificate public si au devenit astfel tintele unui oras ostil. Cei zece crediciosi care au ramas se ascund. Ce se va întampla cu aceasta biserica, cu aceasta lumina din întuneric? Mai mult ca sigur, se vor întalni în subteran. Rugati-va pentru întelepciune, ca fratii turci din alte orase sa mearga sa conduca o biserica ramasa fara lideri. N-ar trebui sa fim preocupati de marea cetate Malatya, o cetate care nu stie ce face? (Iona 4:11).

 

Cand pastorul nostru Fikret Bocek a mers luni, cu un frate, sa dea o declaratie la Directia de Securitate, a fost condus la Departamentul Anti-Tero. Acolo, era o harta uriasa ce acoperea întreg peretele, unde erau semnalate toate celulele teroriste din Izmir, indicate pe categorii. Cea mai evidenta lista cuprindea toate bisericile evanghelice din Izmir. Întunericul nu întelege lumina. „Oamenii acestia care au rascolit lumea au venit si aici." (Fapte 17:6)

 

Rugati-va pentru Biserica din Turcia. „Nu va rugati sa înceteze persecutia, rugati-va pentru perseverenta noastra," ne îndeamna pastorul Fikret Bocek.

Biserica a avut de castigat prin pierderea fratilor nostri; roadele din viata noastra, întarirea credintei, dorinta arzatoare de a raspandi Evanghelia pentru a lumina tot mai mult în întunericul Malatyei, nu sunt de regretat. Rugati-va sa rezistam opozitiei din exterior si, mai ales, rugati-va sa castigam luptele interioare, cu pacatul, care este slabiciunea care ne face cu adavarat neputinciosi.

 

Un lucru stim sigur. Isus Hristos a fost acolo cand fratii nostri si-au dat viata pentru El. A fost acolo, la fel ca atunci cand Stefan a fost omorat cu pietre sub privirile lui Saul din Tars. Într-o buna zi, filmarea mortii fratilor nostri ne va dezvalui poate mai multe despre puterea pe care stim ca Hristos le-a dat-o pentru a-si îndura ultima cruce, despre pacea pe care Duhul Sfant le-a daruit-o, ca sa poata suferi pentru iubitul lor Mantuitor.

 

Stim ca nu i-a lasat singuri. Stim ca mintea lor era plina de adevaruri biblice care i-au întarit si i-au facut sa reziste, în timp ce întunericul încerca sa subjuge Lumina de nesubjugat a Evangheliei. Stim ca, asa cum au putut, cu o privire sau un cuvant, s-au încurajat unii pe altii sa ramana tari. Stim ca stiau ca, în curand, aveau sa fie cu Hristos. Nu stim amanunte. Nu stim în ce fel li se va face dreptate sau daca li se va face, pe acest pamant.

 

Dar rugati-va si dati-va silinta sa va rugati ca într-o zi, macar unul dintre cei cinci baieti va cunoaste credinta adevarata, datorita marturiei facute prin moartea lui Tilman Geske, care si-a dat viata ca misionar pentru iubitii sai turci, si a marturiilor facute prin moartea lor, de Necati Aydin si Ugur Yuksel, primii martiri pentru Hristos din Biserica Turca.

Relatare facuta de Darlene N. Bocek, 24 aprilie 2007

 

Va rog fierbinte, trimite-ti aceasta scrisoare la cat mai multi crestini care se roaga, din toate tarile. Va rog sa nu omiteti în niciun caz titlul: „De la Biserica Protestanta din Smirna", ce poate fi contactata la izmirprotestan@gmail.com // http://www.izmirprotestan.org

 

Sola Scriptura, Sola Gratia, Sola Fide, Solus Christus, Soli Deo Gloria

sus

horizontal rule

Ce este nou?

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate