Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Stiri
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Titlurile principale

NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Discutii Forum
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
Proiectul Betania
Arta Crestina
Stiri
Posta Redactiei

 

 

 

 

Pagina de ştiri baptiste

 

BPNews

 

AGENŢIA DE PRESĂ A CONVENŢIEI BAPTISTE DE SUD

 

 

Un tichet de la Satanism la sfinţenie

Apr 2, 2007 by Gwan Garrison

 

[Foto dreapta] Pentru Gwan Garrison, un tichet către o piesă pasionantă a fost trăgaciul convertirii sale la Creştinism de la Satanism. El păstoreşte acum Franklin Baptist Church din Bettstown, Ga. by Joe Westbury

 

NOTA EDITORULUI: Aceasta este o relatare la prima persoană de Gwan Garrison, pastor al Franklin Baptist Church din Bettstown, Ga., aşa cum a fost spusă lui Joe Westbury, editor şef al The Christian Index, jurnal de ştiri al Convenţiei Baptiste Georgia.

 

BETTSTOWN, Ga. (BP) – În 1994, puterea şi banii erau dumnezeii mei. Bun, rău sau indiferent, cam aşa era. I-am dat diavolului inima mea şi făceam orice simţeam că ar fi vrut el să fac pentru a lua ceea ce vroiam eu din viaţă.

 

Trăiam o viaţă bună în California cu soţia mea Judy şi cele două fiice însă eram în căutarea scopului şi al înţelesului. Atunci am întâlnit o vrăjitoare practicantă, care era unul din supraveghetorii de oficiu la locul meu de muncă în calitatea de cap de departament. Ea slujea sub mine şi am ajuns să dăm lovitura cu o relaţie profesională.

 

Vrăjitoarea şi cu mine eram pe aceiaşi lungime de undă materială şi ea m-a învăţat cum să arunc vrăji, cum să discern viitorul, cum să-i influenţez pe oameni şi să am putere asupra lor. Mergem în sus în ranguri şi vroiam aceasta să continue pe cât de mult posibil, aşa că (abilităţile vrăjitoarei) au făcut într-adevăr apel la mine. Aşa am devenit eu implicat în închinarea Satanică.

 

Nimeni, mai ales familia mea şi soţia mea creştină, nu avea vreo idee despre implicarea mea gradată cu partea întunecată a vieţii. În timp ce dobândeam dichisurile satanice – o biblie, literatură, lumânări, cărţi despre cum să arunci vrăji – le-am ţinut pe toate ascunse în siguranţă şi aveam să-mi practic crezul departe de ochii altora. Ştiam că ei nu aveau să înţeleagă şi nu vroiam să explic nimic.

 

Vrăjitoarea şi cu mine am lucrat în tandem în mediul de la birou şi eu am început pe deplin să mă bucur de persecutarea creştinilor. Pur şi simplu îi detestam pentru ceva motiv – mai ales când se apropia Pastele şi ei cereau să îşi ia Vinerea Mare ca zi de vacanţă.

 

Aceasta chiar că m-a iritat şi întotdeauna aveam să vin cu o scuză bună pentru a nega cererea. „Îmi pare rău, avem mult de lucru şi puţini oameni” păreau adecvate şi justificabile, sau spuneam că alţii cu grad superior mai mare au solicitat deja ziua aceea. Oricum, ei nu primeau liber ca să meargă la biserică şi aceasta mi-a dat o cantitate considerabilă de satisfacţie şi împlinire.

 

Unul din angajaţii mei, Susan Conway, a fost în special supărătoare.

 

Susan mi-a mărturisit în câteva ocazii şi eu am făcut tot ceea ce am putut ca să o termin acceptam responsabilităţi administrative adiţionale pentru a o putea aduce sub autoritatea mea însă nu a funcţionat niciodată. Ea avea să fie transferată la altă unitate sau se întâmpla altceva.

 

Nu m-am putut atinge niciodată de ea, şi aceasta m-a agravat până la sfârşit. Însă în propria ei manieră plăcută, ea nu s-a compromis niciodată în mărturia ei.

 

Era un asemenea scut de protecţie în jurul ei încât nu-l puteam penetra, şi chiar că mă supăra. Îmi plăcea să-i persecut pe creştini şi ea era un trofeu pe care-l doream pe peretele meu.

 

Apoi într-o zi din 1994 fiica mea Cammie l-a acceptat pe Hristos după care s-a înrolat într-o şcoală creştină – o înrolare care a avut loc peste obiecţiile mele. Nu mai mi-a păsat de aceasta şi m-am gândit că e doar o faţă în trecere de adolescenţă şi că nu avea să dureze. Nu am făcut nimic ca să o încurajez şi am încercat să dejoc semnificaţia. Privind în urmă la aceasta, nu ştiu cum de am fost atât de insensibil.

 

Când se apropia Vinerea Mare am primit solicitările obişnuite de zile de concediu de la creştini şi i-am refuzat cu cantitatea uzuală de satisfacţie. Însă în acel an ceva diferit a intrat pe scenă.

 

Am intrat în biroul meu şi în colţul mesei mele era un tichet gratuit la o dramă numită „Cea mai mare povestire spusă vreodată”. Nu ştiam că era o piesă a suferinţei şi nu aveam nimic mai bun de făcut aşa că m-am gândit să merg să o văd. Căsnicia mea era în primejdie şi soţia şi cele două fiice ale mele s-au mutat să fie aproape de părinţii ei în Bainbridge, Ga., care erau într-o stare de sănătate decăzută. Am decis că eram la o intersecţie de drumuri şi că aveam să divorţez de soţia mea pentru că banii – şi slujba mea profitabilă – erau mult mai importante decât familia mea.

 

În timp ce mă apropiam de adresa de pe tichet am fost surprins să văd că era lotul de parcare al unei biserici mari. Prima mea reacţie a fost o jumătate de râs şi să recunosc la oricare ar fi lăsat tichetul pe masa mea, „Ok, m-ai prins”. Însă eram tot confuz, gândind că probabil echipa de dramă au închiriat doar facilitatea pentru acea seară şi am dat la o parte orice legătură spirituală.

 

Am fost crescut într-o familie unde spuneam rugăciuni înainte de mese însă aceasta a fost cam maximul nostru de apropiere faţă de Dumnezeu. De fapt, tatăl meu a doborât la podea odată pe un pastor pentru că nu i-a plăcut ceea ce a spus. În acea noapte însă nu aveam nimic mai bun de făcut aşa că m-am gândit să merg înăuntru şi să văd piesa.

 

Cu toate acestea, ca să fiu pe parte sigură, m-am aşezat pe ultimul rând – chiar la final, lângă ieşire – în caz că ei începeau să devină „bisericoşi” cu mine şi aveam nevoie să ies înainte de terminarea actului.

 

Spre marea mea surprindere, drama a nituit în timp ce povestirea despre trădarea lui Hristos se desfăşura în faţa mea. În timp ce drama continua, am devenit în special interesat în scena Ultimei Cine.

 

„Am văzut aceasta într-o pictură undeva mai înainte”, m-am gândit în timp ce ucenicii discutau în jurul mesei cu Hristos. Am privit cum unul dintre ucenici s-a ridicat şi a plecat, ieşind chiar pe lângă mine în timp ce ieşea din sanctuar.

 

„Mă întreb unde se duce”, m-am gândit în sinea mea.

 

Apoi cadrul s-a schimbat în Grădina Gheţimani şi uşile s-au deschis larg şi doi bărbaţi îmbrăcaţi ca soldaţii romani au intrat pe scenă şi s-au pus la o discuţie aprinsă cu ucenicii. Într-o răsucire rapidă, Petru a tăiat urechea unuia dintre soldaţi.

 

A ţâşnit sângele peste tot şi m-am gândit, „Uau, asta parcă e ca în viaţă”.

 

Am fost total prins în povestire.

 

Apoi, spre uimirea mea, Isus a pus urechea la loc la soldat şi sângele a dispărut. Următorul lucru care l-am ştiut, ei îl trăgeau chiar pe lângă mine, prin uşile deschise şi înspre holul de la intrare.

 

Uşile s-au închis şi am auzit biciuirile cum loveau spatele Lui. Apoi ceva ciudat a început să se întâmple: De fiecare dată când biciul Îl lovea eu începeam să am dureri foarte ascuţite în piept care au început să coboare spre braţul meu. Simţeam de parcă aveam simptomele unui atac de inimă.

 

Încă o dată s-au deschis uşile şi Isus stătea purtând o coroană de spini. A făcut trei paşi şi a căzut în rândul chiar din faţa scaunului meu şi s-a uitat apoi în ochii mei, cu sângele care-i curgea pe frunte, şi a spus, „Am făcut aceasta pentru tine”.

 

Am început să am furnicături în spinare. Nu am ştiut cum să răspund. El îmi vorbea direct de parcă m-ar fi cunoscut din totdeauna.

 

Când a ajuns Isus pe scenă, care era cadru Calvarului, El a început să strige în timp ce fiecare cui era pus în carnea sa. Şi de fiecare dată când ciocanul lovea cuiul durerea din pieptul meu se întorcea. Ştiam că am un atac de inimă şi morbid m-am gândit în sinea mea, „Ei, măcar voi murii în biserică”.

 

„Tată, iartă-i…”

 

Apoi ei au ridicat crucea cu Hristos pe ea, au băgat-o într-o gaură pe scenă şi un sunet măreţ de tunet s-a auzit prin sistemul de sunet. L-am auzit cum spunea ceva remarcabil: „Tată, iartă-i căci ei nu ştiu ce fac”.

 

Luminile încăperii s-au stins şi tot sanctuarul era negru. În timp ce luminile se aprindeau, crucea era goală. Eu eram obişnuit să arunc vrăji peste alţii, însă la această instanţă am fost fermecat de povestirea evangheliei.

 

Pastorul, stând sub o lumină mică în fruntea sanctuarului, a spus, „Dacă eşti rănit în inima ta în această seară, vreau să mă rog pentru tine. Ridică-ţi mâna”. Cu durerea care trecea din inima mea înspre braţ nu am mai aşteptat nici un moment. Mi-am ridicat mâna sus, gândindu-mă serios în sinea mea, „Dacă vrei să faci ceva, sună la 911”.

 

Nu îmi amintesc cum am ajuns la altar când s-a dat invitaţia, îmi amintesc doar că am îngenuncheat cu pastorul. După un moment el s-a uitat la mine în ochi şi a spus, „Nu am simţit prezenţa răului cum o simt în seara aceasta în tine. Simt că Satan te controlează complet. Dacă vrei să fi eliberat de durerea pe care o simţi, Isus te poate elibera”.

 

În timp ce mă rugam rugăciunea păcătosului durerea m-a părăsit imediat.

 

Era 7:55 p.m. pe 1 aprilie 1994 – devenisem Păcălit de Aprilie al lui Hristos în acea noapte.

 

Vroiam să fiu botezat chiar atunci însă biserica nu era pregătită, aşa că am programat aceasta după două săptămâni. Însă am ştiut că în calitatea de credincios nou trebuia să distrug altarul satanic din casa mea de îndată cum ajungem acasă. Din moment ce familia mea s-a întors în Georgia, toate erau aruncate în sufragerie, totul era aranjat la şemineu cu lumânări, biblia mea satanică, cartea de vrăji care era folosită în închinare, cristalele mele.

 

M-am dus la biblia satanică şi am ridicat-o şi am fost lovit de o forţă precum cea pe care am simţit-o odinioară când am fost electrocutat. Folosesc această descriere pentru că am fost odată lovit de 860 de volţi de electricitate în timp ce eram în armată şi am stat trei zile în spital. Ştiam cum se simte o zdruncinătură ca aceasta.

 

Atunci am luat o mătură şi un mop şi, ţinându-le de mâner, am luat Biblia cu mânerul de lemn precum beţe de mâncat gigantice şi am dus-o afară către coşul de gunoi. Vecinii mei, dacă mă vedeau în lumina de pe stradă, trebuie să fi gândit că eram nebun. Când am mers înapoi în casă, ochii pisicii mele erau aşa de mari precum nu i-am mai văzut niciodată; avea chiar şi această mârâitură ciudată, scăzută pe care n-am auzit-o vreodată. Ea a fost întotdeauna o prietenă bună şi n-am avut niciodată probleme cu ea, însă în acea noapte s-a schimbat.

 

La birou lunea vrăjitoarea nici măcar nu se mai apropia de mine. Apoi unul dintre lucrători a venit şi mi-a spus, „E adevărat? Aţi fost la biserică vineri?”

 

„Da, am fost salvat vineri seara”, am răspuns eu.

 

„Omule, noi ne-am oprit din rugăciunile pentru tine cu ani în urmă”, a spus el.

 

M-am gândit pentru un moment şi am spus, „Mă bucur totuşi că cineva nu s-a oprit niciodată”.

 

Atunci a venit Susan şi a spus că a fost la serviciu în acea noapte şi mi-a spus că biserica ei a sponsorizat piesa. Şi ea a spus că a fost cea care a lăsat tichetul pe masa mea.

 

Aceasta a fost prima dată când am cunoscut cine a lăsat tichetul pe masă – era însăşi persoana pe care încercam să o termin în aşa de multe ocazii. Nu am putut să cred credincioşia ei faţă de Domnul ei.

 

După două săptămâni, imediat după Paşti, Susan a fost prima persoană care am văzut-o şi care mi-a dat un prosop când am ieşit din apa botezului de la biserica ei. Nu voi uita niciodată acel mare zâmbet care îl avea pe faţa ei.

 

Începând cu acea zi înainte banii nu au mai însemnat nimic pentru mine. Valorile mele s-au schimbat. Viaţa mea s-a schimbat. Vrăjitoarea s-a transferat din unitatea de lucru şi nu am mai lucrat niciodată împreună.

 

M-am decis să nu intentez divorţul şi, cu Eric pisica care a devenit din nou prietenoasă din nou, am mers cu maşina în Georgia ca să mă reunesc cu familia mea. Am devenit implicaţi într-o biserică Baptistă din Georgia, am răspuns la o chemare faţă de lucrarea evangheliei şi m-am înrolat în clasele de Biblie de la Bowen Bible Institute sponsorizat de Bowen Baptist Association. În 1998 am condus-o pe fata mea mai tânără, Olivia, la credinţa în Hristos la masa noastră din bucătărie.

 

Astăzi slujesc ca manager în tehnologia informaţiei pentru Leon County, Fla., peste linia de stat în Tallahassee. Am fost ordinat şi licenţiat de Faceville Baptist Church sub slujirea lui Ken Gainious în 1998 şi am acceptat pastoratul la Franklin Baptist Church în 1999. Prin harul lui Dumnezeu şi ajutorul soţiei mele, tocmai am terminat cei opt ani ai mei ca pastor al acestei minunate, iubitoare, biserici de 52 de membrii.

 

Astăzi spun creştinilor că această luptă pământească este cu privire la trup versus spirit. Oricare este alimentată devine mai puternică. Noi alegem zilnic cum îi vom sluji, cine va fi stăpânul nostru.

 

Cât despre mine şi casa mea, noi vom slujii Domnului.

 

*****

Cei care doresc să-l contacteze pe Gwan Garrison îl pot găsi pe email la garrisong@surfsouth.com sau prin contactarea bisericii Franklin Baptist Church, 1002 Bettstown Road, Bainbridge, GA 39819.

sus

horizontal rule

Ce este nou?

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate