Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Ştiri
 


Home
Arhiva editurii

 

Titlurile principale

 

EDITORIAL
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Literatură
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

 

 

 

 

Pagina de ştiri baptiste

 

 

AGENŢIA DE PRESĂ A CONVENŢIEI BAPTISTE DE SUD

 

 

Perspective: Ioan Paul II şi lecţii pentru evanghelici

Apr 7, 2005

By Erich Bridges

 

RICHMOND, Va. (BP) – Avertizată fiind de puterea Bisericii Romano-Catolice în ţările pe care a dorit să le robească, dictatorul sovietic Iosif Stalin a rânjit odată straşnic, „Câte diviziuni comandă papa?”

 

Destule diviziuni, după cum a ajuns să se vadă, ca să ajute la dărâmarea comunismului în Europa. Diviziunile – nu de soldaţi şi tancuri – ci de credinţă, curaj şi foamea după libertate.

 

Generalul lor: un luptător polonez neînarmat pentru libertate numit Karol Wojtyla.

 

El a supravieţuit din apropiata distrugere a preaiubitei lui Polonia de către nazişti, doar ca să o vadă colonizată de comunişti. Şi-a văzut prietenii săi evrei şi profesorii de la universitatea catolică fiind trimişi la Auschwitz – uzina morţi aproape de oraşul său natal – şi alte lagăre de concentrare.

 

Singur în lume după moartea părinţilor săi şi a singurului său frate, el vindea pietre într-un carieră de calcar sub dominaţie nazistă, câştigând mâini aspre şi muşchi grei. Şi-a riscat viaţa zilnic prin a studia în secret pentru preoţie, ajutând la protejarea evreilor şi rezistând nazismului ca un membru al unui grup subteran de teatru. Atlet, poet, dramaturg, actor, cercetător, intelectual, mistic – el a înflorit ca o floare în curtea unei puşcării.

 

După ordinarea sa ca preot, a crescut repede prin rangurile clerice ca episcop, arhiepiscop şi cardinal în anii 1950 şi 60 – în timp ce lua parte curajos (şi isteţ) la turnir cu guvernarea comunistă care a căutat să stingă toată viaţa religioasă din Polonia.

 

Acesta a fost omul care s-a întors în Polonia în 1979, la un sfert de secol după moarta lui Stalin, ca Papa Ioan Paul II. A stat înaintea a milioane de Poli la o Mesă în aer liber în Warsaw şi a declarat moto-ul vieţii sale, „Nu vă temeţi!”

 

Acesta a electrificat lume, a şocat pe şefii Partidului Comunist până la Kremlin şi a semnalat începutul sfârşitului domniei Sovietice în Europa Răsăriteană – şi eventual şi în Rusia. Chiar şi o încercare de asasinare împotriva lui (se prea pare că fusese coordonată de serviciile secrete European Răsăritene) nu au oprit marşul pe care îl conducea el spre libertate. Alţi aliaţi potenţi aveau să i se alăture: Lech Walesa şi mişcarea muncitorilor Solidaritatea, Ronald Reagan şi Margaret Thatcher, germanii care au dărâmat Zidul Berlinului, disidenţii şi activiştii pentru drepturile omului şi credincioşii creştini din întregul continent.

 

Dar Ioan Paul a deschis uşa.

 

„Fără acest papă, ar fi fost imposibil să înţelegem ce s-a întâmplat în Europa la sfârşitul anilor 1980”, a spus un om care trebuie cunoscut – fostul lider sovietic Mikhail Gorbachev, care a prezidat peste demontarea Uniunii Sovietice şi a imperiului ei.

 

„Pomul era putred”, a spus mai târziu Ioan Paul. „Tot ce am făcut eu a fost să îl clatin”.

 

Este oare de mirare că acest om nu a fost intimidat în anii de mai târziu de elitele Apusene – din interiorul şi exteriorul Bisericii Catolice – care au încercat să-l intimideze în supunerea faţă de noţiunile lor neoriginale de „progres”?

 

La fel ca marele scriitor rus Aleksandr Solzhenitsyn, colegul sufletului său filozofic şi tovarăş supravieţuitor al comunismului, Ioan Paul a recunoscut că egoismul neîncătuşat al Apusului, secularismul şi lăcomia a ameninţat sufletul uman la fel de mult ca şi totalitarianismul ateist cu care s-a luptat el pentru decade. Copacul relativismului Apusean era la fel de putred ca şi tirania lipsită de Dumnezeu a Răsăritului – şi la fel de disperată în nevoie după răscumpărare.

 

Unul din marcajele papalităţii lui Ioan Paul, conform cu Frank Bruni de la The New York Times, a fost „refuzul său neclintit de a accepta ca anumite practici moderne să fie considerate corecte din punct de vedere moral deoarece ele erau populare”.

 

Mai bine să pierzi lumea, a motivat Ioan Paul, decât să te dedai ei. Dar el nu a avut nici o intenţie să o piardă: Ioan Paul a fost papa misionar. El a călătorit în 129 de ţări, a vorbit 8 limbi în mod fluent şi a posedat o cunoştinţă din vedere în privinţa scorurilor din alte limbi – toate acestea pentru a răspândi credinţa catolică.

 

Milioane de Protestanţi şi evanghelici l-au iubit pentru zelul său, pentru căldura sa personală şi postura sa inflexibilă pentru demnitatea umană, sanctitatea vieţii şi multe alte convingeri morale pe care le împărtăşesc ei.

 

După moartea lui Ioan Paul, Billy Graham a declarat că el a fost „fără îndoială cea mai influentă voce pentru moralitate şi pace în lume în timpul ultimilor 100 de ani… Darurile sale extraordinare, puternica sa dorinţă catolică şi experienţele sale cu tirania şi suferinţa umană în Polonia sa nativă l-au format, şi cu toate acestea el a fost respectat de bărbaţi şi femei din orice fundal de conceput din întreaga lume. . . Curajul şi perseverenţa sa în faţa vârstei avansate şi a bolii au fost o inspiraţie pentru milioane – inclusiv pentru mine”.

 

În admirarea lui Ioan Paul, nu este nici o nevoie de a mai polei diferenţele teologice dintre Protestantismul evanghelic şi ramura tradiţională a Catolicismului. Ele rămân aproape la fel de profunde ca diferenţele dintre Martin Luther şi papii din zilele de azi. Pentru toate impulsurile sale ecumenice, Ioan Paul în mod sigur că nu s-a poleit cu ele.

 

Evanghelicii găsesc mântuirea în Hristos prin har numai prin credinţă, şi găsesc adevărul revelat în Cuvântul lui Dumnezeu. Ioan Paul şi-a găsit adevărul său în Hristos ca revelat prin Biserica Romano-Catolică, sacramentele şi tradiţiile sale, papalitatea în sine – şi o devoţiune de viaţă, mistică faţă de Maria.

 

Dar sunt multe lucruri pe care evanghelici le pot învăţa de la acest om uimitor. Câteva lucruri esenţiale:

 

-- Creştinismul este credinţa globală, nu o religie naţională sau regională.

 

Ioan Paul nu a călătorit în lume neapărat ca să vadă locurile. El a realizat la începutul papalităţii sale că creşterea şi viitorul bisericii s-a mutat în sud spre America Latină şi Africa şi la este spre Asia. Aşa că el a mers acolo ca să evanghelizeze, în timp ce lucra simultan să „re-evanghlizeze” centrele tradiţionale ale Catolicismului.

 

Necatolicii nu au realizat faptul că călătoria sa prin lume a rămas controversată în cadrul Vaticanului. Mulţi episcopi şi cardinali au vrut ca el să stea acasă ca alţi papi, să administreze birocraţia bisericii şi să se îngrijească de turmă.

 

Câţi pastori locali se pot relata faţă de presiunea de a ignora misiunile?

 

-- Tinerii sunt cheia.

 

Ioan Paul, chiar şi în anii săi de declin, a exercitat o atracţie magnetică asupra tinerilor din întreaga lume. Chiar şi în America secularizată şi Europa Apuseană, ei veneau la el cu milioanele. Nu era doar faptul că era o figură de tată binevoitor. El i-a confruntat cu provocare şi chemarea la scopul vieţii pe care îl căutau ei în anii fără de scop: Sacrificaţi dorinţele voastre egoiste, trăiţi în sfinţenie, slujiţi altora.

 

„Hristos caută tineri ca tine!” spunea el, indicând cu degetul său către tinerii ascultători ca Uncle Sam care recruta trupele proaspete.

 

Avem noi evanghelicii aceiaşi provocare îndrăzneaţă pentru copiii noştri – sau le gâdilam urechile cu amuzamente satisfăcute în speranţa că ei nu vor abandona cu biserica cu totul?

 

-- Staţi fermi împotriva diluării adevărului.

 

Noi evanghelicii conservativi credem că păzim şi practicăm adevărata credinţă în timp ce Protestanţii liberali se aruncă pe orice vagon de bandă pe care îl trage lumea. Suntem noi reali sau suntem pozeuri? Examinaţi lucrările pe care le accentuaţi, maşinile parcate în afara sanctuarului, felul în care vă petreceţi timpul vostru liber. Trăieşti ceea ce crezi, a spus Peter Lord; orice altceva este vorbărie religioasă.

 

-- Suferinţa devine sfântă atunci când o acceptăm ca pe un dar al lui Dumnezeu.

 

Ioan Paul a câştigat dreptul de a predica această maximă – şi a trăit-o până la final. El a văzut pe credincioşi persecutaţi şi ucişi pentru credinţa lor încă de la începutul vieţii sale, şi a găsit înţeles în durerea lor. Cum suntem noi? Căutăm noi calea crucii oriunde duce ea, sau căutăm confortul sigurei şi afluentei noastre culturi?

 

-- Fiecare viaţă are demnitate şi valoare eternă, de la concepţie şi până la moartea naturală – şi dincolo.

 

Aceasta îi include pe cei nenăscuţi şi cei născuţi, cei tineri şi pe cei vârstnici, cei slabi şi cei tari, cei bogaţi şi cei săraci, copiii lui Dumnezeu şi cei pierduţi. Trăim noi oare fiecare zi şi tratăm fiecare persoană pe care o întâlnim în lumina acestui adevăr?

 

Consideraţi aceste lucruri ca un uriaş al istoriei moderne care se depărtează din mijlocul nostru.

 

*****

Erich Bridges este scriitor senior cu Southern Baptist International Mission Board a cărui coloană apare de două ori pe lună în Baptist Press.

horizontal rule

sus

Ce este nou?

CHAT Apologetic!

Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

 

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere!

[apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate