EREZIILE ORTODOXIEI

1. Infailibilitatea Bisericii Ortodoxe, ca unica deţinătoare a adevărului, a succesiunii apostolice, a harului, şi a mântuirii;
2. Investirea Tradiţiei cu aceeaşi autoritate ca si Biblia;
3. Adăugarea scrierilor deuterocanonice la cărţile Bibliei;
4. Instituţia preoţiei sacramentale;
5. Instituirea Bisericii-Templu şi a altarului cu perdea după modelul Vechiul Testament;
6. Doctrina respectării Legii şi a necesităţii faptelor în vederea mântuirii;
7. Doctrina celor şapte sacramente;
8. Transsubstanţierea;
9. Facerea semnului crucii (însemnarea cu semnul crucii);
10. Utilizarea crucii şi altor articole ca obiecte de cult;
11. Botezul sugarilor;
12. Mirungerea sugarilor;
13. Doctrina înălţării la cer a Mariei;
14. Doctrina pururea fecioriei Mariei;
15. Doctrina Mariei ca “născătoare de Dumnezeu” ;
16. Divinizarea Mariei ca Împărăteasă a Cerurilor;
17. Închinarea la sfinţi şi la îngeri;
18. Canonizarea sfinţilor decedaţi;
19. Închinarea la relicve;
20. Închinarea la icoane şi sărutul acestora;
21. Monahismul şi isihasmul;
22. Rugăciunile pentru morţi şi cultul morţilor;
23. Folosirea “apei sfinţite” şi sfinţirea obiectelor;
24. Furnizarea de rugăciuni şi acte de cult contra cost;
25. Noţiunea de popor creştin (după modelul „popor ales” din Vechiul Testament) ;
26. Încorporarea în Tradiţie a sărbătorilor, obiceiurilor şi tradiţiilor păgâne sub denumiri pseudocreştine;

Dar ce, tu crezi ca doar Biblia este adevarata ?!

M-a intrebat cineva zilele trecute: "Dar ce, tu crezi ca doar Biblia este adevarata?!" I-am raspuns: "Da, asa cred! Biblia este singura carte adevarata dintre toate scrierile asa-zis sfinte ale tuturor religiilor. Toate celelalte scrieri sunt simple inventii omenesti, povesti sau chiar minciuni."

Hindusii cu Vedele si Upanisadele, islamul cu Coranul, budismul cu Sutra si Vynaia, toate acestea sunt doar traditii omenesti - unele sunt inventii si povesti, iar altele sunt minciuni. Biblia este singura carte adevarata pentru ca este insuflata de Dumnezeu cel Adevarat, slavit sa fie Numele lui in veci.

Celalalte scrieri au ca autori simpli oameni, muritori. Biblia a fost scrisa de-a lungul unei perioade de peste 1500 ani, de autori foarte diferiti intre ei - pescari, savanti, medici, imparati, sau culegatori de fructe. Acesti oameni nu s-au cunoscut intre ei si multi nu au stiut ce au scris ceilalti. Cu toate acestea, Biblia este o carte unitara, cu subiect coerent si clar. Nu bate campii, nu ai senzatia ca sunt idei aiuritoare, nu sunt minciuni.

Cand citesti Biblia, simti puterea Sfantului Duh al lui Dumnezeu in spatele cuvintelor.

Pe de alta parte este adevarat ca, in numele crestinismului, a Crucii si a Bibliei, s-au pornit cruciade, razboaie si crime. Dar cei care au facut aceste razboaie, sigur nu au citit nici macar o singura data Biblia. Pentru ca mesajul Bibliei este dragoste, ingaduinta, viata, iertare, smerenie si pace.

Nietzsche si Marx, marii ganditori atei, care au propagat idei diavolesti, il acuzau pe Hristos ca propovaduieste aceasta religie a dragostei, a infranarii, a smereniei si a iubirii. Ei credeau ca religia care se potriveste omului este sexul, dezmatul, ura, razbunarea si crima. Acestea sunt pornirile naturale ale omului. Iar cei care i-au urmat pe Nietzsche si pe Marx asta au facut (comunistii) si asta fac si acum (nihilistii - constienti sau inconstienti).

Nenorocirea este ca omenirea tinde sa se transforme intr-o masa amorfa de roboti, drogati cu ajutorul televizorului, care se reduc la implinirea nevoilor animalice: sex si circ. Cam asta este mesajul televizorului, iar majoritatea oamenilor tind sa creada ca aceasta stare de lucruri este normala, dar de fapt este o nebunie.

Inainte de Revolutie, cand nu existau telenovele la televizor, mama unui prieten ii spunea: "Sa nu te prind ca faci lucruri neingaduite cu vreo fata, ca..." Dupa Revolutie, dupa ce femeia respectiva a fost suficient de "drogata" cu televizorul, si-a schimbat complet principiile si valorile, astfel ca ii spunea: "Tu de ce nu iesi cu vreo fata, sa ai si tu viata de tanar?"

Televizorul este "biblia" timpurilor noastre. Oamenii isi stabilesc principiile in functie de ceea ce vad la TV - sex, dezmat, ura, razbunare si crima. Pardon, mai vad si canale "educative" intre ghilimele, unde li se spune ca s-a "demonstrat stiintific" ca ne tragem din maimuta. Asta dupa o stiinta diavoleasca, promovata de niste savanti de 2 bani, pusi in slujba celui rau (probabil ca deja te gandesti ca aceste cuvinte nu suna prea ''cool'').

Astfel ca o buna parte din omenirea de astazi se poarta ca maimutele sau ca porcii - cu scuzele de rigoare fatza de animale, deoarece multe animale nu fac ceea ce fac unii oameni. Foarte multi oameni sunt setati sa creada ca totul este ingaduit, atat timp cat nu-l superi pe cel de langa tine. Ca nimic nu mai este alb sau negru, totul este gri si acceptabil intr-un anumit context. Dar asta este una dintre minciunile zilelor noastre.

Nu este adevarat ca totul este ingaduit !

Dumnezeu si Biblia vede vietile si faptele noastre in culori de alb si negru, nicidecum gri. Ceea ce facem este pacat sau este curat, suntem cu Hristos sau impotriva Lui. Biblia vine si propovaduieste o Evanghelie a schimbarii, a transformarii, a luptei cu tine insuti, cu pornirile naturale ale corpului si ale mintii. Sunt o multime de profetii care s-au implinit exact cum au fost scrise in Biblie cu mult timp inainte de a se implini. Sunt multe carti care s-au scris si au demonstrat cu argumente stiintifice valoarea si adevarul Bibliei.

Biblia nu-ti cere sa-ti dai fiul sa moara pentru altii, ca apoi sa primeasca 70 de fecioare drept premiu in Paradis, ci vorbeste despre Dumnezeu care Si-a dat Fiul sa moara pentru pacatosi, ca sa-i duca in Rai, ca premiu al simplelor credinte in Hristos. Si Biblia nici macar nu cere cuiva sa o apere cu sabia, pentru ca Biblia este "cuvantul lui Dumnezeu e viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, si patrunde pana la despartitura sufletului si duhului, dintre incheieturi si maduva, si destoinic este sa judece simtirile si cugetarile inimii" (Evrei 4, 12).

Daca citesti Biblia in smerenie si umilinta (scuzati limbajul cam... arhaic, dar ales pentru semnificatia lui), cu gand curat si sincer, nu poti sa nu iubesti Biblia. Dar ce este cel mai important este ca nu poti sa nu-L iubesti pe autorul de drept al Bibliei, pe Dumnezeu Tatal. Prin Iisus Hristos, Fiul Sau, si prin inspiratia Duhului Sfant te poti apropia de El si Il poti cunoaste.

Dar chiar daca tu nu Il iubesti pe Dumnezeu, El tot te iubeste pana la moarte ! Dincolo de moarte ne vom intalni doar cu ceea ce ne-am pregatit pe acest pamant !

Dar mai sunt multe alte carti in cultura noastra in traditia noastra ca popor care ne-au format mentalitatea si pe care ne bazam multe din practicile,datinile si credintele noastre.

In limbaj teologic acestea se numesc carti necanonice dar sunt neacceptate in fata publicului insa acceptate si chiar folosite in invatatura bisercii.

Din aceasta categorie fac parte,de pilda,Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Iuda, protoevanghelia lui Iacov, Evanghelia lui Iuda, Epistola lui Barnaba,etc.

Dragul meu cititor!
Insasi Biblia Vedem că Biblia confirmă faptul că slujitorii Vechiului Legământ au adăugat la prescripţiile lui Dumnezeu idei proprii, care, în timp, au devenit tradiţii.

Observăm că aceste tradiţii, de obârşie omenească, apărute cu scopul de a completa şi îmbunătăţi prescripţiile lui Dumnezeu, au fost condamnate atât de Domnul Isus cât şi de apostoli.

Faptul că aceste tradiţii aveau deja o vechime, şi erau acceptate de liderii religioşi ai vremii, nu era un argument al validităţii lor.

Tot aşa, în ce priveşte tradiţia bisericească, oricâte justificări istorice am aduce, ele nu sunt valide atâta timp cât nu sunt prescripţii ale lui Dumnezeu pe care le putem regăsi în învăţătura apostolică.

Aceeaşi atitudine o vedem şi în Ortodoxie, care şi-a creat un panteon de zei, redenumiţi „sfinţi”, dar care nu cer sfinţenie, şi cărora credincioşii li se închină pentru beneficii imediate, considerând că ajutorul lui Dumnezeu este insuficient, iar închinarea la Împărăteasa Cerurilor este restaurată în Ortodoxie prin cultul Fecioarei Maria, care poartă acelaşi nume: „Împărăteasa Cerurilor”, „Împărăteasa Lumii” , sau „Împărăteasa tuturor”.

Ortodoxia amestecă creştinismul cu păgânismul, adevărul cu fabulaţia, şi serveşte poporului acest ghiveci sub eticheta de „Dreaptă Credinţă”. Acest amestec nu este dreapta credinţă ci Babilonul credinţei.

SĂRBĂTORILE
Adevăratul motiv pentru închinarea la sfinţi nu este, aşa cum declară Ortodoxia, cinstirea sfinţilor, ci perpetuarea închinării la zei. Există temerea, întemeiată, că dacă ar renunţa la închinarea la aceşti zei, metamorfozaţi în Ortodoxie ca sfinţi, poporul ar părăsi credinţa Ortodoxă în favoarea frumoaselor tradiţii populare care hrănesc mentalitatea de binecuvântare.

George Coşbuc ne aminteşte:
"Numai paştile cu sărbătorile atârnând de paşte sunt stabilite de Biserica Creştină, fără a avea înrâurire păgână în stabilirea lor. În rest, toate sărbătorile închinate sfinţilor sunt stabilite de creştini prin înlocuirea unor zeităţi păgâne".1

Astfel, zeităţile au fost clonate în sfinţi, iar obiceiurile păgâne au rămas: capra, ursul, măştile, vrăjile făcute de fete în noaptea Sf. Andrei pentru a-şi afla ursitul etc.

• Fondatorii Romei, Romulus si Remus, s-au metamorfozat în Sfinţii Apostoli Petru si Pavel (29 Iunie );
• Donar, zeul tunetelor a fost clonat în proorocul Ilie (20 Iulie )
• “Adormirea fecioarei dacice” a fost inlocuită cu “adormirea fecioarei Maria” (15 August);
• Sâmedru, zeul recoltelor a fost inlocuit cu Sfântul Dumitru (26 Octombrie);
• Sânandrei (Noaptea strigoilor), a fost transformată în Sfântul Andrei (30 Noiembrie);

Amestecând adevărul cu minciuna, pe Cristos cu superstiţiile, şi credinţa adevărată cu ritualurile, pactizând cu păgânismul pentru propria supravieţuire, Ortodoxia de azi nu este altceva decât un lup mascat în blană de oaie. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfîrşitul lor va fi după faptele lor 2Corinteni 11:14-15

Ştiu că există oameni cu adevărat credincioşi Domnului, atât printre slujitorii altarului cât şi printre credincioşii de rând, care au fost duşi în rătăcire; acestora le spun: ieşiţi din Babilonul Ortodoxiei!

CONCLUZIILE CAPITOLULUI:
Tradiţia Ortodoxă în ansamblul ei este o „tradiţie strămoşească”, un amestec de tradiţii apostolice cu tradiţii mozaice şi păgâne, motiv pentru care nu poate fi luată în considerare ca un criteriu în stabilirea reperelor unui creştinism autentic. Tradiţia trebuie reevaluată şi curăţită prin filtrul Cuvântului lui Dumnezeu inspirat. Pavel ne îndeamnă:

Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, ... ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris” 1Corinteni 4:6

Scriitorii Noului Testament nu au înregistrat toate cuvintele rostite vreodată de Isus sau de apostoli, si nici nu au relatat toate evenimentele, faptele si minunile care au avut loc, deoarece misiunea lor nu a fost una de factură istorică.

Misiunea lor a fost aceea de a scrie sub inspiraţia Duhului Sfânt. De aceea, putem avea siguranţa că, prin providenţa lui Dumnezeu, nimic din ceea ce era important nu a rămas nescris, iar tot ce nu a fost scris îşi găseşte reflectare în ceea ce a fost scris!

Pretenţia Ortodoxiei că Tradiţia este anterioară Canonului Noului Testament, că are vechime şi prin acestea ea poate fi luată ca un criteriu al adevărului alături de Scriptură este o aberaţie. O erezie nu devine adevăr datorită faptului că are o vârstă venerabilă, ea este doar o minciună mai veche. Oricâte idei bune am avea, noi trebuie să învăţăm “să nu trecem peste ce este scris.”

Pretenţia ridicată de Ortodoxie că Tradiţia sa ar fi o “practică istorică, de zi cu zi, probată în timp”, tradiţie “de anumite valori, care au fost probate de-a lungul a două milenii”2, este doar o copilărie, deoarece şi tradiţiile budistă, taoistă, şi alte tradiţii păgâne, sunt practici istorice , de anumite valori, probate în timp, dar care nu au nici o relevanţă în ce priveşte apartenenţa la familia lui Dumnezeu.

Problema nu este aceea că tradiţia Ortodoxă nu are nişte valori şi o anumită vechime, ci aceea că nu are susţinere biblică, şi nu depozitează valorile autentice ale Împărăţiei lui Dumnezeu.

“Credinţa strămoşească” are o valoare culturală şi istorică, ca orice altă tradiţie păgână strămoşească, dar nu are valoare mântuitoare. Mai mult, ea nu e doar o abordare nuanţată, cu o interpretare puţin diferită a Scripturii, ci este complet cu spatele la Dumnezeu.

Lăsând poziţia naţionalistă la o parte, trebuie să fim conştienţi că şi alte popoare au tradiţii şi credinţe strămoşeşti păgâne cu valoare istorică, morală şi culturală, dar nici ele nu au valoare mântuitoare.

Ortodoxia nu are practic nici un argument valid pentru a demonstra autoritatea Tradiţiei sale. În final, toată argumentaţia ei se reduce la două afirmaţii, ambele absurde :

• Biserica Ortodoxă este infailibilă şi deci nu poate să greşească;
• Biserica Ortodoxă este singura care deţine adevărul;
Toţi ceilalţi trebuie să o credem pe cuvânt.

Cu siguranţă că acestea sunt nişte argumente copilăreşti.

Tradiţia Ortodoxă este un amestec de creştinism cu păgânism, care nu poate fi invocată ca un criteriu în cunoaşterea adevărului în lucrurile privitoare la Dumnezeu.