Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Reforma Spirituala
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Orientalia
Teologie
Reforma Spirituala
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 


Reformă Spirituală

 

 

Daniel Cristian Florea

Pagina Refromă Spirituală este realizată de

 

Daniel Cristian Florea

Presedintele Asociatiei Internationale a Preotilor Convertiti

 

horizontal rule

EREZIILE ORTODOXIEI

(continuare din numărul anterior)

CULTUL MARIEI

 

Din toate aceste exemple putem observa că Domnul Isus nu face nici o diferenţă între Maria, mama Sa, şi orice alt credincios!

MARIA, NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

 

Maria este considerată născătoare de Dumnezeu pe considerentul că ea l-a născut pe pruncul Isus, iar Isus este Dumnezeu.

Aceasta este din capul locului o erezie, pentru simplul motiv că un om nu poate să nască pe Dumnezeu.

Faptul că prin voturi politicianiste s-a stabilit la nivel doctrinar că Maria este născătoare de Dumnezeu, nu înseamnă că acesta este adevărul. În mod categoric şi evident, Maria nu este născătoare de Dumnezeu.

 

Isus era deja născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii. Cele două firi, umană şi dumnezeiască, au coexistat în Domnul Isus Cristos, tot aşa cum cele două firi, pământească şi dumnezeiască coexistă şi azi în creştinul autentic. Acesta este şi motivul pentru care permanent creştinul trebuie să-şi răstignească firea pământească, şi să-şi desăvârşească firea dumnezeiască Galateni 2:20, 5:24; Luca 9:23 .

 

CONCLUZIILE CAPITOLULUI:

Maria a fost, ca şi noi, doar un om care avea nevoie de Dumnezeu, şi care a avut parte de un mare har, fără a avea merite deosebite.

Faptul că prin voturi politicianiste s-a stabilit la nivel doctrinar că Maria este născătoare de Dumnezeu, nu înseamnă că acesta este adevărul.

În mod categoric şi evident, Maria nu este născătoare de Dumnezeu pentru simplul motiv că un om nu poate să nască pe Dumnezeu.

Deşi Maria l-a născut pe pruncul Isus, ea l-a născut pe Isus ca Fiu al Omului, nu ca Dumnezeu. Isus Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu a fost născut din Tatăl înainte de toţi vecii! Ioan 1:14,18.

 

Maria l-a adus pe lume pe fiul lui Dumnezeu, dar nu l-a născut!

 

Maria a avut copii cu Iosif şi nu este pururea fecioară.

 

Maria nu este Împărăteasa Cerurilor.

 

Ridicarea la cer a Mariei este doar o minciună la fel ca minciuna că de Paşte o flacără se aprinde ca prin minune la Ierusalim. 3

 

ÎNCHINAREA LA SFINTI SI LA ÎNGERI

 

CLARIFICARE: SFINŢI

Înţelesul biblic al termenului „sfânt” este acela de „dedicat”, „consacrat”, sau “pus deoparte” pentru DumnezeuExod 13:2; 1 Cronici 23:13; 1 Corinteni 6:11; Evrei 10:10 . A fi dedicat lui Dumnezeu implică faptul de a duce o viaţă curată din toate punctele de vedere: fizic, moral, spiritual, dar nu se reduce la aceasta. Pe de altă parte, reciproca nu este adevărată. Nu oricine duce o viaţă curată sau chiar ascetică este un sfânt. „Sfinţi” în înţelesul de oameni buni, morali, înfrânaţi, asceţi există în toate religiile. Aceştia îşi sunt dedicaţi lor înşile şi scopurilor lor spirituale, nu lui Dumnezeu, deci nu pot fi consideraţi sfinţi în sens biblic. Există chiar şi printre atei oameni morali, dedicaţi unor scopuri umaniste, nobile, dar care de asemenea, nu pot fi numiţi sfinţi. Sfinţenia în sens biblic implică o consacrare pentru Dumnezeu şi scopurile Lui.

 

Pentru a deveni sfânt nu trebuie să mori şi să fii canonizat, nici să faci mari semne şi minuni, ci să faci un legământ cu Dumnezeu şi să te dedici Lui. Aceasta este semnificaţia biblică a termenului “sfânt” Evrei 12:14; Romani 6: 19,22; .

 

Definirea sfinţilor ca fiind nişte persoane decedate este incorectă. În Biblie sunt numiţi sfinţi toţi cei care au un legământ cu Dumnezeu, şi îl onorează. Desigur că un sfânt decedat rămâne un sfânt, dar decesul nu este o condiţie pentru a deveni sfânt.

 

·                    Cu o anumită ocazie, Petru a înviat o tânără numită Tabita.Petru a zis: Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii, şi, cînd a văzut pe Petru, a stătut în capul oaselor. El i-a dat mîna, şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le-a pus-o înainte vie. Fapte 9:40,41 Dacă i-a chemat pe sfinţi, înseamnă că aceştia erau în trup, în sensul că nu erau decedaţi.

 

·                    Înainte de a deveni creştin, Pavel era un fariseu zelos care pentru credinţa strămoşească ebraică a prigonit mulţi creştini. Iată cum exprimă el acest lucru: “şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta dela preoţii cei mai de seamă; şi, cînd erau osîndiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor” Fap 26:10. Dacă i-a aruncat în temniţă înseamnă că sfinţii erau în trup.

 

·                    Ajutaţi pe sfinţi, cînd sînt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi. Rom 12:13 Şi aici este vorba de sfinţii aflaţi în trup.

 

·                    Alte versete in care se afirmă că sfinţii sunt cei aflaţi în trup sunt: Fapte 9:32; Romani 15:25,26; Romani 16:15; 2 Corinteni 1:1; 2 Corinteni 13:13; Efeseni 1:1; Coloseni1:2 etc.

 

Atunci când Biblia afirmă că sfinţii desfăşoară vreo activitate, se referă la sfinţi aflaţi în trup. Există o excepţie în Apocalipsa 6.9, asupra căreia voi reveni imediat 4.

 

Nu există nici o indicaţie în Scriptură care să sugereze că sfinţii decedaţi se roagă, sau desfăşoară vreo activitate în legătură cu cei aflaţi în trup.

 

Este foarte important să reţinem că în Scriptură termenul “sfinţi” se referă cel mai adesea la persoane vii (în sensul de aflate în trup), dedicate lui Dumnezeu, şi nu la persoane decedate.

 

 

CLARIFICARE: MIJLOCITOR

In Noul Testament cuvântul „mijlocitor” poate avea mai multe înţelesuri.

 

1.            Termenul „religie” vine de la latinul religare, care înseamnă a reface o legătură ruptă. În creştinism aceasta se referă la a reface legătura între om şi Dumnezeu ruptă cu ocazia păcatului adamic.

 

Biblia ne spune că Isus Cristos este unica persoană potrivită şi capabilă să refacă această legătură, prin jertfa Sa. El este singurul mijlocitor al reconectării noastre cu Dumnezeu Evrei 9:15; 12:24

 

Isus i-a zis: Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine. Ioan 14:6

 

În acest prim înţeles al cuvântului, de mijlocitor al legământului mântuirii, Domnul Isus este singurul mijlocitor: Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor (mesitēs gr.) între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, 1Timotei 2:5

 

Aşadar, calitatea de mijlocitor în sensul unei punţi de legătură între om şi Dumnezeu Tatăl o are doar Domnul Isus. Nu există nici o altă persoană, în trup sau decedată, care să aibă această calitate.

 

2.            Al doilea înţeles al cuvântului „mijlocitor”, este acela de „avocat” exprimat prin cuvântul parakletos (gr.) 1 Ioan 2.1, sau „cel ce intervine în favoarea cuiva” exprimat prin cuvântul entugchanō(gr.) Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţămiri pentru toţi oamenii” 1Timotei 2:1 (v şi Romani 8:26,27,34; Evrei 7:25).

 

În acesta al doilea sens, atât Domnul Isus, Duhul Sfânt cât şi sfinţii în trup sunt mijlocitori; să reţinem că înţelesul este acela de a interveni, de a pleda cauza cuiva aflat în trup în faţa lui Dumnezeu. Nu există nici un indiciu în Biblie că sfinţii decedaţi ar putea face aşa ceva, şi nici că pe pământ ar exista o castă superioară de clerici care să aibă exclusivitate în raportul cu Dumnezeu privind aceasta activitate.

 

Să reţinem că oriunde se vorbeşte în Biblie de mijlocirea sfinţilor ea se face de către cei aflaţi în trup pentru cei aflaţi în trup; niciodată nu sunt implicate persoane decedate, nici ca furnizori, nici ca beneficiari ai rugăciunii.

 

Domnul Isus are dublă calitate de mijlocitor, după cum vedem: El este pe de o parte unicul mijlocitor al legământului mântuirii, în urma jertfei Sale la cruce, acesta fiind un eveniment unic, dar şi mijlocitor-avocat care pledează cauza noastră la dreapta Tatălui,aceasta fiind o activitate care continuă şi azi.

Un al treilea înţeles este acela de slujitor: „Mijlocitor” = mesager, slujitor. Cuvântul „înger” („malak” ebr. ; „aggelos” gr.), înseamnă „sol”, „mesager”. Îngerii sunt mesageri ai lui Dumnezeu, şi în acest sens ei sunt mijlocitori între Dumnezeu şi oameni.

 

Creştinul adevărat trăieşte de pe acum pentru cer. Scopul relaţiei cu Dumnezeu nu este în primul rând obţinerea unei vieţi mai confortabile, ci îndumnezeirea, desăvârşirea naturii dumnezeieşti şi intrarea în destinul pe care Dumnezeu l-a stabilit deja pentru noi încă de la crearea lumii.

 

Zeii nu impuneau condiţii de sfinţenie pentru a asculta rugăciunile, cereau doar ofrande şi venerare. Această abordare este şi astăzi mai convenabilă pentru firea pământească. Oamenilor le este mai uşor, să se adreseze “sfinţilor care nu impun condiţii de sfinţenie ca Dumnezeu, ci solicită doar ofrande şi venerare. Oamenii nu merg la Dumnezeu, fiindcă asta ar implica din partea lor renunţarea la păcat, un legământ cu El, sfinţenie (dedicare pentru Dumnezeu) şi o schimbare a stilului de viaţă.

 

CLARIFICARE: BISERICA

Biserica, ekklēsia gr. înseamnă “comunitatea celor chemaţi afară (din împărăţia întunericului)”. Să remarcăm faptul că noţiunea de Biserică are de a face cu o comunitate de oameni, nu cu o clădire, edificiu sau templu.

 

1. Sensul comun este acela de biserică locală, care reprezintă comunitatea sfinţilor aflaţi în trup dintr-o anumită zonă, care împărtăşesc acelaşi mod de înţelegere a Scripturii, şi care se întâlnesc împreună regulat, sub conducerea unor persoane cu atribute de păstorire, pentru serviciul divin/ slujba religioasă şi alte activităţi specifice.

 

2. Sensul restrâns se referă la orice grup de sfinţi, credincioşi născuţi din nou, care se întâlnesc pentru activităţi duhovniceşti (studiu biblic, rugăciune, laudă şi închinare, diferite slujiri)

 

3. Biserica minimală este prezentată de Domnul Isus ca fiind constituită de oricare doi sau trei credincioşi care se întâlnesc în numele Lui Matei 18:20. Celula de bază este familia în care cei doi soţi sunt credincioşi, creştini născuţi din nou, şi îşi cresc copiii în învăţătura Domnului. Aşadar, familia însăşi devine biserică atunci când ambii soţi sunt creştini.

 

Forma de grup si respectiv cea de familie menţionate nu sunt forme autonome, de sine stătătoare, ele sunt integrate într-o biserică locală.

Biserica, în cele trei forme menţionate, îşi poate desfăşura activităţile într-o locaţie publică, privată, sau în casele participanţilor 1 Corinteni 16:19, Coloseni 4:15, Filimon 1:2.

 

Biserica nu este o organizaţie, ci un organism. Ea se naşte, creşte şi se desăvârşeşte prin guvernarea absolută a lui Cristos: El însuşi va zidi Biserica Sa Matei 16:18. Pentru funcţionarea Bisericii Sale, Domnul Isus a prevăzut structuri de autoritate (presbiteri / episcopi cu diferite slujiri1 Corinteni 12:28; Efeseni 4:11; Fapte 20:28; 1 Petru 5:1, diaconi, şi un mod de instruire bazat pe ucenicie.

 

Obiectivele Bisericii se referă în principal la propovăduirea Evangheliei Împărăţiei lui Dumnezeu, dezvoltarea unei culturi a Împărăţiei Sale, manifestarea naturii şi relaţiilor dumnezezeieşti în şi respectiv între copiii lui Dumnezeu, desăvârşirea sfinţilor, aducerea voii lui Dumnezeu din cer pe pământ, distrugerea lucrărilor Împărăţiei Întunericului.

 

4. Sensul cel mai larg este acela de Biserică universală, care înseamnă comunitatea tuturor sfinţilor, a credincioşilor creştini din toate naţiunile şi din toate timpurile (trecut, prezent şi viitor). Această comunitate va avea comuniune doar după „învierea morţilor”şi primirea trupurilor de slavă 1Corinteni 15:52-54. Nu există nici măcar o aluzie în Biblie că până atunci sfinţii decedaţi aparţinând acestei comunităţi pot interacţiona în vreun fel cu cei aflaţi în trup. Orice încercare de comunicare sau comuniune cu cei decedaţi se numeşte spiritism.

 

Există însă o comuniune a sfinţilor în trup aparţinând diferitelor biserici locale.

 

În ce priveşte echivalentul Templului din Vechiul Testament, Biblia afirmă că credincioşii, sfinţii înşişi sunt Templul Duhului Sfânt, atât fiecare in parte, sub aspect individual 1 Corinteni 3:16, 1 Corinteni 6:19 , cât şi sub aspect corporativ 1Petru 2:5; şi asta nu după moarte. Sfinţii aflaţi în trup sunt templul Duhului Sfânt încă din timpul vieţii terestre.

 

Orice activitate care îi implică pe cei morţi este o formă de spiritism, inclusiv încercarea de a comunica cu sufletele sfinţilor decedaţi. Astfel, pe lângă celelalte păcate ale sale, Ortodoxia îl mai adaugă şi pe acela de a practica spiritismul.

 

Biblia ne îndeamnă să ne rugăm unii pentru alţii, nu să ne rugăm unii altora. Petru nu s-a rugat lui Pavel si nici invers5. Nu are sens biblic ca un sfânt aflat în viaţă (în trup) să se roage unui alt sfânt, fie el în trup sau decedat.

 

Cei decedaţi care au fost cu adevărat sfinţii lui Dumnezeu nu aşteaptă slavă omenească din partea celor aflaţi în trup. Ei ar spune „nu avem nici un merit; am făcut doar ce eram datori să facem” Luca 17:10

 

Vedem aici că onorarea sfinţilor constă în faptul de a le urma credinţa, nu de a declara sărbători şi zile de odihnă în cinstea lor.

 

4. A te ruga unor sfinţi în timp ce Dumnezeu ne spune să ne adresăm Lui Însuşi, este o insultă, este un act care insinuează că El ar fi mai puţin îngăduitor sau mai puţin bun decât aceşti sfinţi. Isus este perfect în dragostea lui pentru noi, nu trebuie “îndulcit” de mama Sa Maria, nici de sfinţii apostoli, sau de alţi sfinţi. Isus a spus Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Matei 11:28

 

Ca urmare, ceea ce trebuie să remarcăm mai degrabă în versetele menţionate, dincolo de utilizarea cuvântului „închinare” este faptul că toate aceste persoane erau în viaţă (în trup). Nu avem nici un caz de închinare la sfinţi decedaţi.

 

CLARIFICARE: PLECĂCIUNE

În toate situaţiile, termenul grecesc „chairotradus în versiunea Cornilescu prin „plecăciuneînseamnă - şi ar trebui tradus prin - „salutare.

 

Avem următoarele utilizări:

 

·                    Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, presbiterii (Sau: bătrîni.) şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri, cari sînt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune (Salutare-NA)!Fapte 15:23

 

·                    Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune(Salutare-NA)! Fapte 23:26

 

·                    Îngerul a intrat la ea, şi a zis: „Plecăciune, (Salutare-NA)ţie, căreia ţi s’a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!” Luca 1:28

 

Termenul „chairo(gr.) tradus prin „plecăciune” denotă o formă desalut care nu trebuie confundată cu închinarea (adorarea, venerarea)

 

b. Închinarea la profeţii decedaţi. Dumnezeu a lucrat la început cu poporul evreu, dar aceştia nu au canonizat pe sfinţii lor, cum fac Ortodoxia şi Catolicismul astăzi. Evreii nu se închină la Sfinţii Moise, Avraam, Isaac, Iacov, Daniel, David, Ieremia, Isaia, nici măcar la popularul Ilie.

 

După cum vedem, nu avem un model în acest sens la poporul evreu. După logica Ortodoxiei, evreii nu şi-au onorat niciodată sfinţii decedaţi, deoarece nu s-au închinat acestora.

 

De asemenea, Scriptura nu menţionează că apostolii ar fi serbat pe sfinţii arhangheli Mihail si Gavril sau naşterea Fecioarei Maria, nici naşterea sau tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul; ei nu au serbat nici măcar ziua de naştere a Domnului lui Isus, dar asta nu înseamnă că ei nu l-au cinstit şi nu l-au onorat.

 

Vedem că Saul a fost pedepsit de Dumnezeu pentru că s-a adresat celor ce cheamă morţii. Acest lucru este valabil şi astăzi. Noi trebuie să ne adresăm direct lui Dumnezeu, nu sfinţilor decedaţi.

 

Deoarece lucrează cu morţii şi cer ajutorul morţilor, în loc să dea slavă Numelui lui Dumnezeu, preoţii ortodocşi sunt sub blestem, iar binecuvântările lor sunt blestemate, nu vă mai duceţi la ei ! Maleahi 2:1,2

 

CLARIFICARE: MOARTE

Moartea, în înţelesul ei spiritual, biblic, înseamnă „separare”, „despărţire, şi nu extincţia persoanei. Moartea nu înseamnă non-existenţă.

 

Există o moarte fizică şi două nivele ale morţii spirituale.

 

Moartea fizică, biologică semnifică despărţirea trupului de sufletul şi spiritul omului.

 

Prima moarte spirituală semnifică faptul că Duhul lui Dumnezeu s-adespărţit de duhul lui Adam. Duhul omului lumesc este mort Romani 6:13; Coloseni 2:13 în sensul că este despărţit de Duhul lui Dumnezeu. Ca urmaş al lui Adam fiecare om se naşte în această stare de moarte spirituală. Deşi are viaţă biologică, omul nu are viaţă adevărată, veşnică. De aceea, unora dintre cei aflaţi în trup, adică biologic vii, Domnul Isus le spune „morţi”: lasă morţii să-şi îngroape morţii Luca 9:60.

 

Din această situaţie omul poate să-şi recapete viaţa spirituală (veşnică) printr-un legământ cu Dumnezeu.

 

A doua moarte spirituală înseamnă despărţirea definitivă şi irevocabilă a sufletelor celor păcătoşi de Dumnezeu, prin intrarea acestora în Iad. Aceasta este situaţia celor care în timpul vieţii biologice nu decid să facă un legământ cu Dumnezeu.

 

CONCLUZII:

 

De ce nu ne închinăm la sfinţii decedaţi sau la îngeri, şi nici nu ne rugăm lor:

1.            Domnul Isus a zis „veniţi la Mine... direct, fără intermediari...Eu vă voi da...” Matei 11.28.

2.            Dumnezeu ne-a dat Duhul Său cel Sfânt să ne ajute. Fapte 1:8; Ioan 14:16,17,26; Ioan 16:13; Efeseni 1:13; 1 Ioan 2.20;27 etc.. Dumnezeu ni S-a dat pe Sine Însuşi nouă prin Duhul Său cel Sfânt, de aceea e o jignire la adresa Lui să mai apelăm la sfinţi decedaţi sau la îngeri.

3.            Sfinţii decedaţi nu ne pot ajuta. Nimic din Scriptură nu ne îndreptăţeşte să considerăm că sfinţii ar putea desfăşura în ceruri anumite activităţi în favoarea (sau împotriva) noastră.

4.            Sfinţii decedaţi nu sunt mai prietenoşi, mai înţelegători, mai accesibili, mai buni sau mai îndurători decât Dumnezeu Însuşi; această perspectivă luciferică este de asemenea o jignire la adresa lui Dumnezeu.

5.            Comunicarea cu cei decedaţi înseamnă spritism, şi încalcă o poruncă expresă a lui Dumnezeu.

6.            Sfinţii adevăraţi nu primesc închinare, deoarece ei nu caută slavă omenească.

7.  Modul de cinstire a sfinţilor menţionat în Scriptură este acela de a le urma credinţa, şi a avea privirea aţintită la Domnul Isus.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate