Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Reforma Spirituala
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Orientalia
Teologie
Reforma Spirituala
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 


Reformă Spirituală

 

 

Daniel Cristian Florea

Pagina Refromă Spirituală este realizată de

 

Daniel Cristian Florea

Presedintele Asociatiei Internationale a Preotilor Convertiti

 

horizontal rule

EREZIILE ORTODOXIEI

(continuare din numărul anterior)

ÎNCHINAREA LA ICOANE SI RELICVE

 

Feriţi-vă de orice pare rău. 1Tesaloniceni 5:22

 

Dincolo de aceste afirmaţii cu caracter doctrinar, în realitate Ortodoxia venerează icoanele în sine, acordându-le un statut spiritual, „sfinţenie”, şi o putere făcătoare de minuni. Altfel, nici nu ai avea cum să „cinsteşti” ceva ce e doar o bucată de lemn.

Prin închinarea la icoane şi moaşte Ortodoxia aduce blestem peste poporul nostru, generaţie peste generaţie, deoarece idolatria e ceva grav, nu e ceva nevinovat, neutru, acceptabil. Cei ce practică idolatria sunt aici catalogaţi de Dumnezeu că Îl urăsc, deoarece Îl tăgăduiesc (îl neagă) prin faptele lor, care sunt contrare declaraţiilor lor doctrinare Tit 1.16.

 

Atitudinea Ortodoxiei este aceea de a se ascunde în spatele unor cuvinte pentru a se eschiva de la o prescripţie clară a lui Dumnezeu, printr-o strategie puerilă, pe care aş asemăna-o cu cea a unui alcoolic căruia, interzis fiindu-i consumul de alcool, rezolvă problema scriind pe sticla sa de ţuică “tinctură de prune” şi afirmând că el consumă fructe, care sunt sănătoase. Tot aşa, Ortodoxia ia un “chip cioplit”, scrie pe el “icoană” şi se închină acesteia, susţinând că nu se închină chipurilor cioplite.

  

CLARIFICARE: ICOANĂ / CHIP CIOPLIT

Înţelesul în limba română a cuvântului “Icoană” nu se suprapune înţelesului cuvântului grecesc „eikon care înseamnă imagine. Nu orice imagine este “icoană/ chip cioplit”.

 

Problema apare atunci când o imagine sau reprezentare, devine obiect de închinare sau/şi i se atribuie puteri magice.

 

Înţelesul “icoanei” sau a “chipului cioplit” este acela de reprezentare a unor lucruri care devin obiect de închinare, şi care deturnează astfel închinarea care I se cuvine doar lui Dumnezeu.

 

Nu orice reprezentare / imagine este “icoană/ chip cioplit”. Cortul, ca şi Templul evreilor aveau reprezentări (flori şi heruvimi), chiar poruncite de Dumnezeu, dar ele erau ornamentale, nu erau obiect de închinare. Apoi, există Biblia explicată pentru copii, care are imagini reprezentând pe Avraam, Moise, Isus, Maria etc. Acestea sunt imagini, dar nu sunt “icoane”. De asemenea, pe pereţii unor lăcaşuri de cult evreieşti sau creştine pot fi întâlnite imagini reprezentând scene biblice, un fel de “benzi desenate”, cum le-am spune astăzi, care au rol decorativ şi educativ, şi care nu sunt “icoane/ chipuri cioplite”

 

Aşa cum am arătat, problema cu icoana, indiferent că o numim idol, icoană sau chip cioplit, este aceea că cere închinare şi i se atribuie puteri supranaturale.

 

Interesul Celui Rău nu este să ne meargă nouă rău în viaţa aceasta, ci să ne îndepărteze de Dumnezeu şi de mântuire. Trebuie să părăsim ideea simplistă şi falsă că tot ce ne convine nouă vine de la Dumnezeu, şi tot ce nu ne convine vine de la Diavolul.

 

Cel Rău are strategii pentru toate situaţiile: Celor care cred în Dumnezeu le poate aduce necazuri, pentru ca ei să cârtească împotriva lui Dumnezeu.

 

Pe cei ce se închină la sfinţi, îngeri si icoane îi poate ajuta uneori să le meargă bine, pentru a continua să se închine la idoli, şi pentru a-i îndepărta astfel de Dumnezeu şi de mântuire în schimbul unor avantaje lumeşti.

 

Credincioşii ortodocşi nu merg la Dumnezeu pentru vindecare ci la sfinţi, la icoane şi la moaşte. Dacă Ortodoxia susţine că deţine ungerea vindecătoare a “sfântului maslu”, de ce mai merg credincioşii pentru vindecare la icoane, la moaşte şi sfinţi decedaţi? Aceasta e o jignire la adresa Creatorului. E ca şi cum ai spune că acolo unde Dumnezeu nu se descurcă cu vreo boală, o poate rezolva Sfânta Parascheva, sau Dumitru cel nou, sau Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

 

Vindecarea divină biblică se administrează prin sfinţii aflaţi în viaţă, adică prin credincioşii născuţi din nou şi umpluţi cu Duhul lui Dumnezeu, nu prin relicve ale unor sfinţi decedaţi. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Iacov 5:16 ne spune Iacov, adresându-se tuturor credincioşiloraflaţi în trup.

A apela la sfinţii decedaţi, indiferent în ce problemă, este o formă de spiritism, aşa cum am mai arătat.

 

CONCLUZII:

Toate ritualurile legate de sfinţii decedaţi se bazează pe iluzia că ei ar putea face ceva pentru noi. Însă, nu există o temelie scripturală pentru credinţa că sfinţii decedaţi ar mai putea desfăşura vreo activitate de intervenţie, mijlocire sau rugăciune.

În Scriptură nu e prevăzută nici o alternativă de a ne ruga altcuiva decât exclusiv lui Dumnezeu.

 

Dumnezeu interzice în mod explicit comunicarea cu morţii, (inclusiv sfinţii morţi) care este o formă de spiritism, precum şi închinarea la icoane, sfinţi sau îngeri, care este o formă de idolatrie (închinare la idoli).

 

Ortodoxia argumentează că închinarea la sfinţi, icoane, îngeri au fost elemente care au apărut de timpuriu în Biserica primară. Faptul că o erezie a apărut timpuriu nu înseamnă că între timp a devenit adevăr.

 

Unii poate gândesc în sinea lor: eu nu te pot contrazice, dar cu siguranţă preotul sau duhovnicul meu ar avea argumente că Ortodoxia are dreptate. Nu te baza pe ce ştie sau ce crede preotul sau duhovnicul tău. Toţi vom da socoteală personal de ceea ce credem, în faţa lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă că nu ai nevoie de Biserică şi păstorire, ci înseamnă că ai o responsabilitate personală pentru credinţa ta.

 

Scriptura spune că “Blestemat e omul ce se încrede în om Ieremia 17:5; de aceea, nu-ţi pune nădejdea în Sf. Maria, Sf. Arsenie Boca, Sf. Paraschieva, nici în preoţi sau călugări, nici în rudele care vor organiza parastase după decesul tău. Mai bine studiază Scriptura şi roagă-te ca Dumnezeu să ţi se descopere personal. Încrede-te în El şi în Cuvântul Său.

 

Cuvântul lui Dumnezeu susţine că relaţia noastră cu Dumnezeu, ruptă cu ocazia căderii adamice, poate fi restaurată numai în timpul vieţii pământeşti, ca rezultat al naşterii din nou, prin intrarea într-un legământ pe baza credinţei în moartea, învierea şi înălţarea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

 

De aceea, atenţia noastră trebuie să se mute de la sfinţii decedaţi şi icoanele neînsufleţite spre adevărata viaţă care este în Isus Cristos, preocupându-ne cu acele lucruri care ne pot da viaţa veşnică nouă şi celor dragi nouă aflaţi încă în trup.

 

SIGURANTA MÂNTUIRII

 

Ortodoxia, în contrast cu siguranţa pe care o afişează în privinţa faptului că este singura deţinătoare a adevărului, este total nesigură în ceea ce priveşte eficacitatea credinţei sale, în sensul că ea nu garantează nimănui că, urmând doctrinele sale, va fi mântuit.

 

În ambele versete Filipeni 3:12-14 şi 2Timotei 4:7-8 este vorba de un premiu, nu de mântuire. Subiectul răsplăţii şi cel al cununii sunt subiecte diferite de cel al mântuirii. Apucarea mântuirii e diferită de apucarea premiului, deoarece sunt lucruri diferite! Mântuirea nu este un premiu, este un dar al lui Dumnezeu. Pe lângă acest dar Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după slujirea lui, şi va acorda un premiu celor biruitori.

 

CLARIFICARE: FAPTE BUNE

Profetul Isaia ne arată că uneori ceea ce noi considerăm a fi fapte bune, sunt percepute de Dumnezeu ca fiind murdare. Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sînt ca ohaină mînjită. Isaia 64:6

 

Domnul Isus caută mai mult decât fapte bune, El caută fapte desăvârşite: Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. Veghează, şi întăreşte ce rămîne, care e pe moarte, căci n’am găsit faptele tale desăvîrşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine. Apocalipsa 3:1-3

 

Care sunt aceste fapte desăvârşite pe care trebuie să le facem? Este vorba oare de a ajuta pe cei sărmani şi de a fi nişte oameni cumsecade?

 

Faptele bune desăvârşite, cele pe care le caută Domnul Isus, sunt cele care îşi au originea în Tatăl.(Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit). Toate ideile noastre despre a face o faptă bună sunt fără valoare dacă nu îşi au izvorul în El.

 

Pavel defineşte faptele bune ca fiind cele ce îşi au originea în El: Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.Efeseni 2:10

 

Creştinul autentic, după modelul Domnului Isus, face doar ce îi arată Tatăl. Ioan 5:19

 

Să sintetizăm acum relaţia între mântuire, credinţă şi fapte.

 

- Mântuirea se capătă exclusiv prin credinţa în jertfa Mântuitorului nostru, Domnul Isus Cristos.

 

- Faptele bune, desăvârşite sau neprihănite sunt acelea ale cărui iniţiator este Însuşi Dumnezeu, „pregătite dinainte să umblăm în ele” şi care ne sunt comunicate prin Duhul Sfânt. Ele sunt o haină albă, nepătată Apocalipsa 19:8.

 

- Faptele bune realizate la iniţiativă noastră pot fi uneori, din perspectiva lui Dumnezeu, doar „o haină mânjită” Isaia 64:6.

 

- Faptele bune desăvârşite sunt o urmare, o consecinţă a mântuirii, a naşterii noastre din nou, sunt o manifestare a naturii dumnezeieşti sădite în noi, care vrea să se exprime.

 

- Mântuirea nu este un rezultat al faptelor noastre desăvârşite, ci faptele noastre desăvârşite sunt un rezultat al mântuirii şi al faptului că Isus Cristos trăieşte în noiGalateni 2:20.

 

Mi se pare o aroganţă din partea Ortodoxiei să considere că cineva ar mai putea adăuga ceva la jertfa Mielului lui Dumnezeu; aceasta este doar expresia vanităţii omului de a îşi asuma şi el nişte merite ale propriei neprihăniri, în timp de Scriptura tocmai asta vrea să înlăture: Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni Efeseni 2:9.

 

Jertfa Sa a fost completă şi atotcuprinzătoare. Domnul Isus Cristos a şters întreaga listă a prevederilor Legii, a căror încălcare ne aducea condamnarea veşnică: Coloseni2:13-19

 

Dovada biblică a existenţei stării de mântuire este mişcarea Duhului Sfânt în om, nimic altceva.

 

Vedem clar exprimat aici acest lucru: dacă nu ştii că eşti mântuit, înseamnă că nu eşti mântuit. Trebuie să-ţi dai seama singur dacă Cristos este, sau nu este în tine.

 

De aici rezultă cât se poate de clar că ceea ce ne înviază este Duhul Lui care este în noi, dacă este în noi. El trebuie să fie real în noi! Nu e suficient doar să avem o doctrină că la un moment dat am primit Duhul Sfânt!

 

Vedeţi, duhul nostru trebuie să ştie că e mântuit, şi să adeverească acest lucru împreună cu Duhul lui Dumnezeu. Dovada că suntem fii ai lui Dumnezeu este realitatea călăuzirii noastre în Duhul Sfânt, faptul de a avea sau nu această călăuzire divină, nu aderenţa la un set de doctrine, îndeplinirea unor ritualuri sau apartenenţa la un anumit cult.

 

Să observăm că sângele mielului era salvarea lor, indiferent de cât de buni sau răi erau, cu condiţia ca ei să fie în interiorul casei! Tot la fel, sângele Mielului lui Dumnezeu, Isus, este salvarea noastră cu condiţia să fim „în interiorul” legământului.

 

Eu am convingerea că, per ansamblu, evreii nu erau cu nimic mai buni decât egiptenii Romani 3:9. Totul a depins de harul lui Dumnezeu, de voia Lui, nu de cât de cumsecade erau evreii în comparaţie cu egiptenii.

 

ŞARPELE DE ARAMĂ

Această a doua relatare se referă la un eveniment petrecut pe drumul din Egipt spre Ţara Promisă:

 

Nici aici nu era vorba de cât de bun sau rău era cineva, ci era vorba de câtă credinţă avea: nu trebuia să facă nici o faptă bună pentru a fi iertat, ci dacă privea cu credinţă spre şarpele de aramă, trăia.

 

Nu exista nici un merit al cuiva pentru aceste vindecări, totul era prin har, fără fapte! Supravieţuirea era rezultatul unui act personal de credinţă. Ioan 3:14 -18

 

Vedem aici comparaţia între salvarea / vindecarea prin acest şarpe şi Mântuirea prin credinţa în jertfa Domnului Isus.

 

Doctrina falsă a mântuirii prin fapte are ca urmare un alt dezacord cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi anume credinţa falsă că nu putem şti până în ziua judecăţii dacă suntem mântuiţi sau nu.

 

Or, noi am văzut mai sus că cei ce mor în Domnul nu mai merg la judecată Ioan 3:18, Ioan 5:24.

 

Cei care sunt mântuiţi ştiu acest lucru, şi îşi trăiesc mântuirea încă din timpul vieţii terestre.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate