Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Reforma Spirituala
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Orientalia
Teologie
Reforma Spirituala
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 


Reformă Spirituală

 

 

Daniel Cristian Florea

Pagina Refromă Spirituală este realizată de

 

Daniel Cristian Florea

Presedintele Asociatiei Internationale a Preotilor Convertiti

 

horizontal rule

 

ORTOTOXIA

INFLUENTA SOCIALA SI ECONOMICA A ORTODOXIEI

Ortodoxia, în sensul său de dreaptă credinţă sau credinţă adevărată, ar fi trebuit să fie un nume de marcă al Împărăţiei lui Dumnezeu, dar aşa cum am văzut, ceea ce se ascunde sub această denumire este în realitate o religie nocivă, care ar putea fi numită mai potrivit Ortotoxia” - adevărata otravă.

De-a lungul timpului, autori ca Iosif Ţon, Aurelian Ştefan Chibici, Cornel Filip şi alţii au încercat cu multă delicateţe şi respect pentru sentimentele naţionale, să atragă atenţia poporului român de pericolul în care se află datorită Ortodoxiei, dar fără prea mult succes.

A sosit timpul să spunem răspicat că Ortodoxia de astăzi este o otravă spirituală, o religie idolatră, care practică ritualuri magice, vrăjitorie şi spiritism, şi care duce poporul în rătăcire; este o religie confuză, care „amestecă paiele cu grâul”, punând la egalitate Cuvântul lui Dumnezeu cu învăţăturile omeneşti şi tradiţiile păgâne. Naţiunea este amăgită că are o şansă la mântuire prin rugăciunile preoţilor, prin parastase şi pomeniri post mortem.

Aceasta este o carte radicală, care se doreşte a fi un semnal de alarmă privind toxicitatea Ortodoxiei din perspectivă biblică; este expresia unui strigăt de chemare a lui Dumnezeu către poporul român, de întoarcere la El. Realitatea este că în momentul de faţă poporul român se îndreaptă spre iad cu viteză maximă, sub conducerea presupus infailibilă a Bisericii Ortodoxe Române. Este timpul ca cei ce rostesc Numele Domnului 2Timotei 2:19 să ia o decizie pentru veşnicia lor, alegând fie viaţa, prin dedicarea şi sfinţirea în Cuvântul adevărului, fie moartea, prin continuarea pribegirii în întunericul Ortodoxiei.

Mai-marii Ortodoxiei nu s-au achitat de rolul lor principal, care este cel de a păstori turma Domnului după prescripţiile Lui. Ei au urmat calea cărturarilor şi fariseilor pe care Domnul Isus îi apostrofează spunându-le: Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre. Matei 23:13

Umflată de mândria posedării monopolului adevărului şi de pretenţia deţinerii puterii de a creştina lucrurile şi obiceiurile păgâne, a ajuns ea însăşi o oază a păgânismului.

Deşi cultivă (cel puţin în doctrină) un standard de moralitate, evlavie, bunătate, umanitarism ea nu ajunge la esenţă, la mântuire şi viaţa veşnică.

Chiar dacă nu este totul greşit în Ortodoxie, ereziile sunt atât de grosolane încât aspectele pozitive nu au puterea de înviere şi viaţă de care avem nevoie, căci adevăratul Cristos nu poate fi găsit aici. În mijlocul atâtor rătăciri, cu greu ar putea găsi cineva mântuirea în Ortodoxie.

Sub pretenţia titlului afişat de „dreapta credinţă”, Ortodoxia a eşuat lamentabil în aspiraţia de a conduce pe credincioşi pe calea cea dreaptă a lui Dumnezeu.

Comentariul lui Pavel este de actualitate pentru mai-marii Ortodoxiei : Unii, fiindcă s’au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s’au apucat de flecării. Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc. 1Timotei 1:6,7.

Domnul Isus le-ar spune: Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Matei 22:29

Cu toate că-şi susţine cu atâta vehemenţă infailibilitatea doctrinară, Ortodoxia este cea mai nesigură credinţă din lume, deoarece nu poate garanta că, urmând învăţăturile ei, vei dobândi mântuirea. Ea susţine că ştie multe, dar nu garantează nimic. A fi parte a Bisericii Ortodoxe este ca şi cum te-ai afla într-un avion al cărui pilot conduce fără un plan de zbor, şi care nu ştie care este destinaţia. În schimb, îţi poate oferi mici suveniruri „purtătoare de noroc”: cruciuliţe şi icoane sfinţite.

Întrebat fiind în legătură cu situaţia deplorabilă a economiei româneşti, istoricul N. Djuvara aprecia într-un interviu (2010) că Ortodoxia este cauza înapoierii noastre. Au fost destui cei care au sărit să îl contrazică, neînţelegând cum stau, de fapt, lucrurile.

În lucrarea sa „Credinţa adevărată”, făcând o incursiune relevantă prin istorie, citând istorici şi oameni de cultură ca A.D. Xenopol, Nicolae Iorga, D. Drăghicescu, D. Onciul, N. Dobrescu, I. Bogdan, Gh. M. Ionescu, Sextil Puşcariu, N.V. Pantea, E. Lovinescu şi alţii, şi aducând în atenţie documente istorice ale vremii, Iosif Ţon evidenţiază influenţa nefastă a Ortodoxiei asupra poporului român.

Cei care l-au contrazis pe Djuvara, ar trebui să fie pregătiţi să îi contrazică pe toţi aceşti istorici menţionaţi mai sus, care afirmă acelaşi lucru.

Voi prezenta mai jos câteva opinii ale istoricilor, folosind citate din lucrarea menţionată.

1. CREŞTINAREA ROMÂNILOR

În primul rând, românii trebuie să ştie că la începuturile creştinismului pe plaiurile noastre, credinţa era una de influenţă romană, apuseană, şi nu bizantină, orientală.

2. BULGARIZAREA ROMÂNILOR PRIN ORTODOXIE

Ortodoxia a fost impusă, după cucerirea noastră de către bulgari, după cum relatează izvoarele istorice, ajungându-se până acolo încât se tăia limba celor care nu foloseau în biserică limba bulgară, care a devenit şi limba statului.

3. GRECIZAREA ROMÂNILOR PRIN ORTODOXIE

În pofida celor ce acreditează o influenţă pozitivă a Ortodoxiei, istoria ne demonstrează contrariul. Ortodoxia a fost vehiculul, instrumentul prin care, după bulgari, grecii au năpăstuit ţara, şi au ţinut poporul în întuneric şi sărăcie. Iată care sunt, potrivit istoricilor, efectele Ortodoxiei asupra poporului român în perioada grecească:

·                    Dezvoltarea unei mentalităţi de jaf şi asuprire în caracterul preoţimii, călugărilor şi boierimii;

·                    Dezvoltarea unei moralităţi decadente în rândul preoţimii, călugărilor şi întregii naţiuni;

·                    Dezrădăcinarea poporului român de la originile lui latine;

·                    Înăbuşirea efervescentei creatoare a poporului;

·                    Jefuirea naţiunii de catre greci;

·                    Stare de sărăcie accentuată;

·                    Înapoiere în cultură şi civilizaţie;

4. ORTODOXIA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ

Spiritul cameleonic al Ortodoxiei i-a permis acesteia să colaboreze pe rând, după cum bătea vântul istoriei, atât cu Mişcarea legionară, anticomunistă, cât şi cu mişcarea Comunistă, de orientare ateistă.

În prezent, Biserica Ortodoxă Română s-a adaptat la economia de piaţă, capitalistă: are propria firmă de turism „Basilica Travel” care organizează cu succes pelerinaje la locuri sfinte oferind cu exclusivitate clienţilor asistenţă religioasă şi spirituală „autorizată”, conduce afaceri înfloritoare -de monopol - cu obiecte de cult „sfinţite” şi desfăşoară activităţi de comerţ (nebiblic) cu acte de cult(nunţi, botezuri, înmormântări, parastase), furnizând inclusiv servicii online (acatiste); construieşte edificii monumentale şi un impresionant mall religios - Catedrala Mântuirii - pe spatele poporului.

Problema nu constă în faptul că Biserica Ortodoxă Română are avere, ci în faptul că averea deţinută, privilegiile, precum şi calitatea ei de virtual agent electoral transformă BOR într-un puternic vector politico-social cu potenţial nociv pentru naţiune datorită influenţei negative a spiritualităţii sale încărcate de păgânism.

BOR se doreşte a fi identificată cu naţiunea, adepţii săi cultivând sinonimia între identitatea naţională, ortodoxie, şi tradiţia strămoşească; ea insistă să se numească Biserică Naţională, construieşte Catedrala Mântuirii Neamului, operează cu formulări ca „poporul român este născut creştin-ortodox şi vrea să fie menţionată în Constituţia ţării.

5. CREDINCIOSUL ORTODOX

Mulţi români se declară ortodocşi în baza faptului că s-au născut din părinţi declaraţi ortodocşi, iar aceştia la rândul lor s-au declarat ortodocşi fiindcă părinţii lor s-au declarat ortodocşi, de cele mai multe ori fără să înţeleagă, nici unii nici alţii, ce înseamnă asta;

Mulţi români se declară ortodocşi fiindcă au fost botezaţi într-o clădire numită Biserica Ortodoxă de un personaj numit preot ortodox, şi îşi botează la rândul lor copiii în mod tradiţional, de cele mai multe ori fără să înţeleagă ce înseamnă şi ce implică asta, doar pentru faptul că trăiesc într-o societate care îşi botează sugarii şi în care tradiţiile se numesc ortodoxe, iar tradiţiile e bine să fie respectate.

Eu însă cred că puţini ştiu ce implică faptul de a fi ortodox. Şi mă refer atât la aspectele legate de doctrină, cît şi la cele privitoare la modul practic de trăire al vieţii cotidiene, ca stil de viaţă, şi al vieţii religioase personale - hrănirea din Cuvânt, închinarea şi rugăciunea. Acestea sunt înţelese şi practicate de un număr redus de români.

Cei mai mulţi dintre cei ce se declară credincioşi ortodocşi nu au o idee clară despre ce implică ortodoxia. Unii consideră conceptul de reîncarnare ca fiind compatibil cu credinţa ortodoxă; alţii participă fără discernământ la activităţi pseudocreştine şi esoterice: deschiderea pravilei, descântece, vrăjitorie cu obiecte bisericeşti, diferite superstiţii legate de sărbătorile sfinţilor, repetarea unor mantre, astrologie, horoscoape, ghicitorie (cu ghiocul, în cafea, în cărţi), tarot, diferite tipuri de yoga, terapii cu îngeri, meditaţie transcedentală, meditaţie pe mandale etc.

Apoi, iată câteva reglementări ale Ortodoxiei:

1.            Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie (Afurisenie înseamnă despărţire si lepădare de la Biserica Ortodoxă).

2.            Acela care nu merge la Sfânta Liturghie trei duminici la rând, să se afurisească, fară numai dacă este greu bolnav, încât să nu poată ieşi din casă.

3.            Dacă cineva se împodobeşte ca să facă sminteală şi se dă cu mirodenii, dacă îşi vopseşte părul, unghiile, faţa, sprâncenele şi buzele, să se afurisească.

4.            Dacă va mânca cineva de dulce miercurea sau vinerea precum şi în Postul Paştelui, 2 ani să nu se împărtăşească.

5.            Acela care ar ocărî, ar bârfi, ar necinsti sau ar bate pe vreun preot, chiar dacă ar fi preotul vinovat, unul ca acela va fi dat anatemei şi lepădat de la Biserică ca unul ce s-a îndepărtat de Sfânta Treime şi la un loc cu Iuda va fi partea lui, şi 2 ani să nu se împărtăşească.

Dacă am face o socoteală: câţi au jucat la nunţi şi alte petreceri plus cei care îşi vopsesc părul, unghiile, faţa, sprâncenele şi buzele plus cei care nu au mers trei duminici consecutive la biserica ortodoxă câţi „afurisiţi” lepădaţi de la ortodoxie rezultă? Sau, mai bine zis, câţi ortodocşi mai rămân?

Nu mai luăm în calcul pe cei care mănâncă „de dulce” miercurea şi vinerea, şi nici pe cei care îi mai înjură pe preoţi. Mai mult, să observăm că acestea au fost doar câteva din numeroasele reglementări bisericeşti, în majoritate necunoscute de mirenii ortodocşi.

Conform acestui calcul nu cred că se mai poate afirma că trăim într-o ţară ortodoxă, şi nici că suntem un popor ortodox; iar dacă ar fi să luăm în considerare doar pe cei care înţeleg ce înseamnă Ortodoxia şi sunt practicanţi ai acesteia, numărul acestora ar fi, cred, derizoriu. Nici pe departe nu se poate afirma că peste 80% din populaţia României sunt ortodocşi! Faptul că, statistic vorbind, 80% se declară ortodocşi, nu are de a face cu un crez biblic ci cu o asociere între Ortodoxie şi tradiţia culturală strămoşească, percepute ca fiind sinonime.

Declarându-se ortodox, e un fel de a spune al românului că este român, nu are de a face cu o credinţă biblică şi nici cu aderenţa la un set de crezuri /doctrine, norme şi practici care definesc credinţa în accepţiunea ortodoxă. A renunţa la Ortodoxie în favoarea unei credinţe biblice i se pare românului egal cu a fi dezrădăcinat din cultura naţiei; şi apoi, se teme că nu va avea cine să-l îngroape. Aceasta este o piedică majoră în convertirea românilor la credinţa adevărată.

Oamenii îşi utilizează întreaga capacitate şi îşi îndreaptă întregul efort în direcţia obţinerii celui mai mare bine pe care şi-l pot face. În consecinţă, viaţa spirituală este aliniată, şi ea, la această perspectivă.

Perspectiva creştinului lumesc 1Corinteni 3:1-3 este aceea că religia înseamnă o refacere a legăturii cu Dumnezeu în scopul ca Omului să-i meargă bine. Deoarece Dumnezeu cere prea multă sfinţenie, el mai apelează şi la Sfinţi, Maica Domnului, icoane, moaşte, obiecte sfinţite, vrăjitorie cu obiecte bisericeşti, horoscoape sau activităţi New Age. Acest comportament denotă o neînţelegere a naturii lui Dumnezeu şi a scopurilor Sale.

Cu toate că El vrea să ne meargă bine, scopul lui Dumnezeu pentru noi nu este în primul rând prosperitatea noastră Filipeni 4:12, ci acela de a ne pregăti pentru viaţa cerească, prin formarea, cultivarea şi desăvârşirea în noi a naturii Sale, iar acest antrenament poate însemna uneori disconfort, tot aşa cum pregătirea în orice domeniu necesită înfrânări, efort, şi uneori chiar suferinţă.1Corinteni 9:25

Pseudocreştinismul şi creştinismul autentic sunt ireconciliabile, deoarece vorbesc despre lucruri diferite.

Pseudocreştinismul vorbeşte despre moralitate, norme, noroc şi sănătate, eventual ascetism, pe când creştinismul autentic vorbeşte despre o nouă viaţă, şi de Duhul lui Dumnezeu care locuieşte în noi.

Pentru descrierea planului lui Dumnezeu, Pseudocreştinismul şi Creştinismul autentic operează cu termeni diferiţi:

PSEUDOCREŞTINISMUL, ca imagine deformată a Vechiului Testament, vorbeşte despre:

1.            Ritualuri, „taine”

2.            Prescripţii morale, Norme, Lege

3.            Fapte bune

4.            Principiul dreptăţii: pedepsirea vinovaţilor

5.            Merite personale, „nevoinţe”

6.            Relaţii „interesate” cu Dumnezeu, pentru protecţie, rezolvarea problemelor şi dobândirea prosperităţii.

7.            Autoritate prin ranguri Ierarhice

8.            Mântuirea e o chestiune de performanţă, aspiranţii se mântuiesc singuri, prin efort personal ca în religiile păgâne

CREŞTINISMUL AUTENTIC, ca împlinire profetică a Vechiului Testament Evrei 10:16, vorbeşte despre:

1.            Viaţă; El trăieşte în noi Galateni 2:20

2.            Călăuzire în Duhul Sfânt

3.            Fapte desăvârşite Efeseni 2:10 născute dintr-o relaţie vie cu Dumnezeu, în dependenţă de El Ioan 5:19

4.            Principiul harului: Iertarea, mila, îndurarea

5.            Tot meritul e al Domnului Isus

6.            Relaţie cu un Dumnezeu viu; Intimitate cu Tatăl; Biserica e o logodnică îndrăgostită

7.            Autoritate prin slujire şi dragoste sacrificială

8.            Dumnezeu este mântuitor; mântuirea e o chestiune de har, atât privitor la naşterea din nou cât şi privitor la calea mântuirii in integralitatea ei.

Pseudocreştinismul vorbeşte despre educaţie morală şi a face fapte bune, în timp ce creştinismul autentic vorbeşte despre a fi o nouă creaţie.

Chiar dacă în această lucrare am în vedere Ortodoxia, Catolicismul împărtăşeşte acelaşi statut de cult pseudocreştin.

De aceea, din dragoste pentru popor şi din gelozie pentru Dumnezeu, urmând pilda Domnului Isus, este necesar să ne ridicăm şi noi glasul spunând Ortodoxiei „Va rătăciţi!”.

Cuvintele mele aspre nu se îndreaptă spre credinciosul de rând, care aşteaptă îndrumare, învăţătură şi exemplu personal de la cler, ci spre mai-marii Ortodoxiei, care poartă vina stării jalnice a creştinismului din spaţiul românesc datorită perpetuării unor învăţături nebiblice şi a unor practici păgâne.

Cu tot respectul pentru cei care au găsit în Ortodoxie o alinare, nu putem să nu constatăm că efectele ei negative prevalează şi doctrinele oficiale ale Ortodoxiei, alături de Tradiţia atât de des invocată, ambele contaminate iremediabil de păgânism, duc oamenii în rătăcire oferindu-le o falsă alinare.

Cred că există în Ortodoxie atât slujitori cât şi credincioşi sinceri, care îl iubesc pe Dumnezeu cu adevărat, şi sunt dedicaţi Lui. Acestora le spun:

Plecaţi, plecaţi, ieşiţi din Babilon! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului! Isaia 52:11

Domnul Isus a spus fariseilor Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre. Matei 23:13 Asta înseamnă că doctrinele si tiparele greşite pot închide Împărăţia cerurilor chiar şi pentru cei dedicaţi. De aceea vă spun din nou:

Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi sîntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” Deaceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic. 2Corinteni 6:16-17.

Nu ar fi o bucurie mai mare decât aceea ca dreapta-credinţă să fie restaurată în Ortodoxie prin pocăinţă şi renunţarea la ereziile şi aroganţa în care se complace, dar mă îndoiesc că acest lucru se va întâmpla. Au existat încercări de înnoire în Ortodoxia românească, pe la 1920, prin activitatea preoţilor Tudor Popescu şi Dumitru Cornilescu (Biserica Evanghelică Română), şi respectiv Iosif Trifa (Oastea Domnului) care s-au soldat cu excluderea şi marginalizarea iniţiatorilor mişcării. În prezent, după aproape 100 de ani, iată că o nouă generaţie de preoţi ne-am ridicat glasul afirmând necesitatea unei reforme radicale în Ortodoxie, dar am avut aceeaşi soartă. Repudiaţi fiind de către Biserica Ortodoxă Română, aceştia am format „Asociaţia Internationala a Preotilor Convertiti .

Se poate observa faptul că în Uniunea Europeană ţările cele mai prospere sunt cele în care a triumfat reforma (Germania, Anglia, Statele nordice), apoi sunt ţările predominant catolice (Franţa, Italia, Spania), în timp ce cele mai sărace sunt cele ortodoxe: România, Bulgaria şi Grecia.

În ce priveşte România, există o explicaţie a faptului că Transilvania este mai avansată sub toate aspectele decât celelalte regiuni ale ţării: aici a existat o pregnantă influenţă apuseană - catolică (să ne amintim doar de Şcoala Ardeleană), reformată şi neoprotestantă.

Dumnezeu ne avertizează: Şi când vă vor zice: "Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi ghicitorii care şoptesc şi bolborosesc", să le răspundeţi: "Nu se cuvine oare poporului să alerge la Dumnezeul său? Să întrebe oare pe morţi pentru soarta celor vii?" Întrebaţi legea şi descoperirea! De nu vă vor vorbi asemenea cuvântului acesta, atunci nu-i lumină în ei. Vor rătăci pe pământ flămânzi şi cumplit apăsaţi, şi în vremea foametei îşi vor arăta colţii şi vor huli pe regele lor şi pe Dumnezeul lor. Apoi îşi vor întoarce privirea spre pământ şi iată că acolo va fi strâmtorare, întuneric şi scârbă şi nevoie!. Isaia 8:19 -22

Vedem că Dumnezeu este categoric în această privinţă. Comuniunea cu morţii (spiritele sfinţilor decedaţi) şi cu cadavrele/moaştele aduc blestem asupra poporului român. Dacă nu ne vom îndepărta de asta, vom continua să trăim în lipsuri şi strâmtorare, căci gura Domnului a vorbit.

In finalul acestei cărţi nu putem trage o altă concluzie decât aceea că Ortodoxia menţine poporul într-un somn hipnotic, prin vrăjitorie şi spiritism aducând peste noi un dezastru atât spiritual cât şi social-economic, la nivel naţional.

Reforma socială şi economică trebuie să înceapă cu” Reforma Spirituală, deoarece Spiritul creează materia!

A venit momentul unei reforme spirituale a Ortodoxiei, şi nu doar a Ortodoxiei. Mulţi pastori evanghelici declară că simt nevoia unei revigorări a credinţei autentice în biserică, în timp ce mulţi profeţi contemporani au semnalat deja iminenţa unei treziri spirituale în România.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate