Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Reforma Spirituala
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Reforma Spirituala
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 


Reformă Spirituală

 

 

Daniel Cristian Florea

Pagina Refromă Spirituală este realizată de

 

Daniel Cristian Florea

Presedintele Asociatiei Internationale a Preotilor Convertiti

 

horizontal rule

EREZIILE ORTODOXIEI

(continuare din numărul anterior)

CE ESTE PREOŢIA?

Noţiunea de “preot” desemnează, în orice religie, o persoană care are acces la Divinitate şi intermediază între aceasta şi om prin efectuarea unor acte de cult.

 

Apoi, preoţia Ortodoxă îşi arogă calitatea de a „continua opera” Domnului Isus.

 

Trebuie să subliniem faptul că opera Lui nu trebuie să o continue nimeni, deoarece El este viu, nu s-a pensionat, şi îşi împlineşte personal opera. El este în continuare Marele Păstor al oilor, şi le păstoreşte personal Ioan 10:27, sprijinit de ceata presbiterilor.

 

CINE SUNT ADEVĂRAŢII PREOŢI AI NOULUI LEGĂMÂNT?

După cum vedem, nu are temei scriptural existenţa unei caste speciale de preoţi harici. Cine sunt atunci adevăraţii preoţi?

 

Biblia ne revelează faptul că toţi creştinii adevăraţi sunt preoţi ai lui Dumnezeu:

 

Ortodoxia recunoaşte doctrinar această aşa-numită de ei “preoţie împărătească” a tuturor credincioşilor, dar în practică menţine structura de “preoţie sacerdotală” după modelul Vechiul Testament pentru a nu-şi pierde privilegiile. Mai mult, Ortodoxia numeşte pe credinciosul de rând mirean sau laic care, conform dicţionarelor, înseamnă: profan, secular, lumesc, pământesc, care nu ţine de biserică.

 

PERDEAUA DINĂUNTRU

În conformitate cu Scriptura, toţi credincioşii adevăraţi, născuţi din nou, sunt preoţi, în sensul că au acces la Dumnezeu fără intermediari. După cum zice Scriptura: Astfel dar, fraţilor... prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfînt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său: Evrei 10:19-20

 

Vedem aici simbolistica referitoare la „perdeaua dinăuntru”. „Sfâşierea” trupului Domnului Isus pe cruce a însemnat totodată sfâşierea perdelei dinăuntru a Templului care limita accesul omului la Dumnezeu Matei 27:51. Odată cu însuşirea personală a jertfei Domnului Isus şi intrarea în Noul Legământ, primim dreptul de a intra în prezenţa Tatălui.

 

În opoziţie cu voia lui Dumnezeu, care prin trupul Fiului Său a deschis calea spre Tatăl sfâşiind perdeaua dinăuntru, Ortodoxia pune catapeteasma la loc, înfiinţând cu de la sine putere un „punct vamal” pentru credincioşi.

 

Domnul Isus a desfiinţat perdeaua dinăuntru, Ortodoxia a pus-o la loc, oprind accesul credincioşilor direct la Dumnezeu, interpunându-se în calea acestora şi deturnând traseul lor pe un drum ocolitor, prin intermediari, preoţi şi sfinţi decedaţi. În felul acesta nici ei nu intră, nici pe alţii nu-i lasă să intre în planul lui Dumnezeu.Luca11:52

 

Preoţia ortodoxă este o însuşire nelegitimă a unor prerogative cu caracter exclusiv, neconforme cu Biblia, este o însuşire a unei false autorităţi.

 

Reprezentarea înaintea lui Dumnezeu printr-o castă preoţească sacerdotală nu are temei legal în Noul Testament deoarece Biblia afirmă că toţi credincioşii autentici, născuţi din nou, sunt preoţi.

 

Am convingerea că printre preoţii ortodocşi există slujitori cu inimă curată, tot aşa cum şi între farisei existau unii care Îl căutau sincer pe Dumnezeu, cum erau Nicodim sau Iosif din Arimateea, dar preoţia, aşa cum este instituită în Ortodoxie, nu are un caracter biblic.

 

Poziţia specială de „preot haric” sau „sacerdotal” din Biserica Ortodoxă, nu are fundament scriptural, ci este o imitaţie a unei rânduieli existente in Vechiul Testament.

 

FALSIFICAREA BIBLIEI

Deoarece nu are un fundament biblic, pentru a justifica statutul privilegiat al acestei caste, traducerea ortodoxă îşi permite să falsifice Biblia, prin traducerea incorectă a termenului “presbuteros” prin “preot.” Am arătat că termenul grecesc pentru preot este „hiereus”.

 

Primul fapt demn de reţinut aici este acela că autoritatea de „a lega şi dezlega” a fost dată Bisericii, adică tuturor ucenicilor, în anumite condiţii, nu unei caste privilegiate de „preoţi harici”.

 

Al doilea fapt demn de reţinut este acela că noi nu putem lega şi dezlega ceva ce nu a fost aprobat de Tatăl. „S-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă” Fapte 15:28 cum ziceau apostolii, precum şi „Eu fac doar ce văd pe Tatăl făcând” Ioan 5:19 cum zicea Domnul Isus, sunt „procedurile” corecte pentru a lega şi dezlega.

 

În Ortodoxie acţiunea de „a lega şi a dezlega” e privită ca o formulă magică ce declanşează supranaturalul la discreţia preotului. Acest înţeles este acelaşi cu cel al ritualurilor păgâne al legării şi dezlegării de farmece, în contrast cu înţelesul biblic care este acela că „legarea şi dezlegarea” are rolul de a aduce voia Tatălui din cer pe pământ Matei 6:10, şi nu de a impune cerului voia preotului.

 

În virtutea unei presupuse succesiuni a autorităţii apostolice, şi a deţinerii monopolului adevărului, Ortodoxia şi-a construit o doctrină pe-alăturea de Cuvântul lui Dumnezeu. Umflată de trufia puterii de a lega şi dezlega, şi-a construit propria infailibilitate, astfel crezând de cuviinţă să denatureze prescripţiile lui Dumnezeu, ajungând în erezia botezării sugarilor, în idolatria închinării la sfinţi şi la icoane, precum şi la încorporarea unor sărbători păgâneşti în viaţa Bisericii.

 

Aceasta este esenţa şi punctul de pornire al rătăcirilor Ortodoxiei: aroganţa deţinerii autorităţii exclusive de a ierta păcate, de a lega şi dezlega, şi a succesiunii apostolice neîntrerupte, a condus la sentimentul infailibilităţii.

 

Vedem aici că darul spiritual se transmite prin punerea mâinilor la iniţiativa lui Dumnezeu, prin revelaţie profetică. Ungerea spirituală nu se transmite automat printr-un ritual cu punerea mâinilor, peste nişte absolvenţi ai unui institut teologic.

 

3. Pavel a fost botezat şi a primit „ungerea” de slujire printr-un anume Anania din Damasc care pe acea vreme era un simplu ucenic, indiferent ce ar fi devenit el mai târziu. Aceasta a avut loc la iniţiativa lui Dumnezeu şi prin descoperire profetică. Fapte 9:10-21.

 

Nu ni se spune că Anania din Damasc ar fi primit succesiunea apostolică de la cineva anume, ci că era un simplu ucenic. Aceste lucruri se fac la iniţiativa lui Dumnezeu, El Însuşi asigurând transmiterea darului. Nicăieri nu stă scris în Scriptură că Dumnezeu a dat o ungere unor anumiţi oameni şi doar prin ei şi succesorii lor se transmite ungerea spirituală. Dumnezeu poate da oricând o ungere proaspătă, direct prin Duhul Sfânt, prin orice ucenic al Său.

 

Doctrina succesiunii apostolice neîntrerupte reflectă poziţia Ortodoxiei de a-l scoate la pensie pe Domnul Isus din funcţia de Mare Preot şi de a-şi asuma ea însăşi privilegiul de a stabili autoritatea în Biserică. Nu există nici un indiciu în Biblie privind existenţa vreunei „succesiuni apostolice” neîntrerupte în sensul acordat de Ortodoxie şi nici nu e nevoie de aşa ceva, deoarece Domnul Isus este viu şi este în continuare Marele nostru Preot. El nu a ieşit la pensie şi El Însuşi este în continuare cel care stabileşte persoanele cu autoritatea in Biserica Sa. Dumnezeu alege, cheamă şi confirmă pe slujtorii Săi.

 

Toată doctrina cu privire la succesiunea apostolică neîntreruptă are ca finalitate înlăturarea Domnului Isus de la conducerea Bisericii Sale şi instaurarea dictaturii Ortodoxe.

 

Biblia spune: Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, Efeseni 4:11. Cine acordă poziţii de autoritate? El, adică Dumnezeu Însuşi!

 

Acest lucru nu este biblic. Ilegala preoţie ortodoxă a introdus „o verigă de legătură” între Dumnezeu şi credincios, ca în Vechiul Testament, verigă pe care Dumnezeu a intenţionat să o desfiinţeze prin jertfa Fiului Său Evrei 10:19,20. Ortodoxia a introdus „un punct vamal” ilegal in relaţia credincioşilor cu Tatăl, pe care clericii să-l controleze în interesul castei lor.

 

Această erezie este motivul principal pentru rătăcirea credincioşilor ortodocşi. Ei sunt învăţaţi că îşi pot vedea de viaţa lor, lăsând în seama preoţilor lucrurile spirituale. Aceasta duce la o lipsă de responsabilitate din partea credincioşilor ortodocşi, şi o abdicare de la mandatul lor de preoţi şi parte constitutivă a trupului lui Cristos.

 

Din toate acestea putem vedea că instituţia preoţiei sacerdotale în Ortodoxie este o instituţie ilegală biblic, abuzivă, pentru însuşirea unei false autorităţi.

 

Sfinţenia noastră nu este dată de măsura în care noi facem minuni, şi nici de măsura în care respectăm nişte tradiţii stabilite de oameni, ci de măsura în care noi urmăm Cuvântul autentic al lui Dumnezeu şi călăuzirea personală a Duhului Sfânt. Romani 8:14 Scriptura ne demonstrează că uneori tradiţia poate veni în conflict cu voia lui Dumnezeu Marcu 7:13

 

Îngerii Diavolului pot şi ei face semne şi minuni 2Tesaloniceni 2:9, pentru a duce în rătăcire oamenii.

 

Scopul Satanei nu este să ne meargă nouă prost, ci să ne îndepărteze cu orice preţ de Dumnezeu şi de mântuire. Este o eroare să credem că Satana face doar rău oamenilor. El este gata să ajute oamenii în planurile lor, atâta timp cât aceste planuri îi îndepărtează de destinul lor ceresc.

 

CONCLUZIILE CAPITOLULUI:

Nu există două feluri de preoţie creştină, una „harică-sacerdotală” şi una „împărătească”.

 

Instituţia preoţiei sacerdotale în Ortodoxie este o instituţie abuzivă, „ilegală” din perspectivă biblică, instituită în scopul însuşirii unei false autorităţi.

 

Autoritatea preoţească invocată de ortodoxie, este o falsă autoritate, de sorginte omenească, pe care Dumnezeu nu a rânduit-o şi nu a poruncit-o, care nu are nici o justificare în litera si spiritul Scripturii.

 

Preoţii Ortodoxiei desfăşoară cu de la sine putere o activitate care operează împotriva intereselor şi scopurilor lui Dumnezeu, care a rânduit ca fiecare credincios să înţeleagă şi să îşi asume responsabilitatea sa de preot.

 

Mai mult, o bună parte a preoţiei ortodoxe este implicată în vrăjitorie cu aparenţă pseudocreştină.

 

Nu există nici un indiciu in Biblie privind existenţa vreunei „succesiuni apostolice” neîntrerupte în sensul acordat de Ortodoxie şi nici nu e nevoie de aşa ceva, deoarece Domnul Isus este viu şi este în continuare Marele nostru Preot. El nu a ieşit la pensie şi El Însuşi este în continuare cel care stabileşte persoanele cu autoritate în Biserica Sa. Dumnezeu alege, cheamă şi confirmă pe slujitorii Săi.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate