 |
 |

|
 |
Ce se va intampla cu biserica
izolata intre patru pereti?
de Samy Tuțac
Cu siguranță Biserica lui Cristos va fi victorioasă în ciuda dificultăților
prin care va trece, iar “porțile locuinței morților nu o vor învinge”. Deși
întotdeauna Biserica lui Cristos s-a confruntat cu forțe ostile, nu și-a
abandonat misiunea și a crescut în ciuda acestora. Întrebarea este dacă
astăzi “biserica izolată între patru pereți” va supraviețui, în noul cadru
al dezastrului, mizeriei și al răului, fără o schimbare radicală a modului
în care acționează.
De ani de zile săpăm în aceeași groapă istorică, chinuindu-ne să “reglăm”
cât mai bine “biserica tradițională”, dar nu reușim să găsim o cale prin
care să trăim “istoria sacră” a lui Dumnezeu în așa fel încât Impărăția Lui
să se instaureze “precum în cer așa și pe pământ”. Pe ce se va baza Biserica
în încercarea de a deveni (ceea ce ar trebui să fie) instrumentul lui
Dumnezeu de răscumpărare pentru societatea contemporană? Se va baza Biserica
pe istoria ei? Pe organizarea sau logistica ei? Pe programele ei sau pe
liderii ei care fac totul, în aplauzele sau criticile celorlalți? Vremurile
tulburi în care trăim ne provoacă să căutăm și să găsim soluții pe măsură.
Sursă articol și continuare:
http://www.baptist-tm.ro/ce-se-va-intampla-cu-biserica-izolata-intre-patru-pereti/
Slava lui Cristos la Rio
de Marius Birgeanu
Eram tentat să pun un alt titlu: “Aur pentru Cristos la Rio”, dar am
renunțat căci am realizat că a Lui este nu numai aurul, argintul, bronzul,
ci toată cinstea, onoarea, consacrarea și proslăvirea în vecii vecilor! Am
ales acest titlu, pentru că da, slava lui Cristos se vede la Rio și că
acolo, Îsi primește slava intr-un mod neașteptat și frumos. Nu mă refer aici
la celebra statuie a lui Isus Mantuitorul care a devenit o emblemă a marelui
oraș de prin 1923și care este admirată probabil de mulți în aceste zile. (Ea
a străjuit “blândă” orașul, în ciuda faptului că pe strazile lui se întamplă
în fiecare an, lucruri detestabile, care Îl dezonorează).
Mărturisesc că așteptările “spirituale” de la aceste jocuri au fost la nivel
scăzut, tinând cont de locul unde au fost organizate: orașul cunoscutului
festival, cu plaja Copacabana, cu concursurile sale de samba care atrag în
fiecare an mii de turiști, în căutarea a tot ce înseamnă senzualitate și
degradare morală…
Sursă articol:
http://www.baptist-tm.ro/slava-lui-cristos-la-rio/
De ce unii dintre cei mai daruiti crestini
renunta la implicare?
de Sammy Tutac
Înainte de a încerca un răspuns, vreau să vă previn că nu am toate
răspunsurile, dar încerc să nu mă fac că nu observ ceea ce observă cei mai
mulți. În plus, eu nu caut să ofer un răspuns teologic aici, ci mai degrabă
unul sociologic, unei probleme care afectează tot mai mult bisericile
locale.
1. SUNT SUPRASOLICITAȚI PESTE PUTERILE LOR
Nimic nu-i îndepărteză mai mult pe creștinii cei mai implicați, decât
suprasolicitarea din biserici. Aceeași oameni, puțini la număr, sunt
implicați peste tot, iar marea masă de consumatori nu mișcă nici măcar un
deget. Suprasolicitarea membrilor implicați este uimitoare; îi face să se
simtă ca si cum ar fi pedepsiți pentru implicarea lor. De aici până la
renunțare drumul e scurt.
Sursă articol şi continuare:
http://www.baptist-tm.ro/de-ce-unii-dintre-cei-mai-daruiti-crestini-renunta-la-implicare/
Ȋnvǎţǎtura despre soteriologie la patristici pȃnǎ la Calcedon (Partea
3)
de Ionel Tuţac
2.3. Învăţătura despre soteriologie la Tertulian
Tertulian din Cartagina, născut cu numele Quintus Septimius Florens,
(150-220) a fost primul scriitor patristic care a publicat în limba latină,
motiv pentru care a fost numit “părintele creştinătăţii apusene” şi
“fondatorul teologiei vestice”17.
Deoarece foloseşte multe idei de sorginte juridică în scrierile sale,
istoricii cred că a făcut nu doar studii de literatură şi retorică, ci şi de
drept. Stilul său este unul elevat, dar în acelaşi timp incisiv şi adeseori
sarcastic.
Spre deosebire de Irineu, care vedea filozofia ca pe un potenţial aliat al
creştinismului, Tertulian vedea filozofia ca pe un duşman al acestuia.
Există 4 teme importante care apar în opera sa: cultivarea virtuţilor,
definirea sacramentelor, apărarea creştinismului şi combaterea ereziilor,
dar cea mai importantă contribuţie a sa la dezvoltarea doctrinei creştine
este fără îndoială concepţia sa despre Trinitate.
Într-o definiţie memorabilă despre Sfânta Treime, relatată de Jonathan Hill
în cartea Istoria gândirii creştine, Tertulian spunea: “Toţi sunt Una, prin
unitatea substanţei; în acelaşi timp noi încă păstrăm taina separării care
transformă Unitatea în Trinitate, aşezând în ordinea lor cele 3 Persoane-
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Dar sunt trei nu prin statut, ci prin grad; nu
prin substanţă, ci prin formă; nu prin putere, ci prin înfăţişare; având
totuşi aceeaşi substanţă, statut şi putere, de vreme ce este un singur
Dumnezeu, din care aceste grade şi forme şi înfăţişări sunt cunoscute sub
numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”18.
În acelaşi timp Tertulian a fost preocupat să studieze doctrina despre
Hristos şi Duhul Sfânt. Pentru el Hristos este o persoană cu două substanţe.
Cele 2 naturi rămân distincte şi neamestecate. Hristos este Dumnezeu în
totalitate şi om pe deplin. Doar un astfel de Hristos putea să moară pentru
oameni.
Deşi nu dezvoltă în scrierile sale foarte mult învăţătura despre mântuire,
el afirmă: “Sunt în siguranţă dacă nu mi-e ruşine de Domnul meu…Fiul lui
Dumnezeu a fost crucificat; nu mi-e ruşine, chiar dacă altora le este. Iar
Fiul lui Dumnezeu a murit. Acest fapt trebuie crezut cu hotărâre, pentru că
este absurd. Cel care a fost îngropat a înviat; este sigur, pentru că este
imposibil”19.
Învăţătura lui nu doar că este clară, dar este o bază puternică pentru
dezbaterile ce au avut loc la Calcedon şi care au stabilit crezul creştin cu
privire la soteriologie. Claritatea lui cu privire la cele două naturi,
umană şi divină, ale Domnului Isus, a fost de un real folos pentru
bisericile din vremea sa. Având şi o teologie sănătoasă cu privire la Sfânta
Treime şi la relaţiile dintre cele trei persoane ale Trinităţii, Tertulian a
avut impact şi asupra filozofilor din acea perioadă. Contribuţia sa la
formularea teologiei şi la definirea soteriologiei a fost mereu apreciată de
teologii şi istoricii creştini în decursul veacurilor.
2.4. Învăţătura despre soteriologie la Origen
Origen (Origenes Adamantius) este primul teolog care a încercat
sistematizarea gândirii teologice. Născut în Alexandria în jurul anului 185,
cel mai probabil în familia martirului Leonida20, Origen a fost una dintre
minţile cele mai luminate ale vremii sale, scriind mii de cărţi (potrivit
unor istorici peste 6000 de suluri de pergament). A fost unul dintre cei mai
originali teologi ai primelor secole creştine, motiv pentru care a fost
catalogat de către unii creştini ai vremurilor sale ca fiind eretic.
Una dintre metodele sale preferate de explicare a învăţăturii Sfintei
Scripturi era alegoria. Deşi îi plăcea să alegorizeze textele biblice, el
sublinia faptul că fiecare pasaj se intrepretează prin el însuşi, dar şi în
relaţie cu restul pasajelor din Scriptură. Origen credea că Dumnezeu are
sentimente, că Trinitatea există, dar că cele 3 persoane ale Trinităţii nu
sunt egale. El accentua acest aspect mult mai hotărât decât Tertulian:
“Dumnezeu, care ţine întregul Univers laolaltă este superior oricărei fiinţe
care există- Fiul, fiind inferior Tatălui, este superior doar creaturilor
raţionale (pentru că El este al doilea după Tatăl); Duhul Sfânt este cel mai
mic şi locuieşte doar în cei sfinţi”21.
Duhul Sfânt locuieste în cei credincioşi, dar în opinia sa, trupul este doar
un recipient temporar al unui suflet etern, imaterial. Sufletul există
înaintea trupului, încarcerarea acestuia într-o lume fizică este un fel de
pedeapsă a lui Dumnezeu pentru cei care au căzut din prezenţa lui Dumnezeu.
Majoritatea sufletelor au căzut puţin şi au primit trupuri eterice, devenind
îngeri. Cei care au căzut cel mai departe au devenit demoni, iar unul singur
a ales să rămână credincios şi unit cu Dumnezeu şi acesta a fost Hristos.
Astfel El a preluat din caracteristicile lui Dumnezeu şi apoi s-a întrupat.
Chiar dacă se referă la Hristos ca la un Mântuitor, Origen nu are o doctrină
clară despre rolul Domnului Isus în mântuirea rasei umane. Pentru el
întreaga creaţie joacă un rol importantîn mântuirea noastră. În concepţia
lui Origen, pentru cei pierduţi iadul este pe pământ. Mai există un iad la
sfârşitul vieţii, dar acel loc este unul de purificare a sufletului şi
într-o zi pedeapsa se va termina. Origen a afirmat în repetate rânduri că
este posibil ca şi Diavolul să fie mântuit într-o zi. Origen credea în
mântuirea universală spunând că Dumnezeu este atât de bun încât nu poate
pedepsi pe nimeni etern. Aceste concepţii răspândite de Origen au creat
multă debusolare şi dezbatere în bisericile creştine din primele secole, iar
vestea că Origen răspândeşte învăţături ciudate s-a răspândit cu
repeziciune.
Deşi a scris mult şi a fost original în gândire, Origen a fost şi rămâne
unul dintre cei mai controversaţi părinţi bisericeşti. Ca efect al
răspândirii învăţăturilor sale, după moartea sa, unii lideri ai bisericii au
distrus lucrările sale, astfel că astăzi o mare parte a teologiei sale nu
mai poate fi evaluată.
Spre deosebire de alţi teologi ai vremurilor sale, Origen a avut o concepţie
neclară despre mântuire. Pentru el, rolul de Creator al Domnului Isus este
mai pronunţat decât cel de Răscumpărător. Confuzia lui cu privire la
existenţa diferitelor nivele ale iadului nu îşi găseşte locul în Sfânta
Scriptură. Accentuarea bunătăţii divine în detrimentul dreptăţii divine îi
încurajează pe oameni să ignore standardele divine. Deşi a scris mult,
teologia lui cu privire la soteriologie este una confuză.
2.5. Învăţătura despre soteriologie la Atanasie
Atanasie cel Mare (295-373) a fost un teolog creştin din Alexandria, fiind
cel mai aprig apărător al Trinităţii în controversa ariană22.
Promotorii arianismului considerau că Fiul nu poate fi Dumnezeu pentru că
îşi datorează existenţa altcuiva, Tatălui. Dacă Fiul a fost născut de Tatăl
înseamnă că a fost o vreme în care El nu a existat ceea ce înseamnă că El nu
este Dumnezeu. Atanasie a combătut această erezie cu versete biblice
subliniind faptul că, dacă Fiul nu este Dumnezeu, El nu poate mântui. Pentru
el, Fiul este în întregime divin, diferit de creaţie, de aceeaşi esenţă ca
Tatăl. El este singurul Mijlocitor între Dumnezeul sfânt şi omul decăzut.
Deşi Atanasie cel Mare a scris mai puţin decât alţi părinţi bisericeşti,
scrierile lui au fost clare cu privire la mântuirea sufletului omenesc.
Mântuirea, în concepţia sa, se realiza doar prin credinţa în jertfa lui
Hristos. El considera că omul este decăzut şi că nu poate să se mântuiască
pe sine însuşi fără ajutorul unui Mijlocitor.
Note de subsol:
17 http://ro.wikipedia.org/wiki/Tertulian- 20 ianuarie
2016, ora 14:23
18 HILL, Jonathan , Istoria gȃndirii creştine, Editura Cartea Cǎrţii,
Oradea, 2007, pg. 37
19 HILL, Jonathan , Istoria gândirii creştine, Editura Cartea Cărţii,
Oradea, 2007, pg. 39
20
www.crestinortodox.ro/carţi-ortodoxie/părinţi-scriitori-bisericeşti/origen,
20 ianuarie 2016, ora 14:34 Potrivit istoricilor, Leonida a fost un creştin
educat ce a murit în timpul persecuţiei lui Septimiu Sever.
21 HILL, Jonathan , Istoria gândirii creştine, Editura Cartea Cărţii,
Oradea, 2007, pg. 54
22 http://ro.wikipedia.org/wiki/Arianism – 20 ianuarie 2016, ora 14:43
Arianismul este o învăţătură creştină din secolul al IV-lea formulată de
Arius, un prezbiter din Alexandria care susţinea că Isus Hristos este o
fiinţa creată şi nu are caracter divin. El a fost respins de delegaţii de la
Conciliul de la Constantinopol (381)
Sursă articol:
Lucrarea de faţă este parte a unei lucrări de doctorat a pastorului
Ionel Tuţac, toate drepturile acestei lucrări îi aparţin; publicăm în serial
această lucrare prin aprobarea directă din partea autorului.
Credinciosul si
Evanghelia practica - Primirea de oaspeti
de Ioan Cocirteu
Text biblic: Matei
25:34-46; Romani 12:13 b ,,Fiți primitori de oaspeți.”
În primirea de oaspeți, ne deschidem inima, casa și ne facem slujitorii lor
ca mai apoi să ne amintim cu bucurie de clipele petrecute împreună. Atât de
primitori de oaspeți să fim, gândindu-ne că în fiecare musafir poate fi
prezența Domnului Isus.
1. Definiția primiri de oaspeți
Primirea de oaspeți este o responsabilitate care vine de la Domnul pentru
viața de credință. Primirea de oaspeți este perspectiva biblică de a-ți
privi și de a-ți trata musafirii. La nivelul acesta de ospitalitate nu se
pot ridica decât cei născuți din nou pentru că doar ei știu ce așteaptă
Dumnezeu de la ei.
Sursă articol și continuare:
http://www.baptist-tm.ro/credinciosul-si-evanghelia-practica-pastor-ioan-cocirteu-4/
[ Înapoi ] [ Înainte ]
[
sus ] |
 |

Abonare gratuita! |
Foloseste formularul de mai sus
pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email.
Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si
abonarea este absolut Gratuita! |
DE CITIT!!!! |
|
|
 |