Pastorală

Ce se va intampla cu biserica izolata intre patru pereti?

de Samy Tuțac

Cu siguranță Biserica lui Cristos va fi victorioasă în ciuda dificultăților prin care va trece, iar “porțile locuinței morților nu o vor învinge”. Deși întotdeauna Biserica lui Cristos s-a confruntat cu forțe ostile, nu și-a abandonat misiunea și a crescut în ciuda acestora. Întrebarea este dacă astăzi “biserica izolată între patru pereți” va supraviețui, în noul cadru al dezastrului, mizeriei și al răului, fără o schimbare radicală a modului în care acționează.

De ani de zile săpăm în aceeași groapă istorică, chinuindu-ne să “reglăm” cât mai bine “biserica tradițională”, dar nu reușim să găsim o cale prin care să trăim “istoria sacră” a lui Dumnezeu în așa fel încât Impărăția Lui să se instaureze “precum în cer așa și pe pământ”. Pe ce se va baza Biserica în încercarea de a deveni (ceea ce ar trebui să fie) instrumentul lui Dumnezeu de răscumpărare pentru societatea contemporană? Se va baza Biserica pe istoria ei? Pe organizarea sau logistica ei? Pe programele ei sau pe liderii ei care fac totul, în aplauzele sau criticile celorlalți? Vremurile tulburi în care trăim ne provoacă să căutăm și să găsim soluții pe măsură.
 

Sursă articol și continuare: http://www.baptist-tm.ro/ce-se-va-intampla-cu-biserica-izolata-intre-patru-pereti/

Slava lui Cristos la Rio

de Marius Birgeanu

Eram tentat să pun un alt titlu: “Aur pentru Cristos la Rio”, dar am renunțat căci am realizat că a Lui este nu numai aurul, argintul, bronzul, ci toată cinstea, onoarea, consacrarea și proslăvirea în vecii vecilor! Am ales acest titlu, pentru că da, slava lui Cristos se vede la Rio și că acolo, Îsi primește slava intr-un mod neașteptat și frumos. Nu mă refer aici la celebra statuie a lui Isus Mantuitorul care a devenit o emblemă a marelui oraș de prin 1923și care este admirată probabil de mulți în aceste zile. (Ea a străjuit “blândă” orașul, în ciuda faptului că pe strazile lui se întamplă în fiecare an, lucruri detestabile, care Îl dezonorează).

Mărturisesc că așteptările “spirituale” de la aceste jocuri au fost la nivel scăzut, tinând cont de locul unde au fost organizate: orașul cunoscutului festival, cu plaja Copacabana, cu concursurile sale de samba care atrag în fiecare an mii de turiști, în căutarea a tot ce înseamnă senzualitate și degradare morală…

Sursă articol: http://www.baptist-tm.ro/slava-lui-cristos-la-rio/

De ce unii dintre cei mai daruiti crestini renunta la implicare?

de Sammy Tutac
 

Înainte de a încerca un răspuns, vreau să vă previn că nu am toate răspunsurile, dar încerc să nu mă fac că nu observ ceea ce observă cei mai mulți. În plus, eu nu caut să ofer un răspuns teologic aici, ci mai degrabă unul sociologic, unei probleme care afectează tot mai mult bisericile locale.

1. SUNT SUPRASOLICITAȚI PESTE PUTERILE LOR

Nimic nu-i îndepărteză mai mult pe creștinii cei mai implicați, decât suprasolicitarea din biserici. Aceeași oameni, puțini la număr, sunt implicați peste tot, iar marea masă de consumatori nu mișcă nici măcar un deget. Suprasolicitarea membrilor implicați este uimitoare; îi face să se simtă ca si cum ar fi pedepsiți pentru implicarea lor. De aici până la renunțare drumul e scurt.

Sursă articol şi continuare: http://www.baptist-tm.ro/de-ce-unii-dintre-cei-mai-daruiti-crestini-renunta-la-implicare/

Ȋnvǎţǎtura despre soteriologie la patristici pȃnǎ la Calcedon (Partea 3)

de Ionel Tuţac
 

2.3. Învăţătura despre soteriologie la Tertulian
Tertulian din Cartagina, născut cu numele Quintus Septimius Florens, (150-220) a fost primul scriitor patristic care a publicat în limba latină, motiv pentru care a fost numit “părintele creştinătăţii apusene” şi “fondatorul teologiei vestice”17.

Deoarece foloseşte multe idei de sorginte juridică în scrierile sale, istoricii cred că a făcut nu doar studii de literatură şi retorică, ci şi de drept. Stilul său este unul elevat, dar în acelaşi timp incisiv şi adeseori sarcastic.
Spre deosebire de Irineu, care vedea filozofia ca pe un potenţial aliat al creştinismului, Tertulian vedea filozofia ca pe un duşman al acestuia. Există 4 teme importante care apar în opera sa: cultivarea virtuţilor, definirea sacramentelor, apărarea creştinismului şi combaterea ereziilor, dar cea mai importantă contribuţie a sa la dezvoltarea doctrinei creştine este fără îndoială concepţia sa despre Trinitate.

Într-o definiţie memorabilă despre Sfânta Treime, relatată de Jonathan Hill în cartea Istoria gândirii creştine, Tertulian spunea: “Toţi sunt Una, prin unitatea substanţei; în acelaşi timp noi încă păstrăm taina separării care transformă Unitatea în Trinitate, aşezând în ordinea lor cele 3 Persoane- Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Dar sunt trei nu prin statut, ci prin grad; nu prin substanţă, ci prin formă; nu prin putere, ci prin înfăţişare; având totuşi aceeaşi substanţă, statut şi putere, de vreme ce este un singur Dumnezeu, din care aceste grade şi forme şi înfăţişări sunt cunoscute sub numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”18.

În acelaşi timp Tertulian a fost preocupat să studieze doctrina despre Hristos şi Duhul Sfânt. Pentru el Hristos este o persoană cu două substanţe. Cele 2 naturi rămân distincte şi neamestecate. Hristos este Dumnezeu în totalitate şi om pe deplin. Doar un astfel de Hristos putea să moară pentru oameni.

Deşi nu dezvoltă în scrierile sale foarte mult învăţătura despre mântuire, el afirmă: “Sunt în siguranţă dacă nu mi-e ruşine de Domnul meu…Fiul lui Dumnezeu a fost crucificat; nu mi-e ruşine, chiar dacă altora le este. Iar Fiul lui Dumnezeu a murit. Acest fapt trebuie crezut cu hotărâre, pentru că este absurd. Cel care a fost îngropat a înviat; este sigur, pentru că este imposibil”19.

Învăţătura lui nu doar că este clară, dar este o bază puternică pentru dezbaterile ce au avut loc la Calcedon şi care au stabilit crezul creştin cu privire la soteriologie. Claritatea lui cu privire la cele două naturi, umană şi divină, ale Domnului Isus, a fost de un real folos pentru bisericile din vremea sa. Având şi o teologie sănătoasă cu privire la Sfânta Treime şi la relaţiile dintre cele trei persoane ale Trinităţii, Tertulian a avut impact şi asupra filozofilor din acea perioadă. Contribuţia sa la formularea teologiei şi la definirea soteriologiei a fost mereu apreciată de teologii şi istoricii creştini în decursul veacurilor.

2.4. Învăţătura despre soteriologie la Origen
Origen (Origenes Adamantius) este primul teolog care a încercat sistematizarea gândirii teologice. Născut în Alexandria în jurul anului 185, cel mai probabil în familia martirului Leonida20, Origen a fost una dintre minţile cele mai luminate ale vremii sale, scriind mii de cărţi (potrivit unor istorici peste 6000 de suluri de pergament). A fost unul dintre cei mai originali teologi ai primelor secole creştine, motiv pentru care a fost catalogat de către unii creştini ai vremurilor sale ca fiind eretic.

Una dintre metodele sale preferate de explicare a învăţăturii Sfintei Scripturi era alegoria. Deşi îi plăcea să alegorizeze textele biblice, el sublinia faptul că fiecare pasaj se intrepretează prin el însuşi, dar şi în relaţie cu restul pasajelor din Scriptură. Origen credea că Dumnezeu are sentimente, că Trinitatea există, dar că cele 3 persoane ale Trinităţii nu sunt egale. El accentua acest aspect mult mai hotărât decât Tertulian: “Dumnezeu, care ţine întregul Univers laolaltă este superior oricărei fiinţe care există- Fiul, fiind inferior Tatălui, este superior doar creaturilor raţionale (pentru că El este al doilea după Tatăl); Duhul Sfânt este cel mai mic şi locuieşte doar în cei sfinţi”21.

Duhul Sfânt locuieste în cei credincioşi, dar în opinia sa, trupul este doar un recipient temporar al unui suflet etern, imaterial. Sufletul există înaintea trupului, încarcerarea acestuia într-o lume fizică este un fel de pedeapsă a lui Dumnezeu pentru cei care au căzut din prezenţa lui Dumnezeu. Majoritatea sufletelor au căzut puţin şi au primit trupuri eterice, devenind îngeri. Cei care au căzut cel mai departe au devenit demoni, iar unul singur a ales să rămână credincios şi unit cu Dumnezeu şi acesta a fost Hristos. Astfel El a preluat din caracteristicile lui Dumnezeu şi apoi s-a întrupat.

Chiar dacă se referă la Hristos ca la un Mântuitor, Origen nu are o doctrină clară despre rolul Domnului Isus în mântuirea rasei umane. Pentru el întreaga creaţie joacă un rol importantîn mântuirea noastră. În concepţia lui Origen, pentru cei pierduţi iadul este pe pământ. Mai există un iad la sfârşitul vieţii, dar acel loc este unul de purificare a sufletului şi într-o zi pedeapsa se va termina. Origen a afirmat în repetate rânduri că este posibil ca şi Diavolul să fie mântuit într-o zi. Origen credea în mântuirea universală spunând că Dumnezeu este atât de bun încât nu poate pedepsi pe nimeni etern. Aceste concepţii răspândite de Origen au creat multă debusolare şi dezbatere în bisericile creştine din primele secole, iar vestea că Origen răspândeşte învăţături ciudate s-a răspândit cu repeziciune.

Deşi a scris mult şi a fost original în gândire, Origen a fost şi rămâne unul dintre cei mai controversaţi părinţi bisericeşti. Ca efect al răspândirii învăţăturilor sale, după moartea sa, unii lideri ai bisericii au distrus lucrările sale, astfel că astăzi o mare parte a teologiei sale nu mai poate fi evaluată.

Spre deosebire de alţi teologi ai vremurilor sale, Origen a avut o concepţie neclară despre mântuire. Pentru el, rolul de Creator al Domnului Isus este mai pronunţat decât cel de Răscumpărător. Confuzia lui cu privire la existenţa diferitelor nivele ale iadului nu îşi găseşte locul în Sfânta Scriptură. Accentuarea bunătăţii divine în detrimentul dreptăţii divine îi încurajează pe oameni să ignore standardele divine. Deşi a scris mult, teologia lui cu privire la soteriologie este una confuză.

2.5. Învăţătura despre soteriologie la Atanasie
Atanasie cel Mare (295-373) a fost un teolog creştin din Alexandria, fiind cel mai aprig apărător al Trinităţii în controversa ariană22.

Promotorii arianismului considerau că Fiul nu poate fi Dumnezeu pentru că îşi datorează existenţa altcuiva, Tatălui. Dacă Fiul a fost născut de Tatăl înseamnă că a fost o vreme în care El nu a existat ceea ce înseamnă că El nu este Dumnezeu. Atanasie a combătut această erezie cu versete biblice subliniind faptul că, dacă Fiul nu este Dumnezeu, El nu poate mântui. Pentru el, Fiul este în întregime divin, diferit de creaţie, de aceeaşi esenţă ca Tatăl. El este singurul Mijlocitor între Dumnezeul sfânt şi omul decăzut.

Deşi Atanasie cel Mare a scris mai puţin decât alţi părinţi bisericeşti, scrierile lui au fost clare cu privire la mântuirea sufletului omenesc. Mântuirea, în concepţia sa, se realiza doar prin credinţa în jertfa lui Hristos. El considera că omul este decăzut şi că nu poate să se mântuiască pe sine însuşi fără ajutorul unui Mijlocitor.

Note de subsol:

17 http://ro.wikipedia.org/wiki/Tertulian- 20 ianuarie 2016, ora 14:23
18 HILL, Jonathan , Istoria gȃndirii creştine, Editura Cartea Cǎrţii, Oradea, 2007, pg. 37
19 HILL, Jonathan , Istoria gândirii creştine, Editura Cartea Cărţii, Oradea, 2007, pg. 39
20 www.crestinortodox.ro/carţi-ortodoxie/părinţi-scriitori-bisericeşti/origen, 20 ianuarie 2016, ora 14:34 Potrivit istoricilor, Leonida a fost un creştin educat ce a murit în timpul persecuţiei lui Septimiu Sever.
21 HILL, Jonathan , Istoria gândirii creştine, Editura Cartea Cărţii, Oradea, 2007, pg. 54
22 http://ro.wikipedia.org/wiki/Arianism – 20 ianuarie 2016, ora 14:43
Arianismul este o învăţătură creştină din secolul al IV-lea formulată de Arius, un prezbiter din Alexandria care susţinea că Isus Hristos este o fiinţa creată şi nu are caracter divin. El a fost respins de delegaţii de la Conciliul de la Constantinopol (381)

Sursă articol: Lucrarea de faţă este parte a unei lucrări de doctorat a pastorului Ionel Tuţac, toate drepturile acestei lucrări îi aparţin; publicăm în serial această lucrare prin aprobarea directă din partea autorului.

Credinciosul si Evanghelia practica - Primirea de oaspeti

de Ioan Cocirteu