Cand
suntem chemati de Dumnezeu la mantuire suntem chemati fara merite.
Nu ne facem vrednici de nimic altceva in afara de moarte, pentru ca
« plata pacatului este moartea ». Suntem chemati prin harul lui
Dumnezeu si acceptam aceasta chemare prin credinta. Credinta
materializeaza harul si il planteaza in solul inimii omenesti, sol
pervertit de pacat, dar reinnoit acum prin prezenta Duhului Sfant in
noi.
A crede
ca am meritat, intr-un fel sau altul, chemarea la mantuire, datorita
nu stiu caror virtuti personale este o forma de retard spiritual.
Suntem complet nevrednici si neajutorati si il sfidam pe Dumnezeu
pretinzand contrariul. Doar harul lui Dumnezeu ne smulge din
pacatosenia noastra si ne aseaza in Hristos. Chemarea la mantuire
este o manifestare supranaturala a gratiei divine si in ea ar trebui
sa vedem macar o farama din maretia dragostei lui Dumnezeu. Dumnezeu
ne cheama chiar daca nu meritam. Ne cheama doar pentru ca ne iubeste
si ne doreste cu pasiune.
de
Daniel Branzei

Aici găsiți modul în care pseudo-predicatori și falșii prooroci
ai vremii contemporane definesc concepte ca:
1. Scopul lui Dumnezeu: „Dumnezeu găsește plăcere atunci când noi
suntem fericiți.”
2. De ce mergem la biserică: „când vii la biserică nu o faci
pentru Dumnezeu, o faci pentru tine însuți”
3. De ce ne închinăm: „când te închini nu o faci pentru Dumnezeu,
o faci pentru tine însuți”
4. De ce ne supunem lui Dumnezeu: „când ne supunem lui Dumnezeu,
nu o facem pentru El. O facem pentru noi înșine”
5. Scopul omului: „doar fă-ți bine ție însuți”
6. Când este Dumnezeu cel mai fericit: „Dumnezeu găsește plăcere
atunci când noi suntem fericiți. Acesta este lucrul care îi dă cea
mai mare bucurie”
de Daniel Branzei
M-am obisnuit sa scriu observatiile si concluziile mele dupa
acest fel de evenimente cu urmari majore in viata comunitatii
romanesti din America. Ce am de scris dupa Conventia de la Hickory:
1. A fost prima mea vizita in aceasta parte a Americii. Stiam
cate ceva, dar nu suficient si nu neaparat corect despre Hickory si
Charlotte. Am descoperit zona de mijloc a natiunii, patura de oameni
care nu sunt nici citadinii snobi ai marilor orase si nici fermierii
din zonele marilor intinderi agricole. Este zona oraselor cu 100.000
pana la 800.000 de locuitori, semi-rurale si semi-industiale.
Hickory si Charlotte au zone de centru cu blocuri zgarie nori, dar
si suburbii inecate in verdeata, strabatute de drumuri care
serpuiesc prin vai si coline, asemenea
unor paraie de trafic printr-o mare de verdeata luxurianta.
Intr-un dialog de prieteni lansat de Eugen Matei (pe
care vi l-am recomandat deja), am facut un schimb de opinii cu
Danut Manastireanu. S-ar putea ca o mai mare vizibilitate oferita
aici sa fie de folos la cei care se framanta cu aceleasi probleme.
Am sa completez acest material cu alte pozitii interesante care vor
fi exprimate acolo.

de Eugen
Postarea trecută
despre
Numele lui Dumnezeu și dilema misionarilor
a generat o discuție destul de aprinsă. Călin Popa propune lărgirea
discuției prezentând puțin mai pe larg paradigma clasică privint
relația dintre creștinism și alte religii, dîn teologia religiilor,
și anume, paradigma „exclusivism – inclusivism – pluralism.”
Deși discuția nu a fost generată de
chestiunea relației dintre creștinism și alte religii, întrucât
problema mântuirii în afara lui Cristos nu a fost ridicată deloc, mă
gândeam și eu la un moment dat că o postare de acest gen ar fi
folositoare. De aceea, l-am rugat pe Călin s-mi permită să pun acest
comentariu ca o postare de sine stătătoare. Referințele la
persoanele implicate în discuție provin din comentariile la postarea
anterioară.
August 19, 2014 at 4:49 AM
In aceasta chestiune, in general, cei stapiniti de islamofobie considera ca utilizarea acestui nume este o forma de ‘crislam’ sau, cel putin de compromis inacceptabil. Acestia insa, orbiti de patima lor, uita ca acesta este numele folosit dintotdeauna ei crestinii arabi pentru a-l desemna pe Dumnezeul trimitar.
Muhammad a preluat acest termen de la crestini si i-a atribuit un sens strict monoteist, foarte apropiat de sensul in care il folosesc evreii.