|
de
Daniel
Branzei
Mai devreme sau mai târziu aproape fiecare
dintre noi trebuie să se confrunte cu moartea unei persoane
iubite. Totuşi, mângâierea lui Hristos pentru cel îndoliat este
sigură.
Atunci când moartea ia de lângă noi pe
cineva pe care-l iubim durerea pe care o experimentăm poate
uneori să fie intolerabilă. Nu trebuie să ne temem să ne
exprimăm sentimentele noastre faţă de Dumnezeu (sau despre
Dumnezeu) oricare ar putea fi ele – mânie, frustrare, teamă,
rănire, un sentiment de abandonare şi aşa mai departe.
Sentimentele trebuie să fie mai
degrabă exprimate decât reprimate. C. S. Lewis a spus că atunci
când soţia lui a murit s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu
pentru o vreme. Apoi, în timp ce-şi cheltuia energia acuzându-L
pe Cel Atotputernic, a simţit braţele pline de dragoste ale lui
Dumnezeu împrejurul lui într-un mod în care chiar el nu era în
stare să descrie. Dumnezeu nu se supără pe noi atunci când Îi
spunem exact ceea ce simţim: El ascultă, simte împreună cu noi
şi înţelege. Atât de repede cât este posibil, totuşi, trebuie
să-L invităm să ia parte la durerea noastră şi să ne bazăm pe
puterea Lui mângâietoare şi pe suportul Lui.
de
Daniel Branzei
Vedeniile despre noul Templu de la Ierusalim i-au fost date lui
Ezechiel pe 28 Aprilie, 573 î.Ch., în prima zi de Paște. Se
împliniseră douăzeci și cinci de ani de când evreii erau robi în
Babilon, iar praznicul Paștelor trebuie să le fi trezit nostalgii
după zilele ieșirii lor din Egipt. Paștele marca și cea dintâi zi a
anului religios (Exod 12:2), așa că Dumnezeu a găsit cu cale să le
vestească slava de care se va bucura Israelul atunci când Mesia își
va instaura împărăția pe pământ.
În vedenie, Ezechiel este dus încă o dată în
Israel, dar spre deosebire de celelalte „vizite“ profetul nu mai
vede oameni păcătoși, țara devastată sau Templul întinat de
idolatrie. Moise a primit planurile pentru facerea cortului când se
afla pe un munte. La fel și Ezechiel.
Moise n-a intrat el însuși în țara promisă, ci doar a privit-o de
departe (Deut. 34:1-4). La fel și Ezechiel. Dumnezeu i-a arătat țara
și noua ei împărțire pe seminții tot de pe un munte înalt. Cei care
caută nod în papură susțin că viitorul Ierusalim nu poate fi pe
locul de acum pentru că locația nu corespunde cu descrierea unui
munte înalt. Ei uită însă de marile schimbări de relief care se vor
petrece în țară la venirea lui Mesia (Zah. 13:4, 10). Dumnezeu le-a
promis evreilor că se vor închina pe un munte foarte înalt (Ezec.
20:40) și că domnia mesianică se va exercita de pe un astfel de
munte (Ezec. 17:22-23).
de Daniel Branzei
„M-a adus înapoi la uşa casei. Şi iată că
ieşea apă de supt pragul casei, dinspre răsărit; căci faţa casei
era spre răsărit. Apa se pogora de supt partea dreaptă a casei
în spre partea de miază-zi a altarului. M-a scos pe poarta de
miază noapte, şi m-a făcut să ocolesc pe din afară până la
poarta de răsărit. Şi iată că apa curgea din partea dreaptă.
Când a înaintat omul acela spre răsărit, cu măsura în mână, a măsurat
o mie de coţi, şi m-a trecut prin apă; apa îmi venea până la
glezne. A mai măsurat iarăşi o mie de coţi, şi m-a pus să trec
prin apă, şi apa îmi venea până la genunchi. A măsurat iarăşi o
mie de coţi, şi m-a trecut prin ea, şi apa îmi venea până la
şolduri. A măsurat iarăşi o mie de coţi, şi atunci era un râu pe
care nu-l puteam trece, căci apa era atât de adâncă încât
trebuia să înot – un râu, care nu se putea trece. El mi-a zis:
,,Ai văzut, fiul omului?“ Şi m-a luat şi m-a adus înapoi pe
malul râului.
 de
Daniel Branzei
Una din aparițiile insolite de pe paginile prorociilor lui Ezechiel
este acest „voievod“ misterios care va conduce poporul Israel în
vremurile viitoare, legate de împărăția terestră a lui Israel. El
apare pentru prima dată în capitolul 34, ca o alternativă viitoare
la păstorii nevrednici (Ezec. 34:1-9), care l-au nimicit pe Israel
de-a lungul istoriei:
„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Iată, am
necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i
voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei
înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai
sluji ca hrană!“ (Ezec. 34:10).
„Deaceea, aşa le vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Iată că voi judeca
între oaia grasă şi oaia slabă. Pentru că aţi izbit cu coasta şi
cu umărul, şi aţi împuns cu coarnele voastre toate oile slabe,
până le-aţi izgonit, voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu
mai fie jaf, şi voi judeca între oaie şi oaie. Voi pune peste
ele un singur păstor, care le va paşte, şi anume pe Robul Meu
David; El le va paşte, El va fi păstorul lor. Eu, Domnul, voi fi
Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voivod în mijlocul lor.
Eu, Domnul, am vorbit!“ (Ezec. 34:20-24).
de Daniel Branzei
 ,,Gog-onatul
de-Magog!“ M-am
gândit ca să folosesc această formulă pentru titlu, dar m-am temut
să nu fiu învinuit de neseriozitate. Problema este gravă și
victimele vor fi planetare. Asta nu înseamnă însă că judecata
acestui personaj din viitor nu va fi o descărcare a mâniei lui
Dumnezeu împotriva unui „demagog care va încerca să înșele lumea cu
gogonelele lui“!
Pentru că este vorba despre evenimente viitoare, neclare din
perspectiva contemporană, comentatorii au interpretări deferite
asupra acestei teme din cartea lui Ezechiel.
Despre ce este vorba? Capitolele 38 și 39
conțin profeții făcute de Ezechiel despre o înfruntare dintre
Dumnezeu și un personaj istoric numit „Gog“, care a trezit antipatia
divină. Ca să-l pedepsească, Dumnezeu îl va atrage providențial
(prin evenimente și conjucturi istorice) într-un conflict care va
avea loc pe teritoriul țării sfinte și-l va nimici
cu desăvârșire.
50% - 50%
de Doru Pope
Levitic 19:18 … Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi…. Galateni 5:14 Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Eu, mie, mine, al meu, pentru mine, însumi, etc.
Cine are nevoie de o poruncă pentru sine? O poruncă de a se iubi pe sine? Nimeni. Sau, aproape nimeni! Că trebie să recunoaștem că mai sunt unii care nu-și vor binele, care nu se iubesc pe sine. Vorbesc aici de cei cu tendințe distructive ale propriei ființe, despre cei ce au un comportament fără nici un interes pentru binele lor, pentru viitorul lor.
Și lumea acestora care nu se iubesc pe ei înșiși se împarte în mai multe categorii. Eu de exemplu sunt un „indoors man”. Îmi place natura, mă plimb în ea, o explorez, dar în anumite limite care mi se par fără excese, fără pericole. N-o să mă vezi (foarte probabil) niciodată într-un episod de-al lui Bear Grylls din serialele de supraviețuire într-o natură ostilă sau în condiții extreme. Decât dacă, Doamne ferește, sunt aruncat fără voie în asemenea condiții!
Prin pustie
de Doru Pope
Cineva mi-a trimis un text cu următoarele două versete și m-a rugat să-i trimit o încurajare din ele. Nu știu dacă e o încurajare pentru el, dar pentru mine a fost. Poate e și pentru tine.
Exod 13:17-18 După ce Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, cu toate că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt.” Ci Dumnezeu a pus poporul să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roşie.
Dumnezeu nu ne călăuzește într-o linie dreaptă între punctele A și B. Dar lucrul acesta nici nu l-am observa și nici nu ne-ar deranja de fapt (un pic de abatere încoace și-ncolo, prin locuri pitorești și interesante, nici nu strică! Mai ales că „creștinismul” pare destul de monoton și… plictisitor pe alocuri!) dacă călăuzirea lui Dumnezeu, sau planul Lui pentru noi nu ne-ar duce prin pustie. Adesea într-o direcție total diferită decât am crezut sau așteptat noi. Decât am văzut la alții. Decât ne-au făcut predicatorii noștri să credem. Acei predicatori care, de exemplu, ne-au promis în viața aceasta doar fericire și împlinire.
Nota: Cititi continuarea articolelor
prin a face click pe titlul albastru al acestora.
sus |
Pe pagina de 
