JUBILEU LA RADNA
Biserica Crestina
Baptista Betania Radna a implinit 105 ani de
existenta
de Damian Ion
Prin mila, harul si
indurarea lui Dumnezeu, Biserica Baptista Radna a sarbatorit 105 ani
de la infintare. Cu ajutorul Domnului, Jubileul a fost organizat in
data de 9 august 2009.
Prezenta Domnului a
binecuvantat biserica locala cu o atmosfera de cer. Bucuria,
recunostinta si dependenta de Dumnezeu au caracterizat inchinarea.
Multi musafiri, atat din localitate cat si din alte localitati, au
fost alaturi de credinciosii din Radna. Corul bisericii locale a
slujit prin cantare. Cuvantul Domnului a fost propovaduit de catre
fratii pastori, secretar general al Uniunii Baptiste din Romania,
Tutac Ionel, presedintele Comunitatii Baptiste Arad, Iuga Romica. De
asemenea, au adus indemnuri Biblice fratii pastori: Foslea Mircea,
Busan Ioan, Chiu Mihai, Iacob Iosif, Miraute Ioan, Lela Cornel, iar
Damian Ion, pastorul bisericii locale, a condus serviciul de
inchinare. Domnul Viceprimar Suciu Viorel a participat din partea
Primariei Orasului Lipova. Prin mesajele lor, fii bisericii plecati
in strainatate, au transmis salutul lor de dragoste pentru biserica.
Cu ajutorul Domnului,
a fost scrisa o carte care prezinta Istoricul Bisericii Baptiste
Radna. Mentionam pe scurt din istoria traita de credinciosii din
Radna cu Dumnezeu de-a lungul celor 105 ani.
Primii credinciosi
baptisti din Radna au auzit cuvantul Lui Dumnezeu de la credinciosii
baptisti din Curtici, Pecica, Sambateni si Paulis, si au fost
botezati la 25 septembrie 1904 de catre fratele CORNEA MIHAI in
Biserica Baptista din Paulis (botezul a fost oficiat in apele raului
Mures). Printre cei botezati atunci amintim pe Mili Tanase, Vostinar
Nicolae, Darlea Gavril, Riga Elena, Danceu Nicolae, Vostinar Soca,
Savu Ioan Vigi Dumitru. In casa fratelui Savu Ioan (existenta si
astazi pe str. Detasament Paulis nr.186) s-a format prima Biserica
Baptista din Radna. Dumnezeu a ocrotit si binecuvantat acest inceput,
Biserica in scurt timp ajungand la 30 de mebrii din 12 familii,
fiind recunoscuta in 1906 la infiintarea Comunitatii Crestine
Baptiste care a avut loc la Curtici.
Dezvoltarea Bisericii
Baptiste din Radna a fost favorizata si de faptul ca in anul 1912 la
Radna se stabileste fratele Gheorghe Varsandan fiind numit pastorul
Cercului Pastoral din zona. Fratele Berbecar Vasile a infiintat
serviciul de scoala duminicala, activitate forte importanta in viata
bisericii baptiste. In anul 1911 este luata hotararea construirii
propriului locas de inchinare. Astfel in anul 1912 este inaugurata
prima Biserica Crestina Baptista de pe Valea Muresului, cladire in
care functioneaza de 96 de ani Biserica Crestina Baptista Betania
din Radna.
In anul 1973 datorita
vechimii cladirii precum si a utilizarii ei in perioada antonesciana
in alte scopuri (depozit de munitie militara) cei 124 de membrii si
peste 60 de partinatori au solicitat autoritatilor aprobarea
repararii cladirii. Datorita indraznelii de a extinde locasul cu 3
metrii lungime, zidul din spatele bisericii fiind refacut datorita
fisurilor existente, toate lucrarile au fost sistate si organele de
control au dispus daramarea zidului construit. Dumnezeu a
binecuvantat cu multa intelepciune pe frati, care au reusit sa
obtina aprobarea continuarii lucrarilor. In anul 2003 Adunarea
generala a Bisericii hotaraste reconstruirea anexei bisericii in
forma in care se gaseste astazi.
In ceea ce priveste
formatiile muzicale ale bisericii, de neuitat pentru biserica este
anul 1922 cand se infiinteaza Fanfara bisericii primul instructor
fiind fratele Sarbu Ioan din Maderat. Tot in anul 1922 ia fiinta si
corul Bisericii care impreuna cu fanfara au fost o bucurie pentru
biserica. In anul 1959 a fost infiintata orcherstra bisericii de
catre fratele pastor Botan Avram, iar in 1987 grupul tinerilor de
catre Marcel Cosma, formatie muzicala corala.
Pentru a trece prin
toate valurile de prigoana care au venit peste biserica intre anii
1915-1944, Dumnezeu a ingaduit ca Biserica Baptista din Radna sa se
bucure de slujirea unui pastor pionier, figura ilustra care a trait
pe meleagurile aradene: Gheorghe Varsandan. Cel mai dureros lucru
pentru credinciosii baptisti in aceasta perioada a fost ca nu-si
puteau inmormanta mortii in cadrul bisericii, iar copii la scoala
erau umiliti si persecutati pentru credinta lor si a parintilor lor.
Bisericile baptiste au
fost inchise si interzise, fara avea voie sa desfasoare acte de
cult. Acest lucru s-a produs in decembrie 1942 cand a fost
legiferata desfiintarea confesiunii baptiste unul din principalele
motive fiind ca aceasta religie a fost adusa din strainatate si este
straina poporului roman. Unii predicatori au fost batuti, deportati
arestati si condamnati la ani grei de temnita prin inscenarea unui
proces. Anii 1942-1943 precum si jumatate din anul 1944 sunt anii
tributului de lacrimi si sange a baptistilor din Romania.
O alta perioada
importanta in istoria bisericii este marcata de slujirea fratilor
Ienovan Dumitru, pastor credincios, modest si cu multa rabdare
precum si a mult iubitului frate Jurjeu Gheorghe, pastor plin de
intelepciune si dragoste pentru Dumnezeu. In perioada in care
Biserica a fost pastorita de fratele Jurjeu s-a desfasurat o bogata
activitate misionara stabilindu-se legaturi spirituale cu alte
biserici baptiste din Resita, Hunedoara, Brasov, Timisoara. Tinerii
bisericii au fost indrumati intr-un studiu temeinic al Bibliei
precum si al muzicii, o parte din acestia sub conducerea tanarului
student Marcel Cosma ajungand mai tarziu sa formeze prima formatie
muzicala pe voci a studentilor baptisti din Timisoara.
Aceasta perioada
marcata de sacrificiul personal al fratelui Gheorghe Jurjeu (a
decedat in timpul lucrarilor la santierul constructiei Bisericii
Baptiste din Parneava) este urmata de slujirea la Radna a fratelui
Dragoi Cornel (pastor in prezent in Detroit Statele Unite) iar apoi
a fratelui Foslea Mircea. Fratele Dragoi Cornel, bland si profound a
continuat munca de formare a tinerilor si crestere spirituala a
bisericii.
In anii in care cu
multa dragoste fratele Mircea Foslea a slujit la Radna sora Magda
Foslea a format si condus corul Bisericii in formatia in care se
afla si astazi. Sarbatorile Craciunului erau prilej de multa munca
pentru coristi si de bucurie pentru biserica care avea parte de
concerte cu colinzi.
Fratele Toma Mircea
(pastor in Toronto Canada) si in prezent fratele Damian Ion cu
energia tineretii au continuant prin daruire si devotament sa
imprime Bisericii multa dragoste pentru Dumnezeu si pentru toti
oamenii. Pastorii au colaborat de-alungul timpului cu fratele Uiegar
Petru diaconul bisericii, cel care ne-a invatat si inca ne mai
invata ca cel mai important lucru in viata crestinului este
rugaciunea, mistuirea in rugaciune pentru biserica, familie si tara.
Incheiem acest scurt
istoric al bisericii multumind Lui Dumnezeu pentru credinta si
daruirea bunicilor si parintilor, pentru viata lor frumoasa langa El
, care este pentru noi un exemplu.
Credinciosii
Bisericii Crestine Baptiste Betania Radna, Lipova 2009
Trăim
īntr-o lume drogată sexual, īn care o actriță
porno poate cīștiga pīnă la 3200 de dolari pe
secunda de filmare. Asta īnseamnă că există
cerere, nu-i așa? Trăim īntr-o lume īn care nici
măcar o reclamă la escavatoare nu se mai poate
face fără o femeie īn bikini așezată īn cupa
escavantă.
Īn ultima vreme mai multe istorii
triste au marcat atīt comunitatea pastorilor
penticostali cīt și pe cea a pastorilor
baptiști. Ne așteptăm la tineri, dar păcatul
trupesc a lovit și īn cei mai īn vīrstă cu
aceași violență.
Cred că este cazul să ne amintim
cīteva măsuri de bun simț legate de minima
igienă și protecție īn acest domeniu. Să ne
amintim de asemenea, că acel care crede că stă
īn picioare să ia seama să nu cadă.
Iată cīteva sfaturi practice
preluate de
AICI, dar pe care le-am mai dezvoltat puțin:
Nu-ți risca niciodată
mărturia. Ești persoană publică. Nu cred
că este īnțelept să mergi la plajă cu
alte familii de prieteni. Nu cred că
este cazul să mergi la jacuzzi īn
aceeași cadă cu persoane de sex opus. Nu
te dezbrăca īn fața enoriașilor. Cīnd
predici nu vrei ca apropiații să īși
amintească de burtica ta păroasă și de
colăceii din jurul mijlocului. Ține-te
departe de situații care ar putea fi
iutubizate de tinerii din biserică.
Să nu stai niciodată
singur cu o femeie īn casă, dacă nu este
mai mare cu 50 de ani decīt tine sau
dacă nu este vreo verișoară extrem de
urītă, vorba lui Paul Washer
. Īnțelept este să nu iei īn mașină
deloc o personă de sex opus, iar dacă
este o urgență, aceasta ar trebui să
stea pe bancheta din spate. Sīnt cazuri
īn care este mai īnțelept să nu te dai
gentleman.
Nu te īntīlni niciodată
cu o femeie de unul singur. Dacă este o
problemă de consiliere pastorală,
neapărat mergi īmprenă cu soția. Nu sta
īn aceeași clădire cu o femeie de vīrstă
apropiată. Nici 20 de ani diferență acum
nu mai reprezintă o limită sigură.
Lucrat īmpreună īn același birou pīnă
seara tīrziu? Cale bătută spre adulter.
Călătorii īmpreună īn interes de
servici? Prostii! Curvia-i la ușă!
Nu atinge niciodată o
altă femeie, exceptīnd o scurtă
strīngere de mīnă sau, dacă este rudenie
sau dintre prietenii apropiați,
pupăturile oficiale pe amīndoi obrajii,
rapid, scurt și fără anestezie Nu ai de
ce să ții mīna altei femei īn mīna ta īn
timp ce īi explici ce dulce este
părtășia creștină. Sărutatul de mīini nu
prea se mai practică, așa că . ai
scăpat.
Nu fă complimente prea
generoase. Este extrem de enervant
pentru mine să văd soți care īși
tratează soțiile ca pe niște sclave, dar
se gudură pe līngă nevasta altuia,
care-i un pic mai arătoasă. Curvie!
Soft, dar tot curvie! Ni s-a īntīmplat
să vedem cum masculi īnfierbīntați se
īnfoaie ca niște curcani īn prezența
tinerelor femei și se dau īn stambă cu
amabilități nenecesare. Boi! Ca boii la
tăiere, vorba Scripturilor! A propos,
dragi saci de hormoni, narcisiști
spilculți și dreși fără sare, femeile
simt imediat cīnd īncepe flirtul. Dacă
sīnt femei serioase și credincioase le
provocați greață.
și mai am, dar mă opresc aici
deocamdată. Am vorbit numai de interacțiunea
socială ce să mai spunem de curăția care se
vede prin computerele noastre sau pe urmele
de degete de la telecomanda tembelizorului
Aici altă poveste.
eni adăr sugeștins?
O problema pastorala
de
Daniel Branzei
Pe
Blogul lui Marius Cruceru se poarta un dialog
dureros:
(aici).
Iată reactia mea ( o asteptam
pe a voastra):
Draga Marius
Sunt departe de Rmania si nu stiu ce se intampla
in bisericile de acolo. As vrea totusi sa spun
cateva lucruri despre acest subiect
controversat: pastorii si rolul lor in
bisericile crestine de azi.
1. Identificarea
metaforei:
In contextul unie societăți
agricole, Dumezeu a ales sa foloseasca metafora
turmă păstor pentru a vorbi despre popor-conducatori
.
a. Acesasta este valabil in
dialogurile despre Israel, unde preoții,
profeții și īmpărații erau īncadrați īn
categoria păstorilor (despre care Dumezeu are de
obicei cuvinte de nemulțumire):
Preoţii nau īntrebat: ,Unde este Domnul?`
Păzitorii Legii nu Mau cunoscut, păstorii
sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, proorocii
au proorocit prin Baal, şi au alergat după cei
ce nu sīnt de niciun ajutor.` (ieremia 10:2)
Păstorii sau prostit, nau căutat pe Domnul;
pentru aceea nau propăşit, şi li se risipesc
toate turmele. (Ieremia 10:21)
,,Pe viaţa Mea, zice Domnul
Dumnezeu, pentrucă oile Mele au ajuns de jaf şi
sīnt prada tuturor fiarelor cīmpului, din lipsă
de păstor, pentrucă păstorii Mei nau nicio
grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei
īnşişi, şi nu păşteau oile Mele` (Ezec. 34:8)
b. Aceasta este la fel de
valabil īn profețiile despre alte popoare:
Īn timp ce păstorii tăi dorm,
īmpărate al Asiriei, şi viţeii tăi se odihnesc,
poporul tău este risipit pe munţi, şi nimeni
nu-l mai strīnge. (Naum 3:18).
2. Perpetuarea
metaforei īn Noul Testament:
Nu trebuie sa spun decāt că
terminologia NT este la fel de metaforică și
inclusivă ca și īn VT. Numirea de păstor
este sinonimă cu presbiteri și episcopi,
incluzānd pluralitatea tuturor celor ce se ocupă
de īngrijirea, păzirea, călăuzire, īnvățarea și
propășirea celor dintr-o biserică locală.
Tit a fost lăsat īn Creta să
rānduiască presbiteri īn fiecare cetate, iar
din Milet, Pavel a chemat pe presbiterii
Bisericii din Efes (Fapte 20:17).
3. Aplicarea metaforei
la discuția de pe blog:
Păstorirea ar trebui īnșeleasă
și azi ca un effort de echipă. La fel a fost ți
īn Faptele Apostolilor. Cineva spunea intr-un
comentariu ca este membru īntr-o biserică de
peste 2500 de membrii și se plāngea că nu are un
contact personal cu păstorul. Dacă socotim că un
an are numai 365 de zile și păstorul ar face
cāte o vizită pe zi
Īn Ierusalim s-au convertit
cāteva mii de oameni īn timp relativ scurt. Ei
frāngeau pāinea īn fiecare zi acasă (Fapte
2:41, 46) și erau nelipsiți la Templu. Cei 12
apostoli n-au avut nici o șansă să dea ei īnșiși
Cina īn fiecare familie a Bisericii de atunci!
Sunt sigur că nimeni nu le-ar fi cerut (pretins)
așa ceva.
In ce priveste asteptarea
membrilor la birou iată experiența mea. Am
fost o vreme in mecanismul unei biserici de
peste 8.000 de membrii (John MacArthur). Aveau
43 de păstori și 280 de diaconi-responsabili de
grupe pe cartier. Cu toate acestea, īn fiecare
zi de luni, doi sau trei faceau de serviciu la
birou pentru cazurile de urgență. Era o
rānduială născută din necesitatea obiectivă. Am
găsit-o foarte bună și necesară.
In ce privește idealizare
păstorilor de altădată din Romānia, eu, ca fiu
de păstor, zic să o lăsăm mai moale Au existat
aceleași probleme ca și astăzi.
4. Actualizarea
metaforei la realitațile contemporane
Īn societatea citadină
industrializată și post industrială, metafora
biblică trebuie contextualizată la nivelul
telefonului strict obligatoriu īnainte de
fiecare vizită, la distanțele dintre locuințele
celor din biserica respectivă și la realitațile
unui program de lucru de opt ore (uneori 10 și
chiar 11 ore).
Știu că metafora a fost
instituționalizată la baptiștii romāni īn
contextul unui cult și a unei culturi
denominaționale (īn cadrul unui anumit Statut și
a unei anumite grile de salarizare). Totuși,
discuțiile vor fi sterile și nedrepte dacă nu ne
īntoarcem la realitațile și la terminologia VT
și NT. Sunt sigur că Dumezeu are (īn fiecare
biserică locală) mult mai mulți presbiteri-episcopi-păstori
decāt numărul celor care slujesc īn virtutea
unei diplome! Toți aceștia slujesc mișcați sub
călăuzirea Duhului Sfānt, īmplinind alături de
slujitorii oficiali tot ce este necesar pentru
īngrijirea, păzirea, călăuzire, īnvățarea și
propășirea celor dintr-o biserică locală. Nu
trebuie să lăsăm totul īn seama celor cu salar
și nu trebuie să-i lăsăm pe cei cu salar să-i
īnlocuiască īn slujire pe toți cei ce au daruri
specifice pentru slujire:
Deoarece avem felurite
daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are
darul proorociei, să-l īntrebuinţeze după măsura
credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă, să
se ţină de slujba lui. Cine īnvaţă pe alţii, să
se ţină de īnvăţătură. Cine īmbărbătează pe
alţii, să se ţină de īmbărbătare. Cine dă, să
dea cu inimă largă. Cine cīrmuieşte, să
cīrmuiască cu rīvnă. Cine face milostenie, so
facă cu bucurie (Romani 12:6-8).
Nu există nimeni care să aibă
el singur toate aceste daruri! Păstorul titular
nu trebuie să le facă pe toate, ci să-I facă pe
toți să le facă pe toate, conform pricipiului
omul potrivit la locul potrivit.
Responsabilitatea prioritară a
unui păstor este să instaureze și să īntrețină
sentimentul comunitar, acel oneanothering
īntālnit peste tot īn NT, īn care TOȚI creștinii
veghează unii asupra altora, īși poartă
sarcinile unii altora, sunt primitori de
oaspeți, fără cārtire, simt unii cu alții, ajută
pe sfinți cānd sunt īn nevoie, etc.
Intr-un sens istoric, discutia
aceasta sta intre doua afirmatii de eclesiologie:
Prima: Biserica in episcop
sta
A doua: Biserica locala, ca
oglindire a Bisericii vesnice, are in sine tot
ce-i trebuie pentru a functiona
Amandoua sunt doctrine
ortodoxe. Neoprotstantii au negat-o pe prima si
au pastrat-o pe cea de a doua, desi pe alocuri
unii se mai comporta ca sefi de unitate.
Practic, pe teren, aceasta
inseamna ca oriunde exista o biserica locala,
Duhul Sfant DA TOT CE ESTE NECESAR PRIN DARURILE
SALE pentri o functionare buna.
Si mai practic, oriunde exista
o biserica locala trebuie sa predice si altii
decat pastorul, trebuie ca si altii sa se ocupe
de desfasurarea programului de inchinare,
trebuie sa fie altcineva care sa se ocupe de
evanghelizare, trebuie sa fie unul sau doi
gospodari care sa se ocupe de diaconeia
materiala, trebuie sa fie si altii care sa se
ocupe de noii veniti, si altii care sa faca
vizite, etc.
Si eu ma bucur de prezenta
unor oameni minunati in biserica de aici. Fara
ei, as fi ciung, orb si schiop.
Oricāt ar pare de simplist, un
păstor nu-și zidește biserica. Este Biserica
lui Christos și numai El o zidește. Este
prerogativul Lui:
Şi Eu īţi spun: tu eşti
Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica
Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor
birui (Matei 16:18).
Asta explică de ce mai există
īncă Biserica pe pămānt. Dacă ar fi lăsat
zidirea īn seama noastră, biserica ar fi īncetat
de mult să existe!
Christos Īși zidește Biserica prin noi, printre
noi și nu de puține ori, īmpotriva noastră
Liniștea noastră este ancorată
īn lucrarea Lui, nu īn lucrarea noastră:
Sīnt īncredinţat că Acela
care a īnceput īn voi această bună lucrare, o va
isprăvi pīnă īn ziua lui Isus Hristos (Filip.
1:6).
Vasile Branzei, tatăl meu,
obișnuia să spună: După cum Moise n-a vrut să
lase īn Egipt nici o unghie (Exod 10:26), nici
un singur māntuit din planul lui Dumezeu nu va
rămānea īn lumea aceasta (stiu că suna cam
calvinist).
Lucrarea Lui nu exclude responsabilitatea
noastră, dar ne aduce cu picioarele pe pămānt
cānd ne evaluăm importamța.
Īn pra multe locuri,
credincioșii l-au īnălțat pe păstor pe un
postament prea īnalt și l-au plătit doar ca
să-și scuze și să-și ascundă lipsa lor de
activitate, apatia și indiferența. Ei se fac că
uită că epitolele NT au fost adresate
bisericilor, nu păstorilor (cu excepția celor
pastorale).
Cāt despre tine, Marius, sunt
sigur că ești unul dintre păstorii bisericii
tale. Ai chiar un dar foarte evident pentru
aceasta. Blogul tău și audiența lui sunt dovezi
incontestabile.
In speranța că n-am reușit să
fac neclar un subiect așa de controversat, iti
mulțumesc pentru bunăvoință.
Pastorului meu nu-i pasă de biserică!
de
Marius Cruceru
Īn
urmă cu vreo două săptămīni m-am īntīlnit cu un
priten bun, dintr-un oraș mare, dintr-o biserică
mare. Am discutat una alta și prietenul meu și-a
vărsat oful:
Avem trei păstori, dar
niciunul dintre ei nu face pastorală.
Niciunul nu ne vizitează. Au tot felul de
programe, conferințe, simpozioane, adunări,
călătorii, fac masterate, doctorate, iar
cīnd sīnt acasă sīnt de negăsit. Duc dorul
pastorilor din generația veche, care mergeau
īn fiecare zi in vizite pastorale. Nu era o
familie care să nu fie vizitată cel puțin o
dată pe an, așa cum face popa la ortodocși.
Discuția a mai continuat un
pic pe tema asta și mi-am dat seama că prietenul
meu are dreptate.
Păstorim
proiecte, cum spunea cīndva pastorul Vasile
Taloș, nu persoane, avem activități și acțiuni,
nu lucrare. Oamenii ne duc dorul să ne vadă față
către față și gură către gură. Păstorirea nu se
poate face nici pe chat, twitter, nici pe blog,
nici prin telefon, iar oamenii nu vin la birou
īn audiență ca la medic. Bisericile de la țară
nu se păstoresc cu lap-topul sub braț, nici cu
mobilu īn căruță.
Eu nu mă consider pastor
deplin tocmai din cauza acestui lucru, eu sīnt
predicator al bisericii din Aleșd. Enoriașii
noștri au dreptate, pastorii autentici sīnt pe
cale de dispariție. Avem tot felul de
predicatori plini de savantlīc și de priceperi
de care n-are nevoie nimeni. Sīntem gata să
predicăm despre tot felul de subiecte care ne
īncīntă pe noi īnșine īn timp ce bisericile ne
mor īn păcate de care ne este frică să ne
apropiem. Am devenit niște meseriași ai
amvoanelor, niște profesioniști ai slubelor
religioase, niște masters of ceremonies
pentru evenimentele familiale, mici afaceriști,
lingușitori cu micii oameni de afaceri din
parohiile noastre, mici politicieni, īn
așteptare īnfrigurată după vreun loc de
consilier local, īn loc să răspundem unei atīt
de mari chemări de a păstori turma pășunii Lui.
Poate că o soluție la această
problemă este să ne īntoarcem la cărările vechi
ale păstorilor bătrīni: vizita acasă, timpul
petrecut cu oamenii, īntīlnirile periodice cu
bărbații, capii de familie, munca īn clacă cu
mai multe familii. Poate că sīntem prea mici
pentru o chemare atīt de mare și trebuie să
așteptăm ca Domnul să scoată pe alți lucrători
la secerișul Lui.
Titlul postării ar putea
induce īn eroare: că ar fi vorba despre cele mai
bune şi mai ieftine şcoli, locuri etc
Nu despre asta este vorba!
Poate că o primă īntrebare ar fi: de ce se
merită sau nu să facă cineva un doctorat īn
teologie? Creşte mai mult īn cunoaşterea lui
Dumnezeu, a tainelor Lui? Se pare că nu pe
această cale
Pentru unii doctoratul este un
alt pas īn formarea personală, pentru alţii este
o cheie care deschide multe uşi şi īnchide
multe guri, pentru alţii etc. Nu mai insist.
Cu ce este un doctorat īn
teologie diferit faţă de alte doctorate, īn alte
domenii ale cunoaşterii?
Probabil că are legătura cu
Biserica, nu?
Doctoratul īn teologie ar
trebui să fie o formă de recunoaştere a
darurilor īnvăţătoreşti din partea Bisericii, ca
Trup al lui Cristos.
Ştiu că s-a mai discutat ideea
recomandării bisericii locale pentru cei care
vor să facă un doctorat de acest fel. Birocraţie
inutilă şi multe erori, orgolii, īnciudări,
poliţe plătibile. Nu cred că funcţionează.
Dar am putea imagina măcar un
sistem īn care doctorandul īn teologie face
ucenicie spirituală īn cadrul eclesial, dă
socoteală cuiva īntr-o relaţie de formare, de
călăuzire duhovnicească? O relaţie specială prin
care să fie ferit măcar de unele dintre ispitele
spiritului, ispite care īncearcă pe orice
student īn cele teologhisiri de tot felul?
Cum se merită să faci un
doctorat īn teologie?
Īn atentă şi bătrīnească
supraveghere spirituală, cu post şi rugăciune,
cu disciplină lăuntrică bine călăuzită de un
bătrīn īnţelept şi adīncit īn cele sfinte, fie
acesta şi nedoftoricit.
Şi o altă chestiune:
doctoratul īn teologie ar trebui făcut din
Biserică (de acolo plecare), īn Biserică (acolo
supraveghere) şi pentru Biserică (cu intenţia
slujirii Bisericii) şi lume (cu dorinţa de
vestire a Evangheliei către lume)
Carl Trueman, autor pe care l-am mai citit cu
plăcere şi altă dată are cīteva rīnduri foarte
interesante pentru cei care vor să apuce pe
această cale
AICI.
Too many theological
students come unstuck not because they do
not master the sophisticated intricacies of
their chosen fields of specialization but
rather because they failed their
apprenticeships in the basics, the corporate
disciplines of church attendance, submission
to elders, hard work for the local body, and
the individual disciplines which flow from
these: private prayer and Bible reading, a
crying out to God for his mercy, and a
burning desire to be mastered by the Word of
God. Successful theological students are
never the subjects in theological study;
rather they are always the objects of Gods
grace. And the church is the place where
they will be held accountable for these
things. The church, not the seminar room,
provides their only true home, their best
classroom, and their best form of strenuous
spiritual rest. Theological study at the
highest level is a high calling indeed; but
just for this very reason those who pursue
it need to make especially sure that they
truly are humble servants of the church.
Cred că fiecare avem cāte un
beteșug īn corp. Mai mare sau mai mic, e
acolo!
Cine l-a pus și de unde vine?
Cu ce rost? Pentru cāt timp?
Sunt īntrebări care ne bāntuie
atunci cānd suntem bolnavi! Am īntālnit
săptămāna aceasta un credincios cu un handicap
destul de sever. Mergea īn cārje.
Duminica viitoare vom avea cu
ajutorul Domnului īn biserică la serviciul divin
de la Cina Domnului mai mulți frați cu
handicapuri fizice destul de serioase. Unul
dintre ei a avut un accident īn vremea
combinatului din Hunedoara.
De ce vor fi
prezenți la biserică?
Să ne spună cum Dumnezeu poate folosi un
handicap sau o boală severă spre slava și
onoarea Lui. Că Dumnezeu are resurse
inimaginabile pentru noi ca să rezistăm frumos
īn cea mai cumplită boală! Să ne spună că
versetul prin rănile Lui suntem tămăduiți este
valabil și atunci cānd boala nu dispare!
Este absolut normal ca să vrei
să te rogi pentru cineva care este bolnav. Și
suntem bucuroși cānd Dumnezeu răspunde acestor
rugăciuni. Sunt unii īnsă care duc această
dorință un pic și mai departe. Puterea
rugăciunii se pare că nu produce īntotdeauna
vindecare, așa că ei caută o putere mai mare. Ei
spun că această putere mai mare este a lor
pentru că Domnul le-a dat darul vindecării.
Vreau să spun foarte clar că
sunt convins că Dumnezeu mai face și astăzi
minuni. Sunt ferm convins că īn urma rugăciunii
Dumnezeu poate să vindece orice boală dacă asta
e voia Lui. Cāt despre darul vindecării cred
că el nu mai există astăzi!
Darul vindecării este
menționat īn 1 Corinteni 12:9, 28, 30 dar nu
este definit īn aceste versete. Darul vindecării
este foarte clar descris prin lucrarea de
tămăduire a Domnului Isus și a apostolilor. Cānd
comparăm vindecările din vremea noastră cu cele
din vremea apostolilor și a Domnului suntem
uimiți de marile diferențe.
Unii din vindecătorii
ambulanți au fost demascați ca fiind adevărați
șarlatani care s-au īmbogățit pe spinarea
bolnavilor și a naivilor. Dar nu toți sunt așa.
Peter Wagner și John Wimber nu cer bani pentru
vindecările lor. Ei spun că Duhul Sfānt este
același și le-a dat și lor darul vindecărilor
precum le-a fost dat și apostolilor.
Că Duhul Sfānt este același. Corect!
Că Dumnezeu nu se schimbă. La fel de corect!
Darul de astăzi este același cu cel din Noul
Testament doar dacă are aceleași caracteristici,
iar eu observ din Scripturi că īntre darul
tămăduirilor din vremea apostolilor și a
Māntuitorului și cel practicat de vindecătorii
care ar fi niște bufoni mai degrabă, sunt mari
deosebiri!
Este lucrarea apostolilor și a
Domnului Isus reīnființată astăzi printre noi?
A dat Dumnezeu bisericii de astăzi aceași
slujire de vindecare așa cum a dat-o
apostolilor?
O primă caracteristică a
lucrării de vindecare a Domnului Isus a fost că
toți bolnavii aduși la El au fost vindecați!
Nici unul nu a fost respins că nu a avut
suficientă credință.
Nici unul nu a plecat pe același scaun cu
rotile.
Isus nu a fost selectiv. I-a
vindecat pe toți īn liniște și fără spectacol.
Fără strigături și fără acompaniament muzical
pentru pregătirea atmosferei.
Cu Isus prezent nu este cazul să strigi, să
implori, să ridici māinile și să dai din cap.
Isus pur și simplu i-a vindecat!
Nu așa se īntāmplă astăzi la serile de
vindecare!
Vindecătorul contemporan īși
alege cu grijă pacienții și mulți dintre ei
pleacă la fel de bolnavi pentru că nu au avut
suficientă credință. Domnul Isus nu le-a cerut
celor bolnavi să se pregătească mărturisindu-se
īn zile de post și rugăciune. Pur și simplu a
vindecat bolnavii!
Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost
actualizată la versiunea 1.0!
Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi!Acum īntr-o nouă interfaţă, cu motor de căutare
propriu şi plan de citire a Bibliei īntr-un an!
Grup de Discuţii Apologetică - te poţi
abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate īn acest grup
de către membrii săi.
Forum - actualizat şi diversificat, securitate
crescută, caracteristici de ultima ora
CHAT Creştin!- aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să īţi
faci prieteni noi. Teme diverse.
Pe pagina de
Resurse Baptiste
a site-lui, veţi găsi o serie de
subiecte
de studiu:
Pe pagina de
Teologie
Sistematică puteţi găsi o serie de
articole la subiectele
doctrinare despre:
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre
Duhul Sfānt şi alte duhuri)
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre
om, aşa cum a fost creat el)
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre māntuire)
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfārşitul)
Newsletter gratuit!
Apasă aici dacă doreşti să
primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr
al Publicaţiei de Apologetică