 |
 |

|
 |
Ezechiel și Daniel – profeții în stereo
de Daniel Branzei
Ezechiel activează în paralel cu profetul Daniel. Ezechei este în mijlocul
poporului. Daniel este la palatul suveranului imperial. Pentru cei ce știu
să savureze subtilitățile Cuvântului lui Dumnezeu, numele celor doi profeți
definesc mesajul divin pentru epocă.
Așezat la ,,talpa țării“, în mijlocul celor simpli, înconjurat de exilații
fără țară, Ezechiel se numește providențial ,,Dumnezeu este tăria mea“.
Așezat la palat, în mijlocul vrăjitorilor, al magilor și al împăraților
peste ținuturi, Daniel poartă numele ,,Dumnezeu este Judecătorul“.
Poporul căzut avea nevoie de încurajarea lui Ezechiel. Mai marii lumii aveau
nevoie să li se aducă aminte că există Cineva deaspra lor în autoritate,
Unul care vede, apreciează, judecă și pedepsește.
Sursă articol și continuare:
https://barzilaiendan.com/2016/09/21/ezechiel-si-daniel-profetii-in-stereo/
Daniel
de Daniel Branzei
Eram tentat să pun un alt titlu: “Aur pentru Cristos la Rio”, dar am
renunțat căci am realizat că a Lui este nu numai aurul, argintul, bronzul,
ci toată cinstea, onoarea, consacrarea și proslăvirea în vecii vecilor! Am
ales acest titlu, pentru că da, slava lui Cristos se vede la Rio și că
acolo, Îsi primește slava intr-un mod neașteptat și frumos. Nu mă refer aici
la celebra statuie a lui Isus Mantuitorul care a devenit o emblemă a marelui
oraș de prin 1923și care este admirată probabil de mulți în aceste zile. (Ea
a străjuit “blândă” orașul, în ciuda faptului că pe strazile lui se întamplă
în fiecare an, lucruri detestabile, care Îl dezonorează).
Mărturisesc că așteptările “spirituale” de la aceste jocuri au fost la nivel
scăzut, tinând cont de locul unde au fost organizate: orașul cunoscutului
festival, cu plaja Copacabana, cu concursurile sale de samba care atrag în
fiecare an mii de turiști, în căutarea a tot ce înseamnă senzualitate și
degradare morală…
Sursă articol:
https://scripturile.wordpress.com/2013/01/23/daniel/
Faptele Apostolilor - plan de
studiu
de Daniel Branzei
Vă propun redescoperirea adevărurilor care au marcat debutul Bisericii
creștine pe scena lumii. Schițele acestui studiu vor apare pe măsura în care
le voi ține în biserica Bethel din Anaheim, California. Voi aduna informații
din surse multiple, dar voi încerca să mă țin de planul de studiu al lui
Waren W. Wiersbe. Sper să fiu de folos celor ce nu îl pot citi în limba
engleză.
Introducere
Una din spaimele cele mari ale oricărui păstor este să ajungă să păstorească
un faliment, o orgazinație care nu mai este un organism viu, o scoică goală
în care se mai aude doar ecoul valurilor și care au legănat-o altădată.
Aceasta a fost dintotdeauna și temerea mea.
,,Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi
iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori,
neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste
firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori
de bine, vînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît
iubitori de Dumnezeu; avînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i
puterea“ (2 Tim. 3:1-5).
În anul 2014, luna octombrie, am început un studiu la Bethel prin care ne-am
propus să ne confruntăm cu biserica primară, așa cum este ea deschisă în
cartea Faptele Apostolilor. Știu, prin cartea aceasta se poate trece în
multe feluri și se pot ține o sumedenie de studii. Eu mi-am propus doar un
scop modest: să studiem cum s-a manifestat ,,puterea“ făgăduită înainte de
înălțarea Domnului Isus la cer asupra ucenicilor din primul veac.
Sursă articol şi continuare:
https://scripturile.wordpress.com/2014/09/27/faptele-apostolilor-plan-de-studiu/
Ȋnvǎţǎtura despre soteriologie
la patristici pȃnǎ la Calcedon (ultima parte)
de Ionel Tuţac
2.6. Învăţătura despre soteriologie la Augustin
Augustin din Hipo (354-430) este unul dintre cei mai importanţi teologi şi
filozofi creştini din toate timpurile. Gândirea sa teologică şi-a pus
amprenta asupra a numeroşi lideri spirituali în decursul istoriei, inclusiv
asupra renumitului reformator Martin Luther23.
Una dintre cele mai importante lucrări ale sale este intitulată Confesiuni
şi cuprinde istoria vieţii sale. Accentul nu este pus pe biografia
autorului, ci pe relaţia lui cu Dumnezeu şi cu lumea. Ea este una dintre
primele autobiografii scrise vreodată şi scoate în evidenţă harul lui
Dumnezeu experimentat de către omul păcătos.
Pe lângă această lucrare autobiografică, Augustin a mai scris câteva cărţi,
cele mai importante fiind: “Cetatea lui Dumnezeu” – 22 de volume şi “Despre
Trinitate”. În cele 2 opere se regăseşte gândirea sa teologică. El abordează
teme importante ale teologiei, ca: Biserica, Biblia, Trinitatea, Păcatul,
Harul, Mântuirea, Sacramentele.
Pentru Augustin, Scriptura are autoritate supremă în toate aspectele vieţii.
Dumnezeu, care s-a descoperit prin Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, este
dragoste, dar şi adevăr. Oamenii au libertatea de a alege, dar ei vor
suporta consecinţele alegerilor lor. Spre deosebire de Origen, care credea
în mântuirea finală a tuturor, Augustin credea că iadul este un loc
suprapopulat. Omenirea merge pe o cale greşită, aşa că este nevoie de o
putere divină, iar această putere este harul dumnezeiesc. “Augustin prezintă
o doctrină a harului interiorizat: harul este acţiunea lui Dumnezeu în
interiorul voinţei umane, îndreptând-o spre ceea ce este drept”24, spunea
Jonathan Hill în Istoria gândirii creştine.
Noi suntem salvaţi prin har, nu prin fapte. Harul se transmite prin moartea
şi învierea lui Hristos. Augustin îşi bazează teologia mântuirii pe Romani
6. Transformarea personală a individului se realizează doar prin intermediul
harului, care are sens doar într- un context eclesial.
Studiind doctrina mântuirii în concepţia lui Augustin se poate observa că
întreaga istorie a Bisericii Apusene din ultimii 1500 de ani este sub
influenţa învăţăturii sale. Probabil că nici un scriitor din perioada
patristică nu a infuenţat atât de mult gândirea teologilor cu privire la
mântuire ca Augustin.
Teologia lui Augustin cu privire la mântuire este una biblică, centrată pe
Domnul Isus Hristos. Hristos este dragoste, dar şi adevăr. Hristos este bun
şi nu vrea să-I trimită pe oameni în iad, dar aceştia îşi aleg în mod
personal locul unde îşi vor petrece veşnicia. Se poate spune că Augustin a
readus învăţătura despre mântuire în cursul ei firesc, aşa cum a fost
propovăduită ea de Hristos şi de apostoli.
2.7. Învăţătura despre soteriologie la Chiril
Probabil că nu a existat în istoria Bisericii un conducător mai vulcanic,
despotic şi fără tact ca patriarhul Alexandriei, Chiril (375-444). Deşi este
considerat părinte al bisericii, împăratul Theodosius al II-lea25 l-a
condamnat pentru că se purta ca un faraon îngâmfat, iar la Conciliul de la
Efes26 a intrat în serioase polemici cu Nestorie27.
Deşi a fost un conducător religios firesc, principala sa contribuţie în
domeniul teologic constă în faptul că el s-a opus ideilor eretice ale lui
Nestorie care făcea o distincţie între partea umană şi cea divină a Domnului
Isus. Chiril considera că Isus este o Persoană divină, coborâtă din cer,
fiind în întregime Dumnezeu şi om. Punctul lui de vedere va contribui
fundamental la formarea Crezului de la Calcedon. Pentru el mântuirea nu
putea fi realizată decât de către un Fiu care avea ambele naturi: umană şi
divină.
Chiril a murit înaintea Conciliului de la Calcedon , dar susţinerea
învăţăturii corecte despre Divinitatea şi umanitatea Domnului Isus, de către
un om cu o ambiţie firească, a însemnat enorm pentru deciziile care s-au
luat şi care au influenţat într-un mod pozitiv gândirea creştină28.
Este uimitor faptul că Dumnezeu a folosit un conducător bisericesc firesc
care să apere conceptul biblic despre mântuire. Chiril din Alexandria a
influenţat într-un mod pozitiv gândirea teologică a vremii sale, jucând în
acelaşi timp rolul unui apologet creştin.
CONCLUZII
Analizând gândirea teologică cu privire la soteriologie a principalilor
scriitori creştini, până la Conciliul de la Calcedon, se observă că în
primele secole ale creştinismul au existat frământări, polemici şi dezbateri
privind stabilirea unui punct de vedere comun cu privire la doctrina
mântuirii. Marea problemă era generată de faptul că unii teologi nu aveau o
lumină clară cu privire la persoana Domnului Isus.
Conciliul de la Calcedon a stabilit ce ar trebui să creadă creştinii cu
privire la persoana Domnului Isus. Astfel cei prezenţi la această întrunire
au afirmat: “Urmărindu-i pe sfinţii părinţi toţi suntem de acord să îi
învăţăm pe oameni să creadă în Unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru Isus
Hristos, în acelaşi timp complet în divinitatea Sa şi complet în umanitatea
Sa, Dumnezeu adevărat şi om adevărat (având atât un suflet raţional, cât şi
trup); din aceeaşi substanţă ca Tatăl în ceea ce priveşte divinitatea şi, în
acelaşi timp, din aceeaşi substanţă cu noi în ceea ce priveşte umanitatea;
ca şi noi în orice privinţă cu excepţia păcatului; în ceea ce priveşte
divinitatea, născut din Tatăl înainte de începutul vremurilor, dar după
umanitate născut pentru noi şi pentru mântuirea noastră din Fecioara Maria,
Mama lui Dumnezeu; unul şi acelaşi Hristos, Fiul, Domnul, singurul născut,
în care recunoaştem două naturi-clare, neschimbătoare, neîmpărţite,
neseparate- deosebirea dintre cele două naturi nefiind deloc compromisă de
faptul că sunt unite, dar calităţile fiecăruia fiind păstrate şi unite
pentru a forma o singură persoană, nedivizată sau neseparată în două
persoane, ci unul şi acelaşi Fiu şi singurul născut al lui Dumnezeu,
Cuvântul, Domnul Isus Hristos; tot aşa cum proorocii au vorbit despre El din
vremurile străvechi şi cum ne-a învăţat Însuşi Domnul Isus Hristos şi cum
ne-au transmis crezul Părinţii”29.
Organizarea acestui Conciliu a fost benefică deoarece a ajutat biserica,
într-o perioadă în care ereziile se răspândeau cu atâta repeziciune, să-şi
formeze un crez clar, biblic cu privire la una dintre cele mai importante
teme teologice, şi anume mântuirea sufletului.
Deciziile înţelepte luate la acest Conciliu au ajutat creştinismul primelor
secole în lucrarea de răspândire a Evangheliei şi de cristalizare a crezului
creştin. Conciliul de la Calcedon a reprezentat mereu un punct de referinţă
în istoria bisericii, iar când aceasta s-a îndepărtat de învăţătura curată a
Sfintelor Scripturi, Dumnezeu a ridicat reformatori care să îndrepte
privirile oamenilor înspre învăţătura curată, propovăduită de Hristos şi
răspândită apoi de apostoli.
Note de subsol:
23 LUPŞOR, Andreea, Revista Historia -Luther şi reforma
protestantă- 28 decembrie 2011
Martin Luther (1483-1546) a fost primul reformator protestant. Tezele lui,
postate pe uşa Bisericii din Wittenberg , la 31 octombrie 1517, au reformat
teologia cu privire la mântuirea sufletului
24 HILL, Jonathan , Istoria gândirii creştine, Editura Cartea Cărţii,
Oradea, 2007, pg. 91
25 http://ro.wikipedia.org/wiki//Teodosiu-al-II-lea, 20 ianuarie 2016, ora
14:56
Flavius Theodosius (401-450) a fost împărat al Imperiului Bizantin în
perioada 408-450
26 http://ro.wikipedia.org/wiki/Conciliul-de-la-Efes, 20 ianuarie 2016, ora
14:57
Conciliul de la Efes a avut loc în perioada 22 iunie-31 iulie 431 şi a fost
convocat de împăratul Teodosiu al II-lea, la cererea lui Nestorie. Tema
Conciliului a fost “Maternitatea divină a Mariei”
27 http://ro.orthodoxwiki.org.Nestorie, 20 ianuarie 2016, ora 14:57
Nestorie a fost patriarh al Constantinopolului şi a susţinut că Isus nu a
fost Dumnezeu, ci numai om. Ca urmare a acestui fapt Maria nu trebuie sa fie
considerată Născătoare de Dumnezeu, ci numai Născătoare de om, cel mult
Născătoare de Hristos.
28 https://ro.wikipedia.org/wiki/Chiril_al_Alexandriei, 20 ianuarie 2016,
ora 14:58
29 HILL, Jonathan , Istoria gândirii creştine, Editura Cartea Cărţii,
Oradea, 2007, pg. 97-98
Sursă articol:
Lucrarea de faţă este parte a unei lucrări de doctorat a pastorului
Ionel Tuţac, toate drepturile acestei lucrări îi aparţin; publicăm în serial
această lucrare prin aprobarea directă din partea autorului.
Molohul homosexual continuă
să caute pe cine să înghită
de Doru Pope
Două școli creștine
private din Alberta, Canada au refuzat să accepte formarea de cluburi pentru
homosexuali în instituțiile lor. Partidul Democrat al Canadei jură că va
lansa o investigație și că dacă e adevărat ce se spune, școlile riscă să fie
închise.
Măsura care cere școlilor să aibă cluburi cu membri heterosexuali și
homosexuali a fost forțată pe gâtul tuturor școlilor din Canada. Asemenea
cluburi ar avea rostul de a-i face pe heterosexuali mai sensibili și mai
deschiși față de gay și stilul lor de viață.
Vedem din nou cât de intoleranți sunt perverșii care au cerut toleranță din
partea majorității heterosexuale. Ca și-n alte rânduri, ei doresc să
distrugă orice instituții sau afaceri care pretinde că ar avea și ele
drepturi de a se organiza după cum găsesc ele de bine. Dar nu-i așa.
Sursă articol și continuare:
http://dorupope.com/2016/09/molohul-homosexual-continua-sa-caute-pe-cine-sa-inghita/
Gânduri pe marginea terorismului
de Doru Pope
Nu este nici o
îndoială că SUA se află din nou sub o serie de atacuri teroriste. Indiferent
de dansul declarațiilor făcute de politicieni, atacurile au avut rolul de a
provoca teroare. O explozie în New Jersey sâmbătă dimineața, o alta în New
York sâmbătă seara, apoi descoperirea unei bombe la câteva străzi de cea
explodată în New York, apoi găsirea a altor cinci bombe plasate în alte
locrui, printre care una plasată la o stație de cale ferată. De dimineață
poliția căuta să adauge la cei câțiva deținuți capturați duminică pe un alt
tip cu numele Ahmad Khan Rahami. Azi de dimineață l-au capturat și pe acesta
în urma unui schimb de focuri de arme.
ISIS se bucura încă de sâmbătă dimineața și amenința că acesta este doar
începutul durerilor. Într-un mall din Minnesota un bărbat rănea cu ajutorul
unui cuțit un număr de 9 persoane. Cei ce susțin Sharia Law în SUA (și de
fapt în întreaga lume) nu se vor da înapoi de la nici un efort oricât de
josnic ar fi acesta pentru a-și împlini scopurile.
Sursă articol și continuare:
http://dorupope.com/2016/09/ganduri-pe-marginea-terorismului/
ȘI EI NU AU ȘTIUT NIMIC ” – Iată că El vine pe nori…” Apoc. 1: 7
de Ioan Cocîrțeu
Domnul Isus Însuși
vorbește cu mare seriozitate despre acel timp care precedă revenirea Sa. El
aseamănă acest timp de pe urmă, mai întâi cu timpul lui Noe: ”Ce s-a
întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului
Omului” (Luca 17: 26). Dar cum era în timpul lui Noe ? Domnul zice: ”mâncau,
beau, se însurau și se măritau…”, ceea ce înseamnă că trăiau numai pentru
satisfacția poftelor firii. A mânca bine, a bea bine, a gusta din plin
viața, erau singurele lor obiective, iar pentru altceva nu aveau nici
interes și nici timp. Ei nu aveau timp pentru sufletul lor, nu aveau timp
pentru Dumnezeu. Acest Dumnezeu viu, le era o povară și devenise poate chiar
incomod; nu se lăsau mustrați de Duhul Sfânt. În mijlocul acelui neam care
în spirala simțurilor cărnii trăia fără Dumnezeu, stătea Noe, omul lui
Dumnezeu, care își construia arca ! O, cum puteau contemporanii săi să-l
copleșească cu batjocuri și să-l ia în derâdere pentru ceea ce făcea. Domnul
Isus zice despre aceștia: ”…și n-au știut nimic, până când a venit potopul
și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului” (Matei 24:
39).
Astăzi, între noi, nu se întâmplă la fel ? Nu au cei mai mulți oameni numai
acest unic gând: să mănânce bine și să guste din plin viața ?! Făgăduința
lui Dumnezeu se izbește de necredință, de batjocură și derâdere.
Sursă articol și continuare:
http://www.baptist-tm.ro/si-ei-nu-au-stiut-nimic-iata-ca-el-vine-pe-nori-apoc-1-7/
Ce să faci cu cei “chemați” doar să critice? Să-i lași în pace…!
de Samy Tuțac
În fiecare biserică
există un soi de părerologi (părerologia este “știința” datului cu părerea)
care “se pricep” de minune la toate, dar nu fac nimic, doar își dau cu
părerea și critică de zor ceea ce fac alții. Ținta lor preferată sunt
pastorii, mai ales cei care iși iau în serios chemarea de a predica Cuvântul
lui Dumnezeu, de a conduce și de a supraveghea poporul lui Dumnezeu. Urmează
la rând cei care lucrează cu tinerii. În loc sa fie sprijiniți și ajutați să
facă cu bucurie lucrarea, sunt folosiți pe post de poligon de tragere,
pentru că nu corespund standardelor acestor ipocriți religioși. Multe din
gloanțele părerologilor sunt trase spre ei.
Nu scapă nici învățătorii de la școala duminicală de critica “constructivă”
a celor “chemați” să puncteze orice stângăcie apărută pe sistem. Nici cei
care slujesc în domeniul muzical nu sunt scutiți de aprecierile acide emise
de acești “atotștiutori”, care se simt “chemați” să-și dea cu părerea pe
orice partitură…Ultimii pe listă, “cu voia dumneavoastră” sunt cei din
comitet, care în viziunea celor care “pe toate le știu” sunt doar niște
“yesmeni” care oricum nu fac nimic…Ce poți face cu astfel de oameni, frați
cu Alexandru căldăraru (2 Timotei 4:14)? Nimic! Doar să-i lași în
pace…”Domnul le va răsplăti după faptele lor!”.
Sursă articol:
http://www.baptist-tm.ro/ce-sa-faci-cu-cei-chemati-doar-sa-critice-sa-i-lasi-in-pace/
SINCERITATEA UNEI ACTIVISTE LGBT: Familia nu ar trebui să mai existe…
de Samy Tuțac
SINCERITATEA UNEI
ACTIVISTE LGBT: Familia nu ar trebui să mai existe…
Grație celor de la newsnetcrestin ni s-a amintit că astăzi, 20 Septembrie
2016, Curtea Constituțională a României urmează să se pronunțe pe sesizarea
referitoare la recunoaștere căsătoriei între persoane de același sex (cazul
Relu Adrian Coman&Robert Clabourn Hamilton). În realitate lucrurile sunt
mult mai grave decât încercările disperate ale unor ongiști de a-și legaliza
perversiunile. În numele corectitudinii politice, a unei așa zise
legalități, oameni corupți în adâncul sufletului lor și-au făcut un ideal
din distrugerea oricărei autorități spirituale și mai ales a acelora care
refuză pe față asimilarea. Redau mai jos declarația sinceră a unei activiste
LGBT, preluată de mai multă vreme de pe un site de știri:
“Căsătoria dintre homosexuali este un lucru cât se poate de simplu şi care
nu necesită multă dezbatere, pe atât de normal şi de clar pe cât este
distrugerea instituţiei familiei. Familia nu ar trebui să mai existe.
Eforturile depuse pentru legalizarea căsătoriei dintre homosexuali sunt de
fapt şi de drept o minciună, o diversiune, în legătură cu ceea ce vom face
din căsătorie odată ajunşi în acel punct – minţim când spunem că instituţia
familiei nu se va schimba. Acesta este un neadevăr…Familia se va schimba şi
trebuie să se schimbe. Părerea mea este că familia nici nu ar trebui să
existe. Şi spun acest lucru pentru că nu-mi place să construiesc ficţiuni în
viaţa mea.”
Sursă articol și continuare:
http://www.baptist-tm.ro/sinceritatea-unei-activiste-lgbt-familia-nu-ar-trebui-sa-mai-existe/
[ Înapoi ] [ Înainte ]
[
sus ] |
 |

Abonare gratuita! |
Foloseste formularul de mai sus
pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email.
Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si
abonarea este absolut Gratuita! |
DE CITIT!!!! |
|
|
 |