de
Daniel
Branzei
(Încheiem aici un studiu fascunant.
Sper că v-a plâcut să-l citiți măcar atât cât mi-a plăcut mie să-l
scriu.)
Pentru ce toate acestea?
Da, există extratereștrii, există
alte lumi sau mai bine zis, există lumi în alte dimensiuni ale
universului. Cartea lui Ezechiel este o pledoarie pentru aceasta.
Există posibilitatea teleportării în
spațiu și timp. Există telepatie și există levitație. Există
posibilitatea ieșirii din găoacea dimensiunilor de spațiu-timp la
care am fost limitați în urma păcatului lui Adam și Eva. Ezechiel a
experimentat astfel de călătorii, la fel cum le-a experimentat mai
târziu și apostolul Pavel:
„Cunosc un om în
Christos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al
treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup,
nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în
trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie), a fost răpit în
rai, şi a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, şi pe cari nu-i
este îngăduit unui om să le rostească“ (2 Cor. 12:2-4).

de
Oxana Tentiuc
Întrebare:
Pace! Am o întrebare în legătura cu instrumentele muzicale. La
ce instrumente muzicale s-ar putea de cântat cântari de laudă?
Dacă puteti să ne aratați în Biblie unde popoarele îl slăveau pe
Domnul și anume cu ce instrumente.

În Biblie sunt foarte puține locuri unde se specifică
exact cu ce instrumente să lăudam pe Dumnezeu. Se vorbește mai mult
despre cum să lăudăm. De aici putem conclude că nu instrumentul este
important într-o închinare, ci inima curată a celui care cântă. Dar
fiindcă întrebarea este specifică cu privire la intrumentele
muzicale permise în biserică, haideți sa vedem un pasaj biblic unde
se menționează mai multe instrumente muzicale:
1. Lăudați
pe Domnul! Lăudați pe Dumnezeu în Locașul Lui cel Sfânt, lăudați-L
în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui!
2. Lăudați-L pentru isprăvile Lui cele mari,
lăudați-L, dupa marimea Lui nemărginită!
3. Lăudați-L cu sunet de trîmbiță,
lăudați-L cu lăuta și harpa!
4. Lăudați-L cu timpane și
cu jocuri, lăudați-L cântând cu instrumente
cu corzi și cu cavalul.
5. Lăudați-L cu chimvale
sunătoare, lăudați-L cu chimvale
zăngănitoare!
6. Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudați
pe Domnul! ( Psalmii 150)

de Anastasia Filat
Întrebare:
Am o confuzie: Cum e cu Duhul Sfânt? Eu credeam că El s-a
pogorât peste creştini după înălţarea Domnului Isus la cer, însă
în Evanghelia după Luca scrie despre Simeon că avea deja Duhul
Sfânt şi că Ioan Botezătorul a fost umplut de Duhul Sfânt din
pântecele mamei lui? Cum de înțeles lucrul acesta?
Confuzia apare din cauza
neînțelegerii felului cum a lucrat Duhul Sfânt în diferite
perioade de timp, în special în vremea
Vechiul Legământ și cum lucrează acum în Noul Legământ, adică în cei
care au intrat prin credință în acest legământ.Botezul
cu Duhul Sfânt (evenimentul
descris la Faptele Apostolilor capitolul 2) a fost posibil numai
după moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus la cer, dar
aceasta nu însemnă că Duhul Sfânt nu a lucrat și până atunci în
oameni.

Ca să înțelegem mai bine textele menționate în
Evanghelia după Luca, să vedem care a fost lucrarea Duhului Sfânt în
perioada de până la încheierea Vechiului Legământ, în perioada
Vechiului Legământ și cum lucrează acum în Noul Legământ, adică în
viața celor care au intrat în Noul Legământ.
1. Lucrarea Duhului Sfânt până la încheierea Vechiului Legământ
Duhul Sfânt a fost pe pământ de
la creație.
La început,
Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu și
gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul
lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor. (Geneza
1:1-2)

de
Benjamin B.
Warfield
Este scopul acestui articol să facă pe cât de clar
posibil concepţia despre Persoana lui Hristos, în sensul tehnic al
acelui termen, pe care se bazează – sau, dacă preferăm să spunem aşa,
dedesubtul – paginilor Noului Testament. Dacă ar fi fost scopul
acestuia de a trasa procesul prin care acest mare mister a fost
revelat oamenilor, un început ar trebui făcut de la sesizările
despre natura persoanei lui Mesia din profeţia Vechiului Testament,
şi o încercare ar necesita să fie făcută pentru a se face distincţia
dintre contribuţia exactă a fiecărui organ de revelaţie pentru
priceperea noastră. Şi dacă s-ar fi adăugat acesteia o dorinţă de a
atribui progresul priceperii acestui mister pentru oameni, s-ar cere
atunci o cercetare aprofundată în gradul exact de pricepere care a
fost adus faţă de adevărul revelat în fiecare stagiu a revelaţiei
sale. Magnitudinile cu care se ocupă astfel de investigaţii, totuşi,
sunt foarte mici; iar profitul ce s-ar deriva din ele nu este, ca în
cazul prezent, foarte mare. Aceasta este, de sigur, de o importanţă
mare a cunoaşte felul cum persoana lui Mesia a fost reprezentat în
prezicerile Vechiului Testament; şi este o chestiune de cel mai mic
interes pentru a fi notat, de exemplu, dificultatea experimentată de
către ucenicii apropiaţi ai Domnului Nostru în a pricepe tot ceea ce
a fost implicat în manifestarea Lui. Dar, în cele din urmă,
constituţia persoanei Domnului Nostru este o chestiune de revelaţie,
nu un gând uman; şi aceasta este în mod preeminent o revelaţie a
Noului Testament, nu a Vechiului Testament. Şi Noul Testament este
tot produsul unei singure mişcări, la un singur stagiu al
dezvoltării sale, şi prin urmare îşi prezintă învăţătura sa
fundamentală cu un caracter comun. Întregul Noul Testament a fost
scris în limitele a circa jumătate de secol, sau, dacă acceptăm
scrierile lui Ioan, în cadrul limitelor înguste a câtorva decade; şi
întregul trup de scrieri care intră în acesta sunt o parte din
întreg încât ar putea fi reprezentat în mod plauzibil că ele poartă
amprenta unei singure minţi. În învăţăturile sale fundamentale, Noul
Testament împrumută de la sine, prin urmare, mai repede spre ceea ce
este numit dogmatic decât ceea ce este numit tratament genetic; şi
noi ar trebui să penetrăm cel mai sigur în înţelesul său esenţial
dacă ne facem începutul din afirmaţiile sale cele mai clare şi mai
depline, şi să permitem ca lumina lor să strălucească peste aluziile
sale mult mai accidentale. Aceasta este cazul specific cu o astfel
de chestiune referitoare la persoana lui Hristos, care este tratată
la întâmplare, ca un lucru deja înţeles de toţi, având nevoie doar a
se face aluzie la aceasta decât să fie clarificată în mod formal. Ca
noi să interpretăm aceste aluzii corect, este necesar să începem de
la prima concepţie comună care le subliniază pe toate.

de Jerry Berman, Ph. D
Decanul
biologiei americane, Theodosius
Dobzhansky (1900-1975),
a pretinsă că „evoluţia” este piatra de temelie a biologiei şi este
centrală pentru înţelegerea atât a organismelor vii cât şi a celor
moarte. Afirmaţia sa că „nimic din biologie nu are sens decât în
lumina evoluţiei” a fost repetată în sute de articole care
argumentau un loc central pentru Darvinism în toate domeniile
educaţiei ştiinţei, incluzând medicina, agricultura şi biotehnologia
(de exemplu, vezi Antolin
and Herbers, 2001, p. 2379).
O simplă căutare pe Google.com a descoperit peste circa 40.000 de
potriviri pentru acest citat. În consecinţă, argumentează
darviniştii, evoluţia trebuie să fie o parte centrală a tuturor
şcolilor publice şi în viaţa colegiilor în clasele de ştiinţă. În
cuvintele Academiei
Naţionale de Ştiinţă, evoluţia este „cel mai important
concept din biologia
modernă, un concept esenţial pentru înţelegerea aspectelor cheie a
lucrurilor vii” (1998, p. viii, accentuarea îmi aparţine). De ce se
face această pretindere? Prosser conclude că aceasta este pentru că
Originea Speciilor a
fost mult mai influenţatoare asupra culturii vestice decât oricare
carte a vremurilor moderne. Aceasta nu era doar un mare tratat
biologic, îndeaproape motivat şi revoluţionar, dar acesta purta
implicaţii semnificative pentru filozofie, religie, sociologie şi
istorie. Evoluţia este cel mai mare principiu singur de unificare
din toată biologia (1959.
p. 539).
Darwin
notează că fără Darvinism biologia este o colecţie de fapte
amestecate. Înainte ca ele să înveţe să gândească într-un fel
evoluţionar, lucrurile pe care le învaţă copiii vor fi doar fapte,
fără nici o aţă de legătură care să le ţină laolaltă, nimic care să
le facă memorabile sau coerente. Fără evoluţie, o mare lumină
pătrunde în cele mai mari locuri retrase, în fiecare colţ, al
ştiinţei vieţii. Înţelegi nu numai ceea ce este ci şi de ce. Cum ai
putea să predai biologia fără să începi cu
evoluţia? Cum, de fapt, te poţi numi pe tine însuti o persoană
educată, dacă nu ştii nimic despre motivul darvinian pentru propria
ta existenţă? (2002, p. 58)

Nota: Cititi continuarea articolelor
prin a face click pe titlul albastru al acestora.
sus |