de Damian Ion

Matei 15:1-20

Pornim de la premiza ca stim: voia lui Dumnezeu pentru noi, ca Dumenezeu urmaraste comportamentul nostru, ca Dumnezeu are asteptari de la noi, ca vom fi judecati de Dumnezeu.

Pericole:   

Comentatorii Biblici afirma ca de la capitolul 14 pana la sfarsitul Evangheliei, Matei relateaza evenimentele exact in ordinea in care s-au intamplat. In capitolul 15 sunt prezentate: mai intai, desele certuri ale fariseilor si a carturarilor – vs.1-20, care anticipeaza actul respingerii lui Mesia de catre Israel; apoi credinta femeii canaanite – vs.21-28, care arata vestirea Evangheliei catre neamuri, in  epoca actuala; in final, vindecarea marilor multimi – vs.29-31 si hranirea celor 4.000 – vs.32-39.

Intamplarea cu fariseii si carturarii din Mt.15:1-20 vine exact intr-un moment al cresterii popularitatii Domnului Isus. Dupa moartea lui Ioan Botezatorul, este relatata o lucrare in profunzimea ei facuta de Mesia. Inmultirea painilor, umblarea pe mare, vindecarea bolnavilor = toate acestea au condus spre afirmatia: ,,Cu adevarat, Tu esti Fiul lui Dumnezeu!” – 14:33

I.      Obsevarea datinei despre care Domnul Isus amintea in textul Biblic:

1. Domnul Isus Cristos i-a judecat pe Farisei pentru tradiţiile lor religioase! La vremea aceea, tradiţiile religioase erau doar nişte tradiţii orale. Mult mai târziu, respectivele tradiţii au fost redate în Talmud şi în Cabala! Astăzi, Cabala şi Talmudul alcătuiesc numeroase volume. Domnul Isus i-a numit ipocriţi pe Farisei , care au o religie de mascaradă, dar în realitate fiind nişte falsificatori necredincioşi!

2. Misticismul ocult şi magia se întâlnesc la tot pasul în Cabala!
   Judith Weill, profesoara de misticism evreiesc a declarat că magia este profund inradacinată în tradiţia evreiască (Cabala), dar evreii sunt reticenţi la acest lucru şi chiar preferă să nu se refere la ea ca magie! (MICHAEL A. HOFFMAN, JUDAISM’S STRANGE GODS, at p. 88, (2000).)

3. Gershom Scholem, profesor de Kabbalah la Universitatea Ebraică din Ierusalim, a recunoscut că, Cabala conţine o mare cantitate de magie neagră şi vrăjitorie, despre care a explicat că implică invocarea puterilor diavoleşti pentru a perturba ordinea naturală a lucrurilor. (.MICHAEL A. HOFFMAN, JUDAISM’S STRANGE GODS, at p. 88, (2000).)
   Profesorul Scholem a declarat deasemenea că există diavoli supuşi Talmudului; în Cabala acei demoni sunt numiţi shedim Yehuda’im. MICHAEL A. HOFFMAN, JUDAISM’S STRANGE GODS, at p. 91, (2000).

4. De aceea le-a spus Domnul Isus fariseilor:
   Ioan 8:44 Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

5. Cabala ca şi Talmudul, conţine blasfemii vizând strict persoana Domnului Isus Cristos: spre exemplificare, în Zohar III, 282a, Cabala se referă la Isus Cristos ca la un cîine care-şi are sălaşul în noroi, printre viermi! MICHAEL A. HOFFMAN, JUDAISM’S STRANGE GODS, at p. 92, (2000).

6. Unii comentatori Biblici afirma ca există o paralelă clară între tradiţiile fariseilor din vechime şi cele moderne Romano-Catolice. Adăugarea tradiţiei la Cuvântul Lui Dumnezeu este revoltă împotriva poruncii lui Dumnezeu, de a nu se adăuga nimic sau scoate nimic din cuvintele Sale.

7. Domnul Isus şi-a avertizat discipolii să se păzească de doctrinele liderilor religioşi ai vremii! Domnul compara învăţătura acestor farisei cu un aluat. Doar cu puţin “aluat” al omului s-au făcut reguli care au lucrat, în mintea omului, spre coruperea întregii învăţături a Lui Dumnezeu.

8. Tradiţia omului cere tot felul de lucruri pentru a câştiga mântuirea. Cu toate acestea, Mântuirea se obţine prin Harul Lui Dumnezeu, prin credinţă în lucrarea completă a Domnului Isus Cristos, care a plătit pentru toate păcatele noastre pe cruce!

II.    CONCEPTIA IUDAICA DESPRE PACAT SI NEPRIHANIRE  – Matei 5: 20 

A.    CINE ERAU CARTURARII SI FARISEII ?

-          In perioada cucerii lui Alexandru Macedon.

-          Grecii nu-si ascundeau intentia de a-i rupe pe evrei de traditiile si obiceiurile lor. In aceste conditii, apar fariseii, ca o reactie de protest a celor credinciosi fata de aceasta tendinta de compromis a poporului. Scopul urmarit de farisei era acela de a pastra integritatea religioasa si nationala a poporului.

-          Cuvantul “fariseu” semnifica in limba ebraica “separat”, aratand spre atitudinea lor fata de spiritul lumesc de atunci, respectiv fata de incercarea de elenizare a poporului.

-          Hainele lor erau lungi si aveau ciucuri.

-          Filacteriile erau late ( benzi de pergament pe care erau scrise fragmente din Lege si pe care evreii le purtau intr-o mica cutie fixata, fie pe frunte, fie pe brate ).

Fariseii:

-          MIDRAS (comentariul scris al VT ” sec. II i.Hr.)

-          TALMUDUL (comentarii asupra legii ” sec. V d.Hr.)

-          HILLEL si SHAMMAI (anul 20 i.H r.)

-          Mai tarziu a aparut renumitul GAMALIEL (anul 30 d.Hr.)

B.     CONCEPTIA IUDAICA DESPRE PACAT

> CARE ERAU PACATELE SOCOTITE MARI SI GRELE?                                                             – Shammai a ingaduit consumarea oului, ouat in Sabat; Hillel a interzis categoric                                   - era discutie pe tema: vineri seara cum sa te rogi ” in picioare sau pe genunchi?                               – era dezbatuta problema aprinderii focului in Sabat…                                                                                – de asemenea, problema ingrijirii bolnavului in Sabat                                                                           – au ajuns, insa, de acord intr-o problema: in Sabat se poate merge cel mult 993 m!!!                      – intr-o zi de Sabat nu puteai sa te privesti intr-o oglinda ca nu cumva sa-ti vezi un fir alb de par, in barba sau in cap si sa fi tentat sa-l smulgi caci ar fi insemnat o munca.                                                  – nu se puteau purta dinti falsi, sau proteza fiindca daca cadeau intr-o zi de Sabat se risca sa se faca o lucrare interzisa … etc 

C.    CONCEPTIA IUDAICA DESPRE NEPRIHANIRE – FARISEII SUSTINEAU: 

1. Neprihanirea este o atitudine exterioara. Rezulta de aici ca se poate obtine omeneste – cu sfortari omenesti!

2. Conceptia lor despre neprihanire era cuprinsa in urmatoarea filozofie - Temelia existentei lumii o constituie:  Tora – serviciul divin – activitatea caritativa (mila). 

D.    CONCEPTUL DESPRE NEPRIHANIRE IN TIMPUL LUI DOMNULUI ISUS                                    – Neprihanirea = evlavia fariseica: formala si exterioara.                                                                            – Pazirea migaloasa a Sabatului, a prescriptiilor cu caracter igienic, de doua ori pe saptamana – post (luni si joi), zeciuiala din toate, milostenii in mod public, etc.                                                                – Prescriptiile celor batrani = prescriptiile lui Dumnezeu!                                                                                   – Cine este socotit drept, neprihanit? ” Cine nu este in contradictie cu Legea ” comentariul!          – Exemplu: termenul “CORBAN” – Marcu 7: 11 = adus aproape, consacrat, jertfit; intotdeauna se referea la un dar adus lui Dumnezeu.                                                                                   – Un lucru asupra caruia se rostea “Corban” era scos din folosinta lui initiala, si nu se putea folosi la orice; ramanea persoanei respective dar nu-l folosea in scop personal.                                 

E.     NOTIUNEA DE “FARISEISM”                                                                                                                            – Evlavia fariseilor a ajuns in impasul legalismului: a devenit fara continut, superficiala si goala o evlavie aparenta, afisata, fatarnica, fara un continut moral corespunzator.                                  – Un tipar rigid fariseic: nu cautau spiritul Legii, ci se cramponau de litera ei, au refuzat persoana Domnului Hristos, modul Lui de viata si invataturile Lui .                                                                – Ei insa se considerau oameni corecti, neprihaniti 

F.     PERICOLUL UNEI VIETI RELIGIOASE FORMALE

Viata religioasa formala s-a manifestat in 3 probleme:

1. INCREDEREA IN TEMPLUL DOMNULUI  -  Ieremia 7: 4                                                                        - O alipire fanatica de Templu, Biserica…                                                                                                       – O participare formala la templu, la ceremonii, o inchinare exterioara: din cauza formalismului a fost lepadata casa ” v. 14                                                                                                                    – in VT: “degeaba ziceti Templul Domnului…” IAR in NT: “nu orisicine Imi zice: Doamne, Doamne…” 

2. INCREDEREA IN JERTFE  -  Ieremia 7: 21-23                                                                                 - “Ascultarea face mai mult decat jertfele..”  (1 Samuel 15: 22)
            – Jertfele au devenit o simpla formalitate, fara sa se caute insemnatatea spirituala. 

3. INCREDEREA IN LEGALISM  -  Ieremia 7: 9-10                                                                             - Pe motivul explicarii Legii, introduceau cate o regula pentru orice problema”Is.28: 10
       Legalistul asa rezolva si astazi toate problemele: sa introducem o noua regula!
            – Cel care corespundea noilor reguli era socotit drept, fara prihana
            – Oare aceasta sa insemne neprihanire?

MESAJUL DOMNULUI ISUS privitor la contextul fariseilor:                                                                     – “DACA NEPRIHANIREA VOASTRA NU VA INTRECE…”

!!!

“Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi dati zeciuilala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia. Pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati nefacute.”     

Matei 23:23

III.           TRADITIA EVREIASCA IN MIDRAS SI TALMUD

a.      MIDRAS (comentariul scris al VT ” sec. II i.Hr.)

b.      TALMUDUL (comentarii asupra legii ” sec. V d.Hr.) contine Misna si Gemara:

* Misna (este legea orala, scrisa ca sa nu fie pierduta. MISNA se ocupa de toate aspectele vieti. Etica parintilor, este o colectie de zicale, fiind parte integrala de MISNA.) & Gemara (iluminiaza legea evreiasca, si relateaza principile legi la situati contemporane, prin discuti legale de caracter logic.):

- “zeraim”, legi despre rugaciuni,  legi agriculturale,anumite  legi de drepturi civile.

- “moed” legile de sabat , festivale si sarbatori.

- “nasim” legi despre casatorii si divorturi.

- “nezikin” legea civila si criminala, legile despre functionarea curtilor de judecata.

- “kedosim” legi despre sacrificiu, legi legate de templu, si legile dietare de kasrut.

- “tohorot” legi legate de ritualul puritati, si de relatiile intime intre un barbat si o nevasta.

c.       Talmudul Babilonian = “studiu” (cel acceptat de Sinagogile evreiesti) este o carte cu obiceiurile si invaturi sacre in credinta lor. Fragmentele cenzurate sunt sunt stiute doar de rabinii, carturarii si un cerc cat mai restrans.

-          „Dumnezeu a măsurat pământul şi a dat ovreilor pe goimi (adică pe cei ce nu sunt ovrei) cu toate avuturile lor”.

-          „Când va veni Mesia, ovreii se vor îmbogăţi enorm, pentru că toate tezaurele popoarelor vor trece în mâinile lor”.

-          „Precum oamenii domnesc asupra animalelor, aşa şi ovreii trebuie să domnească asupra celorlalte naţii ale pământului”.

-          „Mesia va da imperiul lumii ovreilor, cărora vor servi şi se vor supune toate popoarele”.

-          „Este permis să despoi pe un goi” (După Maimonide, preceptul biblic „să nu furi” în*seamnă „să nu furi pe nici un om, adică pe nici un ovrei” – goimii nefiind oameni.)

-          „Este oprit să dai goiului un lucru pe care dânsul la pierdut. Cel ce dă unui goi obiectul pierdut, nu va găsi iertare înaintea lui Dumnezeu”.

-          „Tot ovreiul, care a găsit vreun lucru, trebuie să-l restituie stăpânului. Această prescripţie se aplică numai în cazul când e vorba de un iudeu care a pierdut ceva. Dacă lucrul este al unui Akum, ovreiul care l-a găsit nu este obligat să i-l mai dea; ba, ce e mai mult, este un păcat mare să restitui ceva unui Akum. Se face o excepţie când se restituie obiectul pierdut, pentru ca neovreii să zică: Ovreii sunt oameni de treabă”.

-          „Este oprit să împrumuţi pe goimi, fără camătă”.

-          „Dumnezeu a poruncit să practici cămătăria faţă de un goi şi să nu-i împrumuţi bani, decât numai dacă consimte să plătească dobândă; – astfel ca, în loc să-l ajuţi, săi faci pagubă, chiar când îţi este trebuin*cios…. însă, faţă de un Israelit, asemenea procedare nu este permisă”.

-          „Este permis să împrumuţi, cu camătă, pe un Akum pentru că este o faptă plăcută lui Dumnezeu să iei dobândă nedreaptă de la un Akum”.

-          „Căsătoriile ne-ovreilor nu aduc după ele nici o obligaţie. Viaţa lor e legată ca aceea a cailor.

-          De asemenea, copiii n-au nici o legătură de fami*lie cu părinţii lor, – şi când pă*rinţii şi copiii trec la judaism, fiul poate să se însoare cu mama sa”.

-          „E permis evreului să abuzeze şi să dezonoreze o femeie necredincioasă”.

-          „Talmudul, ca şi dreptul roman, despoaie pe rob de orice personalitate şi îl asi*milează cu o simplă proprietate… Constituţia mozaică recunoaşte două feluri de sclavi, care n-au nici aceleaşi drepturi, nici aceeaşi poziţie: robul iudeu şi robul străin. Această deosebire, este formală în Biblie; dar ea reiese, cu mai multă precizie, în Talmud”

-          „Ovreii sunt oameni,… pe când goimii sunt porci”.

-          „Ne-ovreii sunt câini şi măgari”.

- „Omul poate să uzeze de femeia sa, aşa cum îi place, – ca de o bucată de carne ce o cumpără de la măcelar”.

* Despre caritate

- „Omul caritabil nu există pentru cei din Iuda. Nu poate fi vorba de caritate în Israel”

- “Este oprit să ai milă de un idolatru. Când îl vezi pierind sau înecându-se într-un fluviu, sau când este aproape să moară, nu trebuie să-l scapi”.
- “Dacă cineva vede un goi, aproape să moară, să-l ucidă…”
- Dacă un goi se găseşte lângă un puţ să-l azvârle înăuntru; iar, dacă este o scară în puţ, s-o tragă afară… şi să astupe intrarea puţului, cu o piatră, zicând: „fac aceasta pentru ca vitele mele să nu cadă înăuntru”.

d.      Rabini importanti:

IV.            Studiul Textului – Matei 15:1-20

a.   Astfel o delegatie a acestora a venit special de la Ierusalim, acuzandu-i pe ucenici de necuratie, pentru faptul ca mancau fara sa se spele pe maini, incalcand astfel datinile batranilor.

b.      Ce se intelegea prin ideea de curat si necurat si ce intelegeau fariseii prin spalare?

c.       Este de remarcat faptul ca batranii au adaugat datinile lor la ritualul de curatire:

Astfel, fariseii i-au criticat pe ucenici, nu fiindca ar fi incalcat ideea de curat a Vechiului Testament, ci pentru faptul de a nu fi executat toate operatiunile minutioase implicate in procesul de spalare prescris de datina iudaica.

*    Vs.3-6 = Domnul Isus le-a amintit criticilor Sai ca ei sunt aceia care au calcat porunca lui Dumnezeu si nu doar o datina a oamenilor.

1. Legea poruncea oamenilor sa-i cinsteasca pe parinti si chiar sa-i sprijine financiar, daca era nevoie.

2. Insa, carturarii si fariseii (precum si multi altii) nu erau dispusi sa-si cheltuiasca banii pentru intretinerea parintilor lor batrani.

a.      “Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mã cinsteste cu gura si cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, si frica pe care o are de Mine, nu este decât o învãtãturã de datinã omeneascã.”

b.     Inchinarea lor nu valora nimic, pentru ca ei acordau mai mare insemnatate datinilor oamenilor, decat Cuvantului lui Dumnezeu – Lc.11:39.

a.   El a declarat ca nu ceea ce intra in gura il intineaza pe om, ci mai degraba ceea ce iese din gura Lui.

b.   Este un mesaj nou fiindca in cadrul codului levitic, ceea ce intra pe gura cuiva il putea intina.

c.       Acum Datatorul Legii a deschis calea pentru abrogarea intregului sistem de intinare ceremoniala.

a.   Comparandu-i cu plantele care nu au fost sadite in mod divin.

b.   Domnul i-a numit ,,calauze oarbe”.

a.   Pentru ucenici aceste lucruri insemnau o parabola, o prezentare intr-o forma nedeslusita.

b.   Petru cere Domnului o explicatie.

a.   Alimentele comestibile nu sunt, in ele insele, curate sau necurate.

b.   In fapt, nici un lucru material nu este rau in el insusi.

c.       1Tim.4:4-5 ,, Cãci orice fãpturã a lui Dumnezeu este bunã: si nimic nu este de lepãdat, dacã se ia cu multumiri; pentru cã este sfintit prin Cuvântul lui Dumnezeu ti prin rugãciune.”

a.   Cv. grec folosit pentru “hula” inseamna “blasfemie”, insa si“vorbirea de rau a altora”

b.      Fariseii si carturarii erau extrem de atenti cu privire la respectarea minutioasa a ceremonialurilor de spalare a mainilor in timp ce viata lor launtrica era murdara.

c.       Ei se ocupau de lucrurile marunte, dar neglijau lucrurile de importanta majora.

CONCLUZII:

1.   Mai intai este Cuvantul lui Dumnezeu.

2.   Din dorinta omului de a nu respecta Cuvantul Domnului, omul isi da o invatatura care:

3.   Trairea in datina inventata de om duce la desfintarea Cuvantului Domnului si la condamnarea pe care o face Dumnezeu pentru cei care urmeaza datina omeneasca.

4.   Dumnezeu binecuvanteaza pe credinciosii Lui.