Efeseni 4:29Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din
gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e
nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
Cu câţiva ani în urmă (1990) SUA
se găsea din nou într-o situaţie asemănătoare cu
cea de astăzi: război. De cealaltă parte a
baricadei era ncă o dată Saddam Hussein.
Războiul a fost câştigat numai că cu câţiva
morţi de partea americană; şi morţii în cauză nu
erau din cauză că i-a omorât inamicul ci din
cauza a ceea ce americanii numesc ´fiendly
fire´, adică ucişi chiar de propria lor armată
din greşeală, sub ´foc de la prieteni´.
Focul prietenos este atunci când
tragi în camarazii tăi, în colegii alături de
care lupţi; atunci cei ce ar trebui să fie de
partea ta devin adversarii tăi cei mai
redutabili. Pentru un astfel de atac, nu te
poţi pregăti şi nici nu eşti avertizat când se
va năpusti asupra ta.
Bisericile noastre au cei mai
redutabili adversari nu în afara lor ci chiar în
sânul lor. Armele folosite în această
confruntare nu sunt puşti şi mitraliere ci
cuvinte şi atitudini. Printre noi sunt o
mulţime de răniţi prin cuvintele şi atitudinile
noastre.
Nu vreau să te sperii, dar vreau
să te avertizez: persoana de lângă tine aduce cu
sine în comunitatea de creştini o armă
periculoasă! Nu, nu-i nici în poşetă, nici în
buzunar, ci în gură! LIMBA! Iacov o
supranumeşte UN FOC (3:6). Inţeleptul
Proverbelor spune că viaţa şi moartea stau în
puterea limbii (18:21).
Vorbirea, adică capacitatea de a
pune gânduri în cuvinte articulate, este un
minunat dar de la Domnul. 50% din creierul uman
asistă într-un fel sau altul vorbirea; adică,
sunt necesari o mulţime de megabites pentru a
vorbi! Vacile mugesc, porcii guiţă, găinile
cotcodăcesc, păsările ciripesc, dar numai omul
vorbeşte şi transmite într-un mod clar gânduri.
Dumnezeu a dat omului vorbirea pentru a o
întrebuinţa printre altele, în a conversa cu
Domnul şi în a comunica unii cu alţii lucruri
nobile, care îmbogăţesc, înalţă şi zidesc. De
fapt, nu numai cuvintele noastre trebuie să fie
ziditoare, ci întregul nostru comportament.
* Eşti la şcoală şi profesorul a
spus ceva ce ţi-a rănit sentimentele; tu vrei să
te răzbuni, şi-ţi aminteşti că fiul profesorului
este la închisoare pentru că a folosit droguri.
Iţi vine să zici: Da, dar cel puţin eu nu am
folosit droguri! Este adevărat, dar poţi să
spui asta?
* La serviciu; colegul tău este
propus să fie avansat supraveghetor. Tu eşti la
fel de vechi în companie şi ai fi la fel de bun
ca şi el în noua poziţie. Iţi aduci aminte că
cu 12 ani în urmă, colegul tău a fost acuzat de
furt dintr-o altă companie. Până la urmă,
acuzaţia a fost abandonată şi ţie acum îţi vine
să spui şefului despre incident. Este adevărat,
dar ar trebui să spui asta?
In cazurile de mai sus şi-n mii
de alte cazuri, viitorul cuiva poate fi alterat
pentru totdeauna din cauza unor cuvinte care
aduc la lumina o experienţă dureroasă a
trecutului. Merită s-o faci?
Pavel spune aici în versetul 29
să nu ne iese de pe buze nici un cuvânt stricat.
Termenul grecesc pentru stricat este sapros şi
se găseşte numai încă într-un loc în Noul
Testament, şi anume în Matei 12:33.
Termenul descrie un pom rău, sau stricat. Pomul
este stricat nu pentru că face poame rele, ci
face poame rele pentru că este rău. Bătălia
pentru ce fel de poame va face pomul nu se dă
între roade, ci în inima pomului. Domnul Isus a
spus că căci din prisosul inimii vorbeşte
gura Luca 6:45. Tot
Domnul Isus spune: Mat 15:18-19Dar, ce iese din gură,
vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din
inimă ies gândurile rele, uciderile,
preacurviile, curviile, furtişagurile,
mărturiile mincinoase, hulele.
Ce fel de inimă ai? Se va vedea
din cuvintele tale. Dacă cârteşti în loc să
mulţumeşti, dacă minţi în loc să spui adevărul,
dacă spui glume proaste şi fără perdea în loc să
zideşti, dacă bârfeşti şi cleveteşti în loc să
vorbeşti de bine, dacă dărâmi în loc să
încurajezi, dacă critici mereu în loc să găseşti
partea pozitivă, atunci cred că ştii ce fel de
inimă ai!
Pavel ne spune ce fel de cuvinte
trebuie să fie găsite între noi: Efeseni
5:19Vorbiţi între voi cu psalmi,
cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti,
şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă
Domnului.
» Devoţional ziua 5
de Doru Pope
Bagaj
de Sfaturi Bune
1 Petru 3:8Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri,
simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi,
smeriţi.
Este clar pentru oricine că
noi suntem extrem de diferiţi unii de ceilalţi.
Asta se vede în familiile cu doi sau mai mulţi
copii: fiecare are felul său de a fi. Diferiţi
în atâtea feluri şi aspecte… şi mai ales în
gândire şi simţire (sentimente). M-am mirat
întotdeauna umblând prin magazinele de haine (mai
des împreună cu soţia mea!) cine cumpără anumite
produse? Bluze cu nişte culori execrabile,
fuste şi rochii cu franjuri, lenjerie în culori
ţipătoare, încălţăminte diformă, etc. Dar, dacă
stai suficient de mult (şi cu soţiile noastre la
cumpărături, STĂM destul de mult) vezi cum unii
şi alţii probează produsele apoi le pun în coş
şi se îndreaptă spre registrul de casă pentru a
le plăti.
Eu chiar
am afirmat că am gusturi diferite, că gândesc
diferit despre modă, sau îmbrăcăminte, sau
culori, de exemplu. Noi suntem deosebiţi. Aşa
că, cum poate veni Petru la noi să ne ceară să
avem aceleaşi „gânduri şi sentimente”?
Sentimente se traduce cel mai bine prin
compasiune, milă (gr. sumpathes). Dar şi când e
vorba de milă şi compasiune, suntem diferiţi!
Avem diferite grade de percepere a problemei
celuilalt, şi reacţionăm diferit. Chiar am fost
azi la o înmormântare: mama a 11 copii, femeie
de 34 de ani a murit de cancer. Vă imaginaţi
după vârsta mamei că cel mai mare dintre copii
are cam 15-16 ani şi cel mai mic probabil 2.
Unii participanţi plângeau, alţii clătinau din
cap, unii păreau şocaţi, alţii indiferenţi (deşi
nu erau, doar păreau).
Sf. Ioan Gură de Aur spunea că
pentru a gândi şi simţi la fel, trebuie să ne
punem în circumstanţele celuilalt. Dar asta
este imposibil, tocmai pentru că la aceleaşi
situaţii reacţionăm diferit. Asta nu va duce la
aceleaşi gânduri şi simţiri. Asta presupune
uniformitate, ori nouă nu ni se distrug
personalităţile când venim la Domnul. Domnul
cere unitate, nu uniformitate!
Eu cred
că ceea ce vrea Petru să ne spună aici, este să
urmărim aceleaşi lucruri unii pentru alţii, să
dorim aceleaşi lucruri, să căutăm aceleaşi
lucruri. Ce-mi doresc mie (apropiere de Domnul,
sfinţire, mai multă iubire, etc) să-ţi doresc şi
ţie. Atunci, când tu nu reuşeşti să atingi
aceleaşi idealuri care la caut şi eu, atunci pot
să am milă faţă de tine într-un mod
corespunzător, pentru că şi eu ştiu ce-nseamnă a
eşua în aceeaşi căutare ca a ta.
Următoarecea
cerinţă, de a iubi ca fraţii subliniază această
înţelegere. Un proverb spune că sângele nu se
face apă. Afirmam mai sus că fraţii (copiii
aceloraşi părinţi) sunt deosebiţi. Dar aceasta
nu-i împiedică să se iubească! Apartenenţa la
aceeaşi familie, întrepătrunderea vieţilor lor,
participarea la comunitatea familiei, trecerea
prin experienţe comune, împărtăşirea meselor
împreună, şi altele fac ca cei dintr-o familie
să „ţină” unii la alţii, să se iubească şi să
stea împreună în faţa oricărui atac, să se
sprijinească, să alerge unul (sau mai mulţi) în
ajutorul celuilalt. Problema noatră este că noi
ne considerăm fraţi în anumite limite. Dar dacă
păcătuieşti, nu mai eşti fratele meu! Dacă ai
datorii, nu mai este problema mea! Dacă ai
necazuri, descurcă-te!
Ori
Petru ne spune să fim „miloşi”. Termenul se
traduce mai bine „unul cu inima gingaşă, milos”
(gr. eusplagchnos). Încă din vechime Dumnezeu
promitea că El va schimba inima de piatră cu una
de carne (Ezechiel 11:19 Le voi da o altă inimă,
şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din
trupul lor inima din piatră, şi le voi da o
inimă de carne). Inima de piatră nu are „gingăşie”,
cea de carne este foarte sensibilă. Aceleaşi
simţăminte (cerute mai sus) şi mila cerută aici
nu se poate realiză fără o inimă de carne, o
inimă sensibilă.
Şi-n
ultimul rând, Petru ne spune să fim smeriţi. Nu
înţeleg de ce a tradus Cornilescu termenul de „philophron”
cu „smerit”, deoarece el înseamnă mai degarbă a
fi curtenitor, politicos. Alte traduceri
englezeşti l-au tradus cu „humbleminded” (ASV),
„without pride” (BBE – 1965), „courteous” (KJV).
În definitiv, nu poţi fi curtenitor şi
politicos, dacă nu eşti smerit! Dacă nu-l vezi
pe celălalt mai presus decât pe tine. Dacă
crezi că TU ai întâietatea şi nu EL.
Iată deci nişte bune sfaturi
pentru această zi. Foarte bune şi necesare.
Deci, la lucru!
» Religios ori
Mantuit?
de Daniel Branzei
Ce
te caracterizeaza?
Faptele Apostolilor 4:12.
“In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este
sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care
trebuie sa fim mantuiti.”
De-alungul anului, celebram
multe sarbatori religioase. Gasim ca omul firesc
doreste sa fie religios, si din cand in cand,
face multe lucruri crezand ca se inchina lui
Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca a
fi religios nu e acelasi lucru cu a fi salvat. E
foarte posibil sa fii religios si sa n-ajungi in
ceruri!
Textul nostru ne-nvata ca nu
este salvare sau mantuire in nici un alt nume
decat Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Nu exista nici un alt nume sub ceruri prin care
putem fi mantuiti. Ori esti mantuit prin Isus
Hristos, ori nu esti mantuit si esti pierdut!
Pur si simplu, nu trebuie sa
fie nici confuzie, nici contradictie. Sub ceruri
in multe nume putem gasi religie, dar mantuire
putem gasi numai intr-unul singur: acela e
Numele lui Isus Hristos.
Preotii, proorocii, supunerea
la autopedepse, si nici chiar rugaciunile nu te
pot mantui, ci numai Isus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu. Serviciile religioasa, faptele bune,
darniciile, si chiar lacrimile, nu au putere de
a produce viata vesnica. Cuvantul lui Dumnezeu
ne spune in I Ioan 5:11, 12, ca “Dumnezeu ne-a
dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul
Sau. Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe
Fiul lui Dumnezeu, n-are viata.”
In general oamenii accepta a
cunoaste despre viata de crestin, dar refuza sa
accepte in inimile lor pe Hristos. Oamenii
accepta sa lucreze pentru biserica, dar refuza
sa se identifice cu pacatosul vinovat care are
nevoie sa fie salvat. Oamenii accepta sa creada
in principiile morale ale Cuvantului lui
Dumnezeu bazate pe cele zece porunci dar refuza
sa creada in lucrul Fiul lui Dumnezeu care prin
moartea Sa le-a salvat sufletele. Deasemenea ii
vine greu omului sa se odihneasca in aceasta
credinta.
RELIGIA este inbunatatirea
naturii omului.
MANTUIREA este primirea naturii noi prin
acceptarea lui Isus Hristos ca Domn si Mantuitor
personal.
Cuvantul lui Dumnezeu ne spune
in Ioan 1:12 ca “tuturor celor ce L-au primit,
adica celorce cred in Numele Lui, le-a dat
dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.”
RELIGIA ne imbraca in haina
propriei noastre neprihaniri (dreptati) dar
proorocul Isaia ne spune ca neprihanirea noastra
este ca o haina manjita inaintea lui Dumnezeu.
MANTUIREA ne imbraca in neprihanirea perfecta a
lui Hristos care singura ne poate face
acceptabili in fata lui Dumnezeu.
Cuvantul lui Dumnezeu ne spune
in Tit 3:5 ca “El ne-a mantuit nu prin faptele
facute de noi in neprihanire, ci pentru
indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si
prin inoirea facuta de Duhul Sfint.”
RELIGIA este lucrul omului
pentru Dumnezeu.
MANTUIREA este lucrul lui Dumnezeu pentru om.
Isaia 53:6 ne spune ca: “Noi
rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea
de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra
Lui nelegiuirea noastra a tuturor.”
RELIGIA spune: Aduc ceva in
mana mea.
MANTUIREA spune: Nu pot sa aduc nimic.
Efeseni 2:8, 9 spune: “Caci
prin har ati fost mantuiti prin credinta. Si
aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui
Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude
nimeni. “
RELIGIA este a ma increde in
lucrul facut de mine.
MANTUIREA este a ma increde in lucrul facut
pentru mine de Hristos.
Evrei 10:10 spune ca “prin
aceasta voie am fost sfintiti noi, si anume prin
jertfirea trupului lui Isus Hristos, odata
pentru totdeauna.”
RELIGIA depinde de purtarea
mea.
MANTUIREA depinde de credinta mea.
Faptele Apostolilor 16:31
spune: “Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit
tu si casa ta.”
RELIGIA spune sa ne purtam cat
se poate de bine.
MANTUIREA spune ca trebuie sa acceptam darul
perfect al lui Dumnezeu.
Romani 6:23 spune ca “darul
fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in
Isus Hristos, Domnul nostru.”
RELIGIA depinde de suficienta
caracterului.
MANTUIREA depinde de Jertfa de pe Cruce.
I Corinteni 1:18 spune ca
“propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei
ce sunt pe calea pierzarii; dar pentru noi, care
suntem pe calea mantuirii, este puterea lui
Dumnezeu.”
RELGIA se straduieste sa aduca
o jertfa.
MANTUIREA se increde in Jertfa Adusa.
Ioan 19:30 spune “Cand a luat
Isus otetul, a zis: “S-a ispravit! Apoi Si-a
plecat capul, si Si-a dat duhul.”
RELIGIA se lupta sa te faca
desavarsit.
MANTUIREA se reazama pe o rascumparare
desavarsita.
I Petru 1:18, 19 spune “Stiti
ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu
aur ati fost rascumparati din felul desert de
vietuire pe care-l mosteniserati dela parintii
vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos,
Mielul fara cusur si fara prihana.”
RELIGIA incearca sa ne aduca
din intuneric la lumina.
MANTUIREA ne aduce din moarte la viata.
Ioan 5:24 spune ca “cine
asculta cuvintele Mele, si crede in Celce M-a
trimis, are viata vesnica, si nu vine la
judecata, ci a trecut din moarte la viata.
RELIGIA spune ca trebuie sa
fim gasiti in casa lui Dumnezeu.
MANTUIREA spune ca trebuie “sa fiu gasit in El,
nu avand o neprihanire a mea, pe care mi-o da
Legea, ci aceea care se capata prin credinta in
Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu prin
credinta..” Filipeni 3:9
E bine deci sa ne amintim
textul “In nimeni altul nu este mantuire; caci
nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor
in care trebuie sa fim mantuiti.” Faptele
Apostolilor 4:12
Dragul meu prieten, crezi ca
esti un om religios sau unul mantuit? Daca esti
doar religios, atunci vei pierde Cerurile si vei
petrece eternitatea departe de Dumnezeu si de
Fiul Sau, intr-un loc de chin. Daca tu esti
mantuit, ai fagaduinta (promisiunea) vietii
vesnice cu Dumnezeu si Fiul Sau.
» Cum este
comportamentul tau?
de
Damian Ion
Matei 15:1-20
Pornim de la premiza ca stim: voia lui Dumnezeu
pentru noi, ca Dumenezeu urmaraste
comportamentul nostru, ca Dumnezeu are asteptari
de la noi, ca vom fi judecati de Dumnezeu.
Pericole:
De a ne cerceta comportamentul si de a nu-l
schimba unde este nevoie.
De a nu cerceta propriul comportament, insa
judecam comportamentul gresit al altora.
De a ne complace intr-un comportament care
nu este dupa voia lui Dumnezeu.
Comentatorii Biblici afirma ca de la capitolul
14 pana la sfarsitul Evangheliei, Matei
relateaza evenimentele exact in ordinea in care
s-au intamplat. In capitolul 15 sunt prezentate:
mai intai, desele certuri ale fariseilor si a
carturarilor – vs.1-20, care anticipeaza actul
respingerii lui Mesia de catre Israel; apoi
credinta femeii canaanite – vs.21-28, care arata
vestirea Evangheliei catre neamuri, in epoca
actuala; in final, vindecarea marilor multimi –
vs.29-31 si hranirea celor 4.000 – vs.32-39.
Intamplarea cu fariseii si carturarii din
Mt.15:1-20 vine exact intr-un moment al
cresterii popularitatii Domnului Isus. Dupa
moartea lui Ioan Botezatorul, este relatata o
lucrare in profunzimea ei facuta de Mesia.
Inmultirea painilor, umblarea pe mare,
vindecarea bolnavilor = toate acestea au condus
spre afirmatia: ,,Cu adevarat, Tu esti Fiul
lui Dumnezeu!” – 14:33
I.
Obsevarea datinei despre care Domnul Isus
amintea in textul Biblic:
Domnul Isus Cristos i-a judecat pe Farisei
pentru tradiţiile lor religioase! La vremea
aceea, tradiţiile religioase erau doar nişte
tradiţii orale. Mult mai târziu,
respectivele tradiţii au fost redate în
Talmud şi în Cabala! Astăzi,
Cabala şi Talmudul alcătuiesc numeroase
volume. Domnul Isus i-a numit ipocriţi pe
Farisei , care au o religie de mascaradă,
dar în realitate fiind nişte falsificatori
necredincioşi!
Misticismul ocult şi magia se
întâlnesc la tot pasul în Cabala! Judith Weill,
profesoara de misticism evreiesc a declarat
că magia este profund inradacinată în
tradiţia evreiască (Cabala), dar evreii sunt
reticenţi la acest lucru şi chiar preferă să
nu se refere la ea ca magie! (MICHAEL A.
HOFFMAN, JUDAISM’S STRANGE GODS, at p. 88,
(2000).)
Gershom Scholem, profesor de Kabbalah la
Universitatea Ebraică din Ierusalim, a
recunoscut că, Cabala conţine o mare
cantitate de magie neagră şi vrăjitorie,
despre care a explicat că implică invocarea
puterilor diavoleşti pentru a perturba
ordinea naturală a lucrurilor. (.MICHAEL A.
HOFFMAN, JUDAISM’S STRANGE GODS, at p. 88,
(2000).)
Profesorul Scholem a declarat deasemenea că
există diavoli supuşi Talmudului; în Cabala
acei demoni sunt numiţi shedim Yehuda’im.
MICHAEL A. HOFFMAN, JUDAISM’S STRANGE GODS,
at p. 91, (2000).
De aceea le-a spus Domnul
Isus fariseilor: Ioan 8:44 Voi aveţi de tată pe diavolul;
şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru.
El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în
adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori
de câte ori spune o minciună, vorbeşte din
ale lui, căci este mincinos şi tatăl
minciunii.
Cabala ca şi Talmudul,
conţine blasfemii
vizând strict persoana Domnului Isus Cristos:
spre exemplificare, în Zohar III, 282a,
Cabala se referă la Isus Cristos ca la
un cîine care-şi are sălaşul în noroi,
printre viermi! MICHAEL A. HOFFMAN,
JUDAISM’S STRANGE GODS, at p. 92, (2000).
Unii comentatori Biblici afirma ca există o
paralelă clară între tradiţiile fariseilor
din vechime şi cele moderne Romano-Catolice.
Adăugarea tradiţiei la Cuvântul Lui
Dumnezeu este revoltă împotriva poruncii lui
Dumnezeu, de a nu se adăuga nimic sau scoate
nimic din cuvintele Sale.
Domnul Isus şi-a avertizat
discipolii să se păzească de doctrinele
liderilor religioşi ai vremii! Domnul
compara învăţătura acestor farisei cu un
aluat. Doar
cu puţin “aluat” al omului s-au făcut reguli
care au lucrat, în mintea omului, spre
coruperea întregii învăţături a Lui Dumnezeu.
Tradiţia omului cere tot
felul de lucruri pentru a câştiga mântuirea.
Cu toate acestea, Mântuirea se obţine prin
Harul Lui Dumnezeu, prin credinţă în
lucrarea completă a Domnului Isus Cristos,
care a plătit pentru toate păcatele noastre
pe cruce!
II.
CONCEPTIA IUDAICA DESPRE PACAT SI NEPRIHANIRE
– Matei 5: 20
A. CINE ERAU CARTURARII SI
FARISEII ?
CARTURARII:
Aparitia fariseilor:
- In perioada cucerii lui Alexandru
Macedon.
- Grecii nu-si ascundeau intentia de a-i
rupe pe evrei de traditiile si obiceiurile lor.
In aceste conditii, apar fariseii, ca o reactie
de protest a celor credinciosi fata de aceasta
tendinta de compromis a poporului. Scopul
urmarit de farisei era acela de a pastra
integritatea religioasa si nationala a poporului.
- Cuvantul “fariseu” semnifica in limba
ebraica “separat”, aratand spre
atitudinea lor fata de spiritul lumesc de atunci,
respectiv fata de incercarea de elenizare a
poporului.
Pe vremea Mantuitorului, acest grup de
credinciosi cu o religiozitate deosebita era
constituit intr-un partid care numara
aproximativ 6000 de membri. La inceputul ei,
miscarea fariseica a fost un element benefic
pentru natiunea iudaica, o miscare cu efecte
pozitive si care urmarea scopuri inalte.
Pe parcurs insa, scopurile bune au degenerat
atat de mult incat, pe vremea Mantuitorului,
El a fost nevoit sa-i mustre cu toata
asprimea in repetate randuri , din cauza
decaderii lor morale, in ciuda aparentei lor
religiozitati. Pe vremea Domnului Christos,
fariseii reprezentau gruparea religioaza cea
mai numeroasa si cea mai influenta.
Imbracamintea fariseilor
avea ceva caracteristic, pentru a putea fi
recunoscuti de departe:
- Hainele lor erau lungi si aveau
ciucuri.
- Filacteriile erau late ( benzi de
pergament pe care erau scrise fragmente din Lege
si pe care evreii le purtau intr-o mica cutie
fixata, fie pe frunte, fie pe brate ).
Fariseii:
erau comentatorii oficiali ai Torei (Legea),
puteau proveni din orice patura a poporului,
hirotonirea lor se facea dupa varsta de
30-40 ani,
primeau titlul de “RABBI” = maestru, rabin,
in aramaica “RABBONI” = maestrul meu
lucrarile lor:
- MIDRAS (comentariul scris al
VT ” sec. II i.Hr.)
- TALMUDUL (comentarii asupra
legii ” sec. V d.Hr.)
in timpul Mantuitorului ocupatia lor era:
interpretarea cazuistica a legii (cazuistica
= incercarea rezolvarii cazurilor de
constiinta prin solutii subtile)
FARISEII:
denumirea lor este
cunoscuta inca din sec. II i.Hr. cand
s-au desprins din grupa “evlaviosilor” ”
o grupare care reprezenta adevarata
evlavie iudaica;
numele lor exprima o
atitudine religioasa: PÖRUSIM = cei
despartiti;
tagma lor se compunea din
patura preoteasca si laica ” in special
comercianti si meseriasi;
in vremea lui Domnului
Isus erau doi rabini farisei:
- HILLEL
si
SHAMMAI (anul 20 i.H r.)
- Mai tarziu a aparut renumitul
GAMALIEL (anul 30 d.Hr.)
fariseii au ridicat in jurul poporului un
“perete protector” al traditiilor umane.
B.
CONCEPTIA IUDAICA DESPRE PACAT
IMPLINIREA LITERII LEGII
In timpul Domnului
Hristos se da prioritate literii Legii
in locul spiritului ei.
Pacat = calcarea oricarei
prescriptii fariseice!
Centrul vietii natiunii
era: Legea si Sinagoga (erau vreo 480 pe
vremea apostolilor)
Fariseii cinsteau Tora si
de aceea au tras o linie de demarcatie
intre Lege si pacat: Linia de demarcatie
o formeaza comentariul Torei, care punea
capat pacatuirii; Au ridicat un perete
protector care sa-l inconjoare pe
individ, ferindu-l de pacatuire.
In timpul Mantuitorului
erau cunoscute 613 reguli: 248 porunci
pozitive ” 365 interdictii.
Acest perete protector al
traditiei a acoperit complet legea,
asezand-o in plan secundar. Legea a fost
dizolvata in ordonante individualiste
ale regulilor fariseice.
> CARE ERAU PACATELE SOCOTITE
MARI SI GRELE?
– Shammai a
ingaduit consumarea oului, ouat in Sabat; Hillel
a interzis categoric- era discutie pe tema:
vineri seara cum sa te rogi ” in picioare sau pe
genunchi? – era
dezbatuta problema aprinderii focului in Sabat…
– de asemenea, problema ingrijirii bolnavului in
Sabat
– au ajuns, insa, de acord intr-o
problema: in Sabat se poate merge cel mult 993
m!!! – intr-o zi de Sabat
nu puteai sa te privesti intr-o oglinda ca nu
cumva sa-ti vezi un fir alb de par, in barba sau
in cap si sa fi tentat sa-l smulgi caci ar fi
insemnat o munca.
– nu se puteau purta dinti falsi,
sau proteza fiindca daca cadeau intr-o zi de
Sabat se risca sa se faca o lucrare interzisa …
etc
Aceste prescriptii umane daca erau calcate
se considera pacat, dar spiritul Legii era
ignorat. – era importanta datina
batranilor ” Matei 15:
1-9
– evlavia fariseica era numai formala si
exterioara.
C.
CONCEPTIA IUDAICA DESPRE NEPRIHANIRE – FARISEII
SUSTINEAU:
Neprihanirea este o atitudine exterioara.
Rezulta de aici ca se poate obtine omeneste
– cu sfortari omenesti!
Conceptia lor despre neprihanire era
cuprinsa in urmatoarea filozofie - Temelia
existentei lumii o constituie: Tora –
serviciul divin – activitatea caritativa (mila).
D.
CONCEPTUL DESPRE NEPRIHANIRE IN TIMPUL LUI
DOMNULUI ISUS
– Neprihanirea = evlavia fariseica:
formala si exterioara.
– Pazirea migaloasa a Sabatului, a
prescriptiilor cu caracter igienic, de doua ori
pe saptamana – post (luni si joi), zeciuiala din
toate, milostenii in mod public,
etc.
– Prescriptiile celor batrani = prescriptiile
lui Dumnezeu!
– Cine este socotit drept, neprihanit? ” Cine nu
este in contradictie cu Legea ” comentariul!
– Exemplu: termenul
“CORBAN” – Marcu 7: 11 = adus
aproape, consacrat, jertfit; intotdeauna se
referea la un dar adus lui Dumnezeu.
– Un lucru asupra caruia se rostea “Corban” era
scos din folosinta lui initiala, si nu se putea
folosi la orice; ramanea persoanei respective
dar nu-l folosea in scop
personal.
E.
NOTIUNEA DE “FARISEISM” – Evlavia
fariseilor a ajuns in impasul legalismului: a
devenit fara continut, superficiala si goala o
evlavie aparenta, afisata, fatarnica, fara un
continut moral corespunzator.
– Un tipar rigid fariseic: nu cautau spiritul
Legii, ci se cramponau de litera ei, au refuzat
persoana Domnului Hristos, modul Lui de viata si
invataturile Lui
.
– Ei insa se considerau oameni corecti,
neprihaniti
F.
PERICOLUL UNEI VIETI RELIGIOASE FORMALE
Viata
religioasa formala s-a manifestat in 3 probleme:
1. INCREDEREA IN TEMPLUL DOMNULUI
- Ieremia 7:
4
- O
alipire fanatica de Templu, Biserica…
– O participare formala la templu, la ceremonii,
o inchinare exterioara: din cauza formalismului
a fost lepadata casa ” v.
14
– in VT: “degeaba ziceti Templul Domnului…” IAR
in NT: “nu orisicine Imi zice: Doamne, Doamne…”
2. INCREDEREA IN JERTFE -
Ieremia 7:
21-23
- “Ascultarea
face mai mult decat jertfele..” (1 Samuel 15:
22)
– Jertfele au devenit o simpla
formalitate, fara sa se caute insemnatatea
spirituala.
3. INCREDEREA IN LEGALISM -
Ieremia 7:
9-10
- Pe motivul
explicarii Legii, introduceau cate o regula
pentru orice problema”Is.28: 10
Legalistul asa rezolva si astazi toate
problemele: sa introducem o noua regula!
– Cel care corespundea noilor reguli
era socotit drept, fara prihana
– Oare aceasta sa insemne
neprihanire?
MESAJUL DOMNULUI ISUS privitor la
contextul fariseilor:
– “DACA NEPRIHANIREA VOASTRA NU VA INTRECE…”
!!!
Miscarea fariseica a inceput
sa decada intr-o extrema nedorita, facand
greseli poate mai grave decat acelea
impotriva carora luptau. Aceasta alunecare a
idealurilor fariseice L-a determinat pe
Domnul sa-i mustre de multe ori foarte aspru:
“Vai de voi, carturari si farisei
fatarnici ! Pentru ca voi dati zeciuilala din
izma, din marar si din chimen si lasati nefacute
cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea,
mila si credinciosia. Pe acestea trebuia sa le
faceti si pe acelea sa nu le lasati nefacute.”
Matei
23:23
III.
TRADITIA EVREIASCA IN MIDRAS SI TALMUD
a.
MIDRAS
(comentariul scris al VT ” sec. II i.Hr.)
Midraş
(מ ד ר ש)este o culegere de peste 60 de
comentarii, povestiri, eseuri etice aranjate
după ordinea cărţilor
Tora, Profeţi şi Scrieri.
b.
TALMUDUL (comentarii asupra legii ” sec.
V d.Hr.) contine Misna si Gemara:
* Misna
(este legea orala, scrisa ca sa
nu fie pierduta. MISNA se ocupa de toate
aspectele vieti. Etica parintilor, este o
colectie de zicale, fiind parte integrala de
MISNA.) & Gemara (iluminiaza
legea evreiasca, si relateaza principile legi la
situati contemporane, prin discuti legale de
caracter logic.):
- “zeraim”,
legi despre rugaciuni, legi
agriculturale,anumite legi de drepturi civile.
-
“moed” legile de sabat , festivale si sarbatori.
-
“nasim” legi despre casatorii si divorturi.
-
“nezikin” legea civila si criminala, legile
despre functionarea curtilor de judecata.
-
“kedosim” legi despre sacrificiu, legi legate de
templu, si legile dietare de kasrut.
-
“tohorot” legi legate de ritualul puritati, si
de relatiile intime intre un barbat si o
nevasta.
c.
Talmudul Babilonian = “studiu”
(cel acceptat de Sinagogile evreiesti) este o
carte cu obiceiurile si invaturi sacre in
credinta lor. Fragmentele cenzurate sunt sunt
stiute doar de rabinii, carturarii si un cerc
cat mai restrans.
Despre toti oamenii si restul
popoarelor
- „Dumnezeu a măsurat pământul şi a
dat ovreilor pe goimi (adică pe cei ce nu sunt
ovrei) cu toate avuturile lor”.
- „Când va veni Mesia, ovreii se
vor îmbogăţi enorm, pentru că toate tezaurele
popoarelor vor trece în mâinile lor”.
- „Precum oamenii domnesc asupra
animalelor, aşa şi ovreii trebuie să domnească
asupra celorlalte naţii ale pământului”.
- „Mesia va da imperiul lumii
ovreilor, cărora vor servi şi se vor supune
toate popoarele”.
Despre relatia unui evreu cu
goii (ne-evrei)
- „Este permis să despoi pe un goi”
(După Maimonide, preceptul biblic „să nu furi”
în*seamnă „să nu furi pe nici un om, adică pe
nici un ovrei” – goimii nefiind oameni.)
- „Este oprit să dai goiului un
lucru pe care dânsul la pierdut. Cel ce dă unui
goi obiectul pierdut, nu va găsi iertare
înaintea lui Dumnezeu”.
- „Tot ovreiul, care a găsit vreun
lucru, trebuie să-l restituie stăpânului.
Această prescripţie se aplică numai în cazul
când e vorba de un iudeu care a pierdut ceva.
Dacă lucrul este al unui Akum, ovreiul care l-a
găsit nu este obligat să i-l mai dea; ba, ce e
mai mult, este un păcat mare să restitui ceva
unui Akum. Se face o excepţie când se restituie
obiectul pierdut, pentru ca neovreii să zică:
Ovreii sunt oameni de treabă”.
- „Este oprit să împrumuţi pe goimi,
fără camătă”.
- „Dumnezeu a poruncit să practici
cămătăria faţă de un goi şi să nu-i împrumuţi
bani, decât numai dacă consimte să plătească
dobândă; – astfel ca, în loc să-l ajuţi, săi
faci pagubă, chiar când îţi este trebuin*cios….
însă, faţă de un Israelit, asemenea procedare nu
este permisă”.
- „Este permis să împrumuţi, cu
camătă, pe un Akum pentru că este o faptă
plăcută lui Dumnezeu să iei dobândă nedreaptă de
la un Akum”.
- „Căsătoriile ne-ovreilor nu aduc
după ele nici o obligaţie. Viaţa lor e legată ca
aceea a cailor.
- De asemenea, copiii n-au nici o
legătură de fami*lie cu părinţii lor, – şi când
pă*rinţii şi copiii trec la judaism, fiul poate
să se însoare cu mama sa”.
- „E permis evreului să abuzeze şi
să dezonoreze o femeie necredincioasă”.
Despre robie
- „Talmudul, ca şi dreptul roman,
despoaie pe rob de orice personalitate şi îl asi*milează
cu o simplă proprietate… Constituţia mozaică
recunoaşte două feluri de sclavi, care n-au nici
aceleaşi drepturi, nici aceeaşi poziţie: robul
iudeu şi robul străin. Această deosebire, este
formală în Biblie; dar ea reiese, cu mai multă
precizie, în Talmud”
- „Ovreii sunt oameni,… pe când
goimii sunt porci”.
- „Ne-ovreii sunt câini şi măgari”.
Despre sotia evreiului
-
„Omul poate să uzeze de femeia sa, aşa cum îi
place, – ca de o bucată de carne ce o cumpără de
la măcelar”.
*
Despre
caritate
-
„Omul caritabil nu există pentru cei din Iuda.
Nu poate fi vorba de caritate în Israel”
-
“Este oprit să ai milă de un idolatru. Când îl
vezi pierind sau înecându-se într-un fluviu, sau
când este aproape să moară, nu trebuie să-l
scapi”.
- “Dacă cineva vede un goi, aproape să moară,
să-l ucidă…”
- Dacă un goi se găseşte lângă un puţ să-l
azvârle înăuntru; iar, dacă este o scară în puţ,
s-o tragă afară… şi să astupe intrarea puţului,
cu o piatră, zicând: „fac aceasta pentru ca
vitele mele să nu cadă înăuntru”.
Despre crestini - „Trebuie să
smulgi inima goiului şi să omori pe cel mai
bun dintre creştini.” - „Cel ce varsă sângele unui goi,
duce o jertfă lui Dumnezeu”
d.
Rabini
importanti:
În Talmud mai găsim şi cuvintele rabinului
Hillel: “Mai
multă carne – mai mulţi viermi; mai multă
bogăţie – mai multă grijă; mai multe femei –
mai multă vrăjitorie; mai multe concubine –
mai multă desfrânare; mai mulţi sclavi – mai
multă tâlhărie. Dar mai multă Lege înseamnă
mai multă viaţă; mai mult studiu înseamnă
mai multă înţelepciune; mai multă sfătuire
înseamnă mai multă claritate; mai multă
sfinţenie înseamnă mai multă pace”.
Inţeleptul învăţător Akabya ben
Mahalalei sfătuieşte:
“Ţineţi minte trei lucruri şi
veţi scăpa de chinurile nedreptăţii: să
ştiţi de unde veniţi, să ştiţi încotro
mergeţi şi să ştiţi în faţa cui va trebui să
daţi strictă socoteală despre voi înşivă”.
Gamaliel,
de la care invata viitorul apostol Pavel.
IV.
Studiul
Textului – Matei 15:1-20
Vs.1-2 = carturarii si
fariseii nu renuntau la eforturile lor de
a-L prinde in cursa pe Domnul Isus.
a.
Astfel o delegatie a acestora
a venit special de la Ierusalim,
acuzandu-i pe ucenici de necuratie,
pentru faptul ca mancau fara sa se spele pe
maini, incalcand astfel datinile batranilor.
b. Ce se intelegea prin
ideea de curat si necurat si ce intelegeau
fariseii prin spalare?
Conceptul de curat si necurat isi are
originea in Vechiul Testament –
Lev.11:46-47, Deut.23:13.
Necuratia de care erau acuzati ucenicii, era
doar o chestiune ceremoniala.
De exemplu, daca cineva se atingea
de un mort sau manca anumite lucruri, se
contamina pe plan ceremonial. Cu
alte cuvinte, nu mai corespundea din punct
de vedere ritualist pentru a se inchina lui
Dumnezeu. Legea Domnului spunea ca cel cauza
sa se supuna unui ritual de curatire.
c. Este de remarcat faptul
ca batranii au adaugat datinile lor la ritualul
de curatire:
Ei insistau ca un iudeu, inainte de a putea
manca, sa se supuna unui proces minutios de
spalare, nu doar a mainilor, ci si a
bratelor, pana la coate.
Daca evreul mergea la piata trebuie sa faca
o baie ceremoniala
Astfel, fariseii i-au criticat pe
ucenici, nu
fiindca ar fi incalcat ideea de curat a
Vechiului Testament, ci pentru faptul de
a nu fi executat toate operatiunile minutioase
implicate in procesul de spalare prescris de
datina iudaica.
* Vs.3-6 = Domnul Isus le-a
amintit criticilor Sai ca ei sunt aceia care au
calcat porunca lui Dumnezeu si nu doar o datina
a oamenilor.
Legea poruncea oamenilor sa-i
cinsteasca pe parinti
si chiar sa-i sprijine financiar, daca era
nevoie.
Insa, carturarii si fariseii (precum si
multi altii) nu erau dispusi sa-si
cheltuiasca banii pentru intretinerea
parintilor lor batrani.
Prin urmare, au conceput o datina,
care sa le dea posibilitatea sa scape de
responsabilitatea parintilor.
Cand erau rugati de parinti sa-i ajute, nu
aveau decat sa recite cuvintele:
,,Orice bani disponibili care ar
putea fi folositi la intretinerea voastra,
au fost consacrati lui Dumnezeu, ceea ce
inseamna ca nu pot sa vi-i dau voua.”
Dupa ce era recitata
formula inventata, cei in cauza erau
considerati absolviti de
responsabilitatea financiara fata de
parintii lor.
Recurgand la aceasta siretenie,
ei anulau Cuvantul lui Dumnezeu, care le
spunea sa aiba grija de parintii lor.
Vs.7-9 = Prin aceste
denaturari mestesugite ale Cuvantului, cei
care le foloseau, implineau profetia rostita
de Isaia 29:13.
a. “Domnul zice: „Când se apropie de Mine
poporul acesta, Mă cinsteste cu gura si cu
buzele, dar inima lui este departe de Mine, si
frica pe care o are de Mine, nu este decât o
învătătură de datină omenească.”
b. Inchinarea lor
nu valora nimic, pentru ca ei acordau
mai mare insemnatate datinilor
oamenilor, decat Cuvantului lui Dumnezeu –
Lc.11:39.
Vs.10-11 = Intorcandu-Se spre
multime, Domnul Isus a facut o afirmatie de
o extraordinara semnificatie:
a. El a declarat
ca nu ceea ce intra in gura il intineaza pe om,
ci mai degraba ceea ce iese din gura Lui.
b.
Este un mesaj nou fiindca in
cadrul codului levitic, ceea ce intra pe gura
cuiva il putea intina.
De exemplu, nu aveau voie sa manance
peste decat daca aveau solzi si aripioare.
Dumnezeu daduse instructiuni minutoase
pentru alimente curate si necurate.
c. Acum Datatorul Legii a
deschis calea pentru abrogarea intregului sistem
de intinare ceremoniala.
Domnul Isus a afirmat ca hrana pe care
ucenicii au consumat-o cu mainile nespalate
nu i-a intainat.
In schimb, fatarnicia
carturarilor si a fariseilor
reprezenta ceea ce intineaza pe om
Vs.12-14 = Cand ucenicii
Domnului I-au dat de stire ca fariseii au
fost ofensati de condamnarea Domnului,
Mantuitorul a raspuns:
a. Comparandu-i cu plantele
care nu au fost sadite in mod divin.
Carturarii, fariseii
si invataturile lor aveau sa fie, la un
moment dat, smulsi – adica
nimicitit.
b.
Domnul i-a numit ,,calauze oarbe”.
Desi se dadeau autoritati
in privinta lucrurilor spirituale, ei erau
orbi cu privire la realitatile
spirituale.
Vs.15 = Ucenicii au fost
zguduiti de aceasta rastunare valorica a tot
ce fusesera ei invatati cu privire la
alimentele curate si cele necurate.
a.
Pentru ucenici aceste lucruri insemnau o
parabola, o prezentare intr-o forma nedeslusita.
b.
Petru cere Domnului o explicatie.
Vs.16-17 = Domnul Si-a
exprimat mai intai mirarea fata de faptul ca
ucenicilor le venea greu sa ainteleaga. Apoi
le-a explicat ca adevarata intinare este de
natura morala, nu fizica.
a.
Alimentele comestibile nu sunt, in ele insele,
curate sau necurate.
b.
In fapt, nici un lucru material nu este rau in
el insusi.
c.
1Tim.4:4-5,, Căci orice făptură a
lui Dumnezeu este bună: si nimic nu este de
lepădat, dacă se ia cu multumiri; pentru că este
sfintit prin Cuvântul lui Dumnezeu ti prin
rugăciune.”
Vs.18 = Daca hrana nu
intineaza, atunci ce intineaza? Domnul Isus
raspunde la aceasta intrebare: ,,… ce
iese din gura vine din inima si aceea spurca
pe om.”
Aceasta parte a naturii morale a omului
se manifesta prin ganduri necurate,
care se materializeaza apoi in cuvinte
pacatoase, la randul lor, urmate de fapte
rele.
Vs.19-20 = Unele din
lucrurile care il intineaza pe om sunt:
gandurile rele, uciderile, preacurviile,
curviile, furtisagurile, marturiile
mincinoase, hulele.
a.
Cv. grec folosit pentru “hula”
inseamna “blasfemie”,
insa si“vorbirea de rau a altora”
b. Fariseii si carturarii
erau extrem de atenti cu privire la respectarea
minutioasa a ceremonialurilor de spalare a
mainilor in timp ce viata lor launtrica era
murdara.
c. Ei se ocupau de
lucrurile marunte, dar neglijau lucrurile de
importanta majora.
De exemplu, ei au fost in stare sa
critice esecul ucenicilor in respectarea
datinile neinspirate ale batranilor
(care nu erau de la Dumnezeu), in schimb, ei
nu s-au sfiit sa se faca vinovati de
o sumedenie de pacate si sa puna la cale a
omorarii Fiului lui Dumnezeu.
CONCLUZII:
1. Mai intai este Cuvantul lui
Dumnezeu.
2. Din dorinta omului de a nu
respecta Cuvantul Domnului, omul isi da o
invatatura care:
sa implineasca firea lui,
sa nu ii ceara sa faca mai mult de fire –
adica a renunta la sine pentru voia lui
Dumnezeu.
Datinile fariseilor sunt concrete.
3. Trairea in datina inventata
de om duce la desfintarea Cuvantului Domnului si
la condamnarea pe care o face Dumnezeu pentru
cei care urmeaza datina omeneasca.
Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost
actualizată la versiunea 1.0!
Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi!Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare
propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!
Grup de Discuţii Apologetică - te poţi
abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup
de către membrii săi.
Forum - actualizat şi diversificat, securitate
crescută, caracteristici de ultima ora
CHAT Creştin!- aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi
faci prieteni noi. Teme diverse.
Pe pagina de
Resurse Baptiste
a site-lui, veţi găsi o serie de
subiecte
de studiu:
Pe pagina de
Teologie
Sistematică puteţi găsi o serie de
articole la subiectele
doctrinare despre:
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre
Duhul Sfânt şi alte duhuri)
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre
om, aşa cum a fost creat el)
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!
Apasă aici dacă doreşti să
primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr
al Publicaţiei de Apologetică