Ca slujitori ai lui Dumnezeu, le-am spus oamenilor,
de multe ori, ca un crestin care nu aduce roada pentru Dumnezeu nu este crestin
cu adevarat. Desi nu am definit foarte clar ideea de roada, am lasat sa se
inteleaga ca a aduce roada inseamna a conduce pe cineva la mantuire. In multe
medii evanghelice, multiplicarea este privita ca o conditie nerostita a
mantuirii. Ce folos sa fii mantuit daca tu nu aduci pe nimeni la mantuire?
Cliseele au fost enuntate cu mare repeziciune si am ajuns sa acceptam niste
supozitii ca adevar absolut. I-am facut pe oameni sa se invinovateasca, pentru
a-i determinasa
mantuiasca pe cineva,sa
se multiplice si sa aduca, pana la urma, roada. Le-am spus ca daca fiecare
crestin ar aduce pe cineva la mantuire, in cativa zeci de ani lumea ar fi plina
de crestini. Ecuatia este destul de simpla: 2 aduc 4; 4 aduc 8; 8 aduc 16; 16
aduc 32 si asa mai departe.
Dar
este aceasta ecuatie biblica?
Desi a aduce roada inseamna si a conduce pe cineva la
mantuire, rodirea, in sens biblic, nu inseamna doar asta. Mantuirea oamenilor –
rodirea! – este un rezultat al lucrarii intregii Biserici, este lucrarea
intregului Trup. Biserica este cea care se inmulteste, cu ajutorul Duhului Sfant
(Fapte 9:31). Daca eu imi trec in agenda personala noile achizitii de suflete,
nu am inteles ideea de roada biblica. Daca ne uitam cu atentie in Noul
Testament, contabilizarea sufletelor mantuite are de-a face cu intreaga Biserica,
nu cu indivizii care predica Evanghelia. Pavel nu era interesat de cifre, uitase
chiar si pe cine a botezat, iar in 1Corinteni 3:6 spune: “Eu am sadit, Apolo a
udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca”. Ei au inteles ca daca cineva se
pocaieste, aceasta este lucrarea harului divin si este modul prin care Biserica
se multiplica.
Aceasta
este tema generală a lecțiilor de Școală Duminicală din acest
trimestru pentru bisericile noastre. Luna trecută (septembrie 2014),
l-am urmărit în noaptea lui pe plângăciosul profet Ieremia. Apoi pe
Habacuc. Luna aceasta vom sta trei duminici împreună cu Iov în
noaptea lui sufletească. O noapte adâncă, îndelungată, opresivă,
chinuitoare de insomniac. Ciobul cu care se scărpina și teribila
mâncările care-i făcuse trupul o rană din cap până în cicioare nu au
fost cele mai mari suferințe ale lui. Puteau ,,să i se nimicească
pielea și carnea“, dar pe Iov îl mâncau alte întrebri. Și toate
începeau cu: ,,De ce?“ …
In
mod normal, in viata fiecarui credincios si in viata fiecarei Bisericii,
aspectele practice (praxis) se fundamenteaza pe invatatura sau doctrina (dogma)
acceptata de persoana sau Biserica respectiva ca fiind adevarata. Invataturile
sau doctrinele crestine isi au originea in revelatia divina, revelatie care, in
conformitate cu gandirea protestant-evanghelica se gaseste in Sfintele Scripturi.
De aceea, in conceptia protestant-evanghelica, numai in baza invataturilor
biblice se stabilesc si se evalueaza aspectele practice atat in viata personala
cat si in cea ecclesiala. Daca asa stau lucrurile, se poate afirma ca, in mod
normal, in viata fiecarui credincios sau a fiecarei Biserici, orice invatatura
sau practica trebuie sa fie articulata in baza unui suport biblic clar.
Ordinea corecta a lucrurilor in credinta protestant-evanghelica este intotdeauna
aceasta: revelatie-invatatura-practica.
Este important sa precizez ca tema pe care o abordez in aceasta meditatie este
din perspectiva credintei protestant –evanghelice. Alte traditii crestine au
alte conceptii cu privire la suficienta Scripturii si la locusul unde este
depozitata si pastrata revelatia divina.
Minunăția
lucrărilor lui Dumnezeu se vede în lucrarea decreațiea
universului, în lucrarea de păstrarea
universului și în lucrarea deprovidență.
Dumnezeul din perimetrul legilor creației este la fel de minunat
însă ca Dumnezeul care poate oricând să iasă în afara acestor legi
pentru a le face bine copiilor Lui. În bunătatea Lui, Dumnezeu poate
reversa sau chiar ignora legile naturii, intrate acum sub domnia
stricăciunii, anticipând pentru noi vremea ,,reașezării tuturor
lucrurilor“ (Fapte 3:21). În astfel de binecuvântate ocazii,
Dumnezeu ne dă harul să ,,gustăm“ ceva din puterile veacului viitor
(Evrei 6:4-5)
Providența în lumea contemporană
În contextul dezbaterii moderne despre
existența lui Dumnezeu, un studiu în cartea Esterei este o mare și
binevenită încurajare. Nu-L putem pune pe Dumnezeu într-o eprubetă și
nu-L putem analiza științific pentru a-I dovedi existența. Avem însă
la dispoziție nenumărate fenomene, întâmplări și evenimente care
trec cu mult dincolo de explicația probabilităților. Cine ar putea
susține că imensa serie de „coincidențe” care există în natură, în
Cuvântul lui Dumnezeu și în istorie pot fi explicate fără nici o
intervenție divină. Pentru cel „credincios”, așa ceva este …
incredibil.
Una
din expresiile care subliniază suportul providențial pentru copiii
lui Dumnezeu în istorie este acest formidabil verset, în care cei ce
vorbesc din experiență nu sunt evrei, ci martori ai istoriei
evreilor. Oamenii aceștia erau convinși că Dumneeu face minuni
pentru copiii Săi:
„Haman a istorisit nevestei sale Zereș și tuturor prietenilor săi
tot ce i se întâmplase. Și înțelepții lui și nevastă-sa Zereș, i-au
zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din
neamul Iudeilor, nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cădea
înaintea lui” (Estera 6:13).
Haman și providența divină
Cartea Esterei este una din cele cinci cărți
din Vechiul Testament grupate sub numirile „Scrierile” , „Celelalte”
sau „Cele cinci suluri”. Celelalte patru care aparțin acestei
categorii sunt Rut, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor și Plângerile
lui Ieremia. În fiecare an, de sărbătoarea Purim, este citită în
întregime cu voce tare și ori de câte ori este menționat numele lui
Haman, cei prezenți bat cu picioarele în podea, fac gălăgie și
strigă: „Fie-i numele șters din amintire!”
Unele
minuni sunt instantanee, altele iau mulți ani de pregătire. Minunile
în care Dumnezeu suspendă temporar legile naturii pentru a vindeca
sau proteja pe copiii Lui sunt la fel de importante ca minunile
tăcute, care pot fi trecute cu vederea adeseoari doar pentru că se
fac în interorul legilor creației. Amândouă categorii au aceeași
sursă: dragostea desăvârșită a lui Tatălui ceresc.
Estera și providența divină
Unii eroi apar ca din pământ, peste noapte.
Lumea se miră de ei și se întreabă de unde au apărut. Ei nu știu că
Dumnezeu i-a pregătit în ascuns de multă vreme, pregătindu-i exact
pentru clipa și locul în care are nevoie de ei pentru a-Și împlini
planurile. El nu este niciodată luat prin surprindere. Așa s-a
întâmplat cu Iosif în Egipt (Ps. 105:17), cu Daniel și Ezechiel în
Babilon, cu Neemia la Ierusalim și cu Estera în Susa.
Estera era verișoara lui Mardoheu care o
înfiase după moartea părinților ei (Estera 2:15). Numele ei fusese
Hadasa, „mir”, dar a fost schimbat în persianul „Ester” se traduce
prin „stea” (este interesant că „mirul” are o floare care are formă
de stea).
V-ați gândit vreodată la versurile piesei „Hallelujah” a lui Leonard
Cohen? Uite-le mai jos.
Folosirea termenului „Aleluia” întrebuințat de noi în adunare nu are
nimic de-a face cu închinarea înaintea lui Dumnezeu. Este doar o
exclamație de bucurie. Folosirea numelui regelui David și a
păcatului său cu Batșeba (strofa întâi), sau aluzia la tăierea
părului lui Samson (strofa a doua) nu au nimic de-a face cu un
cântec religios.
Cântecul este adresat de iubit femeii pe care o iubește și are în
strofele sale (în special în strofa a 4-a) puternice note ale unor
acte sexuale cu privire la care iubitul este acum melancolic: „.. și
amintește-ți când mă mișcam în tine; și fiecare respirație a noastră
era Hallelujah”.
Deunăzi am auzit pe Facebook o tânără cu chitara, interpretând
melodia aceasta cu ceva versuri creștine. De ce este melodia aceasta
folosită prin biserici cu text încreștinat? Ce mesaj transmite
cântecul acesta unuia care nu înțelege limba română dar știe
conținutul versurilor lui Cohen? Nu mai sunt melodii inspirate
pentru textele noastre creștine? De ce melodia aceasta și nu și
altele? De ce să nu luăm toate melodiile lumii care ne plac și să le
rebotezăm în bisericile noastre? De ce să nu punem la trudă
versificatorii și poeții creștini să își potrivească versurile în
modelul ritmului melodiilor respective?
Dar contează ce fel de melodii folosim în închinarea noastră? Eu
cred că contează. În timp ce toate darurile omului vin de la
Dumnezeu și abilitățile noastre artistice sunt primite prin creație,
nu orice creație artistică este inspirată de Duhul Domnului. Și cred
că inspirația contează. Adică, putem zidi cel mai înalt turn și mai
frumos, ca să ajungă până la cer. Dar motivația construirii turnului
va fi judecată de Dumnezeu și nu durabilitatea acestuia, frumusețea
lui sau calitatea artistică.
Într-o vreme, am crezut. Dar de când am venit
la credință nu mai cred în minuni.
Mai întâi, să clarific răspicat:nu
sunt cesaționist.
Ideea că Dumnezeu ar fi făcut minuni cumva, cândva, și că apoi la un
moment dat ar fi încetat să mai facă, pentru că, să zicem, s-a
completat canonul biblic, mi se pare cam trasă pe mânecă (sau de păr,
sau de coadă… după preferință). Cam tot atât de trasă precum ideea
că Dumnezeu ar face minuni numai în Africa sau America Latină,
pentru că europenii și americanii sunt raționaliști și nu au
credință.
Pentru unii încetarea minunilor poate fi o
constatare empirică, dar nu cred că pot face din ea o doctrină
teologică. Cei ce încearcă să o afirme ca o doctrină teologică
bazată pe Biblie se chinuie în zadar. Cum adică, Biblia fiind în
proces de devenire prin Duhul Sfânt, ne spune că atunci când ea va
fi completată minunile vor înceta? Nu are sens. Nu are sens nici să
emit eu o teologie care ar lega mâinile lui Dumnezeu în creație.
Recent am întâlnit un student din
Brazilia care a venit în SUA pentru o bucată de vreme să studieze
cultura americană, în particular „the culture war.” În 1991
sociologistul J. D. Hunter publicaCulture
Wars: The Struggle to Define America(Războaie
culturale: Lupta pentru definirea Americii),
în care descria polarizarea crescândă a societății americane în
jurul a două seturi de valori în conflict: pe de o parte cea
tradițională, conservativă, pe de alta, cea progresivă, liberală.
În doar peste zece ani de la
publicarea acestei cărți majoritatea păstorilor din America sunt
convinși că acest război este pierdut de către creștini. Cel puțin,
așa rezultă dintr-unsondaj
de opinie făcut în septembrie anul trecut de cătreLifeWay
Researchcare
arată că aproape 60% dintre păstorii americani sunt de această
părere. Între păstorii evanghelici statistica este de 79%.
Nota: Cititi continuarea articolelor
prin a face click pe titlul albastru al acestora.
Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost
actualizată la versiunea 1.0!
Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi!Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare
propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!
Pe pagina de
Resurse Baptiste
a site-lui, veţi găsi o serie de
subiecte
de studiu:
Pe pagina de
Teologie
Sistematică puteţi găsi o serie de
articole la subiectele
doctrinare despre:
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre
Duhul Sfânt şi alte duhuri)
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre
om, aşa cum a fost creat el)
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)