Ca slujitori ai lui Dumnezeu, le-am spus oamenilor, de multe ori, ca un crestin care nu aduce roada pentru Dumnezeu nu este crestin cu adevarat. Desi nu am definit foarte clar ideea de roada, am lasat sa se inteleaga ca a aduce roada inseamna a conduce pe cineva la mantuire. In multe medii evanghelice, multiplicarea este privita ca o conditie nerostita a mantuirii. Ce folos sa fii mantuit daca tu nu aduci pe nimeni la mantuire? Cliseele au fost enuntate cu mare repeziciune si am ajuns sa acceptam niste supozitii ca adevar absolut. I-am facut pe oameni sa se invinovateasca, pentru a-i determina sa mantuiasca pe cineva, sa se multiplice si sa aduca, pana la urma, roada. Le-am spus ca daca fiecare crestin ar aduce pe cineva la mantuire, in cativa zeci de ani lumea ar fi plina de crestini. Ecuatia este destul de simpla: 2 aduc 4; 4 aduc 8; 8 aduc 16; 16 aduc 32 si asa mai departe.

Dar este aceasta ecuatie biblica?

Desi a aduce roada inseamna si a conduce pe cineva la mantuire, rodirea, in sens biblic, nu inseamna doar asta. Mantuirea oamenilor – rodirea! – este un rezultat al lucrarii intregii Biserici, este lucrarea intregului Trup. Biserica este cea care se inmulteste, cu ajutorul Duhului Sfant (Fapte 9:31). Daca eu imi trec in agenda personala noile achizitii de suflete, nu am inteles ideea de roada biblica. Daca ne uitam cu atentie in Noul Testament, contabilizarea sufletelor mantuite are de-a face cu intreaga Biserica, nu cu indivizii care predica Evanghelia. Pavel nu era interesat de cifre, uitase chiar si pe cine a botezat, iar in 1Corinteni 3:6 spune: “Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca”. Ei au inteles ca daca cineva se pocaieste, aceasta este lucrarea harului divin si este modul prin care Biserica se multiplica.

Nopțile întunecate ale sufletului

de Daniel Branzei

Aceasta este tema generală a lecțiilor de Școală Duminicală din acest trimestru pentru bisericile noastre. Luna trecută (septembrie 2014), l-am urmărit în noaptea lui pe plângăciosul profet Ieremia. Apoi pe Habacuc. Luna aceasta vom sta trei duminici împreună cu Iov în noaptea lui sufletească. O noapte adâncă, îndelungată, opresivă, chinuitoare de insomniac. Ciobul cu care se scărpina și teribila mâncările care-i făcuse trupul o rană din cap până în cicioare nu au fost cele mai mari suferințe ale lui. Puteau ,,să i se nimicească pielea și carnea“, dar pe Iov îl mâncau alte întrebri. Și toate începeau cu: ,,De ce?“ …

de Paul Negrut

In mod normal, in viata fiecarui credincios si in viata fiecarei Bisericii, aspectele practice (praxis) se fundamenteaza pe invatatura sau doctrina (dogma) acceptata de persoana sau Biserica respectiva ca fiind adevarata. Invataturile sau doctrinele crestine isi au originea in revelatia divina, revelatie care, in conformitate cu gandirea protestant-evanghelica se gaseste in Sfintele Scripturi.

De aceea, in conceptia protestant-evanghelica, numai in baza invataturilor biblice se stabilesc si se evalueaza aspectele practice atat in viata personala cat si in cea ecclesiala. Daca asa stau lucrurile, se poate afirma ca, in mod normal, in viata fiecarui credincios sau a fiecarei Biserici, orice invatatura sau practica trebuie sa fie articulata in baza unui suport biblic clar.

Este important sa precizez ca tema pe care o abordez in aceasta meditatie este din perspectiva credintei protestant –evanghelice. Alte traditii crestine au alte conceptii cu privire la suficienta Scripturii si la locusul unde este depozitata si pastrata revelatia divina.

Vremurile minunilor (10)

de Daniel Branzei

Minunăția lucrărilor lui Dumnezeu se vede în lucrarea de creație a universului, în lucrarea de  păstrare a universului și în lucrarea de providență. Dumnezeul din perimetrul legilor creației este la fel de minunat însă ca Dumnezeul care poate oricând să iasă în afara acestor legi pentru a le face bine copiilor Lui. În bunătatea Lui, Dumnezeu poate reversa sau chiar ignora legile naturii, intrate acum sub domnia stricăciunii, anticipând pentru noi vremea ,,reașezării tuturor lucrurilor“ (Fapte 3:21). În astfel de binecuvântate ocazii, Dumnezeu ne dă harul să ,,gustăm“ ceva din puterile veacului viitor (Evrei 6:4-5)

Providența în lumea contemporană 

În contextul dezbaterii moderne despre existența lui Dumnezeu, un studiu în cartea Esterei este o mare și binevenită încurajare. Nu-L putem pune pe Dumnezeu într-o eprubetă și nu-L putem analiza științific pentru a-I dovedi existența. Avem însă la dispoziție nenumărate fenomene, întâmplări și evenimente care trec cu mult dincolo de explicația probabilităților. Cine ar putea susține că imensa serie de „coincidențe” care există în natură, în Cuvântul lui Dumnezeu și în istorie pot fi explicate fără nici o intervenție divină. Pentru cel „credincios”, așa ceva este … incredibil.