»
Pro-religie dar anti-Dumnezeu
Unii oameni vor
sa fie ciudati; aleg ei asta si gata. Bruce Sheiman de exemplu spune
ca nu crede in Dumenzeu dar crede in religie. Invartindu-se in jurul
intrebarii “daca exista sau nu Dumnezeu” el vede ceva beneficii
umane in credinta dar nu in Dumnezeu. Asa s-ar prezenta sumar cartea
sa “Un ateist in favoarea religiei: de ce umanitatea este mai buna
cu religie decat fara”/“An Atheist Defends Religion: Why Humanity is
Better Off With Religion than Without It.”
La vremuri noi
ateism nou si ce e mai tragic apare si un crestinism nou.
“Nu cred ca
cineva poate sa ma convinga ca exista Dumnezeu” a spus Sheiman, “dar
ei pot sa ma convinga de faptul ca in practicarea unei religii
exista o valoare”. Dar ce da valoare si substanta practicii
religioase nu este respectul, venerarea si teama de un Reper Moral
Absolut?

»
Maimuta pe cruce
Aceasta
e noutatea culturala pe care o propune un artist britanic in cadrul
unei expozitii desfasurate intr-o fosta biserica din Marylebone,
Londra. Nu este o maimuta adevarata, ci una sculptata in ceara (cei
de la PETA nu vor protesta deci) dar socanta reprezentare a lui Paul
Fryer doreste “a sensibiliza covingerile crestine despre faptul ca
animalele nu au suflet”.
Artistul este acelasi
care in timpul Pastelui a prezentat o statuie infatisandu-l pe
Isus mort pe un scaun electric. Si aceasta va putea fi vazut in
Londra.
Paul Fryer se considera
crestin si merge la biserica; “Oamenii ma vor considera un eretic;
m-am bucura ca acestia sa inteleaga spirtul lucrarii; am dorit ca
oameni sa gandesca si nu sa se simta ofensati.”
Pentru realizarea
“operei sale” artisutul a lucrat sub indrumarea unei expert in
lucrari de ceara de la muzeul
Madame
Tussauds.
Custodele/curatorul
expozitiei, Joe La Placa, a luat apararea artistului decalrand ca
gorila sculptata are menirea sa starneasca discutii despre
disparitia primatelor.

»
Despre viţeii de aur
de Doru Pope
Noi
nu suportăm invizibilul. Înrădăcinaţi în cele văzute şi pipăite, în
lumea materială, avem mereu tendinţa de a materializa spiritualul.
Moise e pe munte şi au trecut mare parte din cele 40 de azile. Nu
s-a mai auzit despre Moise de mult… oare mai este în viaţă? Nu au
trecut de la minunile acelea care, dacă nu au înmuiat inima lui
Faraon, cu siguranţă au zdrobit-o pe marginea cadavrului celui
dintâi născut, doar câteva luni. Apoi au văzut despicarea Mării
Roşii şi ei au trecut pe uscat, în timp ce sute de egipteni ce-i
urmăreau au pierit între valuri.
Moise a fost în tot acest timp un punct de
sprijin, de nădejde şi de siguranţă. Era partea materială,
vizibilă, a interacţiunii cu un Dumnezeu invizibil, pe care-l chema
„Eu sunt Cel ce sunt:” Dar acum Moise nu mai este, iudeii nu ştiu
dacă Moise va va mai veni vreodată, şi aşa că decid că-l
materializeze pe Dumnezeu (sau mă rog, un dumnezeu oarecare) şi cer
facerea unui viţel de aur.
Oamenii au vrut întotdeauna să se închine la ceva
pipăibil. În timp ce Dumnezeu este duh şi cine se închină Lui
trebuie s-o facă în duh şi în adevăr, oamenii au căutat locuri
sfinte, înălţimi, oameni sfinţi şi speciali. Ce repede legăm ceea
ce este spiritual de ceva ce e material! Şi nu orice material! Din
„aur!” Uită-te la mausoleele de fier-beton şi cărămidă zidite de
români în ultimele douăzeci de ani! Dacă acelaşi efort şi aceeaşi
bani ar fi fost investiţi în suflete, bisericile ar avea de câteva
ori mai mulţi membri. Şi de adunat, nu ar fi fost problemă. Se pot
face servicii multiple, se pot închiria spaţii, se pot găsi
soluţii. Dar noi am găsit scuze!

»
Rugaciune speciala pentru cupluri, inainte de…?
E. A. Sarbu
“Deschide
inimile noastre catre tine, deschide-ne unul fata de celalalt si
fata de bunatate”… Asa incepe o rugaciune mai putin obisnuita. Mai
putin obisnuita nu atat continutului sau, ci mai degraba contextului
in care este recomandata a fi rostita: inaintea momentelor de maxima
intimitate din cuplu.
Desi pare cat se poate de ciudat, poate si
datorita prejudecatilor care invaluie, in general, acest subiect
oarecum tabu, scopul rugaciunii (culeasa din Prayer Book for
Spouses, Carte de rugaciuni pentru soti, o culegere de doar 64
de pagini, publicata recent de Societatea Adevarului Catolic din
Londra) este cat se poate de nobil: acela de a-i ajuta pe cei
casatoriti sa se purifice, gandindu-se la cele de sus si vesnice si,
de asemenea, de a-i ajuta sa se elibereze de sub povara egoismului
care, din pacate, marcheaza in numeroase cazuri momentele cu
pricina.
Prin intermediul rugaciunii, cuplurile sunt
indemnate sa il implore pe Dumnezeu sa le ajute sa obtina o dragoste
dezinteresata, tandretea care uneste cu adevarat, abnegatia care
urmareste intotdeauna adevarul si nu inseala, iertarea care primeste
cu toata deschiderea, unirea fizica in dragoste plina de bunavointa.
”Ajuta-ne sa ne deschidem sufletele in fata Ta, fiecare in fata
celuilalt si in fata bunatatii Tale, acopera saracia noastra cu
bogatia milei si iertarii Tale. Imbraca-ne cu adevarata demnitate si
primeste la Tine apiratiile noastre impartasite, pentru slava Ta, in
vecii vecilor”.

»
Situaţii ipotetice, întrebări valide
de
Doru Pope
Ştiu că te poţi gândi la situaţii ipotetice
până-ţi fierb creierii. Iar imaginaţia unor producători de filme te
ajută mereu la găsirea de scenarii. Oricum, să ştii că viaţa bate
filmul în multe situaţii! Dar, măcar pentru un exerciţiu de „etică
creştină” merită să ne gândim la întrebările acestea:
1. un creştin nu are voie să minţească în nici o situaţie
2. un creştin nu are voie să ucidă niciodată
Cu prima întrebare ne-am întâlnit pe vremuri, în
România comunistă. Aveam portbagajul pe jumătate plin de Biblii,
deasupra erau gogoşari. M-a oprit miliţianul de la postul de
control de pe dumul naţional XZY. „Ce ai în portbagaj?” „Gogoşari,
tovarăşe, gogoşari!” „Deschide să văd.” Am deschis, s-a uitat şi
m-a lăsat să plec. Minciună? Nu pe de-a-ntregul. Adevăr pe
jumătate spus. Am fost la o evanghelizare. Maşina nu avea număr
potrivit pentru duminica aceea, m-a dus cineva din biserică. Peste
câteva zile, vestea participării mele au ajuns la urechile unui
securist. „Cu cine ai fost?” „Singur.” „Cu ce te-ai deplasat?”
„Cu autobuzul!” Desigur, că minciuna aceasta a fost premeditată,
deoarece mă interesasem în prealabil de mersul autobuzelor. Ar fi
fost culmea ca din oraşul meu către localitatea aceea să nu existe
nici un autobuz… Minciuna ar fi fost cusută cu aţă albă!

Nota: Cititi continuarea articolelor
prin a face click pe titlul albastru al acestora. Materialele sunt pe site-ul Vox Vocis, o
diviziune a Vox Dei Ministries
sus