Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Pastorala
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Exegetica
Viaţa Creştină
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Pagina Pastorală

 

Click pe titluri pentru articolul complet

 

PĂLĂRIA ÎNFLORATĂ, CĂMAȘA DE NAILON ȘI CREDINȚA STRĂMOȘILOR MEI

de Eugen Matei

 

Nu pot spune că tocmai am crescut la coada vacii dar nici prea departe n-am fost. Adică pe când am crescut eu comunismul aproape biruise și nu mai eram destul de înstăriți să avem vaci. Le vânduseră părinții. Totuși, cu vaca am umblat, am și dovada, în poza alăturată (eu sunt cel mic). E bine să-ți amintești din când în când de unde ai plecat, zice înțelepciunea populară românească, să nu ajungi cu nasul prea sus. Și la plug am fost, dar mai mult înaintea ei. A vacii, care va să zică.

 

Mă gândesc la ce s-a întâmplat în jurul meu, pe parcursul vieții mele. Am plecat de la arat în grădină cu vaca, la liceu de electronică. De acolo la seminarul românesc apoi la cel din America. Ulterior, m-am minunat de primele computere, mai ales de cel cu două discuri flexibile (nu avea hard drive ci pe un disc era sistemul de operare și pe celălalt datele de lucru) și apoi cu mari eforturi mi-am cumpărat primul computer personal, un 386sx (pentru cine știe ce-i aia) cu un disc de 40 MB, crezând că am spațiu să stochez tot ce voi fi capabil să produc toată viața. Ulterior am lucrat la o companie de internet pe vremea când acesta începuse să devină accesibil publicului larg (Windows 3.11 în care descărcam Netscape prin ftp într-o fereastră DOS), ca apoi să lucrez cinci ani în computere pentru o corporație mare americană care acum nu mai există. Astăzi, țin în mână un i-phone considerat de acum primitiv, a cărui memorie este de 4000 de ori mai mare decât discul primului meu computer. Pe el mă uit la videoclipuri postate pe internet de un puști acum câteva minute, de pe cealaltă parte a globului pământesc. Iar nepoții mei… mânuiesc cu multă dibăcie i-padul înainte de a știi să scrie și să citească. Într-o generație, un salt tehnologic uriaș, cu implicații social-culturale extraordinare.

 

 

ISLAM, ISIS ȘI VIOLENȚA RELIGIOASĂ

de Eugen Matei

 

O mulțime de cerneală s-a consumat în ultimul timp în jurul întrebării dacă Islamul este în mod fundamental violent sau o religie a păcii. Nu vreau să mai risipesc și eu, mai ales că nu cunosc destul ca să pot aduce o contribuție originală. Nici nu cred că întrebarea este bine pusă, pentru că este evident de-acum că nici unul din cele două răspunsuri implicite în ea, luat în mod necalificat, nu este corect. Impresia mea este că cei mai mulți care pedalează pe una sau cealaltă din aceste poziții o fac din motive politic-ideologice, mai degrabă decât din judecată la rece și voință de a spune lucrurilor pe nume. Nici nu cred că duelul între aceste două poziții duce undeva.

 

Nu sunt priceput în ale politicii, dar în urma unor postări anterioare despre islam, acum, cu apariția Statului Islamic (ISIS), am fost bâzâit de câteva persoane să opiniez la subiect (parcă cu o sugestie subtilă de tipul – “vezi, ți-am spus noi” :)). Așadar, iaca, contribui și eu cu doi bănuți, că la a “da cu părerea” se pricepe tot românul.

 

 

Să reintroducem religia în biserică

de Teofil Stanciu

By tango7174 (sursa)

Imagine: By tango7174 (sursa)

E în toi campania de promovare a orei de religie în școală. Și eu cred că e bine să se facă. Deși, cum susțineam într-un text anterior, acest moment poate fi folosit ca prilej de analiză și de reevaluare.

 

Totuși, de ce n-am reintroduce religia și în biserici? Ce vreau să zic cu asta? Ei bine, evanghelicii se laudă mult cu fidelitatea lor față de textul Scripturii. Cuvântul „religie” nu apare foarte frecvent în Biblie, iar într-un singur loc primește și o definiție. Deși în traducerea ortodoxă termenul folosit e „cucernicie”, Valeriu Anania face o notă de subsol în care echivalează termenul cu „religie”. Iar catolicii folosesc termenul „religiozitate”. Asta ca să nu existe suspiciunea că ar fi la mijloc numai o preferință a traducătorului.

 

Cu toate că nu mă dau în vânt după argumentarea cu versetul, de această dată versetele mi se par foarte edificatoare. Apostolul Iacov definește ceea ce ar trebui înțeles prin „religia adevărată” (Iacov 1:26-27), iar definiția lui include: prudență în vorbire, refuzul autoamgării, grija pentru nevoiași și refuzul spiritului „lumii”.

 

 

Sunt pentru ora de religie, dar...

de Teofil Stanciu

Domeniu public (sursa)

Imaginea: Domeniu public (sursa)

 

Așa cum spuneam și cu altă ocazie, ora de religie nu mi se pare deloc inutilă, nici măcar o încălcare a „laicității” statului, nici a separării dintre Biserică și Stat.

 

Dar…

 

…de ce să nu aflăm câți cei cu adevărat interesați de religie? Una spune recensământul, dar cu totul altceva am putea afla acum, indiferent de confesiunea pe care o îmbrățișăm.

 

…de ce să nu experimentăm ce efect ar avea asupra populației libertatea de a alege în ce să creadă sau să nu creadă?

 

…de ce să nu folosim acest prilej pentru a primeni „cadrele” din sistem și să rămână doar acei oameni cu vocație care, fără să folosească deloc mijloace de constrângere, reușesc să îi atragă pe copii spre religie?

 

…de ce să nu admitem că societatea românească nu pare să fi fost ajutată să se însănătoșească prin educația religioasă reintrodusă după 1989 și să facem o analiză a rostului și rolului acestei „materii” în școală?

 

…de ce să nu privim la partea bună a acestei situații – nicio altă materie nu mai benificiază de privilegiul de a fi aleasă benevol, la scară națională! – și să descoperim ce se poate face cu o clasă de elevi care participă din proprie voință la o oră de curs?

 

…de ce să nu ne lepădăm de ajutorul pe care îl dădea statul până acum și să începem de aici să separăm puțin lucurile sfinte de cele lumești (în sensul cel mai bun al acestei separații)?

 

 

Ce spune Biblia despre ”râsul sfânt”? (1)

de Petru Lascau

Ce spune Biblia 1Râsul este o invenție divină, cu siguranță. Nu Satana l-a inventat. De fapt el n-a inventat nimic. El copiază și distorsionează tot ce a creat Dumnezeu. Dar ce-i cu ‘‘râsul sfânt’‘ de la Toronto?

Există o serie de explicații pe care apologeții le dau râsului. Unele din ele preting implicații profetice, cum ar fi bucuria revenirii Domnului, sau râsul de Satana care nu este decât un înfrânt, sau râsul de ispite și încercările pe care le va birui de acum încolo creștinul. Dar cea mai populară este că el exprimă bucuria datorită bunătății și harului lui Dumnezeu.

Confuzia pe care se străduiesc apologeții mișcării să ne-o strecoare este între râs și bucurie. De fapt, spun ei, ceea ce vedeți când oamenii se tăvălesc pe jod de râs, nu este altceva decât expresia bucuriei, care este fără îndoială o roadă a Duhului Sfânt.

 

Ce spune Biblia despre ”râsul sfânt”? (2)

de Petru Lascau

 

Analizând cuvântul ‘‘râs’‘ din Biblie, nu găsim nicăieri niciun suport pentru manifestarea ‘‘râsului sfânt’‘. Sfânta Scriptură nu descrie nici măcar o situație când, oamenii sub cercetarea Duhului Sfânt sau în prezența lui Dumnezeu, cad pe jos și nu mai pot să se abțină de râs. Râsul nu poate fi găsit nici în caracteristicelel Duhului lui Dumnezeu, nici în roada Lui și nici între darurile Lui pe care lă dă credinciosului.

John Wimber, fondatorul unei rețele de peste 600 de biserici charismatice în întreaga lume, în ciuda faptului că este unul din promotorii ‘‘râsului sfânt’‘ este citat, că a spus: ‘‘… nu găsim niciun suport biblic, nici pentru râs și nici pentru căzutul pe jos’‘. Faptul, însă, nu-l deranjează, pentru că Wimber, ca mulți alții din mișcarea credinței, nu crede că experiențele spirituale trebuie supuse probelor biblice.

 

Mare si bun….made in America!

de Laurentiu Balcan

 

La ora actuala, impactul gandirii americane asupra modului in care vedem crestinismul este de neoprit. Avem si multe influente pozitive care ne vin din America – nu le enumar aici pentru ca nu acesta este scopul postarii mele – dar avem si o groaza de teorii si ideologii care mai de care mai ciudate. Luam de multe ori pe nemestecate ceea ce ni se pune pe tava, astfel incat gandirea americana – care se impune in toate domeniile, nu doar in cel teologic! – devine un fel tinta, un deziderat pe care trebuie neaparat sa-l atingem in contextul in care ne gasim. Made in America – intr-o cultura sincretista si intr-o societate globalizata – se impune tiranic in mai toate domeniile.

Ma voi referi in postarea aceasta la doua idei americane pe care trebuie sa le mestecam bine inainte de a le inghiti: 1) o biserica buna e o biserica mare si 2) aplica ce am facut eu si vei avea si tu succes.

Desi orice pastor isi doreste – probabil cu mici exceptii – o biserica mai mare, cu mai multi membri, cu un buget mai mare si cu activitati mai multe, aceasta nu este imaginea biblica cu privire la Biserica. Nu neaparat ceea ce e mare e si bun. Nu neaparat numarul mare de membri arata succesul unei biserici. Nu mega-bisericile sunt modelul bisericii pe care o slujim. Nu cred ca pastorii mega-bisericilor sunt modelul ideal al pastorului modern.

 

Neemia – paharnicul de la Susa

de Daniel Branzei

(De ce nu lucrează Dumnezeu și la noi așa cum o face la alții? Necazul este că noi nu-L înțelegem pe Dumnezeu și nu suntem în pas cu dorințele Lui. Noi căutăm ,,metode“. Dumnezeu ,,caută un om gata să stea în spărtură“ (Ezechiel 22:30). Ca să salveze o sămânță de oameni de la potop, Dumnezeu a avut nevoie de un Noe, un om neprihănit într-o lume păcătoasă. Șiți că mai apoi corabia construită după instrucțiunile lui Dumnezeu nu a avut două elemente ,,strict esențiale“ pentru orice corabie: puntea de comandă și cârma. Când omul potrivit a  fost înăuntru, Dumnezeu a luat comanda și a dus corabia unde a vrut El.).

 

După restaurarea Templului inițiată de Zorobabel și după restaurarea poporului inițiată de Ezra, ajungem la restaurarea zidurilor inițiată de Neemia. Neemia a avut un rol special în ,,planul mesianic“, reașezarea unor pietre străvechi în jurul poporului lui Dumnezeu. Cu toate că nici un lucrător creștin nu are astăzi un rol asemănător (cu toate că unii fac din ridicarea clădirilor o prioritate neînțeleaptă, putem spune că există o posibilitate să studiem la Neemia abilitățile lui extraordinare ca ,,leader“, conducător al poporului lui Dumnezeu. Fără să facem din aceasta un tipar obligatoriu, am putea extrage din narațiunea evenimentelor șapte calități specifice ale unui om de succes în lucrarea cu oamenii în perimetrul adunării sfinților de astăzi.

 

 

 

Nota: Cititi continuarea articolelor prin a face click pe titlul albastru al acestora.

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate