|
de
Daniel Branzei
(Un evanghelist este un om care are o veste bună și arde de
nerăbdare să o spună și la alții. Iată un apel fierbinte scris de
Petru Popovici)
Cuprins:
Eşti sigur?
Eşti sigur că nu există Dumnezeu?
Eşti sigur că Biblia nu e Cuvântul lui Dumnezeu?
Eşti sigur că nu va fi judecată?
Eşti tu sigur că nu este veşnicie?
Eşti sigur?
Trăim într-un veac când oamenii caută să fie tot mai siguri în ceea
ce ştiu şi în ceea ce fac.Pentru aceasta, ştiinţa şi tehnica modernă
au creat ingenioase laboratoare şi aparate demare precizie. Totul se
măsoară, se analizează, se calculează, se verifică.
Când un arhitect îţi spune ce fundaţie să faci la o clădire cu doua
etaje, el e sigur pe ceea ce îţi spune. Calculele de
rezistenţa materialelor îi îndreptăţesc spusele sale. Când o comisie
deingineri stabileşte forarea unei sonde petrolifere sau
deschiderea unei mine, ei sunt siguri căacolo se găseşte ţiţei sau
cărbune. Ei nu lucrează la nimereală. Ei n-au văzut ţiţeiul
saucărbunele din adâncime, dar prospecţiunile făcute cu
aparate speciale le-a indicat zăcământul. Ei sunt siguri de el.
de
Daniel Branzei
,,O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima,
cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia
să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?“
– Luca 24:25-26
De data aceasta, cel care face reproșuri este Domnul Isus. El se
miră că cei doi sunt “nepricepuți“ și “zăbavnici cu inima“ în
problema profețiilor. Nu știu cum a fost tonul vocii Lui, dar
cuvintele sunt mușcătoare, pline parcă de indignare. Cam aspre
pentru un om necunoscut care vorbea cu niște călători necunoscuți …
Se cădea sau nu ca el să le vorbească așa? De ce da și de ce nu ?
Nu cred că trebuie să insist prea mult ca să admitem că majoritatea
creștinilor sunt la fel și astăzi. Suntem prizonierii prezentului.
Ne-am înrobit lui ca în subterana unei ocne și vedem foarte rar
lumina soarelui din mesajele revelației profetice.
N-ar trebui să fie așa! Apostolul Pavel ne spune că noi avem acces
la o perspectivă pe care cei din celelalte veacuri n-au avut-o:
“Iar Aceluia care poate să vă întărească,
după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, -potrivit
cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de
veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor,
şi, prin porunca Dumnezeului celui vecinic, a fost adusă la
cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, – a
lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus
Hristos, în vecii vecilor! Amin“ – Rom. 16:25-27
de Daniel Branzei
,,Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi
mîna, şi pune -o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci
credincios“ – Ioan 20:27
În afară de pasajele în care apare menționat alături de ceilalți
apostoli (Matei 10:3; Marcu 3:18; Luca 6:15; Ioan 21:2; Fapte 1:13),
Toma apare individual în doar patru pasaje, fiecare cu însemnătatea
lui specială.
Toma – geamănul - John 11:16
Ciudat este că nicăieri nu ni se spune numele celui cu care a fost
Toma geamăn. Oare de ce? Hmmmm …
Cu cât mă gândesc mai mult ci atât văd în această omisiune un mesaj
care mă privește personal. Cred din ce în ce mai convins că acest
Toma a fost geamăn cu mine … Poate și cu tine. În orice caz a fost
frate geamăn cu tatăl băiatului care și-a adus fiul la Domnul Isus
pentru vindecare: “Cred, Doamne, ajută necredinței mele!“ (Marcu
9:24).
Toma este prototipul credinciosului
necredincios, a credinciosului care are limite peste care nu poate
să treacă ușor, a credinciosului care se îndoiește. Tocmai de aceea
sunt din ce în ce mai convins că Duhul
Sfânt nu ne-a lăsat să știm numele celui care i-a fpst “geamăn“. Tu
poți pune numele tău în dreptul numelui lipsă. Eu l-am pus foarte
convins pe al meu.
de Daniel Branzei
,,Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde
L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau“ – Ioan 20:15
Un reproș voalat, feminin, lipsit de aroganță și drepturi …
Magdalena știe că Domnul Isus a fost pus într-un mormânt care nu-i
aparținea, la care nu avea dreptul
,,În locul unde fusese răstignit Isus, era
o grădină; şi în grădină era un mormînt nou, în care nu mai
fusese pus nimeni. Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor,
pentrucă mormîntul era aproape, au pus acolo pe Isus“ - Ioan
19:41-42; Isaia 53:9
Magdalena a crezut că îngrijitorul acelei grădini a făcut rânduială
și a mutat corpul mortului într-alt loc. Singurul reproș pe care-l
face ea este că el a făcut lucrul acesta fără să anunțe pe cineva
din cei apropiați celui decedat. Ea nu acceptă că trupul Domnului
isus să ajungă aruncat într-o groapă comună și este pregătită să-i
dea o înmormântare așa cum i se cuvine.
Puțin știa ea că cel care făcuse rânduială între cei morți nu fusese
grădinarul, ci Dumnezeu însuși. Râvnitoare pentru un Chriostos mort,
ea a avut răsplata de a se întâlni cu un Christos viu, care i-a
curmat plânsul și a transformat-o într-o purtătoare de Evanghelie
pentru toți ceilalți.
de Daniel Branzei
“Pentru ce căutați între cei morți pe Cel
ce este viu?“ Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce
v’a spus pe cînd era încă în Galilea, cînd zicea că Fiul omului
trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a
treia zi să învieze.“ Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui
Isus“ – Luca 24:5-8
Învățăm greu șu uităm foarte repede! Uităm mai ales lucrurile pe
care nu ne place să le auzim. Așa s-a întâmplat și cu femeile.
Reproșul îngerului este o mustrare divină. Mesagerul este doar un
purtător de cuvânt. Ciudată mustrare dată într-un cimitir …
Ne gândeam că, dintre toți cei care-l înconjuraseră sau îl urmaseră
pe Domnul, femeile au fost singurele care au dus loialitatea lor
până la capăt! Când bărbații s-au răspândit fugind toți ca
potârnichile, femeile au rămas statornice. Credeam că măcar pentru
lucrul acesta, femeile ar fi trebuit lăudate. În loc de aprecieri
însă, femeile s-au întâlnit cu un reproș angelic, un fel de “Ce
căutați aici? Ați greșit adresa.“
de Daniel Branzei
,,Pilat I -a zis: ,,Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să
Te răstignesc, şi am putere să-Ţi dau drumul!“ – Ioan 19:10
Iată un reproș făcut de un om foarte puternic în vremea aceea. La
prima vedere, indignarea lui pare justificată. L-ar fi eliberat oare
Pilat pe Isus dacă Domnul i-ar fi arătat mai multă bunăvoință? Din
ceea ce citim, se pare că nu. Nici cei mari nu fac întotdeauna chiar
tot ceea ce vor ei. ,,Cazul Pilat“ demonstrează câtă libertate de
manevră au oamenii mari sub providența divină. Concluzia comunicată
de reprezentantul cerului pentru reprezentantul celei mai mari
puteri mondiale de atunci a fost aceasta:
,,N’ai avea nicio putere asupra Mea“, i -a răspuns Isus, ,,dacă
nu ţi-ar fi fost dată de sus“ – Ioan 19:11
Cine a fost Pilat?
Există scrieri din care s-ar putea deduce că Pontius Pilat a fost
ofițer în armata imperială înainte de a fi trimis ca reprezentant
al Romei în Iudeia. El ar fi făcut parte din cavaleria imperială, o
clasă care venea imediat după clasa senatorilor. Se mai spune că el
ar fi câștigat om poziție mai înaltă prin căsătoria cu Claudia
Procula, una din nepoatele împăratului Tiberius.
de Daniel Branzei
Reproșul apare atunci când cineva sau ceva ne-a înșelat așteptările.
Reporșurile măsoară nu numai deziluziile noastre, ci și iluziile pe
care ni le-am făcut. În atmosfera tulbure și confuză care a
caracterizat Paștele de atunci, mulți s-au așteptat la una și a
ieșit alta. Inventariem în acest studiu o serie de reproșuri care au
fost făcute de Paște. Unele au fost făcute de oameni; altele au fost
făcute de Dumnezeu și reprezentanții Lui.
,,Nu scrie: ,Împăratul Iudeilor`. Ci scrie că El a zis: ,Eu sînt
Împăratul Iudeilor“ – Ioan 19:21
Cât de paradoxal? Diavolul lucrează prin preoți … până la capăt!
Oamenii aceștia au fost purtătorii lui de cuvânt, împotrivindu-se
lui Dumnezeu sistematic, cu perseverență, foarte atenți să nu scape
nimic.
Ei s-au scandalizat că poporul și mai ales copiii strigau cu glas
tare la intrerea lui Isus în Ierusalim, scandalizați mai ales că ei
strigau ,,Osana!“, expresie rezervată pentru divinitate, nu folosită
pentru un om de rând (,,Doamne
mântuiește și fă-o acum!“ – Mat. 21:9; Ioan 12:16)
Prin ei a pus la cale Diavolul uciderea Domnului, râvnitori fără
pricepere, care trăgeau fără să știe, ca și Satan, la carul
împlinirilor profetice:
,,Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le -a zis:
,,Voi nu ştiţi nimic; oare nu vă gîndiţi că este în folosul vostru
să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?“ Dar
lucrul acesta nu l -a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în
anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam. Şi nu
numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într’un singur trup pe
copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. Din ziua aceea, au hotărît să -L
omoare. “ – Ioan 11:49-53
Nota: Cititi continuarea articolelor
prin a face click pe titlul albastru al acestora.
sus |
Pe pagina de 
