 |
|
|
|
Pagina Pastorală
Click pe titluri pentru articolul complet
|
Visul lui Nebucadnețar
Niciodată nu a visat un muritor un vis mai epocal
decât acesta. ,Împreună cu vedenia lui Daniel din capitolul 7
(care reia tema capitolului 2 şi o lămureşte în detaliu), acest
pasaj anunţă că Dumnezeu a hotărât să renunţe pentru un timp la
importanţa preponderentă pe care a jucat-o în istoria divină
Israelul şi să aducă în scenă “vremurile Neamurilor”, despre
care a vorbit Domnul Isus şi ni s-a păstrat la Luca 21:24.
Lui Nebucadneţar, care s-a arătat preocupat de ceea “ce se va
întâmpla în vremurile de pe urmă” (Dan. 2:28), Dumnezeu îi
descoperă în vis succesiunea de puteri mondiale care se va
desfăşura pe pământ începând cu imperiul lui şi până la venirea
Împărăţiei “care va dăinui veşnic” (Dan. 2:44.) Această ultimă
împărăţie pe care Dumnezeu o va aduce pe pământ va fi instaurată
“fără ajutorul vreunei mâini” şi va cuprinde întreg pământul
(Dan. 2:34-35,45).
Scrisoare către pastori, preoţi şi toţi predicatorii care se vor
urca la amvon în Ziua de Paşte
Dragi pastori, preoţi, predicatori,
Mîine este ziua de Paşte. Abia aşteptăm slujba. Vom veni cu drag
la biserică, însă ne este puţin teamă.
Ştim că este foarte greu să predicaţi în fiecare an din aceleaşi
texte şi totuşi orizontul nostru de aşteptare n-a scăzut. Ani la
rînd v-am ascultat cu răbdare. Ne permiteţi cîteva sfaturi… de
aici din bancă?
1. Vă rugăm să nu începeţi iar cu acel repetat “Cristot a
înviat!” ca să vă răspundem mai tare abia la a treia urare.
Credem că este adevărat, nu insistaţi!. Să trecem mai departe.
S-ar putea ca prietenul care tocmai a venit cu mine să creadă că
facem un fel de cenaclu în care răspundem la strigătură cu
strigătură.
2. V-am ruga, dacă se poate, să nu luaţi predicile de pe
internet. Le găsim şi singuri! Am venit să vă dăruim 40-45 de
minute din viaţă nu pentru a ne plictisi cu aceleaşi istorioare
lacrimogene narate mai prost “live”.
“Pastorii” paraziţi
În urmă cu ceva ani am auzit o vorbă
între tinerii din emigraţia românească din Statele Unite:
“sînt două feluri de oameni, oameni care muncesc şi pastori…
“.
N-am reacţionat, pentru că ştiam că este aşa.
Există pastori paraziţi? Da, există… i-am văzut cu ochii mei.
Sînt din ce în ce mai puţini, dar în anii 90 erau o specie pe
cale de apariţie. Nişte trîntori, vrednici de scos afară pe
urdiniş.
Întrebarea a plutit în aer din nou în ajunul
celei de a III-a ediţii a trainingului de orientare în carieră
de a Universitatea Emanuel din Oradea.
Există, de ce să nu recunoaştem, oameni care aleg “cariera
eclesială” nu numai pentru avantajele slujbei, pentru
beneficiile de imagine, ci şi, de ce nu, pentru o mai bună
aşezare în inacţiune, din pricina proastei închipuiri pe care o
au asupra slujbei pastorale.
Hermeneutica Apostolică şi Doctrina Evanghelică a Scripturii:
Depăşind un
impas modernist
de Peter Enns
(Acest
articol a apărut original în toamna anului 2003 în ediţia Westminster
Theological Journal.)
Introducere
Scopul acestui articol este să exploreze rolul hermeneuticii
apostolice (de exemplu, maniera în care Hristos şi autorii Noului
Testament au folosit Vechiul Testament) pe care l-ar fi putut avea
asupra doctrinei evanghelice a Scripturii. Ca să spun aşa, aceasta
înseamnă a implica ideea că hermeneutica apostolică nu a avut
influenţa pe care ar fi trebuit să o aibă. Aşa cum văd eu, o cauză a
acestei stări de lucruri este, ironic, influenţa gândirii Iluministe
asupra teologiei evanghelice, presupuneri referitoare în mod
specific la standardele „interpretării proprii.” În ceea ce urmează
sper să abordez chestiunea hermeneuticii apostolice nu ca o problemă
de a fi rezolvată, deoarece este prea des cazul teologiei
evanghelice, ci ca o fereastră în „doctrina Scripturii” Apostolilor
(oricât de anacronic ar putea fi un astfel de concept). Părerea mea
este că biserica ar trebui să angajeze acest fenomen foarte direct
deoarece el continuă să lucreze propria sa înţelegere a Scripturii.
În
acest articol folosesc cuvântul „evanghelic” pentru a spune foarte
larg, conservativ şi tradiţional creştinismul aşa cum a fost
practicat cel puţin în America, în particular cum el a fost un
răspuns la influenţa „modernismului” în secolele nouăsprezece şi
douăzeci. Cuvintele „modernist,” „modernism,” şi „Iluminare” sunt
limitate în folosirea lor pentru a se referi la erudiţia biblică
critică înaltă (în mare parte a- sau anti- supranaturală) a
aceleiaşi perioade.1 În
ciuda faptului că evanghelicii şi moderniştii sunt de părţi opuse
ale divizării cu privire la multe lucruri, este izbitoare măsura în
care ei au împărtăşit presupuneri similare, în mod particular după
cum ele afectează interpretarea biblică.2 Pentru
a face o introducere, mai jos sunt două exemple unde s-au văzut
astfel de influenţe.
Hermeneutica şi doctrina
Scripturii în gândirea
reformată după
Reformă
De Martin
I. Klauber
Cele mai
importante dintre lucrările recente despre hermeneutică şi doctrina
Scripturii în tradiţia după Reformă este Richard
A. Muller's Post-Reformation
Reformed Dogmatics.1 De
la publicarea primului volum în 1987, autorul s-a stabilit pe sine
ca unul dintre cărturarii conducători din perioada după Reformă.
Controversa de bază a lui Muller este că scolasticii Reformaţi nu ar
trebui să fie priviţi ca abătuţi de la teologia primară,
Hristocentrică a lui Calvin, ci mai degrabă ca păstrând esenţa
credinţei Reformate articulată de Reformatori. Este incorect să îl
comparăm pe Calvin împotriva Calviniştilor ca şi când Calvin ar fi
fost singurul fondator al gândirii Reformate. Calvin a fost una
dintre multele figuri teologice importante din era sa incluzându-l
pe Wolfgang
Musculus printre
alţii. Mai mult, Muller defineşte scolastica Reformată ca o abordare
a dezbaterii teologiei bazate pe metoda locului, o abordare făcută
necesară de nevoia de a învăţa subiectul într-o programă şcolară
academică. Metodologia scolastică nu include în mod necesar o
aderare la o poziţie teologică particulară, doar o aderenţă la o
metodă teologică. De aceea, Muller face o deosebire între scolastică
ce se referă în primul rând la metodă şi ortodoxie care se referă la
conţinutul teologic.
În al
doilea volum, Muller adresează doctrina Scripturii încercând să
divorţeze de urâtele polemici a multor lucrări care încearcă să
justifice viziunile contemporane ale Scripturii bazate pe precedente
istorice. Cei mai remarcabili, Jack Rogers şi Donald McKim au
argumentat că doctrina evanghelică a infailibilităţii biblice a fost
o inovaţie fabricată de Francis Turretin (1623-1687), scolasticii
Reformaţi şi mai târziu a fost adoptată de Princetonianii, Charles
şi A. A. Hodge, cât şi de fundamentaliştii contemporani şi
evanghelicii conservatori. Mai mult, Rogers şi McKim se ceartă că
însuşi Calvin a ţinut la o poziţie a „infailibilităţii limitate.”
John Woodbridge şi alţii au scris extins ca replică la susţinerea de
către Calvin a infailibilităţii biblice totale, şi adepţii săi i-au
fost credincioşi lui în poziţia lor faţă de subiect. Riscurile sunt
mari în această dezbatere pentru că doctrina Scripturii este
fundamentală teologiei ca un întreg.
Nota: Cititi continuarea articolelor
prin a face click pe titlul albastru al acestora. Materialele sunt pe site-ul Vox Vocis, o
diviziune a Vox Dei Ministries
sus |
|
|
|
Abonare gratuita! |
|
|
DE CITIT!!!! |
|
|
|
Pe pagina de 
