de
Daniel Branzei
Ioiachin a mărit cu unu numărul figurilor tragice de pe tronul de la
Ierusalim. Sub domnia lui, rămășița din regatul de sud a trecut prin
cel de al doilea val babilonian. Iuda
a pierdut bogățiile și crema populației din regat. Este uimitor cât
rău a putut face acest om într-o domnie de numai trei luni. Într-o
cântare de jale, Ezechiel îl descrie ca pe „un pui de leu care
șfâșie prada și mănâncă oameni … așa că țara, cu tot ce se află în
ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui“ (Ezec. 19:1-14).
Dumnezeu a intensificat pedeapsa prin
Babilon. Doritor să-și consolideze cuceririle, Nebucadnețar a venit
din nou să jefuiască regatul lui Iuda. Profeția lui Ieremia despre
regele dus departe de țară, la Babilon, s-a împlinit întocmai
(Ieremia 22:10-19). Ioiachin afost
dus în robie, și nu s-a mai întors niciodată în țară:
„Ioiachin avea optsprezece ani
când a ajuns împărat, şi a domnit trei luni la Ierusalim.
Mamă-sa se chema Nehuşta, fata lui Elnatan, din Ierusalim. El a
făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl
său.
de
Daniel Branzei
Moto: S-ar putea să uităm deciziile făcute în trecut, dar deciziile
acelea nu ne uită, ci ne urmăresc cu consecințele lor implacabile.
„Fiecare mare națiune a pierit prin sinucidere“ a spus liderul
politic Richard Cobden, iar afirmația lui este ilustrată foarte bine
de ceea ce s-a întâmplat în istoria regatului lui Iuda. Ei n-au
dispărut din cauza unui atac neașteptat sau copleșitor din afară.
Națiunea s-a sinucis prin decadența morală și spirituală dinăuntru.
Capitolele care ne-au mai rămas din cartea Regi ne pun înainte
istoria tragică a ultimilor ani de existență a regatului de sud.
Putem urmării pașii declinului în deciziile pe care le-au luat
regii. Ei au dus poporul tot mai jos, spre pieire.“ (W.W. Wiersbe).
Vrând parcă să sublinieze lipsa de
importanță eternă a ultimilor patru regi de la Ierusalim, cărțile
Regi și Cronici au păstrat pentru ei doar niște dosare sumare,
subțiri și superficiale.
Pentru cine vrea să studieze mai adânc caracterul acestor oameni
trebuie să ne facem transferul în arhivele profetice ca să ne
completăm informațiile cu declarațiile din dosarele profeților
contemporani. Cele mai corecte comentarii asupra unor vremi,
persoane sau evenimente sunt cele pe care le face Dumnezeu. Vom
stărui împreună asupra pronunțărilor divine publicate prin
profetului Ieremia.
Parcurgerea in cadrul intalnirilor bisericii a Scrisorii adresate de
Apostolul Pavel crestinilor din Corint a adus in fata un subiectul
codependentei christice, baza si principiile de functionare. Exista
responsabilitatea fiecarui credincios de a fi un membru/participant
activ la dezvoltarea marturiei locale a bisericii in care se inchina
lui Dumnezeu. Interdependenta celor ce formeaza biserica locala este
esentiala iar participarea prin darul(darurile) fiecaruia este
necesara. In cadrul slujirii crestine unii credinciosi au daruri
speciale si in acealsi timp exista porunci privitoare la conduita si
comportament crestin adresate fiecarui credincios indiferent de
varsta sau aria de expertiza/experinta pe care o are. In timp ce
sunt unele lucruri pe care doar unii au chemarea de a le face exista
o suma intreaga de porunci pe care toti credinciosii trebuie sa le
practice/indeplineasca.
Atunci cand faci/practici ceea ce esti chemat sa faci/practici te
aliniezi planului lui Dumenzeu si contribui eficient la marturia
crestina locala. Iata doar o comparatie simpla desprinsa dintr-o
carte a teologului Charles Ryle despre lucruri pe care trebuie sa le
faca orice credincios in paralel cu ceea ce doar unii au darul de a
face.
De Ernest
Lucas
‚Un pas mic’
Acum 25 de ani în urmă, la ora 9:56pm ora Houston pe 20 iulie 1969,
Neil Armstrong a păşit în afară pe terenul de aterizare al modulului
lunar Eagle şi a rostit cuvintele faimoase de acum, „Acesta este un
pas mic pentru un om, un pas gigant pentru omenire”. O fiinţă umană
şi-a pus piciorul pe Lună pentru prima dată. Imaginile de
televiziune şi fotografiile urmelor de paşi pe care le-a lăsat pe
nisipul suprafeţei Lunii au strălucit în jurul Pământului. Acele
poze arătau că nisipul avea doar câţiva inch grosime (2,6 ca să fim
exacţi) (aproximativ 6,5 cm, n. tr.).
Dovada unui Pământ tânăr?
În cadrul a câţiva ani anumiţi creştini argumentau faptul că acest
strat slab de nisip dovedea că luna (şi prin urmare Pământul) are
doar câţiva ani ca vârstă. Argumentul lor se baza pe un articol al
lui H. Pettersson publicat în Scientific American în 1960.
Pettersson a măsurat cantitatea de praf atmosferic colectat de pe
filtrele din vârful Muntelui Mauna Loa din Hawaii. El ştia că doar o
mică fracţiune din acest praf provenea din spaţiul exterior în forma
a mici meteoriţi. Praful meteoritic se ştie că conţine mai mult
nichel decât nisip terestru, dar cât de mult este o chestiune de
bănuială. Pettersson a făcut ceea ce a considerat el o bănuială
raţională, şi pe această bază a folosit o cantitate de nichel din
mostrele sale de nisip pentru a calcula cantitatea de praf din
spaţiul exterior care se depune pe Pământ în fiecare an. El a
accentuat însăşi natura speculativă a concluziei sale că 14 milioane
de tone de un astfel de nisip ating suprafaţa Pământului anual.
Aceasta duce pe autorii cărţii Scientific Creationism [Creaţionismul
Ştiinţific], publicată în 1974, să argumenteze că dacă Luna ar avea
4,5 miliarde de ani vechime, aşa cum pretind astronauţii, aceasta
trebuia câţiva paşi înălţime de nisip pe suprafaţa sa, nu doar
câţiva inch. Ei spun că astronauţii au fost chiar descurajaţi de
puţinul praf pe care l-au găsit acolo.
de Roger A. Richards, Jr.
Publicat
în Sept.
4, 2004 in The Adirondack Journal, p. 3, Warrensburg, NY.
Majoritatea dintre noi ne displace reprimarea adevărului pentru un
motiv şi ca urmare se nasc scandalurile. Totuşi, Lenin spunea că o
minciună spusă destul de des devine un adevăr. Sceptici şi ateii au
excelat în ambele. Romani 1:18 spune că „ei reprimă adevărul în
nelegiuire”. Dr. Rodney Stark, profesor de sociologie şi religii
comparate la Universitatea din Washington dezvăluie toate acestea în
cartea sa "For
The Glory of God" [Pentru
slava lui Dumnezeu] printr-o cercetarea deşi incomodă în original,
documente istorice.
Pentru aceia dintre noi
care au studiat istoria nerevizuită (sau aşa am crezut noi), cel mai
târzii dintre texte comparate cu ceea ce s-a întâmplat de fapt, sunt
şocante. Copilul mediu din clasă, totuşi, pur şi simplu o învaţă.
Aşa că să facem un mic test Adevărat sau Fals:
1. În
1492 Christopher Columbus a dovedit că lumea era rotundă, deşi s-a
confruntat cu ani de opoziţie din partea ministerelor şi bisericilor
care credeau că lumea e plată.
2. Magellan
a câştigat o victorie pentru ştiinţă prin a naviga în jurul
pământului, dezaprobându-i pe toţi aceşti miniştrii.
3. Anii
Întunecaţi au fost cauzaţi de religie şi au fost un timp de
superstiţie şi regres tehnologic.
4. Grecii
şi Romanii au inventat ştiinţa şi au avansat din punct de vedere
ştiinţific gândind mult.
5. Copernicus,
Kepler, Galileo şi Newton s-au luptat împotriva bisericii pentru a
prezenta noile lor idei.
6. Era
de umanism ne-a adus iluminare prin ştiinţa înfăptuită de scepticii
îndrăzneţi ai Bibliei.
7. Trupul
uman are multe organe precum coccyx (osul coţii), apendice şi
amigdale care sunt urme reziduale sau rămăşite din starea noastră
„primitivă”.
Răspunsul la toate cele şapte este ‚fals’. Andrew White, fondator al
Cornell, într-un tratat în două volume 'A
History of the Warfare of Science and Theology in Christendom' [O
istorie a luptei ştiinţei şi teologiei în Creştinism] a enunţat
multe dintre aceste minciuni pentru a ataca credinţa.
Nota: Cititi continuarea articolelor
prin a face click pe titlul albastru al acestora.
sus
Pe pagina de 
