|
de
Petru Lascau
Felul în care ne sunt explicate suntele de
animale (leu, cal, cocoș, bou, câine, șacal, măgar, ștruț, bufniță
etc), ca evidențe ale prezenței Duhului Sfânt și a binecuvântărilor
Sale pe care le împarte credincioșilor, în flagrantă opoziție cu tot
ce ne învață Scriptura, este mai mult de cât îngrijorător. Nu cumva
sunetele animalice pun în evidență presența altui duh? Biblia ne
face să credem că avem de-a face cu altcineva care ‘‘răcnește ca un
leu și caută pe cine să înghită’‘ (1 Petru 5:8). Este mult mai
plauzibil să fie vorba der răgetele lui mai degrabă decât cele ale
Leului din Iuda.
Alte vresete biblice invocate
de suporterii sunetelor animalice, sunt cele din Marcu 1:43, și Ioan
11:33, unde se folosește un cuvânt neobișnuit în limba greacă,embrimaomai,
care înseamnă, a mustra cu asprime, severitate, a dojeni (aspru), a
fi mânios, a avertiza cu asprime pe cineva (The Complete Biblical
Library, The New Testament Greek-English Dictionary, World Library
Press, Inc. Springfield, Missouri, 1992, articolul 1677). În mod
literar, însă cuvântul înseamnă ‘‘a sforăi’‘ a scoate sunte ca
sforăitul unui cal. Într-un fragment atribuit lui Euripide cuvântul
este folosit în sensul de a admonesta sau a mustra. În Noul
Testament embrimaomaieste
folosit ca ‘‘a atenționa cu severitate’‘, și îl găsim în pasajele
din Marcu 1:43, unde Domnul Isus îl atenționează cu strictețe pe
orbul vindecat de El să nu spună nimănui despre această vindecare.
Cu aceeași semantică este folosit în Marcu 14:5, când femeia care a
adus un vas cu alabastru este mustrată aspru de către ucenicii
Domnului. Un alt pasaj ne prezintă o folosire puțin mai deosebită,
Isus fiind adânc mișcat în sufletul Său de situația creată odată cu
moartea prietenului Său, Lazăr. În Ioan 11:33, Îl găsim pe Domnul
afectat profund neplăcut de necredința ceelor din jurl Lui. Alții
cred că El era mânios pe Satana și a fost adânc mișcat în Duhul Său
împotriva morții și a mizeriei pe care o aduce aceasta ființelor
umane, explicație care pare să se potrivească mult mai bine
contextului.
de
Petru Lascau
BIBLIC SAU ISTORIC?
Pretențiile celor din „mișcarea râsului” că Duhul Sfânt este autorul
a tot ce se petrece în timpul întrunirilor organizate de ei este
construită de apologeții mișcării dintr-o combinație de argumente:
1. Dumnezeu face un „lucru nou”. Conceptul că în suveranitatea Sa,
Dumnezeu face lucruri noi, care nu sunt în Scripturi, îi conduce pe
apologeții mișcării să creadă că ne aflăm acum față în față cu ceva
nou, care n-a mai avut loc și care nu se găsește în Biblie. Baza
acestui argument vine din faptul că Isus a făcut mult mai multe
lucruri care nu sunt scrise în Scripturi. Este deci loc pentru noi
experiențe cu Dumnezeu care nu-și găsesc precedent în cele scrise în
Biblie. Dacă un asemenea mod de gândire este corect atunci nu mai
putem justifica interzicerea niciunui lucru din biserică și viața
creștinului, pe care Biblia nu le menționează și le interzice în mod
expres. Să luăm de exemplu avortul, sau sclavia. Biblia nu le
menționează niciodată interzicându-le, dar Biblia ne oferă principii
clare care le condamnă. Probabil că nu vom găsi clar menționat
nicăieri în Biblie că credinciosiul nu trebuie să latre sau să se
tăvălească pe jos de râs atunci când merge cu frații săi la
închinare. Găsim însă principiul respectului pentru alții, a
păstrării demnității și ordinii în întrunirile frățești.
de
Petru Lascau
CE SPUNE VECHIUL TESTAMENT DESPRE DUHUL SFÂNT?
Pe tot parcursul Vechiului Testament întâlnim numele Duhului Sfrânt
de 84 de ori. Ori de câte ori este întâlnit pe paginile vechiului
așezământ, Duhul Sfânt este legat de următoarele lucruri:
De liderii carismatici ai lui Israel din perioada începutului
istoriei acestui popor, cum au fost judecătorii de ezemplu. Duhul
Sfânt i-a împuternicit pe aceștia pentru perioade limitate de timp
cu scopul de a realiza fapte remarcabile, de care Dumnezeu s-a
folosit în intervențiile Sale în istoria acestui popor.
Astfel putem citi despre cei șaptezeci de lideri dintre bătrânii lui
Israel care urmau să poarte împreună cu Moise sarcina poporului în
lunga sa călătorie spre Canaan (Numeri 11:17).
Iosua este un bărbat „peste care este Duhul” lui Dumnezeu (Numeri
27:18).
Otniel peste care era Duhul Domnului, a ajuns să fie judecător în
Israel (Jud. 3:10).
Ghedeon „a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului” (Jud. 6:34).
„Duhul Domnului a venit peste Iefta”, un alt judecător al lui Israel
(Jud. 11:29).
Același lucru spune Biblia despre Samson (Jud. 14:6, 19, 15:14).
Saul a avut aceeași experiență: „Duhul lui Dumnezeu a venit peste
el” (1 Sam. 11:6).
La ungerea lui David ca împărat, „Duhul Domnului a venit peste
David, începând din ziua aceea și în cele următoare” (1 Sam. 16:13).
de
Revista Crestinul Azi
Dumnezeu ne-a făcut parte materială şi parte spirituală. Pentru
trăirea în lumea materială, Dumnezeu ne-a dăruit trupuri. Dacă
înainte aparţineau diavolului, după ce ne-am împăcat cu Dumnezeu
prin Domnul Isus Cristos, ele sunt ale Domnului. Aceasta înseamnă că
trebuie să avem grijă de ele şi să le folosim doar spre ce este
bine.
Ţinând cont de faptul că Domnul este sfânt, trupurile noastre
trebuie implicate doar în lucruri sfinte. Ştim că lumea din jur vrea
să ne îndepărteze de Dumnezeu şi să ne pângărească. Să fim atenţi şi
să nu ne necinstim trupurile. Să nu le dăm ocazia să păcătuiască.
Firea noastră pământească are o atracţie naturală înspre păcat. Să
veghem şi să punem toate mădularele noastre în slujba lui Cristos şi
a Împărăţiei Lui.
de
Teofil
Ciortuz
Cu inimile grele un grup de ucenici ai lui Rabbi Tzvi Elimelech din
Dinov (1783-1841) erau adunați în casa învățătorului lor. Rabinul
lor drag se afla grav bolnav și se știa că-i erau numărate clipele.
Se alăturaseră copiilor și nepoților săi ca să fie cu el în ultimile
sale ore de viață fizică și, pe cât va fi posibil, să audă ultimele
învățături ale mentorului și învățătorului lor.
Ochii rabinului erau închiși, dar un potpuriu de emoții și extaz
jucau pe fața sa sfântă. „Rabbi Tzvi își petrece ultimele momente în
comuniune cu Creatorul său”, se gândeau toți; „cât de egoist din
partea noastră să presupunem că Rabbi ar avea ceva să ne spună în
acest moment final!”
Deodată Rabbi și-a deschis ochii și a început să caute prin mica
mulțime adunată. În cele din urmă și-a oprit privirea pe un singur
om care stătea retras. Ucenicii i-au făcut loc acelui om și l-au
împins ușor spre marginea patului lui Rabbi.
„Shmuel”, șopti întrebător rabinul, „ce ai vrut să mă întrebi?”
„Rabi”, spuse bărbatul despre care nimeni nu-și amintea să-l fi
văzut vreodată până atunci, „lâna pe care am cumpărat-o… ce ar
trebui să fac cu ea?”
M otive
reale pentru care tinerii abandonează
biserica
de
Daniel Fodorean
Ed Stetzer a scris un articol în
Christianity Today despre Motivele reale pentru care tinerii
abandonează biserica. Articolul are în vedere realitatea bisericilor
din SUA, dar poate să ne slujească și nouă ca o sursă de reflecție.
Stetzer crede că ”Tinerii adulți care abandonează biserica de multe
ori le lipsește o credință de primă mână - credință lor proprie – și
o relație cu Hristos care,în mod profund, contează în viața lor,
separat de presiunea părinților lor”. Cu alte cuvinte dacă tinerii
ajung la o relație puternică cu Domnul Isus ei vor continua să
frecventeze biserica nu datorită presiunii pe care părinții lor o
fac pentru ca ei să vină la biserică. El nu menționează modul în
care a ajuns la această concluzie, probabil presupunând că aceasta
este o evidență teologică, ci atacă abordarea statistică a
problemei, și anume că, potrivit statisticilor, 94 % (sau după unii
85 %) dintre tinerii care termină liceul nu mai frecventează
biserica. La o citire atentă a articolului descoperim că motivele
pentru care el consideră că afirmația nu este corectă sunt: a)
aceste statistici sunt legende urbane; b) statisticile acestea sunt
exagerări; c) motivele abandonului bisericii nu sunt cele sugerate
de statistici. O reanalizare a situației intreprinsă chiar de autor
arată că asupra celor care au abandonat mersul la biserică arată că
”circa 97 la sută au declarat că a fost din cauza schimbărilor din
viață sau situațiilor” (mers la facultate, mutare din
localitate,etc.). Cercetarea lor arată lor arată că 58 % dintre cei
care au abandonat mersul la biserică identifică ca și cauză biserica
sau pastorul. 52% dintre ei menționează că s-au oprit să meargă la
biserică datorită faptului că și-au schimbat perspectiva creștină.
de
Daniel Branzei
„Adevărul vechi predicat de Calvin, care l-a predicat Augustin, care
l-a predicat Pavel, este adevărul că eu trebuie să predic azi, sau
altfel să fiu fals faţă de conştiinţa mea şi faţă de Dumnezeul meu.
Eu nu pot modela adevărul; nu ştiu nici un astfel de lucru care să
aibă aceeaşi paritate cu marginile dure ale unei doctrine.
Evanghelia lui John Knox este evanghelia mea. Cea care a tunat prin
Scoţia trebuie să tune şi prin Anglia din nou.” – C. H. Spurgeon
ESTE UN LUCRU MARE să începi viaţa creştină
crezând o doctrină solidă bună. Unii oameni au primit douăzeci de
„evanghelii” diferite în tot atâţia ani; câte vor mai accepta
înainte de a ajunge la finalul călătoriei lor, este greu de prezis.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că El m-a învăţat devreme evanghelia şi eu
am fost atât de perfect satisfăcut de ea, încât nu vreau să cunosc
alta. Schimbarea constantă a crezului este cu siguranţă o pierdere.
Dacă unui pom îi trebuie doi sau trei ani ca să crească, nu vei avea
nevoie să construieşti o mansardă foarte largă pentru a păstra
merele. Când oameni îşi schimbă mereu principiile lor doctrinare,
este puţin probabil ca ei să aducă multă roadă pentru slava lui
Dumnezeu. Este bine pentru credincioşii tineri să înceapă cu o
păstrare fermă a acestor mari doctrine fundamentale pe care Domnul
le-a învăţat în Cuvântul Său. De ce, dacă eu am crezut că o anumită
predică despre mântuirea temporară care durează doar pentru o vreme,
de-abia aş fi recunoscător pentru ea; dar când ştiu că cei pe care
Dumnezeu îi mântuieşte El îi mântuieşte cu o mântuire veşnică, când
ştiu că El le dă o neprihănire veşnică, când ştiu că El îi
stabileşte pe o temelie a dragostei veşnice şi că El îi va duce în
împărăţia Sa veşnică, oh, atunci mă întreb şi sunt uimit că o astfel
de binecuvântare ca aceasta ar fi putut să-mi fie dată mie!
de
Comunitatea Bisericilor Baptiste din Timişoara
 Scăderea
dramatica a populației țării noastre si migrarea masiva a tinerilor
din bisericile evanghelice spre locuri care oferă salarii mult mai
atractive va conduce, in mod inevitabil, la închiderea multor
biserici din mediul rural. Aceasta este o perspectiva trista, dar
adevarata, pentru toate confesiunile religioase, inclusiv pentru
baptisti si penticostali.
Statisticile demografice realizate de Institutul National de
Statistica creioneaza tabloul unei natiuni imbatranite, cu o
populație activa ce scade in mod dramatic de la un an la altul.
In anul 2014 au murit peste 250.000 de romani si s-au înregistrat
doar 118.000 de nasteri, cu 7% mai puțin decât in anul anterior.
Acest declin demografic afectează nu doar starea economiei, sistemul
de pensii, ci si evoluția si dezvoltarea comunitatilor religioase.
Care sunt cauzele declinului demografic?
Dacă in urma cu aproape 50 de ani, prin decretul 770/1966,
autoritățile comuniste doreau sa devină fruntașe in întrecerea
socialista la sporul natural, prin abrogarea acestui decret,in
primele zile ale libertatii noastre, milioane de prunci au murit
înainte de a se naște. Liberalizarea avorturilor a făcut ca in medie
400 de prunci sa fie omorati zilnic.Din acest punct de vedere suntem
campioni in Europa. Acest fapt n-ar trebui sa fie pentru noi un
prilej de mândrie, ci unul de jena si de pocăință. Alte cauze care
au generat declinul demografic sunt: firavul sprijin financiar
oferit familiilor care au copii, situația materiala precară a multor
familii recent întemeiate, lipsa unui loc de munca sau a unei case,
rata mare a divorturilor, plasarea carierei profesionale in topul
prioritatilor vieții, egoismul, intelegerea gresita a învățăturii
crestine despre creșterea si educarea copiilor.
de
Comunitatea Bisericilor Baptiste din
Timişoara
Am ajuns la miezul nopții. Este întuneric gros în lumea noastră.
Abia putem vedea pe unde merge drumul. Este miez de noapte în
ordinea mondială. Se fac pregătiri de război, se agită spiritele pe
scena politică mondială. Este miez de noapte în ordinea morală.
Principiile morale și-au pierdut semnificația. Nu contează ce zice
Dumnezeu în Scriptură, ci doar ce decide majoritatea. Miezul nopții
este ora în care omul caută să împlinească porunca a unsprezecea:”Nu
te lăsa prins!” După morala de la miezul nopții păcatul cardinal
este de a fi prins și virtutea cardinală de a scăpa. Pentru mulți
minciuna este foarte corectă, iar cel mai șiret este cel care
supraviețuiește. Moralitatea de la miezul nopții a provocat o
scădere tragică a valorilor. Societatea contemporană se confruntă cu
probleme extrem de grave, iar oamenii așteaptă răspunsuri de la
Biserica lui Cristos. Într-o predică celebră intitulată “Prietenul
de la miezul nopții” (inspirată din Luca 11:5-8), pastorul baptist
Martin Luther King jr. spunea:”O lume imensă s-a adunat la poarta
Bisericii cerând ajutor. Biserica rămâne un reper pentru călătorul
obosit din miez de noapte și care așteaptă de la Biserică trei
pâini.” În opinia lui King cele trei pâini sunt: speranța, credința
și iubirea.
Nota: Citi ţi continuarea articolelor
prin a face click pe titlul albastru al acestora.
sus |
Pe pagina de 
