de
Iosif Dragomir

Singurătatea este simţământul pe care-l experimentăm atunci când
suntem flămânzi după companie dar suntem lipsiţi de ea. Este
important, totuşi, să facem diferenţa între singurătatea care
apare din circumstanţe dincolo de controlul nostru (când suntem
înconjuraţi de boală sau neputinţă) şi singurătatea care provine
dintr-o incapacitate de a relaţiona bine cu alţii.
Când suntem singuri din cauza circumstanţelor vieţii nu trebuie
să uităm niciodată că nimic nu se poate interpune în comunicarea
noastră cu cerul. Atunci când se rupe legătura cu alţii încă
avem contactul cu Prietenul prietenilor. Un creştin mai bătrân
care locuia într-o casă pentru persoane în vârstă a spus: „Îmi
petrec toată viaţa în această casă, dar trăiesc în
Dumnezeu.”
Mulţi oameni, totuşi, sunt singuri nu din cauza circumstanţelor ci
din cauza incapacităţii de relaţionare. S-a spus că, într-o lume
plină de nevoi ca a noastră oricine poate avea prietenie dacă oferă
prietenie. O persoană foarte singură a devenit cineva, şi a fost
căutată de mulţi, după ce şi-a auzit pastorul spunând într-o predică:
„Cel mai bun mod de a avea un prieten este să fii un prieten.” S-a
dus acasă, s-a aplecat pe genunchi şi s-a rugat: „Doamne, iartă-mă
că m-am concentrat mai mult asupra mea decât asupra altora. De acum
mă voi concentra asupra altora cu aceeaşi dragoste cu care Te-ai
concentrat Tu asupra mea.” Întrucât gândurile lui s-au schimbat de
la egocentrism la a-i pune pe alţii în centrul atenţiei a devenit o
personalitate mult mai interesantă şi atractivă. Cercul lui de
prieteni s-a lărgit şi a devenit mai exteriorizat în toate relaţiile
lui.

de
Daniel Branzei
Articolul meu despre deosebirile de practică
cu credincioșii din bisericile liturghice istorice(aici),
a atras racțiile lui Emil, căruia doresc să-i răspund public pentru
că s-ar putea să învățăm toți din această discuție. Emil poartă
numele fratelui meu mai mare din familia Brânzei și sper că vom
putea avea în continuare un dialog ,,frățesc“. Am primit de la Emil
un comentariu pe care-l redau aici, împreună cu răspunsurile mele la
obiecțiile lui:
Draga Emil
Voi încerca să fiu clar și concis, în speranța că voi fi și
convingător. Să le luăm pe rând:
1. Tu scrii:
In ce priveste accesul
evreilor in templu ce parere aveti de urmatoarele versete:
Luca 1:8-11 ”Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la
rîndul cetei lui, după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre
să tămîieze în Templul Domnului. În ceasul tămîierii, toată
mulţimea norodului se ruga afară. Atunci un înger al Domnului
s’a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului
pentru tămîiere.”
Deci evreii aveau un acces in templu mediat de
preoti. Asadar argumentul dumneavoastra antiliturgic, ce deriva din
lipsa de acces in templu pentru evrei, nu are obiect si corect ar fi
sa recunoasteti deschis acest lucru.

de Daniel Branzei
Biserica noastră din Anaheim, Los Angeles, a
spuberat două mituri: cel care spune că bătrânii nu vor să învețe
limba engleză și acela care spune că tinerii și copiii nu mai vor să
învețe limba română!
Acum câțiva ani, când America a anunțat că
suspendă ajutoarele sociale pentru cei ce nu știu limba engleză,
profesoarele de engleză de la Bethel n-au făcut față doritorilor
veniți din bisericile române de aici sau din afara lor. Acțiunea a
fost încununată de succes!
Acum, în zilele acestea de ,,vacanță“, un grup
de entuziaști au vrut să testeze apele și au inițiat o școală de o
săptămânî pentru copiii și tinerii care vor sa se familiarizeze cu
limba și cultura română. S-au gândit să facă anul acesta o școală
doar cu cei proveniți din bisericile baptiste surori din zonă,
urmând ca, în caz de reușită, anul viitor să ofere același program
celorlalte biserici române din arie. Planul era ca în anul trei să
oferim programul tuturor familiilor de români din zonă.

de
Daniel Branzei

Suntem prieteni buni de mulți ani, chiar dacă
nu avem aceleași păreri despre multe lucruri. Mi-a pus mai ieri o
întrebare ,,doctrinară“: Spune-mi tu un text din Noul Testament, în
afară de cartea Apocalipsei, unde vezi tu că Dumnezeu mai are încă
planuri pentru un viitor cu Israelul?“
Mă veți întreba: ,,Cum de reușiți să fiți
prieteni dacă aveți păreri așa de diferite?“ Simplu. Este o problemă
de dragoste, de respect și de acceptare reciprocă. Părerile diferite
nu pot dăuna unor prietenii adevărate. Dați-mi voie să vă pun și eu
o întrebare: ,,Când este ultima oară când v-ați răzgândit într-o
problemă? De câte ori v-ați mai răzgândit în viață?“
,,A te răzgândi“ însemnă a-ți schimba părerea,
,,a nu mai fi de acord cu o părere“ pe care ai avut-o până atunci. Dacă
putem tolera aceasta la noi înșine, ce ne-ar împiedica să o tolerăm
și la prietenii noștrii ? Dacă mai putem trăi cu noi înșine după ce
ne-am răzgândit, de ce n-am putea trăi în continuare și cu alții? Dacă
ne respectăm pe noi când avem păreri diferite, de ce nu i-am putea
respecta la fel și pe prietenii noștri? Dacă acceptăm la noi că
putem trăi în perioade diferite cu păreri diferite, de ce n-am
accepta aceasta și la prietenii noștri? Și încă ceva, rămâne între
noi, dar și Dumnezeu are, în foarte multe domenii, păreri diferite
de ale noastre. Și totuși continuă să ne numească prieteni …

de Daniel Branzei
Mulțumesc celor ce ne-au urmărit cu atenție în
acest comentariu. Ne apropiem de sfârșit. Dacă aveți ceva de adăugat
sau de corectat, vă rog să nu ezitați. Împreună, vom face acest
material mai bun.
Postfață
Așa cum am spus în prefață și am căutat să
argumentăm în conținutul acestui comentariu, istoria regilor lui
Israel a fost „un experiment care n-ar fi trebuit să fie“. El s-a
născut din ambiția păguboasă a evreilor de a fi „ca celelalte
neamuri“ și de a avea un rege uman „care să meargă înaintea lor“ :
„Poporul n-a vrut să asculte
glasul lui Samuel. ,,Nu!“ au zis ei, ,,ci să fie un împărat
peste noi, ca să fim şi noi ca toate neamurile; împăratul nostru
ne va judeca, va merge în fruntea noastră şi ne va cârmui în
războaiele noastre. … Domnul a zis lui Samuel: ,,Ascultă glasul
poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci
pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei. Ei se poartă
cu tine cum s-au purtat totdeauna, de când i-am scos din Egipt
până în ziua de astăzi; M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei.
Ascultă-le glasul deci; dar înştiinţează-i …“ (1 Sam. 8:19-20;
9:7-9a).
Dacă toată istoria lui Israel trebuie să ne
fie o școală (1 Cor. 10:6), episodul „regilor“ este unul din cele
mai importante subiecte.

44. Arhivele regale – Viața de dincolo de moarte !
de Daniel Branzei

2 Regi 25:27-30
Nu știu dacă v-a spus-o cineva deja, dar vreau
să fiu sigur că o aflați și de la mine: „Fiți atenți la finalul
cărților Bibliei! De multe ori ceea ce scrie în ultimul capitol sau
în ultimele versete ne dă cheia întregii cărți. Uitați-vă cum se
termină Iov și care este finalul din Eclesiastul. Numai finalul ne
dă mesajul prin care trebuie să interpretăm întreaga carte! La fel
este și cu Evanghelia lui Ioan și cu … Apocalipsa!“ Felul în care
se încheie cele două cărți care conțin arhivele regale ale
împărăției este la fel de important și de sugestiv. Deși ambele
puteau fi încheiate cu descrierea dezastrului, și Regi și Cronici se
termină cu vești bune.
Veștile rele nu sunt niciodată definitive
pentru un copil al lui Dumnezeu! Cel care a inspirat scrierea cărții
Regi și Cronici le-a făcut să fie ca lucrările muzicale ale lui J.S
Bach. Chiar și cele cu tonalități triste (game minore) se termină
inevitabil cu cel puțin un acord pozitiv luminos (într-o gamă majoră).
Cu Dumnezeu, există viață chiar și după moarte! Istoria poporului
Israel nu s-a terminat în rușine și în exil. Cartea Regi ne spune că,
fără un motiv aparent, un împărat al Israelului s-a bucurat de un
tratament preferențial în Babilon:
„În al treizeci şi şaptelea an al
robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea
zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului,
în cel dintâi an al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin,
împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă, i-a vorbit cu
bunătate, şi a pus scaunul lui de domnie mai pe sus de scaunul
de domnie al împăraţilor cari erau cu el la Babilon. I-a
schimbat hainele de temniţă, şi Ioiachin a mâncat totdeauna la
masa lui, în tot timpul vieţii lui. Împăratul i-a îngrijit
necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieţii lui“ (2
Regi 25:27-30).

Nota: Cititi continuarea articolelor
prin a face click pe titlul albastru al acestora.
sus