|
Ultima
perioadă am fost mai tot timpul în călătorie.
Cluj-București-Constanța-Chișinău- Cluj. Și iar,
Cluj-București-Firenze(Italia)-Constanța-Cluj. Ne-am bucurat în casa
părinților și fraților mei pentru perioade destul de lugi (aprox.
cinci luni) în acest an, dar în noi (eu, Felicia, Natanael) este o
dorință puternică în a ajunge acasă (Constanța). Dar aici intervine
întrebarea – Unde suntem acasă? Aici apare tensiunea rezultată
dintre nevoia de stabilitate și identificare, pe de-o parte, și
realitatea care ne pune în mișcare,cât și situațiile neașteptate
care apar în calea noastră, pe de altă parte. Gândindu-mă la istoria
nașterii Domnului Isus întâlnesc aceași tensiue. Mă simt în pragul
acestei sărbători mai apropae de Iosif și Maria care erau în
călătoria, o călătorie dificilă datorită mijloacelor de călătorie
existente în acea vreme, cât și datorită faptului că Maria era
însărcinată. Tot ceea ce avea nevoie Iosif și Maria era ca să rămână
acasă și să se pregătească de venirea pe lume a pruncului promis.
Recesământul organizat de Cezar August, recesământ organizat în
timpul guvernatorul Siriei Quirinius, le-a luat această posibilă
dorință de a rămâne acasă în pregătirea nașterii și i-a pus pe
drumuri, o deplasare de la Nazaret la Betleem (Luca 2:4-5). Iosif,
tatăl pământesc al lui Isus, era din Betleem din descendență
reaglă (1 Samuel 16:1). Venirea lor din Nazaret ne lasă să înțelegem
că ei locuiau acolo. Nașterea lui Isus în Nazaret ar fi fost într-o
contradicție cu profeția care spune:”Şi tu, Betleeme Efrata, măcar
că eşti prea mic între cetă ile de căpetenie ale lui Iuda, totuş din
tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obîrşie
se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei”(Mica
5:2). Porunca lui Cezar August nu a fost decât un instrument pentru
ca părinții să ajungă în locul planificat de Dumnezeu pentru
nașterea Fiului Său. După nașterea lui Isus ei au locuit în Nazaret,
astfel că el este identificat cu Nazaretul mai mult decât cu
Btleemul ( Lc.2:39,51; Isus din Nazaret – Mat. 26:71;
Mc.1:24;Mc.10:47; Mc.16:6; Lc. 4:16; In. 1:45,46; In. 19:19).
de
Daniel Branzei
Citate, paragrafe, fragmente
„În acea zi (a
învierii lui Isus) ucenicii au învăţat că nici un întuneric nu este
prea mare pentru Dumnezeu. Au învăţat ce înseamnă să judeci
prezentul în funcţie de viitor. Flacăra pasiunii lor fiind aprinsă
de speranţa învierii, ucenicii laşi s-au transformat în oameni care
au schimbat faţa lumii.”
„Nu uita în
întuneric, ceea ce ai învăţat la lumină.”
„Cea mai
întunecată zi de Vineri este acum numită Vinerea Mare datorită
evenimentului din Duminica Învierii.”
de Daniel Branzei
O moabită inclusă în linia mesianică!
Locul lui Rut în Biblie
În
canonul Scripturii, cartea Rut trebuie înțeleasă în contextul
evenimentelor istorice cuprinse în cărțile Iosua și Judecători.
Cartea Iosua consemnează biruinţele copiilor lui Israel asupra
dușmanilor prin încrederea lor în Dumnezeu și ascultarea de voia Lui.
Cartea Judecători prezintă înfrângerile cauzate națiunii evreieşti
de către dușmanii din exterior și din interior datorită refuzului
israeliţilor de a se mai baza pe încrederea în Dumnezeu și
ascultarea de voia Lui.
Rezumatul cărții Iosua se poate exprima în cuvintele: „Biruință prin
credință“. Rezumatul cărții Judecători ar putea fi următorul: „Înfrângeri
prin compromisuri“. Cartea Rut este un corolar al acestor două
postulate. Autorul ei, Samuel, înfăţişează deopotrivă în
evenimentele din această carte și dreptatea și harul lui Dumnezeu.
Dreptatea divină urăşte şi pedepsește păcatul, harul divin îl
iubește pe păcătos și-l scapă atunci când se pocăiește și strigă
după ajutor.
de Daniel Branzei
Asistăm la o întoarcere în istorie. Reluăm situația din primul secol
de creștinism. Este vorba despre întoarcerea evreilor spre Mesia. Cu
evoluția lor, lumea cunoaște închiderea cercului de 360 de grade de
la vremea sfârșitului. Să mă explic:
1. La începutul Evanghelizării, convertiții erau căutați
doar printre evrei. La Antiohia Siriei s-a petrecut ,,aproximativ“
la fel.
,,Ceice
se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul
lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia,
şi propovăduiau Cuvântul numai Iudeilor“ (Fapte 11:19).
2. Pasajul urmează evenimentului care a stârnit o adevărată
,,revoltă-revoluție“ la Ierusalim: Petru s-a dus în casa
unor netăiați împrejur, le-a vestit evanghelia și i-a botezat când a
văzut că Dumnezeu le dăduse Duhul Sfânt ca și evreilor. Pasajul
consacrat acestui eveniment se încheie cu ,,înduplecarea“ evreilor
naționaliști:
,,După
ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu,
şi au zis: ,,Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să
aibă viaţa“ (Fapte 11:18).
de Doru
Pop
De ce
ne plâgem tot timpul? De ce suntem mereu nemulţumiţi, nimic nu ne
place, nimic nu ne convine, găsim oricui defecte, slăbiciuni şi
neajunsuri? Poate pentru că suntem un grup social care extrage
satisfacţie din insatisfacţia perpetuă?! Poate pentru că am
transformat cârteala şi căutatul de noduri în papură într-un mod de
interacţiune privat şi public.
Pe vremea mea se mai
spuneau bancuri despre noi înşine şi în România circula o poantă
care descria destul de limpede un mod de viaţă specific naţional.
Iată gluma pe scurt: Ursul vrea neapărat să îl bată pe iepuraş aşa
că, de îndată ce îl întâlneşte, îi cere o ţigară, ştiind că
iepuraşul nu fumează. Pentru că nu are ţigări, urecheatul primeşte o
bătaie cumplită. A doua zi rozătorul e pregătit. Când ursul îi cere
o ţigară, el îi oferă un pachet de ţigări cu filtru. Ursul e
nemulţumit şi spune că vrea ţigări fără filtru, deci îl mai bate o
dată. A treia zi, de la capăt. Ursul cere ceva de fumat, dar
mamiferul iute de picior şi de minte, îl întreabă: cu filtru sau
fără filtru? Ursul cere fără filtru, însă pretinde şi un foc.
Iepuraşul, luat pe nepregătite, mai ia o
scărmănare.
de
Eugen
Calimero era eroul principal dintr-un desen animat italiano-japonez,
din vremea copilăriei. Un pui proaspăt ieșit din găoace, care își
mai purta jumătate din coaja de ou pe cap, explorând o lume nouă în
care totul este anapoda, întors împotriva lui. Explorează și nu
poate să înțeleagă! De regulă, când dădea de necaz, leitmotivul era
pronunțat în voce plângăreață… „și asta numai pentru că sunt mic!…”
Colac peste pupăză,
Calimero nici nu se potrivește nicăieri! Toți puii proaspăt ieșiți
din găoace sunt galbeni, pufoși și drăgălași. El este negru! Ce-i
drept, pe parcurs reiese că pe dedesubt și el este la fel, galben,
pufos și drăgălaș. Atât doar că este murdar, dar, surpriză, negreala
iese la spălat! Ce bună reclamă pentru detergent! (Pe vremea
televizoarelor alb-negru chestia asta subtilă nu era prea evidentă
:)
).
de
Teofil
Stanciu
Nașterea Domnului – Andrei Rubliov (sursa)
„Christos s-a născut!” Oare? I-ați văzut
certificatul de naștere? Aveți dovezi din trei surse independente (și
credibile)? Arată lumea asta ca și cum binele ar fi venit în lume și
ar fi biruit răul? De unde știm că s-a născut?
Din Cartea lui? Păi, cine ar scrie (sau, mai
exact, ar dicta) o carte întreagă despre sine însuși și să se omită
tocmai el din poveste? Sau cine care scrie despre „zeul” lui îl
omite tocmai pe cel despre care scrie? Mărturii din exterior? Puține
și ambigue. Mărturii târzii? Din ce în ce mai multe. Dar mai ales
ale adepților lui.
Ce-i interesant însă e că toți ne străduim să-l
atestăm științific că a existat. Unii l-au fixat bine în icoane sau
în statui. E acolo, îl vedeți? Alții vor să-l ateste cu argumente
pentru rațiune. E ironic că tocmai cel care sfidează orice rațiune
este căutat asiduu tocmai prin rațiune.
Nu zic că icoanele sau dovezile istorice n-ar
avea niciun rost. Au rostul lor. Dar toate ar trebui să deschidă o
cale, nu să o închidă. Dacă ele dovedesc că, într-adevăr, s-a născut
Christos, aventura abia din acest punct începe.
Incertitudinile abia de aici înainte urmează.
Certitudini interioare? Foarte bine. Unii au mai multe, alții mai
puține. Unii le fabrică, alții le capătă. Cine poate să le judece?
Nota: Cititi continuarea articolelor
prin a face click pe titlul albastru al acestora.
sus |
Pe pagina de 
