Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Pastorala
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Reforma Spirituala
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Pagina Pastorală

 

Click pe titluri pentru articolul complet

 

Zece accidente ştiinţifice care au dus la mari descoperiri

de Daniel Branzei

Există evenimente seminale care schimbă viața oamenilor. Iată un material pe care l-am primit pe E-Mail.

Ne este greu să ne imaginăm cum au fost inventate anumite produse, mai ales dacă vorbim despre inovaţii ce au schimbat lumea. Totuşi, unele dintre cele mai cunoscute invenţii au fost create din greşeală în timp ce oamenii de ştiinţă încercau să descopere alte lucruri. Pe lângă penicilină, “Amprenta ADN” în criminalistică, coloranţii sintetici, cipsurile, fursecurile cu ciocolată şi fulgii de porumb, mai există o multitudine de lucruri (unele pe care chiar le utilizăm frecvent) ce au fost create din greşeală, atunci când oamenii de ştiinţă urmau cu totul şi cu totul altceva.

 

1. În secolul al IX-lea, călugării taoişti încearcă să sintetizeze “elixirul vieţii” din azotat de potasiu, sulf, realgar şi miere uscată. În mod ironic, ei reuşesc să producă ceea ce ar putea fi exact inversul unui elixir al vieţii, şi anume praful de puşcă.

 

2. În jurul anului 1675, omul de ştiinţă Hennig Brand, din Germania, păstrează 50 de găleţi de urină în pivniţă, în speranţa că va găsi o metodă prin care să facă aur. De fapt, ceea ce căuta el era “piatra filosofală” despre care se spune că ar avea puterea de a transforma metalele obişnuite în unele preţioase.

Cap. 8 – 2 Tesaloniceni – Corectare

 

de Daniel Branzei


Adevărul este unul singur; minciunile sunt de toate felurile! Nu există limite în ceea ce privește măsura în care oamenii (și diavolul) distorsionează și falsifică adevărurile lui Dumnezeu! Mai ales în Grecia (de unde vine și mistica ortodoxă de la noi), învățăturile creștine au fost supuse unui adevărat baraj de artilerie din partea filosofiei și a idolatriei. Acest lucru nu s-a întâmplat doar în Tesalonic, ci și în celelalte cetăți în care apostolul a pus bazele unor biserici locale. Iată un extras din sfaturile pe care marele apostol i le dă mai tânărului Timotei,  pe care-l pregătește pentru înfruntările cu ereticii:

 

,,Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Şi cuvîntul lor va roade ca gangrena. Din numărul acestora sînt Imeneu şi Filet, cari s’au abătut dela adevăr. Ei zic că a şi venit învierea, şi răstoarnă credinţa unora. Totuş temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, avînd pecetea aceasta: ,,Domnul cunoaşte pe ceice sînt ai Lui“ şi: ,,Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!“ (2 Tim. 2:16-19).

 

Ca și romanii, grecii au vrut să „înădușe“ adevărul, sufocând creștinismul în haina gnosticismului lor iluminat. Adepții scolilor păgâne de inițiere pretindeau că sunt în posesia unor ,,cunoștințe tainice“ care-i făcea părtași cu divinitatea. Pentru ei, revelațiile ,,iluminatului“ Isus din Nazaret au fost doar o adăugire la procesul de revărsare a vieții divine care se întâmpla deja și în sistemele lor de filosofie idolatră. Plato ne spune, de exemplu, că Socrate era ,,divin“, la fel cum erau venerați și alți exponenți ai sistemelor de gândire grecești. Confruntat cu aceste pretenții ridicole, apostolul Pavel nu intră în panică, dar caută să fie foarte categoric, considerându-le ,,vorbării goale și lumești“, și avertizând că ,,cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu“, fiind ca un cancer în trupul Bisericii lui Christos.

 

 

cap. 6 – 1 Tesaloniceni – Pavel – un apostol cu nădejde pentru cei adormiți.

 

de Daniel Branzei

 

Urci sau cobori ?

În fața morții, oamenii se împart în două categorii: cei care văd în ea un sfârșit fără nădejde și cei care văd dincolo de ea o nădejde fără de sfârșit!

 

Încredințat că tesalonicenii stau acum bine la „credință“ și la „dragoste“, apostolul Pavel trece cu capitolul 5 la învățătura despre „nădejde“. Se pare că cei de atunci erau îngrijorați de soarta celor care „au adormit“ (murit) crezând că ei nu vor avea parte de binecuvântata nădejde a întâlnirii cu Domnul. Răspunsul lui Pavel ne dă ocazia să privim și noi în viitor la acest eveniment de o spectaculoasă importanță.

 

Epistola scrisă tesalonicenilor cuprinde descoperirea unor aspecte  despre „răpirea“ Bisericii, pe care nu le mai găsim în nici o altă epistolă. Textul ne dă o cronologie asecvențelor în care se vor petrece evenimentele legate de învierea tuturor credincioșilor morți, transformarea celor vii și ridicarea lor „în nori“,  pentru a-L întâlni acolo pe Domnul (1 Tes. 4:16-18).

 

 

Cap. 7 – 2 Tesaloniceni – Încurajare

 

de Daniel Branzei

 

2 Tesaloniceni – încurajare, corectare și avertizare

Se spune că ,,lucrurile se pot schimba peste noapte“. În Tesalonic au fost necesare doar câteva luni. Cea de a doua epistolă a lui Pavel este total diferită de cea dintâi în ton, în conținut și în atitudine.  Apostolul este mai rece, parcă mai distant și foarte nemulțumit pentru ceea ce se întâmplase acolo. Veștile primite l-au determinat să le mai scrie odată despre lucruri pe care le credea deja limpezi. Apostolul Pavel este asaltat, dar neclintit în învățăturile sale. El trebuie să combată minciuna și să reafirme adevărul despre evenimentele legate de venirea Domnului. A doua epistolă este o revenire asupra unor probleme care fuseseră deja discutate (2 Tes. 2:5), dar care fuseseră între timp denaturate de interpretări mincinoase.

 

Pentru circumstanțele istorice în care au fost scrise aceste două epistole către cei din Tesalonic recitiți ceea ce a fost scris în introducerea făcută primei epistole. Din punct de vedere spiritual, această a doua scrisoare s-a născut datorită unui „fals“ viclean prin care „cineva“ alterase învățătura despre nădejdea creștină, alterând ceea ce le spusese Pavel despre ziua revenirii Domnului.

 

 

Evanghelicii sunt pe cale de disparitie si nu "rapirea" este de vina

 

Despre faptul ca generatia tanara nu este interesata de frecventarea bisericilor evanghelice la fel cum au fost parintii lor se vorbeste in fel si chip. Numerele statistice cuplate cu derapajele accentuate in marturia personal-colectiva ofera posibile raspunsuri dar preocuparea cu intelegerea acestora inseamna a trata reactiile si nu radacina problemei. De prezenarea unor ramificatii ce tin de radacina problemei asta se ocupa Calvin Miller in ultima sa carte “The Vanishing Evangelical” aparuta la Baker Publishing Group. Avand o experienta de 30 de ani de pastoratie autorul prezinta introspectiile si analiza sa cu privire la impactul, dinamica si confirmarea credintei crestine de nuanta evanghelica.


Cartea contureaza o premisa deloc linistitoare: evanghelicii sunt pe cale de disparitie si pentru asta nu “rapirea” este de vina.
Problema pe care Miller o exprima nu este noua: evanghelicii au o influenta redusa in societate iar sistemul lor de valori este penetrat de tot felul de curente filosof-epistemologice.


Pornind de la doau intrebari – “cine sunt evanghelicii?” si “care le sunt sursele?” – Calvin Miller ofera opt distincte observatii despre ceea ce se intamplat in lumea evanghelica analziand concepte gen “relatie personala”, “nastere din nou” si crezurile asociate.
Sunt luate in discutie si afirmatii, analize, despre lumea crestin-evanghelica ce au fost exprimate de Carl F.H. Henry, George Marsden, Jacques Barzun, Thomas Fridman sau Phillip Jenkins - o arie vasta de cercetare pe care autorul a survolat-o in finalizarea unei alte carti-analiza cu privire starea si viitorul crestinismului evanghelic.
 

 

 

Trăieşti sau exişti?

de Ted Pope

 

sursa: wikipediaNe apropiem încă o dată cu pași repezi de sfârșitul unui an și dacă Domnul va permite, de un an nou. Sunt inerente atât privirile înapoi cât și cele înainte. Ca Ianus de odinioară, zeul tranzițiilor, a ușilor și a sfârșitului timpului, ne vom împărți atenția spre cei doi poli, al trecutului și al viitorului. De unul vom încerca să ne lepădăm poate cu o ridicare din umeri de genul „ce-a fost, a fost!” De celălalt ne apropiem ca și cum simpla întoarcere a unui an va rezolva de la sine niște probleme. Dă-mi voie să te aduc la realitate – nu va rezolva nimic!


Privim în urmă la ce am realizat. Probabil, am pornit anul 2013 cu decizii. Unele mai serioase, altele mai frivole. Am decis să începem o relație sau să scăpăm dintr-una toxică. Să dăm jos câteva kilograme sau să începem o viață mai activă din punct de vedere fizic. Să citim mai mult. Să terminăm ceva proiect început mai de mult. Să citim Biblia de la cap la coadă. Să ne rugăm mai mult, să fim mai serioși vizavi de părtășia frățească. Să fim mai buni, mai… diferiți!

 

 

Trei creştini se luptă-n mine...

 

de Ted Pope

 

1. Creștinul care vreau să par că sunt. Acesta e mereu amabil, răbdător, bun, demn de urmat și emulat. Nu mă enervez niciodată, nu mă supăr, dacă mă supăr îmi trece repede. Imaginea mea este ideală. Așa mă cred eu. Standardul celorlalți! De câteori se vorbește despre o calitate, eu o am! Un defect? Nici vorbă! Sunt ideal! Mă mir cum de nu am ajuns deja sanctificat!


2. Creștinul care cred ceilalți că sunt. Acesta se împarte în două:
- ceea ce cred cei din adunare, cei ce mă cunosc că sunt. De aceștia mă frec toată ziua la diverse activități. Ei mă știu că am asperități, crăpături ici-colo în fardul cu care mă învelesc cu grijă de câte ori merg să mă întâlnesc cu ei. Din când în când eleiul iese însă la suprafață.
- ceea ce cred cei necredincioși că sunt. Mai ales cei ce nu știu că eu sunt „pocăit”.
 

3. Creștinul care sunt în realitate. Cel cunoscut de Dumnezeu. Cel ce câteodată se teme. Care are adesea dubii și îndoieli. Căruia îi sare muștarul. Căruia îi e adesea lene și lehamite. Care nu poate rosti doar afirmații pozitive. Care oftează și se îngrijorează. Care cade și se prăbușește. Câteodată e deprimat. Câteodată vorbește urât. Care bârfește, urăște, disprețuiește, privește de sus.
 

Deci, care creștin ești tu? Cum se potrivesc cele trei iamgini în tine? Cât de pronunțată e deosebirea între ceea ce vrea Dumnezeu să fii și ceea ce ești în realitate?


 

Scormonind în gunoi

 

de Ted Pope

 

M-am bucurat să găsesc poza de alaturi. „Călătoria Creștinului” de John Bunyan, ediția citită de mine în copilărie avea acest desen pe una din paginile ei. Imaginea este sugestivă: un om căruia i se oferă de către un înger o cunună strălucitoare scormonește în gunoi dezinteresat de oferta îngerului.


Așa sunt(em) unii dintre noi. Până nu ne dăm seama de răsplata veșnică continuăm să scormonim gunoiul lumii acesteia. Alergăm ca nebunii alături de cei ce nu au habar de Dumnezeu, posedați de un spirit materialist și de comerț. Ioan ne atrăgea atenția să nu iubim lumea. Dar acum lumea nu mai este chiar atât de periculoasă, nu-i așa? Ba chiar ni se pare că lumea este prietena noastră! Uite la câte „lucruri bune” ni se oferă!
 

Plăceri, posesiuni, ambiții! Toate cu un caracter „creștin”. Ca și cum dacă am adăuga calificativul de „creștin” la ceva anume lucrul acela ar fi sfințit prin aceasta și pus deoparte pentru consumul „creștinului”. Un creștin nu este doar un admirator al lui Isus. Nu este doar unul care se roagă sau citește Biblia sau merge la părtășia frățească. Un creștin este mai mult decât atât! Este un urmaș al lui Isus. Un ucenic. Unul care a lăsat totul pentru și din cauza lui Isus. Unul care știe unde și ce e gunoiul lumii acesteia și nu mai scormonește în el. Unul care realizează că și-n „lumea creștină” (așa cum o percepem și prezentăm noi) e mult gunoi și puțină substanță.

 

 

Nota: Cititi continuarea articolelor prin a face click pe titlul albastru al acestora.

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003-2014 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate