Împărţia Lui Dumnezeu vis sau realitate?

de Dr. Benjamin Cocar

În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Pilat din Pont era dregător în Iudea, Irod, cârmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei, şi al Trahonitei, Lisania, cârmuitor al Abilenei, şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa, Cuvântul Lui Dumenzeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie. Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor. (Luca 3:1-4)

În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: "Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape." Matei 31-2.

De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: "Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape." Matei 4:17.

El zicea: "S-a împlint vremea, şi împărăţia Lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie." Marcu 1:15

Nu era nimic atrăgător să vezi rabinul îmbracăt cu o haină de păr de cămilă şi încins cu un br`u de curea...care mânca miere şi lăcuste sălbatice! Nimic atrăgător, şi totuşi mulţimile veneau la el pentru că el le spunea ceea ce ei nu auziseră de mult. Cineva avea curajul să spună lucrurilor pe faţă! Cineva reprezenta ceea ce ei nu puteau spune de frica consecinţelor, sau de teama că nu vor spune bine, dar acest tânăr de vre-o treizeci de ani, le spunea tare bine. 

El nu se dădea la o parte din faţa soldaţilor, lor le spunea să fie mulţumiţi cu ceea ce primesc pentru slujba lor, fără să mai stoarcă prin apăsare de la bieţii oamenii. Lui Irod a avut îndrăzneala să-i spună că nu e normal să trăiască imoral, în concubinaj cu nevasta fratelui său Filip. Fariseilor le-a spus că nu merge să primeşti botezul pocăinţei fără pocăinţă! Botezul trebuie însoţit de fapte vrednice de pocăinţă!

Aşa predica Ioan când a anunţat că împărţia era aproape.

Dar în timp ce el predica, a venit Domnul Isus la el să fie botezat. Desigur se cunoşteau. Erau doar şase luni diferenţă între ei. Amândoi s-au născut miraculos, ce-i drept, Domnul Isus mult mai miraculos decât Ioan, dar nici la Ioan minunea nu a fost prea mică! Ioan a refuzat iniţial să-L boteze pe Domnul Isus, dar când El i-a spus că toată neprihănirea Lui Dumenzeu trebuie împlinită, atunci Ioan L-a botezat. 

Ce-a urmat e din lumea Lui Dumnezeu! Cerul s-a deschis, Duhul Sfânt a venit ca un porumbel şi s-a aşezat pe Domnul Isus, iar Tatăl a spus că "Acesta este Fiul Meu Preaiubit, de El să ascultaţi!"

Imediat după aceea Domnul Isus a fost ispitit de diavolul pentru patruzeci de zile, şi apoi a început să predice că împărăţia este aproape!

Deci, atât Ioan Botezătorul cât şi Domnul Isus au spus oamenilor să se pocăiască căci împărăţia este aproape. Atât Luca cât şi Matei şi Marcu ne prezintă o realitate despre care a vorbit atât Ioan Botezătorul cât şi mai clar, Domnul Isus. Luca ne prezintă locul şi timpul în care a apărut Ioan, omul trimis de Dumnezeu să pregătească calea Domnului Isus. El a venit în modul cel mai clar, cu cel mai limpede mesaj al pocăinţei de păcate. El nu era salvatorul de păcate, ci doar vocea care îndrepta pe oameni spre "Mielul Lui Dumenzeu care ridică păcatul lumii," Ioan 1:29. Deşi din cartea Geneza şi până în Apocalipsa ni se prezintă împărăţia Lui Dumnezeu în diferite aspecte, după venirea Domnului Isus în lume, împărăţia s-a apropiat foarte tare. 

Dar deşi atât Ioan cât şi Domnul Isus au predicat despre împărăţie, au spus că este aproape, împărăţia nu a fost instaurată pe pământ, dar a fost predicată de apostoli, dorită de milioane de credincioşi care s-au rugat şi se mai roagă, vie împărăţia Ta!

Este împărăţia un vis sau este o realitate? Este ceva despre care se poate vorbi ca relizabil, sau doar o himeră după care aleargă minţile mai slabe sau firile mai bolnave dintre fii oamenilor?

În cele ce urmează ne vom uita în Cuvântul Lui Dumnezeu şi vom face o călătorie împreună să vedem, este sau nu reală această împărăţie!? Iar dacă este reală ce trebuie să facem noi.

**********************************************************

Planul grandios a Lui Dumnezeu din veşniciile trecute era să aducă mulţi fii la slavă sau cum spunea nu de mult un predicator, să ducă slava la mulţi copiii. 

Prin venirea Domnului Isus în lume, slava Lui Dumenzeu a coborât printre oameni, iar oferta a devenit clară, pocăiţi-vă căci împărăţia cerurilor, sau împărăţia Lui Dumnezeu este aproape.

E un mare risc să împărţim "evanghelia" în evanghelia împărăţiei viitoare, evanghelie predicată de Domnul Isus, şi evanghelia iertării păcatelor predicată de Pavel.

Nu există două evanghelii, ci doar una singură, o evanghelie care ne oferă şansa pocăinţei, a schimbării modului nostru de gândire, pentru că împărăţia este la dispoziţia noastră.

Când au apărut computerele personale, mulţi au auzit să se pocăiască, căci sunt computere la dispoziţia lor, să-şi schimbe modul de gândire, dar mulţi nu au făcut-o! Mulţi încă preferă maşina de scris, sau chiar scrisul cu mâna.

La fel a fost şi cu apariţia curentului electric. Chemarea a fost să ne pocăim de lampa cu petrol, să renunţăm la zilele scurte şi serile de beznă, curentul e le dispoziţia noastră. Mulţi oameni de la sate nu au acceptat să li se aducă acel fir de curent în casă!

Discuţii despre împărăţie! 

Fapte 1:1-4

După înviere, timp de patruzeci de zile, Domnul Isus nu a vorbit decât despre împărăţie, acelaşi subiect cu care a început predicarea pe acest pământ!

În timpul acestor întâlniri cu ucenicii noi nu ştim exact câte au fost şi nu ni se redau discuţiile din aceste întâlniri deoarece scopul întâlnirilor este important nu întâlnirea în sine.

Tot ceea ce Luca înţelege, sau mai bine zis, ce i s-a dat voie să înţeleagă în procesul de inspiraţie, a fost că au discutat lucruri privitoare la împărăţie! Ce au discutat nu ni se spune, dar putem crede că s-a revizuit ceea ce Domnul le-a spus lor în timpul vieţii Lui pe pământ, lucruri pe care atunci nu le-au înţeles, dar acum ele vor deveni clare.

E demn de observat că Domnul Isus a început lucrarea pe acest pământ şi a încheiat-o discutând acelaşi subiect: Împărăţia Lui Dumnezeu!

În Noul Testament găsim aceste denumiri ale împărăţiei:

1. Împărăţia Lui Dumnezeu Ioan 3:3

2. Împărăţia cerurilor Matei 3:2

3. Împărăţia Dragostei Fiului Său Coloseni 1:13

4. Împărăţia Tatălui Matei 13:23

5. Împărăţia Fiului Omului Luca 1:13

6. Împărăţia Veşnică 2 Petru 1:11 
 
 

Dacă în Faptele Apostolilor ni se spune doar că a vorbit despre împărăţie, în Matei, împărăţia ocupă un loc central:

Matei 4:17; 10:7 împărăţia este aproape

Matei 4:23; 9:35; 24:14 Domnul Isus predică Evanghelia împărăţiei

Matei 5:3 împărăţia este a celor săraci în duh

Matei 5:20 Doar cu o neprihănire superioară fariseilor şi a cărturarilor se va intra în împărăţia cerurrilor

Matei 6:10 Vie împărăţia Ta

Matei 6:13...a Ta este împărăţia...în veci

Matei 6:33 Căutaţi mai întâi împărăţia Lui Dumnezeu

Matei 7:21 Doar cu vorbe nu vei intra în împărăţie

Matei 8:11-12 Fii ai împărăţie aruncaţi afară, iar mulţi de la marginile pământului intră în împărăţie!

Matei 11:12 Împărăţia se ia cu năvală/cu forţa, dându-şi tot interesul

Matei 12:28 Împărăţia Lui Dumenzeu a venit peste voi

Matei 13:24 Împărăţia seamănă sămânţă bună; v. 31 grăunte de muştar; v. 33 aluat; v. 44 comoara ascunsă; v. 45 mărgăritare de preţ; v. 47 plasa de pescuit; v. 52 sunt lucruri ce trebuie învăţate despre împărăţie

Matei 16:28 Fiul Omului în împărăţia Sa

Matei 18:1 Ucenicii vor să afle ierarhia în împărăţie

Matei 18:3-4 Smerenia te înalţă în împărăţie

Matei 19:12 Fameni pentru împărăţie

Matei 19:14 Copilaşii au împărăţia

Matei 19:23-24 Ce greu întră bogaţii în împărăţie

Matei 20:1 Împărăţia seamănă cu proprietarul viei

Matei 20:21 Fiii lui Zebedei vor să fie la dreapta şi la stânga Domnului Isus în împărăţie

Matei 21:31 Vameşii şi destrăbălatele au acces la împărăţie

Matei 21:43 Luarea împărăţie de la evrei şi dată bisericii

Matei 22:2 Împărăţia seamănă cu nunta fiului de ]mp[rat

Matei 23:13 Fariseii închideau împărăţia pentru alţii

Matei 25:1 Asemănare cu cele zece fecioare

Matei 25:14 Un om plecat într-o ţară îndepărtată

Anunţând împărăţia, Domnul Isus a iniţiat anul de îndurare al Domnului, Luca 4:16-21, anul care nu s-a terminat de atunci şi încă ţine:

1. Toate datoriile iertate

2. Orice legătură ruptă, cătuşele luate

3. Odihna veşnică--pace, şalom

Orice păcat trecut, prezent sau viitor este iertat prin Jertfa Domnului Isus!

Justificare Lui a adus eliberarea din închisoarea morţii, din frica ce ne stăpânea, şi ne-a mutat în împărăţia Fiului dragostei Lui.

Eliberarea era pentru fiecare locuitor al ţării. Fiecare era înapoi la proprietatea lui, fiecare înapoi la familia lui, era cu adevărat un an de veselie!

Aici am găsit adevărata odihnă. Nu odihna unui sabat trecător, ci adevarată odihnă în El.

Nu trebuie semănat sau secerat. Nu se culege viţa. Se mănâncă din ceea ce dă pământul.

Domnul Isus uns de Duhul Sfânt, Isaia 61:1-11, a anunţat în Nazaret, astăzi s-au împlinit cuvintele proorocului.

1. Eu tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită

2. Predic eliberarea robilor de război

3. Dau orbilor vedere

4. Oprimaţilor libertate

5. Anunţ anul de îndurare!

Evreii nu au celebrat acel an de îndurare din cauza neascultării de Dumnezeu, lăcomiei şi neîncrederii în Dumnezeu care le putea purta de grijă. A făcut-o timp de patruzeci de ani fără nici o semănătură, fără vre-unul să meargă la câmp, în fiecare zi aveau ce mânca! Dar ei tot nu au crezut dorind să fie ca toate celelalte popoare.

Legea anului de îndurare evita îmbogăţirea unora în detrimentul altora, făcea împosibil ca unii să fie săraci lipiţi pământului, şi evita extremele, foarte bogaţi sau foarte săraci!

Oameni noi într-o nouă împărăţie!

Matei 4:17-25

Domnul Isus a predicat că împărăţia este aproape, era aşa de aproape încât apostolii au atins chiar împărţia, căci El era împărăţia! Practic El s-a oferit ca Uşa spre adevărata viaţă.

Apostolul Pavel ne spune că:

1. De buna plăcere a voii Sale ne-a mutat în împărăţie!

Efes 1:5; Colos 1:13

Nu a fost obligat sau determinat de faptul că noi am fost

buni iar El a fost forţat de acest lucru să ne mute în 

împărăţia Lui. De buna plăcere a voii Sale!

2. În împărăţie ne-a dat o natură nouă, o nouă identitate, suntem din natura Dumnezeiască, 2 Cor 5:17; 2 Petru 1:4

Mutarea nu a fost doar geografică, sau doar schimbarea

domiciliului, schimbarea a fost radicală! Am fost schimbaţi în natura Sa!

3. În împărăţie pe lânga noua natură, ni s-au dat toate binecuvântările în Domnul Isus, Efes 1:3

Nu am fost aduşi ca străini sau cu musafiri, nu ci ca cetăţeni ai noii împărăţii! Toate binecuvântările ne-au fost date nouă.

4. Împărăţia nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace, şi bucurie în Duhul Sfânt, Romani 14:17

Omenirea consideră a mânca şi a bea ca fiind adevărata viaţă, dar noi înţelegem că neprihănirea care El ne-a dat-o este starea după voia Lui Dumnezeu, şi apoi starea de curăţie ce Duhul Sfânt o lucrează în vieţile noastre. Curăţie în relaţii, purtare, vorbe, etc.

Pacea împărăţiei este o pace care întrece orice pricepere. Pace în mijlocul celui mai mare război. Când am pacea Domnului în inimă, poate veni orice vifor, inima mea cântă.. .bine e în Domnul!

Bucuria în Duhul Sfânt, bucurie! Bucurie incomparabilă, bucurie ce doar acei ce o cunosc o pot exprima dar chiar şi lor le este greu s-o definească! De m-aşi duce în pustiu singur să trăiesc şi-acolo-i cu mine în EL mă-nveselesc, spune o cântare de-a noastră! În El e veselia şi bucuria celor ce sunt în împărăţia Lui Dumnezeu!

El a chemat şi încă cheamă oamenii să-i fie urmaşi fideli. Chemarea Lui este ca noi să experimentăm viaţa Lui la limitele cele mai înalte ale vieţii din belşug!

1. Chemarea Lui nu lasă nici loc de refuz, dar nici loc de apatie; lasă-mă să te las!

Ucenicii nu zic nimic, îndată lasă plasele de pescuit şi

merg după El. Nu şovăiesc, nu stau departe.

Chemarea generală a Domnului Isus, Matei 11:28 se poate respinge, iar cei o resping sunt responsabili de

respingerea chemării Lui, dar chemarea efectivă,

specială nu se respinge, ea se ascultă!

2. Chemarea Lui are un scop bine determinat: o să vă fac altceva, veţi fi pescari de oameni!

Interesant că Domnul Isus nu-i întreabă dacă vor să li se

schimbe orientarea, slujba, viaţa. Nu-i vorbă dacă le

place sau nu, dacă le convine. Toţi cei ce merg după El 

vor fi făcuţi de El în pescari de oameni!

Pentru a fi pescar de oameni trebuie:

1. Renunţare la tot ce ai ştiut înainte. Pescuitul peştilor e un lucru, dar pescuitul oamenilor e cu totul altceva!

2. Lăsându-te modelat de El, El să te facă!

Nu noi ne facem pescari de oamni, El ne face!

3. Atent la ceea ce face El, să înveţi de la El!

Luăm aminte şi învăţăm de la El!

Toţi sar în a salva lumea, toţi sunt ocupaţi cu mântuirea

lumii crezând că asta vrea Dumnezeu, când de fapt Duhul Sfânt spune să fim gata! Aşa era Domnul Isus, gata în orice moment de a spune cuiva cum să ajungă la Dumnezeu!

sus