Arhiva Contact Despre noi Link-uri

 Pastorală

 

 

 

 

 


Fascinaţia aurului!

 

de Daniel Brânzei

 

Lectura Bibliei din anul acesta mi-a adus aminte de o realitate trecută adesea cu vederea de exegeții evanghelici: pasiunea cu care au purtat evreii podoabe de aur și argint. Ca și atunci, și astăzi ,,asfaltul“ din Apocalipsa este încă la mare căutare pe planeta Terra.

Împărtășim cu evreii o fascinaie străveche: obsesia podoabelor de aur. Iată cinci cazuri din Vechiul Testament care subliniază realitatea aceasta în poporul lui Dumnezeu:

1. Podoabele Sarei, nevasta dată nouă ca model de apostolul Petru în 1 Petru 3:3-6:

,,Când s-au săturat cămilele de băut, omul (robul lui Avraam) a luat o verigă de aur de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări grele de zece sicli de aur. … I-am pus (Rebecii) veriga în nas şi brăţările la mâini. … Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său şi mamei sale.“ (Gen. 24:22,47, 53-54)

S-ar prea putea ca miresele indiene să fi păstrat ceva din stilul de podoabe din vremurile de demult (an indian bride with gold).

2. Podoabe pentru un vițel de aur:

,,Aaron le-a răspuns: „Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine.” Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron. El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat“ (Exod. 32:2-4)

3. Podoabe pentru facerea Cortului întâlnirii:

,,Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui şi pentru veşmintele sfinte. Au venit îndată bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur, pe care-l închinase Domnului“ (Exod. 35:21-22).

Remarcați că evreii au adus doar ,,prinosul de aur, pe care-l închinase Dumnului“ … Restul l-au păstrat și purtat ei.

4. Femeile din vremea profetului Isaia:

,,În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare şi sorişorii, şi lunişoarele, cerceii, brăţările şi maramele; legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâiele, cutiile cu mirosuri şi băierele descântate; inelele şi verigile de la nas; hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile; oglinzile şi cămăşile subţiri, turbanele şi maramele uşoare. Şi atunci, în loc de miros plăcut, va fi putoare; în loc de brâu, o funie; în loc de păr încreţit, un cap pleşuv; în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de înfierare, în loc de frumuseţe“ (Is. 3:18-24).

5. Imaginea unei neveste de pe vremea profetului Ezechiel:

,,Ţi-am dat haine cusute cu fir şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in subţire şi te-am îmbrăcat în mătase. Te-am împodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări la mână şi o salbă la gât; ţi-am pus o verigă în nas, cercei în urechi şi o cunună minunată pe cap. Astfel, ai fost împodobită cu aur şi cu argint şi ai fost îmbrăcată cu in subţire, cu mătase şi cusături cu fir. Ai mâncat floarea făinii, miere şi untdelemn. Erai de o frumuseţe desăvârşită, ba ajunseseşi chiar împărăteasă“ (Ezec. 16:10-13).

Și, pentru că am amintit și de poporul Domnului din Noul Testament, iată cum se purtau primii creștini cu purtătorii de inele de aur:

,,Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare şi intră şi un sărac îmbrăcat prost şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!” şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!” (Iacov 2:1-3).

 

Sursă articol: http://barzilaiendan.com/2016/01/26/fascinatia-aurului/

 


Alfabetul Chinei şi cartea Genezei!

de Daniel Brânzei

Știați că Geneza este confirmată de o mărturie din afara lumii iudaice? Ea vine tocmai din … China!

+++++

There is an interesting footnote to the story of Babel. Among the people scattered at Babel were a group who climbed over the mountains to the east and eventually settled when they reached the sea. They became the great nation of China.

Chinese culture goes right back to that day. They left the area of Babel before the Cuneiform alphabet replaced the picture language of ancient Egypt.

All languages were pictorial right up to the time of Babel. The language they took to China they put down in picture form.

The amazing thing is that it is possible to reconstruct the story from Genesis 1 to 11 by looking at the symbols which the Chinese use to describe different words.



The Chinese word for ‘create’, for example, is made up of the pictures for mud, life and someone walking.

Their word for ‘devil’ is made up of a man, a garden, and the picture for secret. So the devil is a secret person in the garden.

Their word for ‘tempter’ is made up of the word for ‘devil’ plus two trees and the picture for cover.

Their word for ‘boat’ is made up of container, mouth and eight, so a boat in the Chinese language is a vessel for eight people, as was Noah’s ark.

We can reconstruct the whole of Genesis 1– 11 from the picture language in China. When these people first arrived in China, therefore, they believed in one God, the maker of heaven and earth.

It was only after Confucius and Buddha that they got involved in idolatry. The Chinese language is an independent confirmation from outside the Bible that these things happened and were carried in the memories of people scattered at Babel, who then settled in China.

Pawson, David (2012-06-14). Unlocking the Bible (pp. 71-72). HarperCollins Publishers. Kindle Edition.

 

Sursă articol: http://barzilaiendan.com/2016/01/22/alfabetul-chinei-si-cartea-genezei/

 


Citirea zilnică - Exodul

de Daniel Brânzei

Pentru cei ce mergeți în ritmul stabilit de "Resurse creștine“, iată un comentariu care pote însoți lectura Bibliei:

Exodul este cartea celei mai mari evadări din istorie. Peste două milioane de sclavi au scăpat dintr-una din cele mai fortificate națiuni ale lumii. Omenește era imposibil! A fost o întâmplare extraordinară, plină de o serie întreagă de miracole, unele din cele mai renumite din Biblie. Conducătorul israeliților de atunci a fost Moise. El a văzut mai multe minuni decât Avraam, Isaac și Iacov la un loc, unele venite în cascadă una după alta, intervenții ale lui Dumnezeu în folosul poporului Său. Unele minuni au avut aparența magiei, ca aceea în care toiagul lui Moise s-a transformat într-un șarpe. Marea lor majoritate au fost însă manipulări clare ale naturii prin care Dumnezeu și-a demonstrat puterea asupra tuturor lucrurilor pe care le-a creat, ca să le facă să lucreze împreună spre binele celor pe care i-a ales.

Exodul este mai mult decât un „eveniment“, este o ilustrație și o demonstrație a felului în care Dumnezeu se implică personal în viața de fiecare zi, exercitându-și stăpânirea absolută asupra altor popoare și schimbând așa cum vrea El cursul istoriei. Exodul este o mostră de istorie vie, cu existență perpetuă și mereu contemporană, fiind amintit nu mai puțin de 120 de ori în Biblia evreilor (Vechiul Testament). El este retrăit în fiecare an de evrei la sărbătoarea „Pessah“-ului și de creștini la sărbătoarea „pascală“. Importanța Exodului a intrat în vocabularul lumii ca o metaforă bine cunoscută și folosită de la Mahatma Ghandi la Martin Luther jr. Toți au repetat lozinca eliberării: „Lasă pe poporul meu să plece“!

Exodul în contextul Bibliei

Cartea Exodul îi urmează Genezei în același fel în care Noul Testament îi urmează Vechiului Testament. Geneza ne vorbește despre căderea omului la toate examenele și în toate privințele. Exodul este descrierea glorioasei intervenții a Dumnezeului pornit în răscumpărarea creaturii pierdute. Ea ne vorbește despre un Dumnezeu suveran care a hotărât în bunăvoința Lui să mântuiască.

Exodul este prin excelență cartea care ne vorbește mai clar decât oricare alta din Vechiul Testament despre lucrarea de mântuire. Acțiunea ei debutează în plină tragedie umană, dar se termină cu un triumf al slavei; începe prin a ne spune cum Dumnezeu a intervenit în istorie pentru a izbăvi un popor și se termină cu declarația că Dumnezeu a coborât în norul slavei pentru a locui în mijlocul celor răscumpărați.

(Continuarea acestui comentariu se găsește aici)

 

Sursă articol: http://barzilaiendan.com/2016/01/21/citirea-zilnica-exodul/

 


Iosua - tip prefigurativ al Domnului Isus (partea 1)

de Ionel Tuţac

Introducere

Cartea Iosua, cea de-a șasea carte a Sfintei Scripturi și prima dintre cărţile biblice numite istorice, descrie una din cele mai importante şi captivante perioade din istoria poporului Israel.

Mesajul cărţii este asemeni unei punţi care face legătura dintre exodul evreilor din robia egipteană şi așezarea acestora în ţara promisă patriarhului Avraam (Geneza 15:13- 14; 18-21).

Potrivit teologului englez Gareth Crossley: “Cartea Iosua reprezintă un punct de cotitură aparte. Ea marchează sfârșitul necazurilor și rătăcirea lui Israel prin pustiu și, totodată, delimitează începutul noii lor vieţi ca o comunitate stabilită în propria ţară. Ceea ce Domnul a început prin marele exod din Egipt, El duce acum la bun sfârșit prin așezarea lui Israel în ţara promisă”1.

În cuprinsul cărţii sunt prezentate războaiele pe care evreii le-au câștigat pe parcursul unui sfert de veac (1404-1380 î.H), dar și convingerea lui Iosua că ţara cucerită nu este o “captură neobișnuită”, ci o “moștenire redobândită” prin ajutorul lui Dumnezeu2.

Deşi autorul uman nu este prezentat, există indicii clare că manuscrisul a fost redactat de Iosua, iar unele evenimente ce au avut loc după moartea sa au fost consemnate, potrivit tradiţiei iudaice, de către Eleazar și Fineas3.


Cartea Iosua este un document istoric pe baza căruia numeroase echipe de cercetători din diferite domenii: arheologie, geografie, etnologie, au făcut investigaţii și au confirmat acurateţea informaţiilor prezentate.

Inscripţiile cuneiforme descoprite la Tell El-Amarna confirmă prezenţa evreilor în Egipt și invadarea Canaanului de către armata lui Iosua4.

Despre prezenţa lui Iosua în Canaan scrie și Moise de Honore, un renumit istoriograf armean din secolul al V-lea, care a afirmat că în Tigsis, Algeria, a fost descoperită o inscripţie feniciană cu textul: “… Noi suntem cei care au fugit dinaintea hoţului Iosua, fiul lui Nun”5. Deşi această inscripţie îl prezintă într-o lumină negativă pe Iosua, ea afirmă istoricitatea lui, lucru foarte important pentru cei care citesc și studiază Scriptura.

Încrederea noastră în adevărul istoric și spiritual prezentat în această carte nu se bazează doar pe descoperirile arheologice sau pe declaraţiile autorului, ci se bazează pe inspiraţia divină a acestei cărţi.

Autoritatea divină a cărţii este atestată de către Domnul Isus, dar și de către urmașii Acestuia. Trei dintre liderii de seamă ai Bisericii din primul veac atestă pasaje din cartea Iosua: apostolul Pavel (Evrei 13:5 -› Iosua 1:5), apostolul Iacov (Iacov 2:5 -› Iosua 2:4) şi martirul Ștefan (Faptele Apostolilor 7:45 -› Iosua 3:4). Preluarea acestor expresii de către conducătorii bisericii scoate în evidenţă faptul că primii creștini considerau cartea Iosua ca făcând parte din canonul Vechiului Testament.

Iosua, autorul şi personajul uman central al cărţii, s-a născut în Egipt în timpul aspru al robiei. Chiar dacă Biblia nu spune nimic despre familia lui, se poate trage concluzia că s-a născut într-o casă cu respect faţă de Dumnezeu. Ascultarea şi destoinicia de care a dat dovadă i-a atras repede atenţia lui Moise, aşa că Iosua a devenit, încă din tinereţe, principalul ajutor al acestuia.

Iosua a făcut parte din tribul lui Efraim (Numeri 13:8) şi a purtat iniţial numele Hosea (Numeri 13:8, 16) care înseamnă “salvare”. În timpul pribegiei prin pustiu Moise i- a dat numele Ieshua (Iosua) care tradus înseamnă “Iehova este mântuire”.

Observând calităţile lui umane, militare dar şi duhovnicești, Moise a hotărât să facă din Iosua nu doar ucenicul său, ci și succesorul său (Numeri 27:15-23). Această decizie i- a fost sugerată lui Moise de Însuși Dumnezeu.


Acceptarea sa ca lider de către poporul evreu s-a făcut cu ușurinţă, nu doar din cauza vârstei înaintate pe care o avea Moise, dar şi datorită calităţilor pe care evreii le-au văzut în viaţa lui Iosua.

Pe parcursul anilor Iosua a dat dovadă nu doar de abilităţi militare, dar şi de multă înţelepciune. Discernământul, curajul, dedicarea de care a dat dovadă l-au propulsat pe Iosua în slujba de căpetenie a poporului Israel.


Dacă menirea lui Moise a fost aceea de a-i scoate pe evrei din Egipt, menirea lui Iosua a fost aceea de a-i conduce pe aceştia în Cannan. Iosua și Caleb au fost singurii evrei născuţi în Egipt care au avut harul să pășească în ţara Canaan. Toţi ceilalţi au murit în pustie.

Prin viaţa pe care a trăit-o şi prin slujirea pe care a avut-o, Iosua a devenit un tip prefigurativ al Domnului Isus. Alături de Avraam, Iosif și alte câteva personaje biblice, Iosua a fost un tip prefigurativ al Mântuitorului nostru.


Tipologia este studiul științific al trăsăturilor tipice ori al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte, fenomene sau persoane6. Când se studiază tipologia unor personaje se scot în evidenţă caracteristicile comune specifice acestora.

Din Sfintele Scripturi se poate vedea prin ce se aseamănă cele două personaje şi care sunt caracteristicile lor comune. Un studiu atent al cărţii Iosua arată faptul că puţine personaje biblice au avut lucruri comune cu Domnul Isus, cum a avut Iosua. Prin toate aceste asemănări Iosua a îndreptat privirea oamenilor înspre Isus, Mântuitorul celor scoşi din robia păcatului şi conducerea lor spre a intra în Canaanul ceresc.

1. Iosua este tip prefigurativ al Domnului Isus prin semnificaţia numelui

Potrivit lui Richard R. Losch: ”Pentru înţelegerea semnificaţiei numelor persoanelor din Biblie este întotdeauna nevoie să înţelegem contextul cultural-religios în care au trăit aceste personaje”7.


La evrei semnificaţia numelui era în strânsă legătură cu statutul unei persoane, cu desfășurarea unui eveniment, cu o anumită circumstanţă a vieţii. Părinţii lui Iosua i-au dat acestuia un nume frumos, Hosea, care înseamnă “salvare”, dar Moise a înţeles faptul că mântuirea nu o poate înfăptui decât Dumnezeu și de aceea l-a numit “Ieshua”, care înseamnă “Dumnezeu salvează”.

În diferite traduceri ale Bibliei, Iosua, personajul principal al cărţii, apare sub diferite nume: Iehosua în Biblia Hebraica sau Iisus (Navi) în Septuagintă. Termenul Isus Navi apare şi în unele traduceri românești pentru a-l deosebi de Isus Mântuitorul. Bartolomeu Valeriu Anania, în Biblia redactată și adnotată, versiunea tradusă după Septuagintă, consideră că transmiterea diferită, Isus (pentru Iosua) şi Iisus (pentru Mântuitorul) nu-și găsește în nici un fel justificarea, deoarece cele 2 personaje ale Scripturii, Iosua şi Isus, au aceeași semnificaţie și anume: “Domnul salvează” sau “Domnul este mântuire”.

De fapt, părinţii bisericești şi-au întemeiat interpretarea tipologică a cărţii tocmai pe această omonimie.8 Ieshua Vechiului Testament i-a salvat pe evrei din peregrinările haotice prin pustiu, conducându-i în ţara unde curge “lapte și miere”. Prin numele și activitatea sa el a fost un tip prefigurativ al Domnului Isus.

Isus din Noul Testament a fost trimis pe Pământ ca Salvator. El a venit să mântuiască poporul Israel de păcatele sale, dar prin atitudinea lor de respingere, Isus a devenit Mântuitorul întregii lumi. Numele Său a fost vestit de îngerul Gavril, iar semnificaţia numelui este explicată de către evanghelistul Matei, care spune: “Ea va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus căci El va mântui pe poporul Său de păcatele Sale” (Matei 1:21).

Teologul american Richard R. Losch, vorbind despre seminficaţia numelui Domnului Isus, scrie: “Numele Ieșua era des întâlnit în vremurile acelea şi este redat, de obicei, sub forma “Iosua”. La transmiterea în limba greacă, care nu are sunetul “ș” și necesită un sufix cazual, a devenit Iesoua. Transliterat în latină a devenit Iesus, redat în limba română cu forma Isus”9.

Deși numele Isus a fost un nume obișnuit în cultura evreiască, Isus, fiul Mariei, Fiul lui Dumnezeu, a depăşit cu mult simbolismul numelor acordate oamenilor obișnuiţi. În Hristos numele a devenit o realitate pentru că El Însuși este “Dumnezeul care mântuiește”. Apostolul Petru, într-una din predicile sale celebre, remarcă faptul că doar în Isus există mântuire de păcate (Faptele Apostolilor 4:12).

Prin semnificaţia comună a numelui, cele 2 personaje biblice, Iosua și Isus, scot în evidenţă misiunea pe care Dumnezeu Tatăl le-a încredinţat-o, aceea de a salva (mântui) pe cei care rătăcesc prin pustiu şi sunt în căutarea altei patrii. Diferenţa este că Iosua a adus o salvare socială, istorică şi temporară, iar Isus a adus o mântuire spirituală, veşnică. Iosua le-a dat evreilor șansa de a locui, temporar, într-o ţară bogată, dar Isus le-a oferit celor care cred în El șansa de a trăi veșnic într-o ţară perfectă, cerească.

2. Iosua este tip prefigurativ al Domnului Isus prin calitatea de martor

Deşi personajele principale în procesul eliberării și formării poporului Israel au fost Moise şi Aaron, Iosua a fost martor la suferinţele evreilor, dar și la exodul și la formarea lor ca naţiune. Crescând în Egipt, Iosua a putut întelege bătălia spirituală în care era implicat Moise. El a văzut lucrarea acestuia, a fost părtaș la toate evenimentele, a experimentat personal minunile lui Dumnezeu. Doar el şi Caleb au avut harul să se bucure de bogăţiile Canaanului (Numeri 13:8, 14:6). Celelalte iscoade, având o atitudine pesimistă faţă de puterea lui Dumnezeu, au murit înainte de a trece poporul ales Iordanul.

Iosua a cunoscut calităţile şi slăbiciunile lui Moise, a înţeles frământările cu care acesta s-a confruntat în calitate de lider politic şi religios. A fost martor al traversării Mării Rosii şi al minunilor experimentate în pelerinajul spre Canaan. În calitate de martor a putut povesti generaţiilor viitoare istoria poporului ales.

Asemeni lui Iosua şi Domnul Isus a fost martor al unor lucrări importante. El a fost nu doar martor al începutului actului creator, ci a fost implicat activ în acest act creator. Evanghelistul Ioan Il prezintă pe Domnul având acest rol, atunci când spune: “Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El” (Ioan 1:3). El a fost martor al creării şi căderii omului, martor al eliberării poporului Israel. Dar spre deosebire de Iosua, care a fost martor al lucrurilor făcute de Moise, reprezentantul Legii, Domnul Isus a fost martor al lucrurilor făcute de Cel care a stabilit legile acestui Univers. Fiind deopotrivă cu Tatăl, Isus este martor al fiecărui eveniment petrecut pe pământ (Apocalipsa 3:14).

Note de subsol:


1 CROSSLEY, Gareth- Vechiul Testament explicat și aplicat , Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2008, pg. 172
2 CROSSLEY, Gareth- Vechiul Testament explicat și aplicat , Editura Universităţii Emanuel din Oradea, 2008, pg. 172
3 YOUNG, Edward J- An Introduction to the Old Testament, Grand Rapids, Michigan, Eerdmans, 1949, pg. 163
4 https://sites.google.com.istoriareligiei-Religia mozaica- Iudaismul, 20 ianuarie 2016, ora 9:27
5 Ro.orthodoxwiki.org-Cartea lui Iosua Navi- 20 ianuarie 2016, ora 9:29
6 https://dexonline.ro/definitie/tipologie- 20 ianuarie 2016, ora 11:18
7 LOSCH, Richard R. –Dicţionar enciclopedic de personaje biblice- Editura Casa Cărţii, Oradea, 2014, pg. 9
8 Sepuaginta 2, Iisus Navi, Judecatorii, Rut, 1-4 Regi, Colegiul Nova Europa, Editura Polirom, Iași, 2004, pg. 11
9 LOSCH, Richard R.- Dicţionar enciclopedic de personaje biblice- Editura Cartea Cărţii Oradea, 2014, pg. 264

 

Sursă articol: Lucrarea de faţă este parte a unei lucrări de doctorat a pastorului Ionel Tuţac, toate drepturile acestei lucrări îi aparţin; publicăm în serial această lucrare prin aprobarea directă din partea autorului.


Înapoi ] Înainte ] [ sus ]

Abonare gratuita!

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 

HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

Copyright © 2003-2016 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate