 |
|
|
|
Pagina Pastorală
Click pe titluri pentru articolul complet
|
 de
Samy Tutac
Plecarea fulgerătoare în veșnicie a “dragului”
Cristi Țepeș a pus capăt, de câteva zile, unor polemici nesănătoase
între unii lideri creștini cu privire la cât de oportune sau nu sunt
protestele publice în favoarea familiei Bodnariu. A fost nevoie să
plece dintre noi unul dintre cei mai vajnici luptători ai Domnului
ca să ne readucem aminte că “uniți câștigăm, dezbinați falimentăm.”
Nu doresc să scriu în sprijinul nici unei
opinii, dar vreau să reamintesc că protestul pașnic, al creștinului,
la adresa autorităților are suport biblic solid. Un creștin este
cetățean a două împărății, una temporară și una eternă. Când s-a
confruntat cu abuzuri din partea autorităților, Apostolul Pavel a
spus: ,,Vă este îngăduit să bateți un cetățean roman?“ și ,,Cer să
fiu judecat de Cezar!“. Creștinii sunt sarea pământului și lumina
lumii, iar sarea pământului nu trebuie să rămână în solniță și nici
lumina nu trebuie pusă sub oboroc.
de Viorel Iuga
Aseară am fost obosit şi m-am culcat puţin mai devreme. Dimineaţă
m-am trezit tot devreme şi după ce am citit primele capitole din
Apocalipsa, am deschis căsuţa poştală. Mi-au captat atenţia imediat
mesajele ce îl aveau ca subiect pe Cristi Ţepeş.
L-am cunoscut din anii liceului. Familia Ţepeş, a fost prima care
m-a primit în casa lor când am ajuns la Iaşi. Ne-am rugat, am
discutat, ne-am bucurat şi cred că am plâns împreună.
Cu toate că distanţa intelectuală între mine şi ei era mare, relaţia
a continuat şi s-a întărit.
Slujirea ne-a dus în locuri
diferite, dar inima a rămas împreună. Când am văzut dimineaţă în
mesaje numele lui mă gândeam la multe, dar nu la plecarea lui
de
Samy Tutac
Nu am auzit vreodată de Marius și Ruth
Bodnariu până când serviciile sociale norvegiene, o agenție cu
ideologie nazistă și practici staliniste, le-au răpit cei cinci
copii. De atunci, în casa noastră, numele lor sunt pe buzele
noastre, în inimile noastre și în rugăciunile noastre, în fiecare
zi. Și ca noi sunt mii de familii de români din toată lumea. Mă tot
gândesc ce a fost în inima lui Cristi Țepeș, tatăl a șase copii,
când i-a vizitat și a vorbit cu ei. Oare poate fi cineva nepăsător
față de o astfel de dramă?
Mă uitam dincolo de platoul de televiziune și
dincolo de demersurile oficiale făcute, la inima de părinți a celor
doi senatori Ben Oni Ardelean și Titus Corlățean. Ei, reprezentanții
noștri legitimi, simt ca și noi toți că familia Bodnariu este
familia noastră, iar copiii lor sunt copiii noștri. Sunt copii de
creștini și sunt și cetățeni români, un motiv în plus să cerem
Barnevernetului să-și ia mânile murdare de pe copiii noștri. Noi,
cei din Timișoara, suntem departe de București, dar în duhul vom fi
alături de voi și ne vom ruga pentru voi, pentru Marius și Ruth și
pentru copilașii lor, care sunt și ai noștri.
de
Daniel Branzei
(“Simeon with the infant Jesus” by Petr
Brandl, ca. 1725.)
Înainte de a parcurge ce a scris Wirsbe, am să
vă scriu ceva din partea mea:
M-a prins anul acesta chemarea de a-l studia
pe Simion. În fiecare an este altfel. Anul acesta n-am putut să mai
trec pe lângă el ca într-alți ani. Și am să vă spun de ce.
Am să încep însă cu o
întrebare: "Dacă
m-aș duce într-o vizită la București, cui i-aș da de veste mai
dinainte?“
Șșșșșșarpele șșșșoptește șșșiret !
de
Daniel Branzei
Într-un comentariu strecurat
pe un site creștin am citit surprins:
,,Iar e luna cu Isus! Cu ,,acel“ Isus care
spune: ,,Iubește-Mă! Ascultă-Mă! Slujește-Mă … că altfel de
chinuiesc în veci de veci!“
Este șoapta șireată a șarpelui străvechi. Același care le-a
înveninat gândirea lui Aam și Eva. Acum, vorbele lui, amplificate de
mii și mii de purtători de cuvânt străbat de la un capăt lumea. Are
totul la dispoziție. Este ,,domnul acestui veac, stăpânitorul lumii
acesteia“, un amănunt pe care-l ignorăm atunci când milităm naivi
pentru ,,o lume mai bună și mai dreaptă“. O ,,lumea mai bună“ acum?
,,O lumea mai dreaptă“ în acest veac ? Niciodată. Nicăieri. Nicicum.
Trebuie însă să recunoaștem că șoapta perfidă citată mai sus este
teribil de ademenitoare. Îți are logica ei nelogică. Este frumoasă
în falsitatea ei funciară. Este efrmecătoare în fascinația aparentă
a preocupării cu ,binele nostru“, aparent pus în pericol de un
dumnezeu nedrept și nedemn de a fi ,,iubit, ascultat și slujit“.
Crăciunul – Ce-l face important
De Pastor David L. Brown, Ph.D.
Ce face Crăciunul important?
Este oare data?
Unii cred în mod greşit că 25 decembrie a fost ziua
când s-a născut Hristos. Adevărul sincer este că nimeni nu este
exact de sigur când s-a născut Hristos. Biblia este bizar de tăcută
în acest subiect!
Da-ţi voie să împărtăşesc câteva note istorice
interesante. Ştiaţi că bisericile Apostolică şi cea timpurie nici
măcar nu au sărbătorit ziua de naştere a lui Hristos? Singura
recunoaştere a naşterii sale pe care am putut să o descopăr a fost
la un secul după ce Hristos s-a înălţat la ceruri. Un om al
bisericii din Roma i-a îndemnat pe oamenii din congregaţia sa să
cânte rugăciuni muzicale, lăudându-l pe Dumnezeu pentru naşterea
Domnului Isus. Nici o dată specifică nu era conectată cu încurajarea
sa.
Este curios să notam faptul că Bisericile Ortodox
Răsăritene cred că Isus s-a născut pe 6 ianuarie şi Bisericile
Armene sărbătoresc naşterea Sa pe 19 ianuarie.
Un cercetător biblic, Frank R. Klassen, crede că
Hristos s-a născut la 1 Aprilie, anul 5 î. Hr. De fapt este chiar
teoria sa care dă socoteală de „Ziua Proştilor din Aprilie”,
deoarece aceia care îşi aminteau de ziua de naştere reală a lui
Hristos erau pociţi drept „Proştii lui Aprilie”.
Este oare aceasta posibil? Vă pot spune aceasta din
cercetarea mea… Nimeni nu este capabil să determine originea Ziua
Proştilor din Aprilie! ESTE posibil, deşi nimeni nu ştie sigur.
Despre Crăciun în Evul Mediu
de
Nicolaa De Bracton of Leicester
Crăciunul aşa cum îl ştim noi este în mare o
dezvoltarea Victoriană. Astfel de tradiţii precum pomul de Crăciun
şi Moş Crăciun sau Părintele Crăciun sunt relativ recente în marea
schemă a lucrurilor. Totuşi am putea recunoaşte în Crăciunul
perioadei medievale târzii moştenirea propriei noastre sărbători.
Majoritatea obiceiurilor despre care voi discuta sunt din Anglia,
însă unele erau comune în Europa.
Până târziu în cadrul Evului Mediu, sărbătorirea
Zilei de Crăciun avea un rang scăzut printre festivalurile majore
ale lumii creştine. Sărbătorile Nopţii a Doisprezecea depăşeşte cu
mult solemna, datina cheie a naşterii lui Hristos, în timp ce mai
multe sărbători Yule (Crăciunul, n. tr.) (original o datină păgână)
a persistat în era creştină. Totuşi, începând cu ridicarea cultului
Fecioarei Maria din secolul al 12lea, se poate discerne o tendinţă
faţă de importanţa sfinţilor locali şi înspre accentul pus pe
figurile majore ale Bisericii, în special asupra Sfintei Familii.
Ciclul pieselor de teatru din cadrul secolelor al 14lea şi al 15lea,
prezentate în oraşe englezeşti de către asociaţii locale despre ziua
Corpus Christi (o sărbătoare remarcabilă undeva între 21 mai şi 24
iunie) au fost rezultatul acestei tendinţe. Aceste piese ce se
concentrau pe viaţa lui Hristos includeau stagii elaborate ale
naşterii. Astfel a început prima popularizare răspândită a
povestirii Crăciunului în Anglia. Primele colinde de Crăciun erau de
asemenea legate cu reprezentaţia acestor piese de teatru. Noi nu
gândim de obicei la Crăciun ca la o tradiţie din mijlocul verii, dar
aceasta, într-adevăr, a fost rădăcinile sale.
Profeţiile Naşterii lui Cristos
de J. Hampton Keathley, III , Th.M.
Introducere
Aş dori să vă invit să păşiţi alături de mine la
bordul unei imaginare maşini a timpului pentru a demara o călătorie
pasionantă înapoi în trecut. De ce vă invit să mă însoţiţi într-o
astfel de călătorie? Ei bine, haideţi să privim la lumea din zilele
noastre. În ciuda atâtor progrese tehnologice şi a atâtor programe
sociale, trăim într-o lume sfâşiată de o concurenţă, omucidere şi
depravare morală de cel mai înalt grad, suntem înconjuraţi de
războaie şi veşti de războaie, cămine distruse (divorţ, copii
abuzaţi, parteneri de viaţă abuzaţi), iar lista poate continua la
nesfârşit. Disputa israeliano-arabă este în plină desfăşurare, fără
a se întrevedea o soluţionare reală a acesteia. Poluarea,
ameninţarea holocaustului nuclear şi distrugerea atâtor bunuri ni se
îngrămădesc deasupra capului, şi cu toate acestea suntem
neputincioşi în faţa rezolvării acestor probleme. Oamenii generează
programe sociale pentru nevoiaşi şi reforme, formulează soluţii,
însă problemele nu dispar. Nu numai că ele continuă să existe, însă
par să ia proporţii, exact aşa cum ne previne Biblia (2 Tim.3.13).
Susţinătorii unităţii mondiale din societatea
noastră văd, desigur, toate lucrurile într-o altă lumină. Spre
exemplu, în ultimii ani am fost martorii unor schimbări de proporţii
în Europa, dărâmarea zidului Berlinului, dizolvarea Uniunii
Sovietice, deschiderea Rusiei, conferinţele continue despre pacea
din Orientul Mijlociu. Am fost martorii aparentelor schimbări în
vederea promovării păcii ce au avut loc în diferitele ţări ce-au
aparţinut fostului bloc comunist, iar înaltele oficialităţi
guvernamentale şi întreaga societate văd toată această mişcare ca un
semn al apropierii generale de o nouă eră a păcii mondiale. De fapt,
ceea ce afirmă cu toţii nu este nimic altceva decât nevoia noastră a
tuturor ca pe scena istoriei umane să apară un lider influent,
puternic şi carismatic, care să aducă întreaga planetă la unitate şi
pace. Deci, lumea este în căutarea unei astfel de persoane, a cuiva
care deţine îndemânarea, înţelepciunea, puterea politică şi carisma
necesare atragerii unei lumi întregi într-o nouă eră a globalismului
în care să domnească pacea.
Nota: Citi ţi continuarea articolelor
prin a face click pe titlul albastru al acestora.
sus |
|
|
|
Abonare gratuita! |
|
|
|
DE CITIT!!!! |
|
|
|
Pe pagina de 
